• https://www.AUTOdoc24.RO

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. Râdeam de voi că v-a plouat în București și m-am trezit pe la șase și ceva în zgomot de torențială. E ca naiba, azi trebuia să am jumătate de zi pentru plimbat și altă jumătate pentru dus motocicleta la depozit și pregătit transportul la Irkutsk. Iar ploaia îmi freacă ambele planuri. Oboseala din ultimele zile începe să se simtă, ce-i drept nici n-am făcut eforturi să mă culc devreme, dar mă cam resimt. Hotelul-bordel la care stau nu e pe bază de mic-dejun, așa că pizza aia cu mărar e la fix. Azi nu e zi de mers ca până acum, deci frec duda pe net o perioadă, apoi mă îmbrac să ies.

    Din lipsa de inspirație, dar și pentru că nu mă bate cheful peste față prea tare, mă duc la metrou cu direcția Piața Roșie. Da, e clișeu, dar e incredibil de frumoasă, nu știu dacă mai există multe orașe în lumea asta care să concentreze într-un spațiu relativ restrâns un număr atât de mare de obiective turistice de excepție. Poți să cobori la metroul care te lasă la 200 de metri de intrarea în piață și ai ce face, vizita, vedea, vreo 4-5 ore. Asta dacă ești prima dată în Moscova, eu-s a treia oară așa că vizitez un magazin de gogoși în care intru alergat de o altă torențială.

    Trece timpul și nu prea mă mână. Mai trag niște ture pe străzile din zonă, dar sunt cu energia-n jos așa că mă întorc la hotelul-bordel. E doar 12 și ceva, dar mă simt de parcă m-au bătut trei stăpâni de sclavi pe un câmp de bumbac din Alabama. Deschid laptopul, văd că-i un nou episod cu John Oliver pe YouTube și adorm chiar când devine mai interesant. Mă trezesc după vreo două ore, de data asta de cald. A ieșit soarele și bate fix în mine. Bun, treaba e așa. Trebuie să reorganizez bagajele astfel încât tot ce am în gențile laterale să ocupe mult mai puțin spațiu pentru că trebuie să încapă și echipamentul de pe mine, adică geacă, pantaloni și cele mai voluminoase cizme pe care vi le puteți imagina. Totul durează cam o oră, transpir serios îndesând lucruri, dar până la urmă iese ceva. La mine, pe tren, o să am doar rucsacul în care sunt nevoit să car și sacul de dormit care nu a mai încăput în bagaje.

    20170619_100611.jpg20170619_105643.jpg20170619_111147.jpg20170619_111624.jpg20170619_112026.jpg20170619_112155.jpg20170619_112459.jpg20170619_113210.jpg

    Cealaltă dilemă este legată de benzină. Vlad, tipul din Moscova care a fost suficient de amabil să vină cu mine la firma de transport, mi-a spus să vin cu motocicleta pe rezerva de benzină. Adică cu becul aprins, cică nu e voie să încarci cu combustibil. Doar că eu mai am destul de multă în rezervor, așa că până la depozit merg precum Casey Stoner la Laguna Seca, turat în zona roșie ca să consume cât mai mult. Doar că eu fac asta doar în treptele 1 și 2 de viteză, se uită săracii moscoviți de pe marginea drumului la mine ca la nebuni.

    Anticipez greșit durata pe care o voi petrece în trafic și, evident, ajung mult mai devreme. Mult, mult mai devreme decât mi-a zis Vlad să ajung. Așa că stau pe bordura și mă bag în seamă cu un nene de vreo 65 de ani care are drept ocupație băgatul de benzină în rezervoarele oamenilor. E ridat precum un pepene galben, are o bască tocită de la purtatul, îndrăzenesc să estimez, pe durata a vreo trei decenii și pare că-l cam doare la bendix de nevoile clienților. Îl fură peisajul cu furtunul în mână, e claxonat, șoferii se mai și răstesc la el, dar nu schițează niciun gest de nervozitate sau precipitare. Zen sută la sută! Cât aștept să se facă ora potrivită mai interacționez și cu un șofer de TIR care trece cu 2 km/h prin dreptul meu blocând fără nicio remușcare circulația și așa gâtuită de ora de vârf.

    ”Ce se întâmplă?”, întreabă în română și mă cam ia prin surprindere.
    ”Ce să se întâmple? Aștept!”
    ”Păi un’ te duci?”
    ”Nu mă duc”, zic. ”Las motocicleta aici să o ducă alții la Irkutsk”
    ”Păi ce faci la Irkutsk?”
    ”Mă plimb cu motocicleta, ce să fac”

    Nu mai stau mult și apare și Vlad, cu zece minute mai devreme decât ora stabilită, norocul meu că-i punctual. Se urcă pasager și mergem câteva sute de metri până la sediul companiei de transport. De fapt, unul dintre cele vreo opt sedii din Moscova, un depozit uriaș la care se lucrează non-stop. Fo’ real, non-stop adică 24 din 24, nu se închid porțile niciodată. E agitație, iar fără Vlad eram mâncat pentru că nimeni nu vorbește engleză. Toți muncitorii sunt băieți veniți, după cum arată, de prin Kazahstan, Tadjikistan și alte stan-uri. Încep. Demontez parbrizul, scot bornele bateriei și oglinzile pentru care, absolut printr-un noroc, am cheie de 17 în trusă. Trag doar o badă de scoci care să susțină bara care fixează parbrizul și… aia e. Gențile laterale împreună cu parbrizul, canistra și izoprenul sunt împachetate separat într-un sac uriaș, iar motocicleta… motocicleta rămâne fix cum am adus-o în mijlocul depozitului. Urmează să o împacheteze ei mai târziu, nu pot să le fac eu programul, așa că mergem pe încredere. Și da, am emoții mari, dar nu e ca și cum pot controla ce se va întâmpla, iar altă variantă mai ”safe” nu am. Nu că asta n-ar fi safe, dar zic și eu. Sunt două lucruri de care mi-e frică, sper să mă înșel. Primul e să nu se rătăcească bagajele de motocicletă sau să nu umble careva prin ele. Al doilea e legat de părțile sensibile ale motocicletei, adică ceasurile de bord, ecranul, urechiușele de care se prinde parbrizul și parbrizul ca element. Sper să fie atenți și să le împacheteze bine, că am cam pus-o dacă se sparg.

    Tot pentru că Vlad știe mersul și știe rusă mergem într-o altă clădire unde completează el un formular la un automat cu datele mele, datele motocicletei și detaliile expediției. Mergem apoi la casă, plătesc și… aia e! Motocicleta mea e acum într-un depozit plin de uzbeki și de tadjiki și sper să se comporte frumos cu ea. Gotze, ne vedem la Irkutsk pe 28. Până atunci merg la o bere cu Vlad și îl bombardez cu aproximativ 200 de întrebări despre ce urmează să găsesc pe drum. E cam specialist pe partea aia în ideea în care a făcut drumul Magadan – Moscova pe motocicletă în 2013, alături de un prieten. A mai făcut și Mongolia, și altele prin zonă, așa că tot ce poate spune e valoros. E de treabă Vlad, adică cine ar veni după opt ore de muncă în altă parte a orașului să ajute un străin într-un proces nu tocmai plăcut. Ba mai mult, berea și masa le plătește tot el, insistă să facă cinste, așa că sunt dator până peste cap.

    Mă întorc la hotelul-bordel cu casca-n mână și dau la intrare de femeia de la curățenie. Doamna fumează o țigară și îi mai mulțumesc o dată pentru ajutorul cu pizza. Râde și mă întreabă unde merg, dacă îmi place Rusia. Spune și ea că nu știe de ce nu vorbesc tinerii engleză, dar nu îndrăznesc s-o întreb cum știe ea așa de bine să o facă. Seara se termină cu, nu exagerez, cu vreo trei ore de booking în cautarea unui alt loc în care să stau. Mâine trebuie să părăsesc stabilimentul actual, iar biletul de tren e abia pe 21 iunie la ora 23:55 noaptea, deci mai am de stat o noapte și toate hotelurile-s scumpe cu draci.

    Costurile transportului motocicletei sunt suportate de compania românească AXS Transport. Pentru că-l cunosc pe unul dintre patroni, discuția a fost simplă. ”Adică tu trimiți motocicleta cu TIR-ul și noi nu ne băgăm? Trimite-ne factura și o rezolvăm noi pe asta”. Așa că mulțumesc! O să le vedeți logo-ul pe motocicletă și pe cască, am plecat cu ei din București.


  2. BMW R nineT Racer este cea mai frumoasă motocicletă din cele cinci modele ale familiei nou apărute, R nineT.

    Prezentat publicului pentru prima oară în 2014, R nineT a reprezentat începutul unei povești frumoase propusă de BMW nostalgicilor, celor atrași de liniile clasice ale motocicletelor și pasionaților de customizare.

    Modelul a fost urmat de alte proiecte interesante, R nineT devenind o adevărată familie, prin apariția variantelor R nineT Pure, R nineT Urban G/S, R nineT Scrambler și R nineT Racer.

    R nineT Racer nu este o motocicletă de competiție, ci un omagiu adus motocicletelor de curse ale anilor ‘70, având componente modificate pentru a semăna cu vechile modele.

    R nineT Racer

    Având o poziție caracteristică motocicletelor de curse, modelul Racer nu este destinat drumurilor lungi, fiind o motocicletă de duminică, probabil cea de-a doua a unui folositor serios, nefiind gândită pentru uzul zilnic.

