Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. Nu e niciun secret că Italia poate fi considerată paradisul bicicletelor. Desigur, e la mare concurență cu multe alta zone din Europa, dar pentru cursiere, Dolomiții sunt efectiv Mecca. Și nici pe mtb dacă ești pe aici, nu ți-e rău. Este suficient să ne gândim la Livigno, celebra stațiune de schi iarna, transformată în super-stațiune de bicicletă vara. Însă pe lângă ciclism, Dolomiții sunt paradisul oricărui iubitor de munte, oferind nenumărate poteci, trasee montane de toate dificultățile și foarte multe cabane și refugii alpine extrem de curate și civilzate unde poți opri fie să petreci noaptea, fie să te adăpostești de vreme, fie doar să bei o nefiltrată.

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-19-1024x6

    În 2019 am decis ca vacanța de vară să ne-o petrecem pe bicicletă în Vest. Am unit mai multe destinații și a ieșit un concediu de vis, pe care va trebui să-l repetăm, cu câteva variații. După ce am participat la maratonul mtb Salzkammergut Trophy din Austria, am continuat spre bikepark-ul Leogang unde, la invitația administratorilor, l-am vizitat pentru a vedea și noi cum arată un bikepark adevărat. Sau mai bine spus cum se poate profita de munte într-un mod eco, și iarna și vara.

    Apoi, dupa ce am terminat cu „obligațiile”, am pornit spre Italia, schimbând roțile groase de mtb cu cele de cursieră. Ne-am dus acolo unde toată lumea spune că trebuie să mergi, măcar de 10-20 de ori în viață… Dolomiții sunt vestiți pentru geografia și forma lor deosebită. Asemenea peisaje spectaculoase și sălbatice mai găsești doar cu greu în lume. Însă aici le ai la îndemână, fiind ușor accesibile mulțimută relei excelente de drumuri asfaltate și forestiere, potecilor montane foarte bine întreținute și nu în ultimul rând mulțumită transportului pe cablu super bine pus la punct.

    Cazare

    După ce am studiat mai multe prețuri, opțiuni de cazare și mai ales proximitatea față de traseele de cursieră pe care voiam să le facem, centrul operațiunilor am ales să fie stațiunea montană Campitello Di Fassa. Trabuie știut din start că zona aceasta din Italia, fiind atât de populară, frumoasă și chiar celebră, este și foarte scumpă. Cu toate acestea, este mai tot timpul plină de turiști, fie vară, fie iarnă. Așa că pentru a găsi o cazare aici trebuie să ai și noroc, în afară de bani.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-15-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-17-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-14-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-13-1024x6

    Totuși dacă ai ceva răbdare și cauți bine, găsești, vorba ceea. A fost și cazul nostru întrucât am găsit o excelentă cazare fix în mijlocul statiunii, poziționată la drumul principal (extrem de aglomerat de altfel în perioada concediilor), dar totuși retrasă de la drum, deci suficientă liniște, aflată la „waliking distance” de orice voiai: terase, restaurante, magazine sport, info point și supermarket. Pensiunii îi spune Hotel Garni Defrancesco B&B. Este o locație excelentă, cu gazde primitoare, dar care vorbesc doar italiana. Foarte curat și cu mic dejun inclus. În iulie când am fost noi, am platit 86 euro / noapte camera dublă. Pare mult însă mai ieftin găseai doar la cort. Și nu cu mult!

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-25-1024x7

    Vremea joacă un rol extrem de important, desigur. Ești practic în natură pe bicicletă întreaga zi, în feicare zi și vrei și tu soare sau măcar nor, dar să nu plouă. Săptămâna cât am stat în Campitello vremea a fost foarte ciudată. Devreme în fiecare dimineață urmăream minut cu minut prognoza întrucât aproape întreaga săptămână cât am stat acolo, a fost sub semnul ploilor. Și totuși, de udat ne-a udat foarte puțin pentru că în general ploile veneau în a doua parte a zilei, după amiaza în jurul orei 4, când se presupunea că ai terminat tura. Dacă însă traseul și numărul de kilometri era mai mare, aveai parte de o torențială brutală, așa cum s-a și întâmplat, din fericire o singură dată.

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-22-1024x7

    După o documentare destul de minuțioasă, am ales să facem patru trasee de cursieră. Dar pentru că voiam să profităm cât mai mult de sejurul nostru aici, am ales să nu ne limitam doar la cursiere ci să facem și câteva trasee la picior, potecile pentru trekking și peisajele aferente, nefiind accesibile pe bicicletă.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-18-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-23-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-57-1024x6

    Campitello Di Fassa, Canazei, Cortina D’Ampezzo, Sella Ronda, sunt doar câteva nume din zonă, la auzul cărora ți se zburlește părul, așa că traseele de cursieră trebuiau să treaca pe aici. La pățești și când enumeri doar o parte din pasurile aflate aici, și pe care trebuie să le cațeri cu bicicleta: Pordoi, San Pellegrino, Fedaia, Sella, Gardena, Campolongo, Falzarego, Valparola, Giau.

    Pe de altă parte trebuie să fii conștient că în iulie este concediu pentru toată lumea, așa că așteaptă-te la aglomerație mare pe drumuri. Am observat că nu sunt probleme cu mașinile care te depășesc, o fac tot timpul la distanță mare față de tine și cu viteză mică, chiar și la vale. La fel te depășesc și motocicletele însă acestea sunt nu multe ci extrem de multe și din păcate mirosul de benzină este mult mai pregnant decât motorina. De asemenea motocicliștii sunt și foarte, foarte gălăgioși. Așadar acesta este reversul medaliei la pedalatul în timpul sezonului, pe drumurile populare, cam este tot în Europa de vest. Ceva trafic mai redus poți prinde dacă îți faci turele în timpul săptămânii.

    Track-urile GPS le poți downloada de aici.

    Traseu 1: Sella Ronda – 70 km distanță, 2051 m urcare, rampă medie 7%, alt. max. 2244m în pasul Sella. Pasuri: Sella, Gardena, Campolongo, Pordoi.

    Sella Ronda nu mai are nevoie de nicio prezentare. Extrem de celebră iarna, pentru ski safari-ul pe care îl faci aici, vara devine centrul lumii pentru iubitorii de cursiere. Este un rond pe care trebuie să-l faci. Însă în afară de peisajele absolut epice de care ai parte după fiecare viraj, foarte plăcut suprins am fost când am descoperit, la final de zi, că tura Sella Ronda nu este atât de grea pe cât ai putea crede.

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-16-1024x5

    Parcursă de noi in sensul contrar acelor de ceasornic, ai patru cățărări principale care se încheie fiecare cu câte un pas – Sella 2244m, Gardena 2136m, Campolongo 1875m și Pordoi la 2239m. Distanța măsurată a fost 70 km porniți însă din Campitello (50 km oficial doar rondul), iar diferența de nivel am măsurat-o la 2051m. Rampa maximă a fost pe la vreo 22% la un moment dat, însă medie a fost doar 7%.

    Spuneam că a fost mai ușoară decât credeam pentru că, spre deosebire de alte trasee și pasuri pe care le urci, la Sella Ronda nu cobori niciodată sub altitudinea de 1500 m. Practic urci, până la peste 2200 m, dar mai departe nu cobori atât de mult, pentru a avea de recuperat mult la următoarea cățărare. Dacă mai pui că la mijlocul turei te oprești la o terasă pentru spaghete și nefiltrată, atunci chiar nici nu mai simți efortul.

    Traseul 2: Campitello, San Pellegrino, Fedaia – 90 km distanță, 2100 m urcare, rampă medie 7%, alt. max. 2042 m în pasul Fedaia. Pasuri: San Pellegrino, Fedaia.

    Pentru mine a fost un circuit greu, nu doar pentru că distanța a fost destul de mare, ci mai ales pentru că s-a urcat extrem de mult. Doar două cățărări în total însă a 2a mi-a pus capac. Spre deosebire de Sella Ronda unde nu cobori sub 1500, la tura asta, după prima cățărare am coborât până la sub 800m. Imaginați-vă că pentru următoarea urcare, spre pasul Fedaia, a trebuit să pedalez până la peste 2000 m, iar asta pe o distanță de 30 km. A fost dur, dar greu, vorba ceea. Dacă mai ții cont și de faptul că ultimii 7 km sunt cățărare continuă cu rampă medie de 10%, atunci e posibil să te întrebi ce cauți totuși cu bicicleta în Italia.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-54-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-53-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-42-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-41-1024x6

    Glumesc desigur, pentru că la final contează experiența totală, locul, muntele, peisajul și faptul că faci ceea ce îți place, mergi cu bicicleta.

    Traseul 3: Falzarego, Giau – 65 km lungime, 2039 m urcare, rampă medie 7,4%, alt. max. 2185 în pasul Giau. Pasuri: Falzarego, Valparola, Giau.

    Un traseu de 54 km însă tot cu peste 2000 m urcare. De data asta mai ușor decât circuitul din ziua precedentă pentru că între cele doua pasuri Falzarego și Giau, am coborât doar până la 1500. Practic însă ai 3 pasuri în acest tur. Din Falzarego faci stânga, sau dreapta în funcție de direcția ta de mers și mai ai de pedalat 1 km până în pasul Valparola. Nu e nimic deosebit, doar urci de la 2064 m la 2154, dar na, mai adaugi un pas la colecție.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-32-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-33-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-34-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-35-1024x6

    Cu 13 km înainte de finiș mai ai o urcare, de la 1320 m la 1470m. Nu ai aici niciun pas de pus la colecție însă vei găsi restaurantul Belvedere unde, dacă vrei, faci o pauză pentru încă o nefiltrată, înainte de coborârea finală de aproape 10 km pe serpentine destul de strânse.