    Motorul este același boxer DOHC instalat pe toată gama R nineT, furnizând 110 CP, instalat pe un șasiu care beneficiază de aportul unor frâne performante și unor amortizoare diferite față de modelul inițial R nineT, furca față fiind tradițională, nu inversată.

    R nineT Racer

    Chiar dacă frâna față are două discuri de 320 mm și etriere Brembo cu patru pistonașe, acțiunea frânei este progresivă și nu te surprinde prin agresivitate, senzația pe care o are pilotul fiind cât se poate de plăcută, răspunsul accelerației fiind ferm, dar previzibil.

    Manevrabilă, cu micile limitări datorate semighidoanelor joase, tipice motoarelor pentru circuit, motocicleta este foarte stabilă și precisă, fiind una dintre cele mai frumoase modele clasice a momentului.

    R nineT Racer

    Materialul filmat a fost prezentat în rubrica moto a emisiunii La Volan, difuzată  de Digi24 sâmbătă 17 iunie 2017.

    Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.

    R nineT Racer


    Vezi articolul integral

  3. Analizăm împreună care dintre mituri sunt (parţial) reale

    Motociclismul, ca şi fotbalul sau oricare altă ocupație populară, este brăzdat de mituri și legende transmise din om în om.

    Degeaba porţi echipament, siguranţa ta depinde de noroc

    Aproape complet fals. Desigur, riscul motociclismului nu poate fi niciodată redus la zero. Pe de altă parte, dacă vrei risc zero, ar trebui să nu mai ieși din casă.

    Oricum, ideea că accidentele sunt ceva care se întâmplă complet aleatoriu, după noroc, este una foarte dăunătoare pentru motociclist.

    Există foarte multe măsuri pe care le poți lua ca să reduci riscul: să te echipezi cât mai bine, să mergi preventiv, să te antrenezi și să evoluezi în materie de control al motocicletei, să ai pneuri umflate la presiunea corectă etc.

    Ca să stăpânești o motocicletă mare şi grea, trebuie să fii solid și puternic

    Din nou, aproape complet fals. Desigur, un rider de 1,50 m și 40 kg va avea probleme cu un BMW R 1200 GS Adventure. Dar acesta este un caz extrem.

    Pentru un motociclist de talie cât de cât normală, cu o tehnică bună, controlul unei motociclete n-ar trebui să fie o problemă, indiferent de mărimea și greutatea acesteia.

    Motocicleta se ține pe două roți din echilibru, nu din forță. Pentru că nu duci cele 250-300 kg ale unei motociclete mari în spate, ca să ai nevoie de mușchi, ci le ții în echilibru.

    Dacă îți dezvolţi simțul echilibrului și îți formezi o tehnică bună pentru a controla motocicleta la viteze mici, poți să “ții” foarte bine o motocicletă grea, înaltă, la viteze mici, acolo unde echilibrul este problematic.

    La viteze mai mari (peste 30-40 km/h), motocicleta se echilibrează singură și, din nou, schimbă direcția, frânează și accelerează prin manevre de finețe, care nu necesită forță decât în cazuri extreme (schimbare rapidă de direcție la viteze foarte mari).

    Ai grijă cu frâna față, căci te aruncă peste ghidon/blochează roata și cazi

    Fals. Cu condiția ca motocicleta să fie îndreptată, frâna față este cea mai importantă pentru oprirea rapidă. Când frânăm, greutatea motocicletei se transferă pe roata față, ceea ce sporește aderența acestei roți și permite acționarea și mai puternică a frânei. În majoritatea cazurilor, frâna față face peste 70% din treabă la frânarea de urgență.

    La o motocicletă fără ABS, într-adevăr, blocarea roții față poate fi o problemă. Dar majoritatea cazurilor în care se blochează fața la frânare cu motocicleta dreaptă se întâmplă din cauză că motociclistul nu și-a antrenat abilitățile de a frâna și, într-o situație de urgență, tinde să apese mult prea brusc maneta de frână, înainte ca transferul de masă să apuce să-și facă efectul și aderența să crească suficient.

    Ai grijă cu frâna spate, că se blochează, derapezi în lateral și cazi

    Parțial adevărat. Într-adevăr, dacă nu ai ABS și exagerezi cu frâna spate când motocicleta este chiar și foarte ușor înclinată, spatele se va bloca și va derapa în lateral. Dar asta nu înseamnă neapărat o căzătură.

    De cele mai multe ori, dacă nu te sperii și nu eliberezi frâna înainte ca motocicleta să se oprească, te vei opri pur și simplu de-a latul. Dacă exersezi puțin, te vei obișnui cu această senzație și nu ți se va mai părea ceva de speriat.

    Dacă motocicleta este perfect dreaptă, spatele se va bloca, dar va merge drept sau va ieși în lateral foarte puțin. Din nou, trebuie exercițiu ca să ne obișnuim cu senzația.

    Frâna spate este însă foarte importantă pentru controlul motocicletei la viteze mici. Dacă încercați să puneți frâna față cu ghidonul bracat, veți constata imediat că motocicleta tinde să cadă în direcția în care e bracat ghidonul. În această situație, frâna spate este esențială.

    La Şcoala Moto AMI insistăm foarte mult pe exersarea manevrabilităţii şi acomodarea cu motocicleta condusă.

    Îţi recomandăm ca, indiferent ce motocicletă îţi vei cumpăra, să fii cumpătat şi să conduci preventiv şi mai ales să te antrenezi riguros, pentru a cunoaşte cât mai bine manevrabilitatea motociletei în diverse situaţii.

    Cu antrenament, îţi vei îmbunătăţi şi tu timpii de reacţie şi acurateţea mişcărilor.

    Cuvinte relevante: mituri, mituri motocicleta, fabrica de fericire, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, scoala soferi bucuresti


    Vezi articolul integral

  4. Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Se pare că segmentul gravel bike-urilor devine din ce în ce mai popular. Cei de la Specialized spun că vânzările sunt în cea mai rapidă creștere și se așteaptă să fie cea mai vândută categorie de biciclete, în câțiva ani urmând să depășească categoriile de MTB sau de șosea. Acest lucru deoarece bicicletele gravel sunt foarte versatile, fiind performante pe orice între asfalt și poteci de XC. Un motiv este și dorința din ce în ce mai mare a cicliștilor de a scăpa din trafic.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Astfel, Specialized a scos un nou Diverge care vine cu câteva noutăți surprinzătoare, cum ar fi tija dropper și un pachet complet de elemente de confort care asigură un rulaj plăcut pe orice suprafață.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-În comparație cu modelul original Diverge conceput să fie un fel de briceag elvețian al bicicletelor, noul model este orientat spre gravel. Au dispărut inserțiile pentru amortizare din cadru și a apărut Specialized Future Shock împrumutat de la noul Roubaix.

    Cartușul amortizorului este identic cu cel de pe Roubaix, cu trei arcuri, dar Diverge introduce un arc principal cu compresie progresivă (cel alb din imagine) care se întărește odată cu compresia, în timp ce Roubaix și Ruby folosesc arcuri liniare pentru a absorbi mai bine vibrațiile drumului. Specialized a anunțat că piesele pentru Future Shock sunt interschimbabile, adică arcul progresiv poate fi instalat și pe Roubaix de cei ce doresc. Cu ajutorul a trei arcuri booster separate se poate regla funcționarea după preferințele personale.

    La fel ca la Roubaix, Future Shock cu cursa de 20 mm ajută la izolarea impacturilor în zona frontală a bicicletei pentru un confort și control mai bun. La fel ca la Roubaix, cartușul Future Shock este destul de ușor – doar 880 g pentru modelul S-Works de 56 cm. La cel mai înalt nivel găsim cadrul din carbon FACT 11r și furcă din carbon FACT, ambele cu prinderi de etrier flat mount. Bicicleta completă Diverge S-Works de 56 cm cu două suporturi de bidon și o cutie SWAT box are doar 8.4 kg. Modelul feminin Diverge Comp de 56 cm fără suport de bidon, cutie SWAT sau dropper și cu transmisie 2x are 9.57 kg iar modelul din aluminiu Diverge Comp E5 mărimea 54 are o greutate de 9.8 kg.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Un detaliu interesant este trecerea la monobloc BB 386 EVO pentru a oferi spațiun mai mare pentru anvelope fără să fie nevoie de chainstay-uri cu forme exotice. Pe Diverge Comp există și un rulment Praxis Works BB 386 EVO special pentru angrenajul Alba 2D, un lucru special cerut pe această bicicletă. Acesta va fi disponibil în curând și ca piesă separată.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Diverge este echipat cu ax thru la ambele roți, de 142×12 în spate și 100×12 în față, pe toate modelele din gamă. Modelele de top nu au deraioare față, dar toate cadrele sunt compatibile cu acestea cu ajutorul unei prinderi braze on detașabilă. Cadrul este echipat cu prinderi pentru aripi și pentru portbagaj în spate. Rutarea cablurilor este internă, cu opțiuni separate pentru 1x, 2x sisteme mecanice sau electronice și pentru tijă dropper.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Tija dropper este prezentă doar pe modelul de top S-Works, dar modelul Command Post XCP de 35 mm poate fi instalat pe orice cadru Diverge. Maneta de control a tijei poate fi amplasată în mai multe locuri, dar ideal este direct sub maneta de frână pentru a fi ușor de accesat indiferent de poziția mâinii.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Cutia SWAT este de asemenea prezentă doar pe modelul S-Works fiind identică celei de pe Roubaix și Ruby. Din acest motiv mărimea camerei ce încape este de maxim 700x28c standard de la Specialized și trebuie strânsă foarte bine. În mod normal cutia a fost proiectată pentru camerele super ușoare, dar la gravel e nevoie de anvelope mai groase ce se pot întinde, deci se folosesc modelele standard. În cutia SWAT se mai găsește o extensie de valvă, o pompă cu CO2, un levier și un multitool. Camera și cartușul CO2 trebuie adăugate de proprietar. Cutia SWAT deși vine în echiparea standard doar pe modelul S-Works, ea poate fi montată pe toate modelele din carbon, dar nu și pe cele din aluminiu. Cu inventarul complet, cutia are o greutate de 432 g iar goală are 162 g. Atașarea se face cu ajutorul unor cleme speciale.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Există destul de multe versiuni de Diverge, de la modelele din carbon cu Future Shock până la modelele din aluminiu E5 cu sau fără Future Shock, dar toate au aceiași geometrie Specialized Open Road cu spațiu pentru anvelope 700x42c. Standard bicicletele vin cu roți cu anvelope 700×30-38c, în funcție de model, 38 fiind considerată de producător mărimea ideală. Pe modelele de top se regăsesc anvelopele 700x38c Trigger Pro 2Bliss.