    Traseul 4: Cortina D’Ampezzo, Lago Di Misurina, Tre Cime, Passo Tre Croci – 55 km, 1255 m urcare (doar dus), rampă medie 6%, 2320 m alt. max. la cabana refugiu Auronzo.

    Ultima zi am rezervat-o traseului care urcă spre Tre Cime (Trei Varfuri), cunoscuta formațiune muntoasa cu trei vârfuri învecinate, poziționată în Dolomiții Sestini, probabil cea mai cunoscută grupare din Alpi. Am urcat până la ce italienii numesc „refugiu”, dar care este cabana în toată regula, Auronzo, la altitudinea de 2320. Nu are rost să mai spun că până aici este drum asfaltat și se urcă cu mașina dacă ai chef. Totuși dacă vrei cu masina, trebuie să cotizezi jos la bariera cu nu mai puțin de 30 euro. Așa că cel mai bine iei bicicleta.

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-49-1024x6

    Pe de altă parte cățărarea este criminală. De la lacul Di Misurina, începe calvarul. Partea bună este că jos, acolo unde începe urcarea, ai două mici cabane cu restaurant, unde îți poți face plinul pentru urcarea spre refugiu. Din Cortina D’Ampezzo până la Lago Di Misurina, urcarea este constantă și fără probleme, însă de la lac trebuie să îți faci curaj pentru a ajunge sus. E vorba de aproape 8 km cu rampă medie de 8 % care are și porțiuni de 14%. Cu alte cuvinte ocazional trebuie să faci și zig-zag-uri.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-38-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-39-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-40-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-37-1024x6

    Odată ajuns sus îți poți face iarăși plinul la cabana-refugiu, întrucât cu siguranță ai consumat cam tot până la peste 2300 m altitudine. Din păcate din locul unde ajungi cu bicicleta cele trei vârfuri nu sunt vizibile „în forma” pe care o vedem în poze. Dar din fericire la cabană se vinde prăjitura Tre Cime, așa că tot am reușit să facem poză cu vârfurile.

    bicicleta-dolomiti-sella-ronda-21-1024x7

    Returul de la Auronzo nu a fost doar la vale. Pe drumul înapoi spre Cortina D’Ampezzo am mai trecut un mic pas, Tre Croci, aflat la 1800 m. Din păcate de la Auronzo nu am mai avut baterie la ciclocomputer așa că nu am și cifrele, dar per total ziua pentru Tre Cime cu plecare din Cortina D’Ampezzo nu e desperiat. Este doar frumoasă și plină de locuri unde trebuie să te oprești pentru poze.

    Track-urile GPS le poți downloada de aici.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-55-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-46-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-45-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-20-1024x5

    Escapada noastră cu bicicleta în Dolomiți a meritat din plin. Am mai văzut și noi ce înseamnă cursieră prin vest, că pe mtb ne-am tot dat. Concluzia este cât se poate de pozitivă și optimistă. O vacanță în vest pe cursieră merită să faci cât poți de des. E drept că-i mai scump însă pentru banii dați primești înzecit față de România. Și da, inclusiv ca peisaj. Dar tot e bine pentru că nu trebuie să inventăm nimic. Înseamnă doar că avem de unde învăța pentru a face și la noi să fie bine.

    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-24-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-28-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-29-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-31-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-56-1024x5
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-58-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-02-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-03-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-04-1024x6
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-05-1024x4
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-06-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-07-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-08-1024x7
    • bicicleta-dolomiti-sella-ronda-09-1024x7

    The post Experiența Dolomiților pe cursieră appeared first on FreeRider.


    Sursa articolului - Freerider

  2. Se știa că Marquez este în discuții cu Honda pentru o prelungire de contract, căci actualul contract urmează să expire la finalul acestui an. Ce nu se aștepta nimeni este perioada pe care a semnat campionul en-titre.

    07montmelo19mgprepsol-joc0217-gallery-fu

    HRC tocmai a anunțat că Marc Marquez a semnat cu ei pe încă patru (!) ani. Știam deja că Marquez va dori să rămână alături de Honda, pentru că vrea să câștige curse și titluri și, în acest moment și pentru viitorul cât de cât apropiat, cele mai mari șanse le are alături de Honda.

    xp23751-gallery-full-top-lg.jpg

    Asta și pentru că producătorul japonez și-a schimbat procedurile interne și a făcut excepții pentru a-l ține mulțumit pe campionul en-titre, cel care le-a adus șase titluri în șapte sezoane. Honda a cedat insistențelor lui Marquez și a păstrat oamenii pe care și-i dorea catalanul în pozițiile cheie ale proiectului MotoGP, renunțând la a-i mai roti în interiorul companiei la fiecare câțiva ani, așa cum cere tradiția. Astfel, Marquez și-a creat un mediu propice pentru maxima sa performanță, lucru care am văzut că nu este neapărat benefic pentru ceilalți piloți care aleargă cu Honda.

    HRC și-a dat seama însă că, atâta timp cât Marquez este în formă și mulțumit, le poate aduce de unul singur pe tavă toate titlurile posibile, cum a făcut-o anul trecut, când le-a servit titlurile la piloți, la echipe și la constructori fără prea mare asistență din partea celorlalți piloți Honda.

    93-marc-marquez-esp-dsc2576-gallery-full

    Așa că, într-o mișcare total atipică pentru piața piloților, Marquez și-a legat destinul de Honda pentru umătorii patru ani, ceea ce înseamnă că următoarea șansă să-l vedem pe deja legendarul pilot catalan în șaua unei alte motociclete decât Honda va fi tocmai în 2025, când acesta va împlini 32 de ani și s-ar putea apropia de retragere.

    Până acum, Marc Marquez are la activ 56 de victorii, 95 de podiumuri și 62 de pole-position-uri în șaua motocicletei Honda RC213V, fiind astfel cel mai de succes pilot pe care l-a avut vreodată Honda în MotoGP. Rivalii de la Yamaha au semnat și ei foarte devreme contractele pe următorii doi ani cu Maverick Vinales și Fabio Quartararo.


  3. Inilah Cara Hindari Kerugian Main Slot Online Uang Asli

    Slot Online menjadi salah satu permainan judi menguntungkan dan sangat berkembang di Indonesia sekarang ini. Bermain game slot online, sudah pasti para pemain ingin sekali menghasilkan kuentungan. Dan seperti yang banyak di ketahui, agar mendapatkan keuntungan sudah pasti kita di haruskan sekali untuk melakukan lebih banyak hal yang memang bisa menghadirkan kemenangan.

    Untuk mendapatkan kemenangan disaat bermain, pastinya para pemain harus mempunyai cara bermain tersendiri untuk menang. Karena kemenangan tidak hanya mengharapkan beruntungan ataupun modal bermain anda saja. Tapi banyak hal yang harus di terapkan agar kemenangan juga semakin mudah untuk didapatkan.

    Cara Hindari Kerugian Judi Slot Online

    Mengenali dengan baik mengenai Cara Hindari Kerugian Judi Slot Online tentu juga di perlukan oleh seorang pemain yang ingin kemenangan. Karena dengan begitulah seorang penjudi dapat menghasilkan kemenangan dengan sangat mudah, jadi langsung saja anda perhatikan beberapa cara tersebut dibawah ini:

    • Bermain Dengan Situs Slot Online Terpercaya

    Buat anda yang ingin merasakan keuntungan besar, maka bergabung pada situs slot online terpercaya memang menjadi hal yang perlu di lakukan. Karena sekarang ini sudah sangat banyak situs penipuan yang menggunakan mesin slot settingan, sehingga bisa saja terjadi kerugian di saat bermain. Maka itulah jangan sampai salah dalam pemilihan tempat bermain.

    • Bermain Mesin Slot Dari Provider Terbaik

    Untuk dapat bermain slot online dengan lancar dan mendapatkan keuntungan, tentu saja anda sendiri di wajibkan sekali untuk selalu memahami provider terbaik. Karena untuk menang tentu saja harus memilih mesin yang berkualitas dan terpopuler agar kemenangan juga semakin mudah di dapatkan.

    • Selalu Membaca Informasi Tentang Slot

    Jika anda tidak ingin mengalami kesulitan untuk menang, maka sudah di pastikan untuk membaca informasi tetang slot online dengan baik dan benar. Karena dengan begitulah kita dapat terhindari dari kekalahan yang mungkins aja bisa terjadi. Membaca informasi juga dapat memberikan keuntungan yang besar dengan mudah bagi kalian semua.

    Sekianlah beberapa cara yang dapat membuat anda terhindari dari berbagia kerugian yang bisa terjadi. Buat anda yang masih pemula, pastikan untuk selalu melihat berbagai informasi lainnya yang dapat membantu anda berpeluang besar menang. http://67.225.250.211/game-slot/


  4. bicicleta-tibet-cicloturism-foto-nicolas-marino-02.jpg

    Nicolas Marino este fotograf și aventurier. Îl urmărim aici într-o escapadă de 24 de zile cu bicicleta în Tibet, vizitând locuri atât de îndepărtate și pustii încât unele poteci nu erau marcate nici pe cele mai detaliate hărti ale zonei. Cea mai înaltă altitudine atinsă: aproape 5000m!