    Bicicleta este compatibilă și cu anvelope 650b x 47 mm, cea mai mare dimensiune de anvelope plus de șosea disponibile, deși există o atenționare că roțile mai mici apropie pedalierul de sol și există riscul de a lovi de pământ cu brațul acestuia. Monoblocul este cu 5 mm mai coborât la versiunea aceasta nouă, pentru un centru de greutate mai jos și o manevrabilitate mai bună. Specialized atrag atenția că geometria de ciclocros nu e aceiași cu cea de gravel și că deși se pot folosi modelele la ambele discipline, Crux folosește o geometrie pentru schimbări rapide de direcție și un monobloc mai ridicat pentru zonele cu înclinație laterală în timp ce Diverge este proiectat pentru a oferi mai multă stabilitate și încredere în zonele tehnice.

    95418-42_DIV-WMN_COMP_CALFDE-TARBLK_HEROLa fel cu majoritatea bicicletelor Specialized, modelele de bărbați și femei Diverge folosesc o platformă comună cu aceiași geometrie la mărimi identice. Diferă însă gama de mărimi, cele masculine fiind între 48 și 64 cm iar cele de femei între 48 și 56 cm la modelele din carbon și între 44 și 56 la cele din aluminiu. Modelele feminine au scheme de culori specifice, dar nicio altă modificare deosebită în afară de lungimea brațelor angrenajului și punctele de contact specifice: șei, ghidon și pipă. Specialized spun că au decis această strategie după ce au aunalizat mai mult de 40.000 de seturi de date de bike fitting de la partenerul lor Retul. Concluzia a fost că bărbații și femeile nu au nevoie de geometrie diferită a bicicletei.

    Specialized-Diverge-S-works-2018-future-Odată cu scăderea prețului, scade și performanța materialului cadrului și a componentelor, dar vor exista biciclete din aluminiu cu Future Shock disponibile la nivelul Comp E5 și deasupra. Există de asemenea și o versiune Sport care elimină Future Shock și vine standard cu anvelope 700x30c, fiind intrarea în gamă.

    Momentan nu au fost anunțate prețurile sau data estimată a disponibilității. Pentru mai multe informații urmăriți pagina producătorului.

    Informații de pe bikerumor.com


    Sursa: Freerider

  5. Să fie clar de la început, vă rog să rețineți: sunt foarte recunoscător pentru faptul că am șansa de a trăi la munte, de a ieși la orice oră în mijlocul naturii și de a pedala în voie oriunde-mi ordonă inima. Însă, uneori, mai vine câte-un moment când vrei să-ți iei câmpii. Iar când ți-i iei, conform zicalei, nu există decât o singură direcție: întinderile vaste și sălbatice. Până la urmă am putut să înțeleg de unde vine această vorbă, mai ales după incursiunea dobrogeană pe care am făcut-o de curând. Nefiind acompaniat de bicicletă, am decis să las acest articol aici, în rubrica de blog, dar vă spun un secret: zonele cu potențial de pedală le descopăr mai întâi cu mașina.

    DSCF8063.JPG.jpg?x12266Colț de rai, paradis, spune-i cum vrei: Delta este fascinantă.

    Acum că știu unde-mi voi face următorul concediu pe două roți, o să trec la a vă povesti un pic cum a fost prin Dobrogea, o zonă pe care-mi doream de mult s-o văd, însă cu greu găseam o ocazie. Cel mai bun motiv pentru a lăsa toată treaba și a pleca în mijlocul săptămânii către tărâmuri necunoscute mie, a fost unul relativ simplu: Mitsubishi-ul Pajero din 92 pe care-l dețin a ieșit din service cu toate consumabilele schimbate, care n-au fost deloc puține. Motiv bun pentru a-l pune din nou la muncă, de data aceasta la câmpie și nu la munte. N-a făcut nazuri, s-a conformat și s-a bucurat de o nouă călătorie, mai ales că se află deja la a 3a tinerețe și nu se știe cât o s-o mai poată ducă în ritmul ăsta. Zis și făcut, bagajele s-au împachetat, plinul de aproape 100 de litri s-a făcut și am plecat de la Câmpulung Muscel direct spre Brăila, acolo unde am ținut morțiș să trec cu bacul.

    Iar după ce treci de Brăila întreg peisajul se schimbă. Dar se schimbă atât de mult încât te debusolează un pic, rațiunea încercând să te localizeze și să te poziționeze într-un cadru standard, așa cum este obișnuită. Dar aici nu este loc de convențional, iar comparațiile sunt cumva fără sens pentru că nu există termeni. Așadar, va trebui s-o iei ca atare, și să accepți că te afli într-un cadru unic, spectaculos, cu drumuri înguste și parcă uitate de lume, însă semnificativ mai bune decât în anii anteriori când am trecut pe aici în grabă.

    Am vizitat Tulcea, am făcut câteva opriri pe la cetățile care acum sunt doar ruine, am găsit cripte frumos amenajate ce datează de acum 2000 de ani sau poate chiar mai bine și ne-am instalat rapid la un restaurant pescăresc. Aici mămânci bine și chiar dacă-s fan păstrăv, nu m-am dat înapoi de la a încerca noutăți: știucă, crap și alte minunății de apă dulce. Prețurile variază destul de mult și dacă vrei un cadru autentic, va trebui să te pregătești cu un 60-70 de lei pentru fiecare masă, pentru două persoane. Altfel, există întotdeauna varianta hamsiei cu mămăligă de la orice colț, care n-o să te coste mai mult de 10 lei și care pentru mine este un deliciu. E drept, mănânci cu alt respect un pește mare, iar hamsia pare să-și piardă din personalitate prin numărul uriaș al populației și dimensiunea de mini-snacks, însă nu trebuie subestimată. Vă rog, nu faceți asta!

    VIRB0827.JPG.jpg?x12266Ca la Hollywood: doar la Tulcea! Yeah, baby!VIRB0812.JPG.jpg?x12266În pragul unei case tradiționale de pescari.VIRB0810.JPG.jpg?x12266Aduce cu Grecia un pic, așa-i?VIRB0801.JPG.jpg?x12266Confort I. Ia bagă de-o mămăligă! Hai, repede!VIRB0785.JPG.jpg?x12266Criptă de acum mii de ani, un exemplu fain despre cum trebuie conservate organizat aceste mici comori din trecut.

    A doua zi ne-am afundat mai mult în Deltă. Ai treceri cu bacul, care costă de regulă până-n 25 de lei pentru om și mașinărie (pentru bicicletă spre exemplu plătești un extra de 1 sau 2 lei, depinde de bac), iar odată ajuns departe de civilizație ți se așterne o imensă grădină zoologică și botanică, una fără taxă de intrare (ok, exceptând bacul) și fără cuști. O lume liberă de o diversitate incredibilă, iar în acest moment nici măcar nu-mi dau seama ce m-a impresionat cel mai mult: sălbăticia locului (incluzând aici și satele izolate în care încă mai trăiesc oameni), lipovenii care sunt oameni de treabă și de-o caterincă rară, păsările colorate care cântă de zor acorduri care-ți mângâie timpanele, berzele care trec cu șarpele-n gură pe uliță, broaștele țestoase sau întinderea parcă infinită de apă? Nu știu, chiar nu știu, probabil toate la un loc. Toate, într-o armonie perfectă, de-ți vine să le iei cu tine acasă sau să te muți aici, cel puțin pentru o perioadă.

    DSCF8026.JPG.jpg?x12266I want to be a cowboy!DSCF8022.JPG.jpg?x12266Barza a prin șarpele. Barza a zburat cu șarpele-n gură. Apoi, barza a mâncat șarpele…DSCF8034.JPG.jpg?x12266Din categoria colțurilor care te lasă cu gura cascată: băi, chiar există așa ceva?DSCF8069.JPG.jpg?x12266Mașinile de aici nu mai au acte, căci drumurile nu-s chiar publice (deși există pe hartă și sunt montate indicatoare), nu au nici asigurare sau rovinietă. Au numere foarte vechi sau n-au numere deloc. Dar e ok, se circulă civilizat: când te întâlnești cu cineva de pe contrasens, te dai pe dreapta și îi faci loc.DSCF8100.JPG.jpg?x12266Nu știu de ce, dar m-am îndrăgostit de fotografia asta. Love cows. XOXDSCF8113.JPG.jpg?x12266Heeeey! Neața și ție!VIRB0835.JPG.jpg?x12266Na! O singură mașină pe bac înseamnă bac personal nu? 500 SLW vine de la SOO SLOW. Nu am fetișuri cu W în coada numărului, precum SPP-iștii sau Băsescu.VIRB0837.JPG.jpg?x12266Dacă vrei lux există și ăsta.VIRB0851.JPG.jpg?x12266Mașina era atât de prăfuită încât nu puteam spune cu exactitate care dintre cele două era abandonată. Aici, în Deltă, există oricum un mare cimitir de Pajero-uri aflate la capăt de linie. Foarte puține mai sunt funcționale.VIRB0873-4.JPG.jpg?x12266Oamenii fără picioare. Moment de respiro.

    A treia zi a fost dedicată cetăților din Dobrogea. Desigur, dacă le iei pe toate pe rând vei avea nevoie de mult timp la dispoziție, însă cele mai importante au fost pe listă. Dintre toate, Histria, prin vechime, și Enisala, prin amplasare și integritatea, au fost cele care m-au impresionat cel mai mult. Merită să-ți petreci câteva momente între zidurile care au fost ridicate acum atât de mult timp, încât mintea noastră nu-l poate cuprinde, unele dintre ele datând încă din anul 700 î.Hr. Da, î.Hr., adică înainte de anul zero.

    VIRB0908.JPG.jpg?x12266Enisala, my love.VIRB0915.JPG.jpg?x12266Plajă, papură, pietre, repeat.VIRB0935.JPG.jpg?x12266În stânga lacul, în dreapta marea. Marea Neagră desigur.VIRB0954.JPG.jpg?x12266Vrei să o cucerești și nu știi cum? Nu-ți mai zâmbește dimineața? Încearcă o scoică! Nici măcar nu e greu de găsit. De fapt, e atât de banală încât nu va fi apreciată nici cât nisip sub unghie.VIRB0958.JPG.jpg?x12266Scoici? Check! Nisip pentru bebe? Check! Mai avem loc de bagaje? Nelimitat!VIRB0969.JPG.jpg?x12266Locurile în care mai poți ajunge cu mașina lângă mare sunt foarte limitate și e mult mai bine așa. Aici mă gândeam la prima ocazie care se va ivi pentru a ajunge din nou în Dobrogea și la faptul că am spart toba la mașină…

    Aș putea să povestesc multe zile-n șir despre ceea ce am trăit aici, de la senzațiile trăite vizitând aceste locuri minunate, până la experiența culinară deosebită, însă timpul mi-e limitat pentru că trebuie să continui aventura. În acest moment pur și simplu mi-e greu să mă întorc acasă și sincer, chiar nu-mi pasă că mâine e luni. O voi face când îmi voi da seama că au intrat zilele-n sac și că mai am zece teste de făcut cu deadline-uri crunte. Până atunci, mă gândesc doar la zilele ce vor urma pe aici și la ziua în care voi reveni pe bicicletă pe aceste meleaguri, pentru a da un cu totul alt sens acestei călătorii minunate.

    Dragoș Mitroi


    Sursa articolului - Freerider

  6. IMG_6084La startul primei etape de Supermoto din calendarul Campionatului National Individual al Romaniei 2017 si-au anuntat prezenta sportivi din Ungaria si Serbia.

    Etapa va fi găzduită de circuitul Vik Power din Arad, a cărui adresă o puteți accesa aici.

    Clubul organizator Motorsport Race Management mulțumește partenerilor: Smurd Arad, RPG Security și KISS FM Arad pentru sprijinul acordat în organizarea acestei etape naționale.

    Programul și Regulamentul Particular al primei etape de Supermoto din CNIR poat fi consultate aici.

    Vă așteptăm!


    Vezi sursa

  7. Bikers For Humanity, Cumpana, Constanta, 2017

    Pielea ma ardea parca mai tare sub geaca, acum ca mai aveam putin pana la perna. Motorul era deja pe cric si eu ma impleticeam incet spre usa casei in timp ce bagajele urmau sa ramana pe bietul catar metalic, inca cel putin o zi. Putzeam la propriu si din toate ungherele lesului animat. Ma minunam si eu de unde si ce ma mai propaga in opinci, dar se simtea cald si bine. Era sentimentul acela pe care il ai cand ai reusit ceva care ti-a depasit asteptarile… Ah…perna! Asteptam sa-mi rupa filmul, dar el se incapatana sa treaca pe replay, insa de data asta pe FFW. Acelasi catar, acum pe cric si la fel de incarcat, se precipita in dupa-amiaza de 2 iunie, repede pe poarta si ateriza in ultima benzinarie Mol, dinaintea intrarii pe autostrada A2. Urma sa ridicam cricurile la orele 14:00 si ne astepta un drum spre acelasi litoral, drum despre care, sincer, mi-am cam pierdut interesul de ceva vreme. Nu are nimic de spus, cu exceptia modului in care il condimentezi tu, singur sau alaturi de tovarasii de drum. O singura variabila merita consemnata in aceasta ecuatie: nici un drum nu este identic cu celalalt. Daca ar fi sa ma intrebi de ce, nu as sti sa iti dau un raspuns concis, insa as putea veni cu sute de exemple. Asa se facea ca siluetele om-motor, lasau umbre miscatoare pe griul dungat intrerupt, deformandu-se pe alocuri de la caldura. Am ales sa merg ultimul, inchizand grupul. De departe este cel mai bun loc, pentru ca poti vedea tot ce se intampla in fata si mai este si view-ul magnific dat de organismul viu format din siluetele de mai sus. In fata mea, “Bucataru” macina usor km sub greutatea choper-ului croit parca pe masura lui. Vantul ii anima steagul BH prins de sisy-bar, cand acesta dadea semne vadite ca vrea sa evadeze. Nu stiu cand am ajuns langa el, semnalizandu-i problema prin semne specifice, si dupa o oprire scurta, ne puneam iar in miscare, de data aceasta, pentru a ne opri in 7-800 m. “Bucataru”, prinsese steagul cu soricei dar uitase manusile pe rezervor… Acum graiau prin semne evidente, ca un tir le-a luat pe talpi, insa erau intregi… Intarzierea cumulata din cele doua opriri, sa zicem ca ar fi totalizat cca 10 min….poate unele dintre acele minute de intarziere pentru care multumesti si te pun pe ganduri tare de tot… Asta cerneam in timp ce treceam pe langa un accident grav ce se intamplase cam cand ar fi trebuit noi sa trecem prin acel punct al autostrazii, daca nu intarizam “aleatoriu”…In sant, un camion cu cartofi si un autoturism, ambele rasturnate, isi cereau tributul in victime… Am incetinit dar nu ne-am oprit. Era deja multa lume si se acorda primul ajutor. Dupa calculele mele nu trecusera mai mai mult sau mai putin de 10 minute… [de aici cuvant inainte, urmeaza 4 randuri peste care poti sa sari daca nu ai baut suficient sau nu ai fumat ce trebuie ) ]
    A urmat o discutie foarte filozofica la cafea, pe marginea subiectului “soarta este scrisa si nu poti schimba absolut nimic pentru ca este un interval inchis, destinul fiind singurul interval deschis din spatiul matematic {Soarta}, in care iti poti ajusta drumul si face alegeri cu impact cauzal, fara insa a putea afecta nodurile principale, scrise si inalterabile”.
    A circulat cafeaua si gandurile prin noi, in flow-ul dubios descris mai sus (nasol daca nu ai citit alea 4 randuri pt. ca trebuie sa te intorci) si pe nesimtite ne-am trezit in campul Bikers for Humanity din Cumpana. Am odihnit dihaniile metalice in zona frumos delimitata, am montat corturile si ne-am prezentat la debreef-ul de la 19:00, conform programului afisat pe site. Urma sa “citim” cumpatat pentru ca venea peste noi o zi cu 8 ore de munca pe bune, exceptand pauza mesei de pranz si de tigare. Si cum nu suntem prea buni la respectat reguli, am “citit” pana ne-a amortit echilibrul…insa nu inainte de a beneficia de un discurs pasional al d-nei primar din Cumpana, unde ni s-a inmanat revista locala, noua, “bikersilor din Iad” asa cum am fost botezati de distinsa gazda.