    Sursa: Freerider

  5. Screen-Shot-2018-11-19-at-3.54.12-PM.jpg

    We’ve already shared a couple of bits of news (here, here, here, here) about the ongoing scandal surrounding Norton Motorcycles, as the company has gone into administration (the British way of saying the company can’t pay its bills). Well, this story’s got plenty of legs left yet, with more juicy chatter coming out of the UK, and also more developments at the plant.

    First up, the hard news: The local paper is reporting the factory itself has definitely ended production, with 24-hour guards posted, and concrete barriers placed to stop in-out traffic. It’s possible some Norton owners could be trying to get back to the factory to secure machines that were undergoing warranty work, or had been paid deposits on, or whatever. No doubt the whole thing is a mess, for sure, and if allegations are true, it’s been a mess for a long time. Brit mag SuperBike is running a series of articles on the situation, starting with this interview with a former business partner of the CEO.

    Is the problem going to be worked out, and can Norton get back in business? According to the financial wizards sorting out the whole situation, “As joint administrators, we are taking all necessary steps to ensure that customers, staff and suppliers are supported through the administration process, as we seek the sale of the business and assets.

    “We have had a significant volume of interest and are hopeful that a sale of Norton Motorcycles (UK) Ltd can be secured.”

    In other words, they’re trying to sort out who’s owed what, and try to make it right, and people are definitely interested in buying the company. Word on the street is that the luxury cars on the grounds have already been carted off to be sold, which will no doubt help make some ends meet. Already there are names bandied about for possible sales, with one journo at RideApart positing Keanu Reeves would make an ideal buyer for Norton, what with his interest in the brand, in bespoke bikes, and his Commonwealth heritage. It’s a crazy idea, but maybe it’d work?


    Vezi sursa

  6. service moto mania - scoala moto ami (3)

    Scoala Moto AMI organizează cursurile de mecanica moto chiar în service

    Partenerii de la Moto Mania Service, ne oferă informaţii şi sfaturi legate de mecanica motocicletei.

    Ce trebuie să știi despre mecanica moto

    Trusa de scule

    Trebuie să conţină: şurubelniţe (în cruce şi dreaptă), chei, patent, siguranţe, cheie de bujii, inbusuri.

    Șocul

    Șocul ajută la pornirea motorului la rece, dând mai multă benzină.
    Motocicletele cu șoc electronic acționează automat șocul la pornire și dozează carburantul în funcție de necsitate.
    La motocicletele care au șoc manual, acesta este pe partea stângă (pe ghidon sau sub rezervor). Acesta trebuie să rămână tras până la încălzirea motorului (50-60 grade).

    Probleme privind şocul: dacă turezi motorul cu şocul tras, poți cauza defecţiuni majore la motor sau se poate îneca motorul. Nu pleca de pe loc cu motocicleta până nu ai oprit șocul, sau s-a oprit automat.

    Ambreiajul

    Despre ambreiaj putem vorbi o zi întreagă, dar pe scurt punctăm următoarele aspecte:
    ambreiajul umed lucrează în ulei, în interiorul motorului. Avantajul constă într-o cuplare mai fină şi o fiabilitate mai ridicată.
    Ambreiajul uscat lucrează în exteriorul motorului, iar principalul dezavantaj al acestuia este că are uzuri mari.

    Acceleraţia

    Accelerația măreşte debitul de aer şi, proporţional, debitul de benzină. Dacă motorul nu mai accelerează deloc, poate fi rupt cablul. Dacă acceleraţia revine greoi, poate fi pris/agățat cablul.

    Cutia de viteze

    Se recomandă folosirea ambreiajului la schimbarea treptelor de viteză. Cutia de viteze este nesincronizată.

    Transmisia

    Întâlnim motociclete pe cardan sau pe lanţ.
    Motocicletele cu transmisie prin cardan au diferenţial, căruia i se schimbă uleiul periodic.
    Lanţul, pe de altă parte, se curăţă, se unge şi se reglează periodic. Kitul complet (pinioane şi lanţ) se schimbă când se văd dinţii ascuţiţi.

    Robinetul de benzină

    Motocicletele cu carburație au robinet de benzină. Robinetul se află în partea stângă, sub rezervor. Acesta deschide sau închide debitul de benzină din rezervor către carburator.

    Uleiul

    Nivelul de ulei nu trebuie să ajungă niciodată sub minim. Schimbul acestuia se face în funcţie de kilometri, motor şi stil de pilotaj.
    Ține cont! Fabricanții de motociclete recomandă folosirea uleiului maxim doi ani sau 10.000 de km.

    Filtrul de ulei

    Este obligatoriu să se schimbe filtrul de ulei la fiecare schimbare a uleiului.

    Filtrul de aer

    Se curăță periodic sau se schimbă la 2 ani.

    Anvelopele

    Presiunea incorectă duce la deteriorarea anvelopelor și afectează dramatic siguranța.
    Data de fabricație a anvelopei se află la capătul marcajului DOT, care este amplasat pe partea laterală a anvelopei. La sfârşitul codului sunt poziţionate patru cifre. Primele două cifre indică săptămână de fabricație a anvelopei, iar următoarele două arată anul de fabricație.

    Frânele

    Sunt două tipuri de frâne: cu disc și cu tambur.
    Majoritatea motocicletelor moderne utilizează discuri de frână. Frânele cu discuri încetinesc motocicleta cu ajutorul unor pistoane dintr-un etrier, care e atașat cadrului și nu se rotește, care strâng un disc atașat roții, încetinind astfel discul și roata de care e atașat.
    Frânele cu tambur funcționează prin expandarea unor saboți de frână – staționări, piese în formă de potcoavă din interiorul butucului roții – pe suprafața interioară a butucului, ce este o parte a roții.

    Plăcuțele de frână

    Dacă materialul de fricțiune al plăcuțelor este subțire de la uzură, e timpul înlocuirii lor.
    Uneori materialul îți schimbă textura în timp, în special dacă plăcuțele au fost supuse la temperaturi extreme sau impurități. Dacă observi o scădere în performanțele de frânare, ar trebui să verifici plăcuțele sau lichidul de frână.

    Lichidul de frână

    Frânele cu disc funcționează prin mișcarea unui lichid hidraulic de la pompă – rezervorul la care se conectează maneta de frână – la etriere.
    Lichidul vine în câteva tipuri ce nu se pot amesteca între ele (tipul folosit la motocicleta ta este imprimat pe capacul rezervorului). Acesta este una din cele mai neplăcute substanțe pe care le vei întâlni vreodată. Topește plastic, dezintegrează vopsea și dăunează corpului omenesc.
    Este recomandat să înlocuiești lichidul la fiecare doi ani.

    Suspensia

    Cea mai des întâlnită configurație pentru suspensia motocicletei constă într-o furcă cu două amortizoare telescopice pentru roata față și un amortizor pentru bascula în care este montată roata spate.
    Amortizoarele sunt hidraulice sau cu gaz, iar în ultima perioada acestea sunt montate cu tubul interior la capătul dinspre roată (furca “upside-down”) pentru a reduce inerția ansamblului și a îmbunătăți comportamentul pe drum denivelat.
    Funcționarea și ajustarea corectă a suspensiei este esențială pentru controlul motocicletei, în special pe viraje.

    La cursuri, prietenii de la Moto Mania Service răspund tuturor întrebărilor elevilor, abordând subiectul de la motocicletă ca ansamblu, până la cel mai mic detaliu de întreţinere și mecanica moto.

    service moto mania - scoala moto ami (4)

    Service Moto Mania este aproape de elevii AMI – la propriu. Chiar în poligon moto Electronicii 48, pe spațiul verde.
    Există poartă de acces și din Str. Stefan Velicu. Ai aici harta către ei.
    În același spațiu găsești și Shop Moto Mania – echipamente și accesorii.

    Cuvinte relevante: mecanica, mecanica moto, curs moto, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, scoala soferi bucuresti, reducere scoala de soferi, reducere scoala moto, scoala moto categoria a, scoala categoria a, scoala moto ami, scoala categoria a bucuresti, permis de conducere categoria A.


    Vezi articolul integral

  7. R2W (Ready-to-wash) este un concept nou de spălătorie modernă, recomandată  motocicletelor și scuterelor.

    spălătorie R2W

    Ori de câte ori mi-am spălat motocicleta la spălătoriile din oraș, am rămas cu pete pe piesele cromate și pe cele din aluminiu eloxat.

    Asta nu era singura problemă care mă deranja. Când ajungeam la spălătorie, trebuia să aștept până se răcea motorul, căruia nu-i făcea bine apa rece turnată peste motorul fierbinte.

    Din aceste motive, de ani de zile, îmi spăl motocicletele acasă, dar locuiesc la casă și e mai simplu.

    Toate aceste inconveniente au fost rezolvate de noile spălătorii apărute, care folosesc apă caldă, tratată și detergenți fără sodă.

    Motor Team, dealerul Honda și Suzuki din București, a inaugurat recent o astfel de spălătorie modernă, un concept nou, R2W (Ready-to-Wash), model foarte popular în Europa, intrat recent și în țara noastră.

    Este un sistem self-service, în care clientul cumpără jetoane, adică timp, cele patru programe oferite de instalația de spălare fiind la alegerea clientului.

    spălătorie R2W

    Pentru noi, motocicliștii, nu toate programele sunt utile, dar un scuter sau o motocicletă poate fi spălată foarte repede, fără urme sau pete la final.

    Un jeton costă 2,5 lei, poate fi cumpărat prin aplicația R2W, care poate fi instalată pe telefon și îți oferă 2 minute de utilizare a instalației cu oricare dintre cele patru programe, apa utilizată fiind filtrată de două ori prin niște filtre de osmoză.

    Și aici, apropos de apa tratată prin osmoză, am auzit una dintre cele mai stupide și xx întâmplări adevarate, tipică pentru România. desprinsa parca din serialul de comedie Las Fierbinți.

    La una din spălătoriile de același tip proaspăt deschise în București, auzind că apa este tratată prin osmoză și este pură, chiar dacă nimeni nu a specificat că apa ar fi potabilă, au apărut niște gospodari care au plătit cinstit jetoanele și au umplut niște mari bidoane cu apa din instalație, pentru murături.

    Așadar, nu dați fuga cu butoaiele pentru murături la spălătorie, dar puteți încerca o spălare pe motocicleta voastră, cred că o să-i placă.

    spălătorie R2W

    Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe FacebookLinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe  YouTube.


    Vezi articolul integral

  8. IMG_20200218_115646Campionatul European si Uniunea Motociclista Balcanica va invita in Aprilie la o etapa de Enduro Turism care va avea loc in Nordul Greciei. Intre 23 si 26.04.2020 debuteaza Balkan Touring Series, acest eveniment fiind organizat de autoritatea motociclistă locală din Salonic (Grecia, regiunea Macedonia).

    Intalnirea participantilor va avea loc in orasul Salonic pe 23 aprilie, zi care va fi dedicata turului orasului. Pe 24 si 25 aprilie turele vor IMG_20200218_120604avea plecarea si intoarcerea tot in Salonic, cu vizitarea de obiective turistice pe distante de aproximativ 200 de km. Ultima zi a turului va avea ca destinatie orasul Drama, ocazie cu care participantii vor asista la prima etapa balcanica de Supermoto din 2020.

    Pentru mai multe informatii, organizatorul poate fi contactat la adresa de mail motoetravel@gmail.com


  9. Textul ăsta e o invitație la film. Filmul călătoriei mele în Patagonia. S-a întâmplat de pe 01 pe 31 ianuarie și am coborât cu motocicleta de la Santiago, Chile, tocmai până la Ushuaia, cel mai sudic loc unde poți ajunge pe roți în lumea asta. 

    Vulcanii din Araucania, lacurile de la Bariloche, magnifica Carretera Austral cu fiordurile ei. Torres del Paine, Perito Moreno – ghețarul ăla imens care te face să rămâi mut de uimire. Ați văzut, probabil, fotografiile pe Facebook și ați citit articolele din jurnalul de bord. Am încercat pe cât am putut să descriu în cuvinte atmosfera de acolo. Dar nimic nu se compară cu un “rec” de cameră în acel moment al zilei. În acea clipă în care poți să transmiți emoția locului și emoția pe care o simți.

    pemotoare-banner-bmw.gif

    Unde, când? Joi, 20 februarie, BMW Motorrad Moto Hub – B-dul. Expozitiei 22-30, intrare C, Romexpo. Ușile se deschid la 18.00. Filmul începe la 19.00. După film, stăm la povești despre tură. Nu e nevoie de rezervare, intrarea este liberă. Dacă ajungeți cu mașina și nu mai sunt locuri de parcare în fața showroom-ului, găsiți o parcare cu plată alături. 

    Dacă nu ajungeți la eveniment, puteți vedea filmul pe pagina noastră de YouTube. Tot atunci, joi seara de la 19.00.

    Avem și pagină de eveniment pe Facebook – vă aștept cu un „join”. Ca să știu dacă mai aduc scaune – https://www.facebook.com/events/2642405069337746/


    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  10. DakarBlog_IntroSquare2.jpg

    DAKAR 2020: A CAPTIVATING RACE OVER SOME OF THE MOST INCREDIBLE TERRAIN

    As the dust settles on the 2020 Dakar Rally, which marked a new chapter for the event at a new location in Saudi Arabia, we at the KTM Blog have been taking a look through the breath-taking images from this year’s race.

    DakarBlog_Intro2.jpg

    The Dakar Rally is known as one of the most notoriously difficult races on the planet; covering a total distance of over 8,000km with around 5,000 of those being timed specials, the 12-stage event is incredibly tough yet iconic, as riders from all over the world take on the challenge to journey and compete over some of the world’s most incredible terrain.

    The Red Bull KTM Factory Racing team endured a challenging race this year, although Australian-ace Toby Price continued his podium record for all Dakar races he’s completed with an impressive third place overall. 2018 Dakar champion Matthias Walkner from Austria finished fifth overall after a tough first week hampered his potential, with Argentinian racer Luciano Benavides earning his best finish yet in sixth aboard his KTM 450 RALLY.

    Whilst we reflect on the race that has captivated the world in the opening part of the year, we welcome you to look through some of the best images of the Red Bull KTM Factory Racing team in action during Dakar 2020.

    DakarBlog_1.jpg

    Matthias Walkner creates a wall of dust as he battles stage two of the 2020 Dakar Rally.


    DakarBlog_2.jpg

    Sam Sunderland tackles the tricky terrain and navigation on Dakar stage two.


    DakarBlog_3.jpg

    Luciano Benavides enjoyed his best Dakar finish yet with sixth overall after finishing inside the top 10 for all but one stage of the race.


    DakarBlog_4.jpg

    Matthias Walkner loads in his roadbook ahead of stage four of the rally.


    DakarBlog_5.jpg

    Toby Price navigates the sandy terrain at speed on his way to winning stage five of the Dakar.


    DakarBlog_6.jpg

    Matthias Walkner took a top three finish on a very fast stage Dakar stage six.


    DakarBlog_7.jpg

    Toby Price is followed by the helicopter capturing him in action during stage six of the race.


    DakarBlog_8.jpg

    Luciano Benavides contemplates his possibilities during the Dakar 2020 rest day.


    DakarBlog_9.jpg

    Toby Price the Bivouac Barber – a little downtime on rest day during the Dakar.


    DakarBlog_10.jpg

    Stage 7 is one many riders will wish to forget due to the passing of a fellow competitor. Matthias Walkner tackles the difficult Saudi Arabian dunes.


    DakarBlog_11.jpg

    Luciano Benavides tries to keep the power down aboard his KTM 450 RALLY on the changing terrain during Dakar stage nine.


    DakarBlog_12.jpg

    After a grueling race Red Bull KTM Factory Racing’s Toby Price takes his fifth podium from six Dakar starts.


  11. La Revoluție ai mei tocmai tăiau porcul iar eu eram într-a douășpea. La un liceu tare din București, poate cel mai bun, doar că eu nu învățam pe măsura măreției clamate a acestui liceu, în fine… Și când oamenii de la Timișoara erau uciși iar nea Nicu a venit cu prostiile alea, cu „agenturili străine” și celelalte minciuni tâmpite, cum obișnuia el, desigur că cu toții am spus că animalul va pieri. Rău și cu sânge mult. Mi se rupea sufletul de cei din Timișoara… Cum să împuști oamenii nevinovați, femei, copii sau muncitori? Eram cu toții îngrijorați și indignați de ce vești ascultam la radio. La Radio Europa Liberă, adică. Singurul mod alternativ de informare de atunci, pentru că cu toții, ceilalți, mestecau numai căcat. Am simțit atunci că se va termina această epocă (pe care cu mândrie o numeam Epoca Ceaușescu, nu?) în valuri de sânge. Nicidecum catifelat, precum în celelalte țări comuniste. Și atunci ne-am grăbit, cu porcul, pentru a fi în București cât mai repede. Istoria tocmai își accelera ritmul…

    In familia mea Radio Europa Liberă era ascultat zilnic.

    Nouă nu ne-a lipsit nimic în comunism. Aveam chiar și petrol pentru lampa din celălalt secol la care îmi făceam lecțiile, pentru că nici electricitate nu ne dădeau comuniștii mereu, chiar dacă „din munte pân` la mare, din Argeș la Bicaz / Zeci de hidrocentrale ne dau lumină azi”. Era crunt pentru ceilalți, bieții proletari; chiar ăi cei mai fanatici limbrici ai partidului o duceau cel mai cumplit. Dar noi ne-am descurcat binișor, că în ce privește hrana aveam bunici vrednici, la țară; iar ai mei (numai prin conjunctura întâmplării și a relaționării lor personale, că nu au fost nici unul membru de partid dar în pofida acestui… handicap -așa era privit în epocă- erau prieteni cu câțiva dintre cei importanți de la nivelul de vârf al vremii); ai mei au rămas jos, că nu-i interesau funcții, disprețuiau Partidul iar prietenii lor erau dintre ăi mai educați și mai  spălăței, genul cu care aveai ce discuta și care la rândul lor erau indignați de mersul Țării – chiar dacă nu făceau nici unul, nimic pentru a schimba asta, e drept.

    De asemenea, prietenii mei cei mai buni făceau parte din familii ce aveau (și au) legături strânse cu lideri comuniști de vârf, aceștia fiind -credeți-mă!- oameni absolut respectabili, chiar dacă se întâmplă ca numele câtorva dintre aceștia să fie Ceaușescu. Am trăit acele zile și nu mănânc rahat. Și DA! Respect în continuare acești oameni.

    Dar toată familia bunicii a fost exterminată în Siberia, pentru singura vină (închipuită) că ar fi fost exploatatori imperialiști români, cu un bunic preot (naaașpa!) și un altul vânător de munte într-un regiment regal de gardă (și mai naaașpa!). Am crescut într-un spirit al libertății alimentat întotdeauna fără teamă în familia mea. Acest bunic, ăla din Garda Regală (cu toate că el nu a fost niciodată motociclist), mi-a dăruit primul meu vehicul pe două roți cu motor, o mini-Mobra, despre care am scris aici. Avea aripile albe. Iar cel popă nu a fost niciodată habotnic.