    Alarma misca telefonul care aluneca agitat prin cort. Era o dimineata de Sambata frumoasa, insa care se anunta darnica in grade. Batuse de 8:00. M-am luat si pe mine si am taiat-o repede la cortul de campanie pentru protectia muncii si semnarea documentelor specifice, apoi a urmat formarea echipelor de lucru, pe specialitati. Fetele au fugit repede la zugraveli interioare crezand ca scapa usor. La pauza de masa erau ornate de parca cineva ciufulise o bidinea de ele. Altii au ales placarea podului casei cu vata minerala si inchiderea cu OSB. Credeau ca va fi usor, asta pana cand au fost bagati in combinezoane cu gluga si au priceput ca aia e sauna la purtator, mai mult decat protectie. Unii s-au orientat la lucru pe schela, la tencuiala decorativa, o alta formatie, la legat fier pentru centuri si grinzi. Mi-aduceam aminte de discutia de cu o seara inainte, cu Cos. Desi am ramas la zidarie, inca sovaiam vazand pofta soarelui de noi. Dar, rapid s-a ajus si la cererea voluntarilor pentru echipa de zidari. Ne-am trezit facand, toti din BH, pasul in fata. Urma soare si munca grea, dar la fel de bine, urma sa ridicam paharul la final admirand ce a crescut din mana noastra. E usor sa distrugi si nu ramai decat cu amar, sau mai rau, nu simti nimic. E greu sa ridici si, ceea ce trece prin tine dupa aceea, iti incalzeste fiinta de parca ai fi crosetat pamantul din fire vii de lut…
    Asa ne-a prins pranzul, punand BCA peste BCA, cu cate un cancioc de mortar dedesubt. Zidurile cresteau si o faceau mai repede decat le-am dat credit. Eram 18 oameni, cate 4 pe fiecare zid si Toma cu Fane la malaxat mortarul de zidarie.
    -Toma, ce e ma, mortarul ala? E pisat! Uite Cip, vino sa vezi arta, ma striga Fane in timp ce eu taiam la un bloc de BCA. Eram 18 si nici unul nu isi castiga existenta din asa ceva, dar treaba mergea si o facea ireal de bine. Ne mai intra praf in ochi de la taiat BCA, ne mai indreptam de sale de la galetile cu mortar si de la carat material, dar nici unul nu se lasa. Trasam, masuram, zideam, ridicam sforara de nivel si o luam de la capat. Se zice ca timpul petrecut impreuna leaga oamenii si ca tinzi sa te incojori de oameni care te distreaza, te fac sa razi, dar cred ca greul dus impreuna leaga sau intareste prieteniile cinstite. Este greu de exprimat in cuvinte ce simteam cand fratii mei munceau cot la cot cu mine si fara a astepta rasplata, doar din dorinta de ajuta pe altii. Asudam toti laolalta in soare, pe placa, printre mortare si ziduri, faceam glume de santier si beam fiecare din apa celuilalt…Ne injuram, ne bateam pe umar si cantam…
    Mitra mai aducea un BCA si ne invita la el cand va sa se apuce de casa, in timp ce Alin sculpta in cate un BCA, ba un falus, ba o pereche de sani sau emblema Bikers for Humanity. Blocurile au ramas zidite ca dovada vie ca zidurile alea au fost ridicate de “bikersii din iad” ai d-nei primar :-)
    Ne-a prins ora 17:00 bronzati cu maneci, ca tractoristii, uitandu-ne la ce am reusit sa terminam. Ridicasem un etaj de cvadruplex intr-o zi! Nu este lucru putin si pot spune ca am vazut multe echipe de zidari radicand ziduri iar noi eram o adunatura, tehnic vorbind, de necalificati…
    Stateam mandru cu berea in mana si ma uitam la ce crescuse din mainile noastre. Imi venea in minte vorba unui clasic in viata “berea are acelasi gust si fara voi!” si, poate acum mai mult decat oricand, realizam cat de mult se insala. Berea nu are niciodata acelasi gust…Ma gandeam la vorba asta si la cat de mult imi doream sa fi fost cu noi, toti fratii, pentru ca experienta asta nu era de eludat…
    Pe negandite m-am trezit cu Cos langa mine. Se uita si el tot acolo…Pot sa pun pariu ca o parte din gandurile mele erau un ecou in mintea lui si nu numai, ca intr-o constiinta de stup. Stiu ca m-a convins sa “evadam” pana in Vama si, dupa ce am incercat fara succes sa il conving si pe Toma, m-am trezit calarind. Lume multa in Vama si pestrita, dar nu-mi era de mirare. Ne-am vazut cu Varanu si cativa amici, l-am predat pe Turbo si ne-am asezat la o tigare. Stiu ca i-am spus lui Cos, atat: vreau sa imi bag picioare in mare cateva minute si o taiem inapoi. Nu stiu daca am intors meduzele cu vreascurile in sus sau am oxidat pestii, dar am reusit sa ma intorc cu blugii uzi pe mine, in Cumpana. Macar eram multumit ca am luat marea in talpi. E terapie, promit!
    Noaptea ne-a prins in plin chef, cu un Hrubi fericit si cantand Cargo. Roabele veneau una dupa alta, purtand la refuz berile si gheata. Undeva gratarul abia se terminase , cocosand din nou 2 oale mari cu carnati si mici. Cred ca ceva proroc fals sau, la betie, a prorocit ca are unde sa intre atata mancare si bautura. La pranz, insasi d-na primar ne-a servit cu sarmalute, placinta dobrogeana si gogosi. De cu o seara inainte ne-a adus pizza si nu eram decat vreo 150 de lupi…
    Nu stiu cand mi s-a rupt filmul. Am incercat sa stau cat mai mult adunat in capul oaselor mele, insa oboseala si berea m-au impiedicat sa mai gasesc iesirea din cort. Dadusem o fuga la el sa caut un hanorac, dar mi l-a ascuns si mi-a dat saltea la schimb.
    Dimineata ne-a gasit in viteza, cu bagajele pregatite. Ne-am luat la revedere de la gazde dupa ce au mai facut cateva poze cu noi. Aveam sa aterizam la parintii lui Fane. Oamenii ne asteptau cu un bors excelent, cu placinta, cozonac si prajituri. A fost una dintre mesele acelea de care iti aduci aminte mult timp (sa traiesti, Fane!) Ne-am inghesuit unii in altii, am ras, am impartit mancarea, ne-am “batut” pe verdeata de pus in ciorba, pe ardei si pe coliva. Desi ghiftuiti, am mancat cu pofta si cu mare drag unii langa altii, asa cum manca fratii, cot langa cot, apoi ne-am intins pe marginea drumului, vis-à-vis de motoare, la o tigare si o caterinca.
    Drumul de intoarcere, deja prea des batut, ne-a asezat in doua grupuri organizate si ne-a lasat pe fiecare de pe unde ne-am urnit spre Constanta. Nu stiu cu ce au plecat unii din Cumpana, dar un lucru este cert. Eu m-am intors mai plin de acolo si nu neaparat de la mancare…FB_IMG_1497207125990

    FB_IMG_1497207427620

     

    FB_IMG_1497207418649

    FB_IMG_1497207398798

    FB_IMG_1497207348456

    FB_IMG_1497207339540

    FB_IMG_1497207323507

    FB_IMG_1497207314153

    FB_IMG_1497207297760

    FB_IMG_1497207283636

    FB_IMG_1497207274738

    FB_IMG_1497207268819

    FB_IMG_1497207259645

    FB_IMG_1497207252826

    FB_IMG_1497207245551

    FB_IMG_1497207239135

    FB_IMG_1497207143454

    FB_IMG_1497207134357


  8. Din informațiile pe care le avem până acum, la aproximativ o luna după lansare, un motociclist a plecat spre destinația propusă de noi în ultimul ghid publicat. Felix este acum în Bosnia-Herțegvina și mai are puțin până termină traseele.
    Noi suntem mândri că a plecat deja și vă lăsăm pozele trimise de el.


    Vezi articolul integral

  9. Marii oameni mici! 1 Iunie a fost o zi dedicata copiilor pe baza sportiva TCS Racing Park. Am organizat pentru cei mici o mini competitie in cadrul scolii de pilotaj off-road RAMS MX School. O intrecere pe 3 grupe, Prichindei, Pispirei si Voinicei, care sa le stimuleze si mai mult spiritul competitional, sa ii ambitioneze si sa ii faca sa evolueze. Albumul foto de la eveniment il gasiti aici si credeti-ne pe cuvant, este exceptional!

    scoala-moto-adrian-raduta-ciolpani.jpg


    View the full article

  10. Azi, ne-am propus sa vizitam toate locurile de unde puteam avea o priveliste superba. Eu sunt mare admirator al marii si al privelistilor de sus iar Dan... e mare admirator al catedralelor... Cumva, a fost ziua mea :D 

     

    Traseul a fost astfel:
    Am plecat din Lisabona iesind pe podul Vasco Da Gama catre prima destinatie

     

    - Paróquia de Santiago do Cacém

    Aici, un momen chiar memorabil... Urcand stradutele catre un view-point... care s-a dovedit a fi un cimitir, nu am vazut un semn de prioritate si o masina ciar a dat peste mine venind de pe o strada laterala. Noroc ca a reusit sa se opreasca exact cat sa imi atinga coburul drept... atingere care i-a smuls bara din fata prinsa intr-o piulita... Cu noroc, nu am scapat nici macar cu o zgarietura... o clema paote usor indoita la bagajul lateral

    large.IMG_2005.jpg

     

    Parque Natural do Sudoeste Alentejano e Costa…

    Church Our Lady of the Sea - este un loc minunat pentru o priveliste deaspra oceanului

    large.IMG_2028.jpglarge.output(551).jpg

     

    - Apoi, Cabo Sardao

     

    large.IMG_3349.jpglarge.IMG_3347.jpglarge.IMG_2016.jpglarge.IMG_2012.jpglarge.IMG_2011.jpg

     

    - Apoi Cape Saint Vincent

     

    - Playa de Marinha

    large.IMG_3407.jpglarge.IMG_3404.jpglarge.IMG_3398.jpg

  11. Aferim
    Ultima postare

    Un gând mai vechi al meu, să vizitez Sicilia, se va întâmpla în scurt timp.

    sicily

    Pe întâi iunie (de ziua copilului!) 🙂 o să plec cu motocicleta spre insula aceasta, pe un traseu care are cu totul vreo 6.500 de km și include și o tură de jur-împrejurul coastei italiene. După aproape trei săptămâni ar trebui să fiu din nou acasă…

    siciliy 1

    Revin cu vești și poze!