    Așa că după ce am răzbit (că nu era deloc voie dar în seara aia nici nu ne-a controlat nimeni – de parcă am fi furat carnea, dar comuniștii nu agreau nici măcar într-o formă autonomă să ai ce mânca) cu porcul tăiat acasă, era 22 decembrie, vreme în care toată lumea a devenit mai interesată de televizor decât de porc, eh; nu aveam pâine. Am plecat atunci nițel după pâine, cu motivul acesta: și când m-am întors ai mei plângeau ca după mort.

    Sub pretextul cumpărării de pâine am plecat spre miezul orașului. Se auzea de acasă -nu stăm departe de centru- un zgomot constant și aprig, care mi-a zbârlit părul. Era un vuiet grozav dinspre oraș; foarte mulți oameni se îndreptau, ca și mine, pe jos, spre mijlocul Bucureștiului. Eu am prins o basculantă – dintre cele ce le-ați văzut în pozele vremii, înțesate de oameni- numai că aceasta a ocolit departe de locul acțiunii, și anume pe la pasajul de la Obor. Nu mai știu cum s-a întâmplat, în iureșul acela, că am ajuns să particip la un fel de echipă de control antiterorist, cu mâinile goale, al mașinilor ce mergeau spre centru. Era atunci o magnitudine magică a acțiunilor fiecăruia  și voiai să ajuți cu ce poți. Cu orice. Tuturor ne era teamă de teroriști și credeam, atunci, că prin aceste filtre îi putem opri să ucidă. Contribuția mea a fost modestă și nu o consider relevantă. Nu aș fi avut niciodată prilejul să scriu pe aici fără jertfa celor ce au murit, ori au fost răniți grav, ori au fost arestați și apoi maltratați -de către criminalii fără chip, fără identitate, pentru că e nepermis ca după 30 de ani Statul Român să nu fie capabil să-i judece pe cei vinovați. Dar fără acești oameni curajoși din prima line a protestatarilor din Timișoara sau București, poate că și azi croncăneam rusește. Ori în biata limbă cea de lemn a comuniștilor. Iar în fața lor și a umbrelor acestora, eu mă înclin cu respect și recunoștință.

    Cunoscuți ai mei au demonstrat cu adevărat în seara zilei de 21 decembrie dar ei erau așa de puțini! Oamenii ceilalți stăteau pe margine și doar îi priveau iar pentru manifestanți era important să vină cât mai mulți lângă ei și strigau asta! Dar prea puțini au venit. Cei care demonstrau activ atunci erau câțiva intelectuali, apoi doar niște rockeri și ceva țigani (da, multe persoane de etnie rroma au demonstrat decisiv în contra regimului comunist, în vreme ce… oamenii cumsecade priveau de pe margine) și cu toții au fost foarte, foarte tineri. Și cu sufletul aprig și curat.

    In vremea asta, în 23 decembrie, numeroși cetățeni, mai mulți ca noi ăia din drum care filtram traficul, așteptau, privindu-ne bovin acțiunea… „eroică” (așa credeam noi atunci, că putem opri teroriștii verificând mașini) la o coadă formată în dreptul unui magazin alimentar. De aici ei cumpărau ouă și conserve chinezești de carne. În fundalul așteptării lor la coada tăcută se auzea un lătrat continuu de Kalașnikov și zgomotul înfundat al mitralierelor grele de pe tancuri. Ieșeau din magazin luminați la față de cartoanele cu ouă ce le țineau în brațe, în vuiet de război. Noi mai strigam, „veniți cu noi!” și altele asemenea, numai că nu aveam succes. Strigam mai mult de frică, eram puțini și doar adrenalina ne încălzea. La un moment dat, deși nu era așa frig afară – dar era un timp șobolănos – am intrat în acel magazin, să mă încălzesc nițel – Alimentara se numeau cele de tipul ăsta. Si acolo aveau un radio, la care am auzit -în timp ce cumpărătorii ăia de la coadă mă felicitau și mă încurajau ca pe un revoluționar ce le asigura lor siguranța de a cumpăra alimente de vis până atunci, nu??? – că toar`șu Iliescu a cerut ajutorul Armatei Sovietice…. (momentul există, e real, doar că mai nimeni nu a considerat convenabil să readucă în atenție acest moment).

    Și atunci am plecat acasă, pe jos. Și cam tuflit.

    Cum adică să ceri ajutor Armatei Sovietice? Eram tare necăjit dar mai ales temător pentru ce va urma. M-am întors acasă cu o mare îndoială în suflet. Ce mai aveam eu de făcut, un biet copil? Iliescu a confirmat apoi, chiar dacă Armata Roșie nu a venit fizic și el a clamat mereu o (falsă) independență, o vreme în care țara a eșuat în democrația așa zis originală trâmbițată de către comuniști și urmașii lor până azi la putere: iar cei mulți, cei ca ăia care cumpărau ouă în zgomotul gloanțelor, cu fricile manipulate de regimul cumplit în care și-au petrecut viața, prostiți de ai lui Iliescu și înfricoșați de către Securitate, ne-au adus aici unde suntem astăzi. Prin vot, adică democratic.

    IMG_20191223_124000

    Iar eu, în timpul ăsta… nu am stat deoparte. Nici de acum încolo n-oi sta, chiar dacă mi-am îngăduit o pauză… Dar despre asta, poate că voi spune o altă poveste… 🙂

    Vă rog frumos să vedeți aici o radiografie, excelent realizată, despre cei 30 de ani ai noștri. Anii cei liberi. Vă rog.

    DOCUMENTAR RECORDER. 30 de ani de democrație

    Mai rămâne doar un cântecel…

    „Avioane de hârtie treceau solemn pe cer. Un înger râdea singur privind în frigider. Ce frumoasă-i lumea, ce foame şi ce ger.  Un ban într-o fântână, un cântec dus de vânt. Un zâmbet ce ne iartă pe toţi pe sub pământ. Ai grijă de numele tău, e ultimul rămas”

    Ai grijă… de numele tău, om.


    Vezi articolul integral

  12. Отключить Отключить Пожаловаться Отключить Отключить Пожаловаться Удалить все Your lover initial become a member of Blackstone whenever there were only fifteen workers, and then she has recognized the particular constant and large growth and development of the firm from the moment. Giles is in charge of setting up strategic direction, major organization progression and purchases,

    Read More...


  13. 29 noiembrie 2019 este ziua perfecta pentru pasionatii si posesorii de motociclete BMW. Asa cum deja ati inteles din titlu, partenerul nostru BMW MOTORRAD ORADEA va pune la bataie multe reduceri foarte interesante. Ce va putem spune este ca reducerile substantiale vor fi la gama de produse din stoc indiferent ca vorbim de motociclete, accesorii si echipamente. Lista stocului o avem doar la motociclete, insa in showroom-ul de la BMW Oradea va asteapta si o sumedenie de accesorii si echipamente.

    MOTOCICLETE DISPONIBILE IN STOC - REDUCERI INTRE 10% si 20%

    2019-BMW-G310R2.jpg

    Trei unitati noi

    2020-BMW-G310GS2.jpg
    BMW G310GS

    Doua unitati noi – Una Demo

    P90312749-bmw-c-400-x-black-storm-metall

    O unitate noua

    P90327565_highRes_bmw-c-400-gt-alpinwe.j
    BMW C400GT

    O unitate noua – Una Demo

    finedata_a0242186_0.jpg
    BMW F750GS

    O unitate noua

    BMW-F-750-GS-F850GS-Exhaust-akrapovic-mu
    BMW F850GS

    Doua unitati noi

    BMW-F-850-GS.jpg
    BMW F850GSA

    O unitate noua – Doua Demo

    2019-BMW-S1000XR2.jpg
    BMW S1000XR

    Doua unitati noi

    01-bmw-r-1250-r-2019-estatica-estudio-de
    BMW R1250R

    O unitate noua – Una Demo

    2019-BMW-R1250RT6.jpg
    BMW R1250RT

    O unitate noua – Una Demo

    ACCESORII SI ECHIPAMENTE DISPONIBILE IN STOC - REDUCERI INTRE 10% si 30%

    00_Header.jpg.asset_.1516641934119.jpg

    Aici nu am o lista cu ce este disponibil in stoc, dar cei care doresc sa profite de reducerile de Black Firday vor fi surprinsi cu siguranta de stocul existent in showroom. Pot doar sa spun ca veti gasi geci, pantaloni, manusi, casti, incaltaminte si fel si fel de accesorii originale BMW. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa va prezentati in 29 NOIEMBRIE la reprezentanta BMW din Oradea unde ZSOLT KISS si echipa lui va asteapta

    Ofertele vor fi valabile in limita stocului disponibil!

    Pentru detalii puteti suna la:

    0747234064 – pentru motociclete

    0738682673 – pentru echipamente si accesorii


    Vezi sursa

  14. Dementor
    Ultima postare

    In the early 50s, Husqvarna decided to produce folklore machines. New legislation opened up for cheap mopeds that at first were no more than bicycles equipped with an engine. The popularity of this new way of transportation grew quickly. It resulted in whirlwinds, such as the Novolette, the Roulette and the Corona, all Avantgarde pilgrim models…

    56_hqv_novolette_moped_brochure.jpg

    For those with petrol and oil in their veins, the moped can be a life-trigger when you're fifteen years of age. For many of these youngsters, the two-wheeler was much more than just passing time on a machine – it was more like a way of living your teenage years. If you like history, the moped can probably be traced all the way back to the vehicle of Gottlieb Daimler back in 1885, almost a century and a half ago. In that period, inventors and producers competed with their technical bravery. A power source enabling easy transportation could be installed in many ways; in the front or in the back... maybe in the frame or then again possibly above on the luggage-rack? The solutions were plentiful. Fascination and imagination were two decisive factors for a colourful choice, solving the transmission problem.