    Anunțuri

    Vezi articolul integral

  12. We live in this system where stress is present everywhere. At the workplace, in our social life … it’s basically omnipresent. It can be very hard if you don’t have a counter balance to battle it and clear your mind of the anxiety that it brings. My answer to this has always been photography. In […]b.gif?host=lostineast.wordpress.com&blog


  13. Articolul anterior: ziua 1

    20170402_115653.jpg
    Barajul Valea Uzului

    Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.
    La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 
    Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

    20170402_095634.jpg
    Valea Trotusului
    Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!
    Valea uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.
    20170402_120832.jpg
    Barajul Valea Uzului
    E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
    Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

    20170402_133407.jpg
    Pasul Oituz
    Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

    20170402_133421.jpg
    Pasul Oituz
    Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
    Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

    20170402_155128.jpg
    Drum Covasna - Intorsura Buzaului
    A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
    Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

    20170402_163207.jpg
    Valea Siriului

    20170402_163153.jpg
    Lacul Siriu
    Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
    Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
    Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!

  14. rosbk
    Ultima postare

    Calendar 2017  ROSBK

    31.03 - 2.04 2017 Serres 2-4.06.2017 Pannoniaring 16-18.06.2017 Slovakiaring 6-9.07.2017 Brünn 1-3.09.2017 Motorpark Romania 20-22 .11 Rijeka - Croatia

    Vezi sursa

  15. Suzuki 2017-350x350.jpg

    Dupa o lunga iarna destul de grea avem insfarsit preturile noilor model Suzuki 2017, cu norma EURO 4 astfel::

    1. SUZUKI GSX-S 750A 7.990 EURO 

    2. SUZUKI GSX-S 1000A 11.990 EUR 

    3. SUZUKI GSX-S 1000FA 11.490 EUR

    4. SUZUKI DL 650 ABS V-Strom 7.590 EUR

    5. SUZUKI DL 650XT V-Strom    7.990 EUR

    6. SUZUKI DL 1000 ABS V-Strom 11.590 EUR

    7. SUZUKI DL1000XT V-Strom    11.990 EUR

    8. SUZUKI GSX-R 1000  13.990 EUR

    9. SUZUKI GSX-R 1000R 16.990 EUR

    * preturile sunt finale cu TVA inclus.

    14589703_1122924864423965_5461618990964341986_o.jpg gsx-s750l8_blue_rightside.jpgDL650XAL7_YU1_Right.jpgDL650AL7_YVB_Right.jpgDL1000XAL8_YU1_Right.jpg DL1000AL8_YVB_Right.jpgGSX-S1000FAL8_AV4_Right.jpg GSX-S1000AL8_AV4_Right.jpg




    Vezi articolul integral

  16.   Home Back Next   Cât vezi cu ochii șoseaua taie deșertul fierbinte care pare nemărginit. Căldura încinge motoarele și radiatorul meu pierde constant lichid dar merg bine. Planul este să ajungen astăzi până la Darvaza, în mijlocul deșertului Kara-Khum, la 300 de kilometri de Keneurgengh, distanță pe care pe hărți nu este nici o altă […]


  17. This is the HTML version of Merchandise 2017 Page 1
    To view this content in Flash, you must have version 8 or greater and Javascript must be enabled. To download the last Flash player click here
    kawa_001.jpg

    Sursa: United Motors

  18. De sarbatori, te asteptam cu MEGA reduceri!

    - 35 pana la - 70% pentru vizitatorii magazinului
    - 25% pentru comenzile de pe shop.dementor.ro

    KTM RC 125 - 2.680 euro + tva 
    KTM Freeride 350 - 4500 euro + tva
    KTM Duke 690 R accesorizat - 6700 euro + tva
    KTM 1290 Superduke GT accesorizat - 12.300 euro + tva


    Vezi articolul integral

  19. SOMERSET, UNITED KINGDOM - JUNE 23: A general view of a camp site that has been flooded by heavy rain on the first day of the Glastonbury Music Festival 2005 at Worthy Farm, Pilton on June 23, 2005 in Somerset, England. The festival runs until June 26. (Photo by MJ Kim/Getty Images) [PNG Merlin Archive]

    Camping and hiking in the rain can be a fun and thrilling experience- however, it is not advisable to get wet as that may cause severe discomfort and ruin the excursion. Therefore, it is imperative that you keep yourself and your gear dry in wet weather. Here is how you may go about it:

    1. Carefully Choose What to Wear

    What you wear when venturing out into the outdoors, especially in a rainy season, is extremely important. Long sleeve shirts and mid-weight tights are perhaps the simplest, extremely comfortable clothing to have under a waterproof jacket. That is because they keep the jacket off the skin. Most hikers going on short trips into a rainy weather ditch the conventional hiking pants and solely rely on tights and a waterproof jacket.

    If on a multi-day hike in the rain, carry a set of dry clothes for when you stop to camp for the night and another set which you’ll be spending the day in. That will ensure you can warm when you stop, though you’ll be spending the entire day in the same cold and wet clothes. It is very important that you get to keep warm.

    As a rule of thumb, avoid cotton. Cotton attracts and absorbs water. If your clothes are made of cotton material, they will get wet very fast. Therefore, opt for synthetic and fleece materials as they can maintain some of their warm and puffiness even when it is soggy. Besides, synthetic and fleece materials are somewhat waterproof and are usually lightweight.

    For footwear, get waterproof trekking boots featuring waterproof gaiters for short excursions into the rain, and do breathable trail runners if on longer trips. Waterproof trekking boots having waterproof gaiters under hard shell pants create a shingle effect that is effective in keeping out the rain by sealing off the space between boots and pants.

    However, these gaiters, boots, and pants can’t suffice to keep dampness and sweat away for long; therefore, in a multi-day rain trip; it is prudent to go for trail runners as they are softer and more breathable than boots. Besides, trail runners minimize potential blister damage that may be caused by stiff leather. They are easy on the legs and dry quickly.

    2. Build the Right Shelter

    One of the factors you should put into consideration when looking for a tent is the kind of outdoor weather condition you will be exposed to when camping. Rainy conditions usually require double-wall tents- but make sure they are made by reputable outdoor companies.

    While out there, build and stretch the tent properly because by leaving any sagging parts, you will have inadvertently created funnels. Also, ensure gear inside the tent doesn’t touch the walls of the tent- especially if it is a single wall tent- as contact with membranes will make water outside to seep or soak through.

    Don’t pitch the tent at the foot of a hill: look for an elevated ground. Pitching a tent on the foot of a hill can expose you to very many hazards, including flooding. If there is a problem, you can dig a trench around your tent so as to keep off any floods or rivulets of water from the tent.

    3. Get a Zip-lock Bag

    There is no other feasible way some of the essentials will survive being damaged by water if you don’t carry them in an appropriate zip-lock bag. These bags are ideal for protecting your first-aid kit, books, oats, cell phone, toilet paper and even your map. Zip-lock bags are strong and durable; therefore, they can serve your for many trips and months.

    4. Carry Your Stuff in a Waterproof Backpack

    While you endeavor to protect wet-sensitive gear in garbage bags, zip-lock bags, and sacks, it is still important to protect them the outside by carrying them in a waterproof backpack. Waterproof backpacks keep away rain water and stuff inside the bag will always be dry and safe. Moreover, if your stuff gets drenched, it will get heavier.

    Also, open the pack as little as possible. That is because each time you open the pack, some rain will get in, and wetness will build up.

    5. Space Blanket

    Carry a space blanket when going for a multi-day excursion in the rain. A space blanket will come in handy if you are caught in an unexpected intense rain storm. It will cushion you from the rain and keep you warm.

    Conclusion

    With the right gear and enough preparation, an excursion on a rainy day will be fun, thrilling and memorable. Just follow what is outlined above, and you will love the experience.

    About the Author

    Jack Neely is a fitness expert, survivalist, and world traveler. He’s been in several life or death situations, and he’s making an effort to spread his knowledge around the web to help others survive these situations as well. He’s also on the content team at The Tactical Guru.

    The post How To Stay Dry While Spending Days in the Rain appeared first on Wilderness Collective.


    Vezi articolul integral

  20. Ceea ce puteţi urmări mai sus, materialul difuzat în emisiunea La Volan transmisă de Digi24, este rezultatul muncii echipei redacţionale, care a făcut bici ştiti voi din ce.

    Am mers la Oltimer GP 2016 numai din dorinţa de a simţi din nou fiorul curselor de moto văzute din padoc, lucru greu de realizat la competiţiile de nivel înalt.

    Acolo poţi să intri lângă concurenţi numai cu programare, cu însoţitori, cu fotografii de la distanţă şi poti să stai vreo 5 minute, pentru că altfel începi să deranjezi.

    La majoritatea curselor de motoare veterane, treaba stă cu totul altfel.

    Oldtimer GP 2016

    Jartiera miresei poartă întotdeauna noroc în cursă

    Toti participanţii sunt amabili, toată lumea are răbdare şi oricine este binevenit. Poţi să stai de vorbă cu oricare dintre piloţi, vedetele îţi stau la dispoziţie, fotografiile se fac tot timpul evenimentului şi nu există program special destinat autografelor.

    Într-un cuvânt, totul se întâmplă cam ca la cursele din Irlanda, denumite “Friendly races” şi chiar simţi că eşti întâmpinat cu prietenie.

    Din acest motiv, prezenţa la Oldtimer GP 2016 va însemna pentru mine doar prima experienţă de acest fel şi va fi urmată de un lung şir de curse, pe care îmi propun să le urmăresc, lucru pe care vă sfătuiesc să-l încercaţi şi voi.

    Oldtimer GP 2016

    Împreună cu Vlad, facem motociclism la cort.

    Materialul filmat a fost prezentat la Digi24, în rubrica moto a emisiunii La Volan din 1 octombrie 2016.

    Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe despre cursa Oldtimer GP 2016, mai jos găsiţi articolele postate până acum.

    Oldtimer Grand Prix – cursă de viteză pe circuit stradal în această săptămână

    Cum a fost la Oldtimer GP 2016

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Articol preluat de pe site-ul www.tiberiutroia.ro

  21. BMW este pe cale să lanseze un adventure de clasă mică. E construit pe platforma lui G310R și sunt toate șansele să îl vedem la Eicma luna viitoare.

    În mediul on-line au început să apară fotografii spion care confirmă zvonul conform căruia bavarezii pregătesc un mini-adventure. Este vorba de un model care arată ca și frații mai mari din familia GS, dar are motorul de 313cmc de pe G310R. Existența “ciocului” – care în cazul modelelor puternice are rolul de a tăia aerul și de a face motorul stabil – e superfluă pentru un model de 34 de cai, dar arată că poartă gena GS.

    G310R e motocicleta cu care BMW a debutat anul acesta în segmentul sub 500cmc și se fabrică în India de partenerii TVS (vezi aici testul complet cu G310R). Micul adventure, al cărui nume nu se știe deocamdată (probabil G310GS) va proveni din aceeași fabrică indiană. În timp ce în Asia este văzut ca un produs premium, în Europa și pe alte piețe va fi oferit ca un model entry-level în categoria adventure.

    Micul GS are furcă inversată și monoamortizor Kayaba, iar motorizarea e asigurată de un monocilindru răcit cu lichid, cu patru supape, cutie de viteze cu șase trepte, ambreiaj în baie de ulei, arbore de contrabalansare pentru reducerea vibrațiilor și respectă normele Euro 4. Scoate 25kW/34cp la 9,500 rpm, cu o zonă roșie la 10,500 rpm, cuplul maxim e de 28Nm la 7,500 rpm. G310R, modelul din care se trage, cântărește 150kg la gol; e de așteptat ca și G310GS să aibă o greutate similară.

    g-310-gs


    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  22. CARAPACKS is a new product on the 2 stroke marked, and we think is the best looking skid plate and exhaust shield ever build!

    sherco-300-skid-plate

    So, we talked with the producers, they are from Poland and you will have a 10% discount for every product you will buy from them, just say the magic words (ZonaEnduro) when you make the order at: hardenduro@carapaks.com

    Available for:

    Sherco SE-R 300 MY2017

    skid-plate-beta-300-rr
    duel-gravity-skid-plate-for-beta
    beta-aluminium-skid-plate
    aluminium-skid-plate-beta-bikes
    aliminium-2-stroke-shield-beta-300-rr

    BETA 300RR MY2017
    ktm-aluminium-skid-plate-and-pipe-shield
    KTM EXC 300 MY2015-2016
    KTM EXC 250 MY2015-2016
    KTM EXC 200 MY2015-2016

    husqvarna-te300-aluminium-skid-plate-and-pipe-shield
    Husqvarna TE300 MY2015-2016

    More than that, you will have another 10% for a preorder of the skid plate for 2017 KTM 2 stroke 300/250 models!!


    masterbike-banner-720x241-1.jpg

    enduro-trips-romania.jpg

    footer-01.jpg

    Related posts


    Articol preluat de pe zonaenduro.ro


  23. Inainte de a fi motociclista, esti femeie. Si poate acum locuiesti in strainatate, dar mai mult ca sigur iti e cunoscuta violenta aproape legala existenta in Romania. Ce-ar fi daca, impreuna, am lua atitudine? De ce sa pui umarul la stoparea violentei?

    Statistici comparative

    Statisticile  arata ca 3 din 10 femei au fost agresate. Mai pe romaneste, 30% dintre femei au fost agresate si au avut curajul sa declare asta. Adica dintr-o gasca de 4 fete, cel putin una a mancat bataie. Ca sa-ti faci o idee despre cum e situatia in alte tari, ia ca exemplu Franta. La ei, statisticile arata ca 1% dintre femei au fost agresate fizic si/sau sexual. Aici intra tot: de la glumele deocheate absolut tolerabile in Romania pana la viol si crima in toata regula.

    Repet: doar 1% dintre frantuzoaice patesc neplacerile cu care ne confruntam noi zilnic, in timp ce 30% dintre romance mananca bataie ca la carte SI vor sa scape de ea. Pentru ca sunt multe altele care nu depun nicio reclamatie, doar stau si incaseaza.

    Poate te gandesti ca Franta n-are minoritatile noastre. Din punctul de vedere al mass mediei romanesti, in privinta minoritatilor, ea are ceva si mai rau: 7,5% din populatia Frantei e formata din musulmani.  Cate griji n-au fost prin mass media ca ne invadeaza „salbaticii” aia de refugiati, ca or sa ne bata femeile etc?. In acelasi timp noi avem un 0,3% populatie musulmana (cu tot cu turcii si tatarii din Dobrogea). Ce putem intelege de aici? Ca indiferent daca sunt adevarate sau nu miturile cum ca barbatii arabi le considera pe femei inferioare si indiferent cat de salbatici ii credem, pe noi tot romanii ne bat. Absolut nimic din ce se intampla acum in lumea asta mare nu influenteaza cat de mult sau de putin sunt batute romancele. Nici refugiatii din Siria, nici criza din Grecia, nici alegerile din SUA… nimic din ce s-ar putea vehicula.

    Noi femeile suntem singurele care putem schimba situatia. 

    Cum putem lua masuri?

    Prima mea idee a fost sa iau atitudine de fiecare data, de la prima amenintare, de la prima palma. Din experienta iti spun ca, daca gestul e social acceptat, oricat ar fi el de ilegal, politistii o sa incerce sa te convinga sa dai inapoi. Daca se poate, sa nu depui nicio declaratie. Daca te incapatanezi, hai, fie, o reclamatie ca-s ei baieti de treaba. Dar plangere penala fiindca ai primit o palma, n-ai sa vezi.

    A doua idee a fost sa citesc putin legea, sa vad daca se merita sa insist. Legea este foarte permisiva: in privinta bataii, pedeapsa maxima despre care am citit este de 6 luni. Si pe aia o primeste doar daca mai are putin si te omoara, nicidecum pentru 2-3 palme.

    A treia idee au fost protestele, iesitul in strada pentru schimbatul legii… orice, doar ca nu gaseam nimic organizat de nimeni.  Dar iata ca azi am descoperit un eveniment: Festivalul Egalitatii de Gen. Va avea loc in Sibiu, in perioada14-16 octombrie 2016, este organizat de fundatia „A.L.E.G” si are intrarea libera.

    Descrierea lor a evenimentului suna asa:

    Programul include conferinta nationala „Prevenirea violentei de gen in educatie” in care prezentăm rezultatele finale ale Proiectului GEAR Against IPV II. Sunt nelipsite actiunile noastre cu traditie: Teatru forum, Alege-ti cuvintele!, Gender treasure hunt. Cu sprijinul Transilvania Film, readucem la Sibiu filmul Stockholm (Spania, 2013).

    Ce putem face noi? Dincolo de participarea la festival (in limita posibilitatilor) pentru a incuraja organizarea si a altor manifestatii de acest fel, putem raspandi vestea.

    Fie ca publici pe blogul tau, fie ca dai share pozei pe retelele sociale, fie ca distribui articolul asta, fie ca le povestesti personal prietenelor tale, fie ca faci orice altceva pentru a afla lumea de eveniment, faci foarte bine.

    Este un prim pas important pentru eliminarea violentei din viata noastra!

    Felicitari!


    Vezi articolul integral

  24. Acum ca ni s-au uscat hainele si ne-am mai dezmortit un pic, am zis sa va povestim cum a fost la Brno. Ne-am gandit ca poate printre voi sunt oameni interesati sa traiasca aceasta experienta pe propria piele si le-ar fi utile cateva detalii legate de preturi la bilete, cazare, benzina, locuri de mancat, etc.

    brno_circuit_map_bigIn primul rand legat de bilete, este bine de stiut ca sunt mai ieftine cu cat le luati mai din timp. Desi noi ne hotarasem de la inceputul anului sa mergem, biletele le-am luat destul de tarziu prin Iunie. Astfel pentru biletele la categoria Silver,valabile vineri-duminica si cu acces in zonele B,D,E,G, care costau initial 48EUR, noi am platit 68EUR (de pe www.motogp.com), iar la circuit pretul era 95Eur. Tot la categoria tribune naturale, mai exista si varianta Gold, ce includea inca doua zone din interiorul circutului(C,F), pret 92EUR, iar la tribune preturile au fost de la 116EUR (T3,T4) la 216EUR(T3).