    59_hqv_cornette_moped_ad.jpg

    It took decades before Husqvarna discovered the simplest means of transportation. Since its inception in 1903, the Swedish Weapons factory had manufactured motorcycles with a cylinder capacity ranging between 60cc and 994cc. Now, in the beginning of the 50s and thanks to recently introduced Swedish moped legislation, there was suddenly a need for cheap models. They would consist of engines with a capacity of a mere 50cc. Freedom for the people meant moving around with a bike doing 30 km/h without registration, tax, insurance or a riding license. These were the rules, which applied in Sweden for 15-year-old teenagers (and older) as of July 1st in 1952. Mind you, the vehicle had to be equipped with an engine of maximum 0.8 horsepower and two separate brakes. After a week, there were more than a dozen approved power sources around. A few months later the number had increased to more than 40 engines. According to knowledgeable sources, some 60,000 mopeds were sold in 1952 with yearly sales going up to more than 100,000 units. By 1957, it is estimated that there were 400,000 mopeds on the road, used only in Sweden - the fastest growing market in the world in those days!

    dsc_5790.jpg

    Husqvarna did not rest on previous laurels. In 1952 they introduced the Novolette model with a 40cc Rex engine, which was imported from Germany. As this novelty was launched, some 2,000 units were manufactured, and Husqvarna sold approximately 25,000 Novolettes in the two first years. Then, Husqvarna's in-house version was presented. A number of the factory’s moped models were sold during the 50s and in the beginning of the 60s. First out was the luxury machine Roulette, designed by the famous Swede Sixten Sason - a man who made his fame and fortune as a successful industrial designer. Sason had the ability to combine shape and contents into an art of teasing futuristic forms. So, also by working on the sophisticated Roulette, Sixten Sason strengthened his position within the automotive industry. All these machines came in double colours and the luxury edition was either painted in orange/black or then in yellow/black with a matching saddle. In 1958 the scooter Corona – Sweden’s only moped model with a free-wheel system – was a great success on the market. The vehicle with the Mexican beer name became very popular as it also had a decent price tag of 1,115 Swedish kronor (approx. 225 US dollars). A year later, it was time again for renewal. Husqvarna now came up with the debut of the Cornette model - with one wheel in the 50s and the other into the 60s. It cost 995 SEK and had the accepted, traditional "Egg-engine" of 50cc. The last fully own-produced Husqvarna moped was launched in 1960 with the simple name of "Lyx" - Luxury, or else the model figures 4012. By now, the factory had abandoned the slide-valve engine in favour of the new piston-controlled manifold. In 1961, the Swedes bought 80,000 mopeds in only one year.

    dsc_5863.jpg

    A year later, the Husqvarna mopeds were merged with other Swedish manufacturers. The results were traditional mopeds with little individual flair. The egg-engine was replaced by the "Flinta" (Flintstone) power source and this was the weapons factories last contribution to their moped division. It is said that this "Flinta" machine was developed in more than 60 different shapes. By 1964, more than 750,000 mopeds rolled on Swedish streets and roads. All in all, in the decade that the individual moped brand existed, Husqvarna produced a total of around 170,000 units. Compared with 1.8 million electric waffle irons and 12 million meat grinders, the 50cc two-wheelers were quite a humble production line in the company.

    dsc_5877.jpg


  15. Te-ai gandit vreodata ca o sa bei un latte cu carbune? Noi cu siguranta nu credeam asta vreodata. Iata insa ca am facut-o. Am folosit pentru prima oara Black Latte si am fost placut surprinsi de aroma pe care o are. Putem spune ca este unul dintre cele mai dulci solutii pentru slabit naturale pe […]

    The post Black Latte – slabire naturala la un pret special appeared first on CommentAbout.ro.


  16. După lansarea cărții ”Est, spre Siberia”, dar imediat după, am plecat pentru vreo două săptămâni din țară și, când am revenit, am neglijat complet ceea ce îmi propusesem să fac. Pentru că am primit o grămadă de întrebări pe care le-am lăsat fără un răspuns clar, am cerut ajutorul editurii și vă las, mai jos, toate locurile de pe planeta asta din care puteți cumpăra cartea mea.

    Acum, astea sunt locurile în care a fost pusă în vânzare. Dat fiind faptul că nu sunt 500.000 de exemplare pe piață, e posibil ca între timp să se mai fi epuizat din stocuri în librării. Deci dați un telefon dacă vreți să vă duceți pe undeva. Avem în felul următor:

    • Bucuresti:
    • Libraria Sophia
    • Libraria Mihai Eminescu
    • Librarium Mega Mall
    • Librarium Sun Plaza ( Sun Plaza Shopping Center )
    • Stand – Agentie difuzare carte (este un depozit de carte care livreaza carti in Bucuresti)
    • Cluj-Napoca:
    • Libraria Book Corner
    • Libraria Universitatii
    • Brasov:
    • Libraria St. O. Iosif
    • Iasi:
    • Librarium Felicia Mall
    • Librarium Iulius Mall
    • Timisoara.
    • Libraria Cartea de Nisip

    Cine nu are starea necesară pentru o deplasare într-o librărie, cartea e disponibilă și spre achiziționarea online din următoarele locuri:

    Altfel, lucrurile merg bine. Editura mi-a cerut contul ca să îmi vireze drepturile de autor, motiv pentru care îmi imaginez că s-au cam dat toate bucățile. Nu știu dacă o să mai fie și o ediție a doua, deși plănuiam două lansări la Cluj și la Iași, plus ceva frumos la Salonul Moto din București. Vedem.

    Știu că sunt mulți oameni cu care am vorbit să mă întâlnesc, să facem o poză cu cartea sau să dau o semnătură. Evident, am neglijat și aspectul ăsta. Așa că puteți să îmi scrieți, de preferat pe Instagram, și rezolvăm și aspectele astea.

    [arrow_forms id=’9614′]

    Vezi articolul integral

  17. 1378239_727210643971336_1242957164_n-350x350.jpg


    Motorteam aduce noile grafici Shark in Romania incepand cu luna februarie 2019.


    Vizualizati noua colecție Shark pentru 2019, toate listate pe site și disponibile pentru precomenzi acum!


    Pornind dintr-un obiectiv comun care accentuează siguranța, această colecție - una dintre cele mai cuprinzătoare și mai variate din piata - reflectă eforturile permanente

    ale echipei de cercetare, către obiectivul final de a garanta cel mai înalt nivel de protecție pentru toți cei care utilizează produsele Shark în fiecare zi.


    Familia Shark a fost extinsă prin lansarea de noi modele, Street-Drak: o casca cu adevărat urbană dar și sportivă, care are un stil original, universal recunoscut și 

    dotata cu ochelari ultra-subțiri cu lentila dubla. S-Drak: prezentata deja anul trecut in primăvară impreuna cu versiunea din carbon S-Drak Carbon cu culori si grafici unice.


    De asemenea, Shark vine cu noi modele grafice la modelele actuale cum ar fi: Ridill, D-Skwal, Skwal 2, Spartan, Spartan carbon,Race-R Pro, Race-R Pro carbon
    Race-R PRO GPEvo-One 2, Evoline 3, ATV-Drak, X-Drak, Nano și Varial!


    Pentru a vizualiza gama completă de Shark faceți clic pe acest link https://www.motorteam.ro/casti-moto?bfilter=m0:60;

    1_D-SKWAL_mercurium_KWR_34Lfront_HE4024_ergebnis.jpg   1_RIDILL_stratom_AAY_34Lfront_HE0543.jpg   1_SPARTAN_Austrian-GP-mat_RKR_34Lfront_HE3460.jpg   1_SPARTAN_priona_WBR_34Lfront_HE3462.jpg   1_SPARTAN_priona_WKR_34Lfront_HE3462.jpg   1_SPARTAN_Replica-Lorenzo-Monster-mat-2018_KRG_34Lfront_HE3457.jpg

    1_SPARTAN-CARBON_silicium_DVA_34Lfront_HE3405.jpg   1_SKWAL2_sykes_KBY_34Lfront_HE4908_ergebnis.jpg   1_RACE-R-PRO_Sauer-mat_RKW_34Lfront_HE8649-01_1.jpg   1_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France_WBR_34Lfront_HE8633.jpg   1_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France-mat_KAR_34Lfront_HE8634.jpg   2_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France_WBR_34back_HE8633.jpg

    50269966_2500333930039379_806785803844845568_o.jpg

    6_EvoLineS3_Hataum-Hi-vis_OKA_34Lfront-open_HE9341-1.jpg   6_EvolineS3_Hataum-Hi-vis_YKA_34Lfront-open_HE9341-1.jpg   EvoLineHataumKWR34openFront.jpg1_EVO-ONE2_kenser_OKA_34Lfront_HE9719_ergebnis.jpg   1_EVO-ONE2_kenser_YKA_34Lfront_HE9718.jpg   1_EVO-ONE2_kenser_KSR_34Lfront_HE9719_ergebnis.jpg

    1_STREET-DRAK_kanjhi-mat_KOS_34Lfront_HE3314_ergebnis.jpg   1_STREET-DRAK_zarco_KOA_34Lfront_HE3315_ergebnis.jpg   1_STREET-DRAK_zarco-mat_ASR_34Lfront_HE3316_ergebnis.jpg


    Vezi articolul integral

  18. Costin Beekman
    Ultima postare
    20181228_091227.jpg

    Poate va întrebați ce naiba cautam cu motoarele la plimbare pe 28 Decembrie când afara sunt câteva grade și când e mai degrabă vremea de schi. Dacă ești motociclist, știi ca boala asta cu motocicletele provoacă o mâncărime care din când în când trebuie scărpinata, da unii mai des, la alții mai rar. Pe lângă asta, la mine s-a mai întâmplat în sfârșit ceva ce-mi doream de foarte multi ani, și anume, am schimbat Hornetul cu un GSA de 1200. Chestia e ca schimbarea s-a produs în octombrie și drept urmare nu prea am apucat sa o plimb prea mult. Am reușit o tura de o zi pe Transfăgărășan la sfârșitul lunii Octombrie, iar în rest am făcut drumuri prin și pe lângă București. Și nu știu cum se întâmpla de că fix anul asta, după poate zeci de ani, iarna s-a găsit sa vina încă de la jumătatea lunii Noiembrie. 
    De atunci în fiecare zi stau și ma uita pe prognoza, ma uit pe fereastra, doar-doar mai prind o zi, un weekend în care sa fie cât de cât uscat și temperatura pozitiva astfel încât sa mai merg putin cu motorul. Prin oraș, deja dacă la meteo îmi spune ca dimineața vor 2-3 grade, chiar dacă e ud pe jos sau e burniță, plec cu motorul la birou, pentru ca știu ca în centru vor fi cu cel putin 1-2 grade în plus deci șansele de polei sunt minime. Ajuta și parbrizul, rezervorul lat și motorul boxer care ma protejează destul de bine de vânt. Singura problema e ca dacă ma prinde noaptea și ploaia, nu prea mai vad nimic cu viziera lăsată, iar pe frigul asta e cam groaznic sa mergi și sa-ți iei tot vântul asta înghețat și picăturile de ploaie direct în față. 

    20181028_163431.jpg
    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    20181028_163450.jpg
    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    După jumătatea lunii Decembrie, după câteva ninsori și nopți geroase, deja îmi pierdusem orice speranță că vremea se va mai îndrepta cât sa mai permită să scot motorul din garaj. Totul a culminat acum vreo câteva zile, într-o seara, când nu am mai suportat să văd că de câteva zile, la prânz, sunt 4-5 grade și deja toată zăpada s-a topit în afară de o porțiune de vreo 30 m la mine în spatele blocului pe unde ies eu cu motorul. Așa că m-am dus la magazinul din colț și am cumpărat o pungă de sare și am început să o împrăștii pe alee. Nu vreau să știu ce au gândit vecinii care m-au văzut... un om normal ar fi făcut lucrul ăsta a doua zi după ce a nins, eu îl făceam cam la două săptămâni de la ultima ninsoare... În fine.. ideea e ca a doua zi oricum au fost vreo 10 grade cu soare și toată zăpada s-a topit. Asta se întâmpla pe 23 decembrie. Văzând că urmează o săptămână cu temperaturi constant peste 0 grade, am decis ca undeva intre Crăciun și Anul Nou ar merge o tură mai lunga de câteva sute de kilometri. Îl întreb pe Andrei dacă se bagă și normal, cum mă așteptam, spune ca da. Așa că ne decidem să încercam pe 28 decembrie pentru că vremea se anunța cea mai favorabilă: 5-6 grade la prânz și ceva soare. Traseul câștigător este următorul: București - Ostrov - Lipnita-Kaynardzha - Silistra - Ruse - Comana - București.

    Zis și făcut, iată-ne pe 28 dimineața. Am hotărât să ne vedem la 8.30 la o benzinărie la ieșirea spre Oltenița. Andrei îmi dă mesaj pe la 7.30 să-mi spună că deja a plecat de acasă, așa că bag viteză și la 8 fix sunt la locul de întâlnire. E mai bine așa pentru că oricum ziua e scurtă și avem de parcurs vreo 400 km.

    20181228_091240.jpg
    Lângă pădurea Ciornuleasa
    Pe la 8.30 o luăm din loc. Sunt ceva nori, mai iese soarele din când în când și termometrul e înțepenit pe +1 grad. Pe jos s-a așternut peste noapte un strat fin de bruma, deci suntem foarte atenți la frâne și schimbări bruște de direcție. E oarecum stresant pentru că nu știi la ce să te aștepți. La unele curbe, nu știu dacă e mintea care îmi joacă feste sau e o mică denivelare, sau chiar alunec, ideea e ca nu e deloc plăcut. Sunt cu ochii doar pe termometrul din bord, doar doar mai apare un grad în plus. 
    Drumul spre Oltenița e cât de cât ok pentru ca e circulat, dar după Șoldanu, virăm stânga spre Mânăstirea pe un drum relativ pustiu. Aici e și mai stresant: nu prea au trecut deloc mașini și sunt multe zone unde pe jos se vede un strat fin alb de brumă. E enervant pentru că soarele strălucește pe alocuri și te-ai aștepta să se topească mai repede.
    Trecem de pădurea de la Ciornuleasa și facem un prim popas. Termometrul arată un singur grad cu plus și deja pe Andrei l-a cam luat frigul. Eu am scăpat doar cu degetele de la picioare puțin înghețate. Ce să-i faci... iarna nu-i ca vara... O pauza de 10 minute și plecăm mai departe. Acum sunt 2 grade. După câțiva kilometri ieșim în drumul Oltenița-Călărași, trecem de lacul Mânăstirea și după vreo 20 de minute ajungem la Călărași. Ne oprim la o benzinărie să ne mai încălzim. S-a făcut ora 10. Când plecăm din nou termometrul arată 4 grade, apoi pe centura Călărașului 5 grade, deja e mult mai bine. Chiar dacă nu e tocmai cald, măcar psihologic e mult mai bine pentru că teoretic am scăpat de riscul de polei.

    20181228_104330.jpg
    Traversarea Dunării la Ostrov
    La 10.30 ajungem la bac-ul de la Chiciu. Trecem de primul feribot pentru că nu se vede nici urmă de vapor la mal, și ajungem la al doilea. Plătim taxa de trecere la casă și casiera e suficient de drăguță să sune la vapor să le zică sa ne aștepte. Așa că reușim să ne urcam pe bac fără să așteptăm deloc. 
    Ne-am decis să intrăm în Bulgaria pe la un punct de frontieră deschis recent lângă satul Lipnița. La vreo 30 km de Ostrov, din DN3 virăm la dreapta spre noua graniță. Drumul ăsta pare nou, asfaltul este destul de bun și sunt multe viraje și câteva dealuri. E chiar frumos pe aici. Pe la ora 11.15 ajungem în graniță și exact cum ne așteptam nu e țipenie de om în afară de vreo 3-4 vameși care pierd vremea. Probabil că suntem singurii lor clienți pe ziua de azi pentru ca își fac treaba foarte conștiincios, ne verifica actele vreo 10 minute. Nu e problema pentru că avem ce face: pe ghereta din graniță sunt tot felul de afișe din care aflăm lucruri foarte utile: de exemplu, dacă nu știați se pare că ai voie să treci granița cu o cantitate mică de alimente din state precum Insulele Feroe, Andora sau Norvegia. Sau dacă vreți sa mergeți în audienta la D-na Carmen Dan, o puteți face în fiecare miercuri dimineața la ora 10 fix. Cel mai tare e un afiș care ne avertizează de pericolul pestei porcine africane și înfățișează un grup de poci domestici peste care sare (sau mai degrabă zboară) un porc mistreț.

    20181228_113012.jpg
    Langa granita Lipnita-Kaynardzha
    Pe la 11.30 trecem în Bulgaria. Practic suntem cam la jumătatea traseului propus. De aici o luăm înapoi spre Vest oarecum paralel cu Dunărea. Pornim pe un drum secundar care ne scoate în Kaynardzha apoi continuam pe același drum printr-un mic canion și apoi pe lângă o cariera de piatră. După câțiva kilometri ieșim la drumul principal ce duce spre Silistra și apoi către Ruse. Șoseaua este ok, din când în când câteva viraje largi, asfalt aproape uscat și trafic destul de redus. Temperatura deja a ajuns pe la 6-7 grade deci deja e lux. Dar pentru ca nu vrem sa ne plictisim, am decis să facem o mică abatere și să o luam pe un drumeag care merge pe maul Dunării intre satul Dolno Ryahovo si orașul Tutrakan.

    20181228_124554.jpg
    Lângă Dunăre la Dolno Ryahovo
    Părăsim drumul principal și pe măsură ce ne apropiem de Dunăre șoseaua devine din ce în ce mai îngustă până ce ajungem într-o intersecție unde se termină și asfaltul. De aici începe un drum îngust presărat cu bolovani înfipți în pământ. Pare că bolovanii sunt relativ uscați, dar asta e aici în prima parte a drumului unde a bătut soarele. Mai departe drumul se afundă într-o pădurice și probabil ca acolo sunt uzi. Facem o pauză mai lungă să ne mai încălzim și să prindem curaj. Pornim. Motorul trepidează pe pietre dar e ok. După un mic urcuș, mai mergem puțin și ajungem la o coborâre plină de băltoace și de noroi.