    Un alt aspect foarte important de care trebuie sa va ocupati din timp, este cazarea. Desi in restul anului, preturile sunt foarte rezonabile iar hotelurile din zona ofera conditii foarte bune, in preajma cursei, mai exact pentru noptile de vineri si sambata, preturile o iau razna. Daca in restul anului o camera la un hotel de 3-4 stele costa intre 30-70EUR/noapte, pe perioada cursei se ajunge si la preturi de 500EUR/noapte. De exemplu o camera la complexul Orea Santon , care se afla in afara orasului, dar este foarte aproape de circuit, are preturi de 50EUR/noapte in timpul anului, in weekendul cursei pretul creste la 300EUR. Noi am platit 160EUR pentru doua nopti , undeva mai la periferia estica a Brno-ului , la Fit Club, unde in mod normal camera costa 45EUR/noapte.

    IMG_20160820_174308943Masa de la U třech čertů Starobrněnská

    Legat de alte costuri, Brno este relativ accesibil. O masa la restaurantele din centru ajunge undeva pe la 40-50RON de om, berea la terasa este in jur la 4-6RON, iar la supermarket preturile sunt cam ca la noi, cu mentiunea ca Budweiser-ul era aproximativ 3RON :) . Restaurantul nostru preferat unde am mancat niste costite de porc delicioase este U třech čertů Starobrněnská (bineinteles ca nu-i putem pronunta numele :) ) Il gasiti pe strazile din centrul orasului. Si ca tot vorbim de bani, cand am fost noi 1 EUR = 26.54 CZK / 1USD = 23.42 la GE Money Exchange.

    IMG_20160820_152109514.jpg?resize=300%2CParcarea de la circuit zona D

    Revenind la circuit si la cursa , trebuie sa stiti ca parcarea costa 6EUR/zi pentru motociclete si 8EUR/zi pentru masini. In interiorul circuitului sunt multiple locuri de tipul fast-food, unde puteti manca sau bea ceva cu preturi de genul 8RON un hot dog, 6RON o bere.De obicei la cafea si la bere sunt cele mai mari cozi. Pe langa veti gasi corturile tuturor riderilor din motogp, preturile fiind cu 1-2EUR mai mici decat pe magazinul online de la motogp.com

    IMG_20160820_145050661Tot legat de circuit , tribunele naturale ofera o vizibilitate excelenta din orice pozitie. Nu putem sa spunem cu certitudine care ar fi cel mai bun loc , noi in cele 3 zile petrecute am stat in mai multe zone (B,D,E,G), insa recomandam sambata la finalul calificarilor zona D, unde se exerseaza startul ( sunetul motoarelor este absolut senzational) , de asemenea, sfarsitul liniei drepte din zona D este interesant, fiind propice pentru depasiri pe franare.  Si „S-ul” din zona E-G este destul de spectaculos (aici fiind cele mai multe accidente in acest an), iar linia dreapta cu care se continua ofera oportunitatea unor depasiri spectaculoase (aici fiind linia dreapta unde Crutchlow l-a depasit pe Iannone pentru locul 1 ).

    IMG_20160818_111234395Ultimul aspect care trebuie luat in calcul este drumul. Avand in vedere ca de la Bucuresti la Brno sunt aproximativ 1200km, noi am ales sa facem o oprire intermediara la Budapesta, urmand ca restul de 350km sa-i facem vineri dimineata. De asemenea la dus, daca tot eram odihniti am ales sa mergem pe Transalpina, ceea ce ne-a incetinit destul de mult, dar a meritat din plin.

    IMG_20160819_081805156Am plecat din Bucuresti la 6:30AM si am ajuns pe la 7:30pm la Budapesta, facand si un popas pentru masa de pranz la Sebes. La Budapesta am stat la un hostel, de fapt un camin studentesc, foarte aproape de centrul orasului cu doar 20EUR/noapte, conditiile fiind pe masura pretului :) . Fiind pe fuga, nu prea a contat, important a fost ca aveau parcare in interiorul campusului studentesc, ba mai mult in parcarea ne-am intalnit si cu o gasca de motociclisti greci care mergeau tot la Brno. Daca nu sunteti pretentiosi, si nu va doriti mai mult decat un pat ( si de a retrai anii studentiei :)) ) , atunci puteti lua in calcul  Mathias Hostel Budapest. Noi si la intoarcere am stat in acelasi loc, pretul si apropierea de centru fiind principalele motive.

    IMG_20160819_083241921Legat de benzina arsa pe drum, in total au fost zece plinuri, aproximativ 170 litri pentru 2500km. Asta inseamna un cost aproximativ de 180EUR pentru benzina la care s-a mai adaugat 7EUR vigneta pentru Ungaria (in Cehia si Slovacia nu este necesara pentru motociclete).
    Ca sa va faceti o idee mai buna legata de preturile benzinei, cand am fost noi au fost :
    Ungaria: 331Forinti/L ~ 4.76RON

    Slovacia:    1,24EUR/L ~ 5.58RON

    Cehia:         29.9 CZK/L ~ 4.90RON

    Traseul complet cu cei aproximativ 2500 de km facuti de noi  il gasiti mai jos :

    Cam asta a fost :

    Recapitulare :

    Bilete :  Silver – 68EUR , Gold:92EUR, Tribune – de la 116EUR la 216EUR
    Cazare Brno : aprox 80-100EUR/noapte
    Cazare Budapesta : 2 x 20 EUR/noapte
    Benzina: 180EUR
    Vigneta Ungaria : 7EUR
    Mancare+diverse : 100EUR
    –––––––––––––––––––––––––––––––-Buget total : 450-620EUR/persoana


    Articol preluat de pe motoroute.ro

  • Bine ai veit pe Comunitatea motociclistilor si biciclistilor din Romania ”Mai multi prieteni, mai uniti, impreuna pentru o idee si o pasiune fara margini” Ne-am adunat intr-o familie, frati pe sosea si camarazi in comunitate. O pasiune cu doua roti, un million de prieteni pe sa, motociclisti pe Harley sau scuteristi cu acte noi. Te-ai gandit vreodata de ce pe motocicleta nu exista marsarier? Pentru ca echilibrul este imposibil de atins atunci cand mergi cu spatele pe doua roti. Priveste in fata, mergi inainte. Asta facem noi zi de zi pe Pro-Bike. Pasiunea pentru motociclete ne-a adus la un loc si-am vrut sa cream un camin pentru cei ca noi. Suntem multi, gandim la fel, ne dorim si visam la aceleasi lucruri, avem unitate in aspiratii si ne inspiram unul de la celalalt. Ne gasesti povestile pe site, in nenumaratele topicuri scrise cu drag de membri. Am conturat online un loc ce oglindeste realitatea pe care o intalnim zi de zi. Te pregatesti sa devii motociclist? Arunca un ochi pe site si iti vei face o idee despre lumea in care pasesti. Pe forum ne poti intreba orice, fie ca esti incepator, fie ca vrei sa ne dai un sfat. Suntem aici o familie de peste 39.000 de membri. Cu unii te vei iubi, cu altii te vei contra, ca in viata, ca in orice familie. Ca pe motocicleta. stii cum intr-un grup de motociclisti pe sosea doi, trei merg in fata, doi, trei raman mai in spate? Pe Pro-Bike noi nu lasam pe nimeni in urma, stam in linie cu totii. in comunitatea Pro-Bike, ajutorul reciproc este esential. Motociclistii se ajuta intre ei ca fratii, iar membrii comunitatii stiu cum sa ofere ajutorul, dar si sa-ti dea idei pentru a te descurca singur in situatii dificile sau se te directioneze catre un prieten, care are un prieten, al carui prieten iti descurca itele. stii despre ce vorbim, lumea este mare, dar in lumea motociclistilor ne stim cu totii. Iar daca ti-e mai usor sa navighezi online, pe site ai multe instrumente utile: harta serviciilor pentru motociclisti (service-uri si magazine), harta drumurilor din Romania pentru diverse tipuri de motociclete sau harta membrilor, prin care acestia se pot contacta si isi pot vedea locatia. Ba chiar si peste 1600 de manuale de service ca sa iti poti repara sau intretine singur motocicleta. Aici suntem toti campioni. Majoritatea dintre noi suntem campioni ai tastaturii, mereu prezenti, dar altii sunt campioni adevarati, ce si-au luat inspiratia de pe site si au adaugat un strop de competitivitate genetica. Crestem talente, ne place sa indeplinim vise si sa ghidam vietile si rotile catre drumuri cu asfalt intins. Daca vrei sa vezi atmosfera destinsa din comunitatea noastra, este de ajuns sa deschizi galeria cu poze de la intrunirile si evenimentele noastre. O sa te imbeti din povestile in imagini ale calatoriilor, parfumate cu inspiratie de noi destinatii. si daca tot nu esti convins, trebuie sa ne vizitezi si in carne si oase. Ne intalnim adesea si in persoana. Pentru ca viata este prea scurta sa nu facem ceea ce ne place, am ales viata pe doua roti. Ca si tine. si tot ca tine, ne este greu peste iarna sa ne luam ramas bun de la “iubita” cu motor. Asa ca nu ne luam, dar de fiecare data cand o parasim pentru o vreme, mai aruncam o ultima privire in spate. stim ca te regasesti in cele de mai sus, asa ca alatura-te noua. Vrem sa te cunoastem, spune-ne povestea ta.
  • Postări în blog

  • Evenimente viitoare

  • Statistici Blog

    • Total Bloguri
      239
    • Total Postări
      7.560