    20181228_124547.jpg
    Drum forestier pe malul Dunării
    Mă opresc să-mi fac puțin curaj, roata din față îmi alunecă și aproape cad. E prima oară când mă bag cu monstrul ăsta de motor pe un drum de genul ăsta. Acum ce să fac, oricum e cam greu să mai întorc pentru că sunt cu fata la vale și drumul este foarte îngust. Deci nu prea am altă variantă decât să o iau la vale. Încerc să-mi aduc aminte de toate filmulețele pe care le-am văzut pe Youtube în care diverși "specialiști" te învață cum sa abordezi drumurile accidentate. Toți zic că cea mai bună abordare e să mergi ceva mai repede decât te lasă instinctul de conservare și să te ridici în picioare pe scărițe. Cică reflexele omului sunt formate să-ți ții echilibrul când stai în picioare și oricum stând în picioare, greutatea se lasă pe scărițe și centrul de greutate va fi mai jos. Pare logic, n-am ce să zic. Îmi iau inima în dinți și plec. Mă ridic în picioare, accelerez și trec prin prima zonă de noroaie. Motorul îmi fuge de sub mine în lateral, mă uit cu groază la boscheții din stânga drumului și deja îmi imaginez cum o să aterizez acolo.... dar ce să vezi, teoria funcționează și reușesc să mă redresez. Wow!!, am trecut de primul obstacol.

    20181228_130500.jpg
    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Mai departe urmează o parte relativ ok, apoi iar câteva zone cu bălti și noroi și pe alocuri mici  porțiuni de gheață. După câțiva kilometri, în sfârșit se zărește niște asfalt, dar normal că înainte mai e o ultimă poțiune de noroi și câteva bălți adânci care ocupă tot drumul. Din nou motorul dansează în toate părțile, dar cu puțin noroc trec și de astea în picioare. De aici drumul începe să fie din ce în ce mai bun, până dispar toate gropile și se transformă într-un drum normal cu 2 benzi. 

    La Tutrakan reintrăm pe drumul național 21 ce duce la Ruse. Mai sunt vreo 60 km, deja temperatura a ajuns la 8 grade, așa că ultima porțiune de drum prin Bulgaria e destul de plăcută. La ora 14.00 suntem pe podul dintre Ruse și Giurgiu. În graniță găsim o coada de vreo 15 mașini și după aproximativ 15 minute intrăm în țară. 


    20181228_131136.jpg
    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Nu am mâncat nimic de azi dimineață așa că ne oprim la prima benzinărie să mâncăm ceva și pe nesimțite se face ora trei. Ne decidem să mergem direct spre București fără se ne mai abatem pe la Comana așa cum plănuisem inițial. Deja frigul ne-a cam obosit și nu prea mai avem chef de ocoluri pe drumuri lăturalnice. A fost ok pentru o singură zi și mai ales o zi de iarnă.
    La ora 4  ajungem în București, exact cum ne planificasem și chiar mă bucur că am decis să venim direct pentru că la ora 5 începe să plouă.

    20181228_131129.jpg
    Dunărea lângă Tutrakan (vis-a-vis de Oltenita)



  19. Am dat startul pregatirilor pentru cantonamentul de pregatire moto offroad pe care il organizam la fiecare inceput de an, din 2012 si pana in prezent. Nici anul urmator nu va face exceptie, Februarie 2019 fiind deja o data setata in calendar pentru acest eveniment. Astfel, Adi Raduta si intreaga logistica RAMS Motorsport si Suspensii RAMS, isi vor muta baza in sudul Italiei, pe incredibila insula Sardinia. Suportul tehnic va fi oferit de echipele Top Cross TCS si RAMS MX School.

    Ce inseamna acest cantonament:

    • transportul motocicletei si al echipamentului moto, ce se va face cu camionul Top Cross TCS;
    • cazare la hotel;
    • transport asigurat pe durata sederii pe insula (drumuri la hotel, aeroport, circuit);
    • mesele gatite de bucatarul echipei Top Cross TCS;
    • acces la circuit (include taxa zilnica);
    • antrenamente de tehnica moto;
    • servisarea motocicletelor.

    Ce trebuie sa faca un pilot care vrea sa mearga alaturi de Adi & Co. in Sardinia:

    • sa-si aleaga o saptamana sau mai multe in perioada 1-22 Februarie 2019 ;
    • sa se inscrie;
    • sa-si ia bilet de avion cu destinatia Sardinia;
    • gata 🙂

    Mai multe informatii si inscrieri la adi21 [@] topcrosstcs.ro. Februarie 2019, Sardinia, here we come!

    enduro training italy

    Short English description: wanna train with us in Sardegna? Each year we host a training camp, consisting of 3 weeks (you can choose how many you want to spend there) of motocross and enduro riding in Sardegna, Italy. Full logistics included by our team:

    • motorcycle transport from Romania and back with our racing truck;
    • hotel accommodations;
    • on island transportation (to the airport, hotel, track);
    • cooked meals by our personal chef;
    • track access;
    • training sessions with professional motocross rider Adrian Raduta;
    • motorcycle maintenance.

    All you have to do is pick a week or more between 1 – 22 Feb 2019, buy a plane ticket and meet us in Sardegna. More info and sign up via email at adi21 [@] topcrosstcs.ro


    View the full article

    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 5791
      vizualizări

    Postări Recente

    Runda 1 a raliurilor hard enduro Extreme XL Lagares a avut loc intre 11 – 13 mai in Portugalia.

     

    Pe parcursul celor trei zile de competitii din nordul Portugaliei, localitatile Lagares si Porto, s-au desfasurat raliurile de motociclism la categoriile EnduroCross, Urban si Hard Enduro.

     

    Competitia destinata exclusiv riderilor de motociclete a debutat vineri, cu o cursa nocturna Endurocross, iar sambata scena a fost rezervata curselor pe traseul urban, in timp ce ziua de duminica a marcat aventura pe malurile alunecoase si stancoase si pe drumurile forestiere din Penafiel, pe unul dintre cele mai solicitante si spectaculoase trasee.

     

    Raliurile Extreme Lagares sunt recunoscute drept cele mai dure raliuri enduro din lume, avand loc pe teren alunecos si numai cei mai pregatiti piloti pot face fata cu brio acestui test.

    Unul dintre riderii care s-au remarcat este si Billy Bolt (Rockstar Energy Husqvarna Factory Racing), acesta cucerind o prima victorie semnificativa intr-o competitie de talie internationala. Rezultatul obtinut il plaseaza intr-o pozitie de conducere in Campionatul Mondial Enduro Super Series 2018. De asemenea, riderul Husqvarna Graham Jarvis a urcat cu partenera sa TE 300i pe locul 5.

     

    47321_graham.jarvis_WESS-2018-Rnd1_10273.jpg

     

    In prima zi, riderul britanic Billy Bolt s-a descurcat fara probleme pe traseul umed si noroios, a condus fara efort in cursa de incalzire, apoi s-a clasat in fata lui Jonny Walker si a colegului de echipa Colton Haaker. In a doua zi de raliuri, concurentii au avut drept provocare sa se intreaca pe strazile orasului Porto – Urban Prologue. Intrecerea pe strazile inguste si pietruite a punctat insa o lupta dura cu rivalul Walker. Duminica, Bolt a facut uz de intreaga sa experienta pentru a ataca dur in turul doi, si-a croit drum spre linia de finis si a cucerit prima victorie din campionat.

     

    47312_billy.bolt_WESS-2018-Rnd1_11985 (1).jpg

     

    Castigator de trei ori al raliurilor Extreme XL Lagares, Graham Jarvis a fost unul dintre principalii favoriti ai celei de-a 14-a editii, concurand la clasa Pro unde s-au inscris nu mai putin de 47 de rideri. Acesta a muncit din greu pentru a-si consolida pozitia, insa in timpul negocierii unei sectiuni extrem de alunecoase a traseului, s-a accidentat la piciorul stang si a continuat cursa, terminand pe locul 5.

    Pentru prima data la raliurile Extreme XL Lagares, Colton Haaker – dublu campion mondial SuperEnduro, a avut o evolutie impresionanta, insa a ratat turul final din cauza prabusirii in mijlocul cursei.

     

    47320_colton.haaker_WESS-2018-Rnd1_9128.jpg

     

    Conform declaratiilor lui Billy Bolt, „raliurile au fost atat de solicitante si tehnice, impunand o experienta temeinica pentru podium. Prologul din Porto a fost incredibil si a dat nastere unor senzatii deosebite. Am avut de luptat cu Jonny Walker si Cody Webb, dar am castigat treptat teren si am ajuns in frunte, marsand catre linia de finis.

     

    walker-prolog.jpg

     

    Resultate Top 10 Extreme XL Lagares

     

    1. Billy Bolt (Husqvarna)

    2. Jonny Walker (KTM)

    3. Manuel Lettenbichler (KTM)

    4. Taddy Blazusiak (KTM)

    5. Graham Jarvis (Husqvarna)

    6. Cody Webb (KTM)

    7. Wade Young (Sherco)

    8. Paul Bolton (KTM)

    9. Travis Teasdale (Beta)

    10. Pol Tarres (Husqvarna)

     

    Vezi această știre și multe altele pe site-ul ATVRom

     

     

    billy.bolt_WESS_2018_Rnd1_4023_Enduro21_1200.jpg

    c4eeabfc-eb33-45df-b548-aad8ff482084.jpg

    extreme-xl-lagares-2018_wess_02I2281.jpg

     

     

     

    jonny.walker_extreme-xl-lagares-2017_02I2647.jpg

×