Mergi la conţinut


Blogurile comunităţii noastre

  1. Dementor
    Ultima postare

    There is an old Irish proverb ‘An old broom knows the dirty corners best’. This applies to the legendary Stanley Woods; whose 10 TT victories were unchallenged in the 1930s. In 1935 the Irishman chose to join the Husqvarna team, culminating in a tremendous Saxtorp win which the history books recall as a ‘hair-raising adventure’. Just shy of 90 years old, ‘Mister Tourist Trophy’ sadly died in 1993.


    Stanley Woods was a big name in motorcycle racing in the 30s. Born in Dublin in 1904, he became the most successful Isle of Man TT rider of the era with 10 wins, a record held for over 25 years until the late Mike Hailwood beat it. When he did so, Woods was waiting at the finish line to congratulate his colleague. The son of a toffee salesman, Stanley Woods would always bring boxes of candy for the scouts who manned the IoM scoreboard on which the grandstand audience relied to follow the races.


    As a youngster, Stanley rode a 1,000cc Harley sidecar and borrowed this machine to make his race-debut in 1921. He had removed the sidecar and competed in a public road event until a crash forced him out of the race. Replacing the broken handlebars with a branch cut from a roadside hedge, he went back home. Woods' TT career began in 1922. Unfortunately, his machine caught fire during a refuelling stop. He dowsed the fire, brushed aside the officials who were trying to persuade him to stop, and rode off to finish the race in fifth place - he was 18 years old. In 1923 he was back and won his first TT-race. There were to be many more and Stanley always conquered there. His association with British manufacturers spanned from 1926-34.


    By 1934, at the h of his career, Stanley Woods chose to switch to Swedish quality. His independent character and the prospect of better money led him to sign for the Husqvarna factory. In February 1934, Stanley came to Sweden to discuss motoring matters with boss Folke Mannerstedt. He wanted to have detailed info on his new Husky-Banana (English wording for those who wouldn't pronounce the Swedish brand correctly). The Irishman was curious about a national ice racing event. At the famous Lake Axamo in mid-Sweden, he was guided by specialists Kalén and Sunnqvist, who let the Irishman in on the secrets of broad-sliding on ice.


    "I have never been so frightened in my whole life," said Woods when he saw the riders perform in the cold. But, on February 18th, Woods was ready for his chilly ice debut at the Stockholm Vallentuna track. It proved to be less successful than he was on the tarmac. The machine did not start until half the race was over, so no triumph and the 35,000-strong crowd were disappointed. A week later, he tried again at Lillehammer in Norway when his chain broke right after the start. But there would be prosperous times. Husqvarna advertised their factory team for 1934, which not only included Woods but also Ernie Nott who rode the Swedish 350cc machine. Together with Gunnar Kalén and Ragnar Sunnqvist, Husqvarna had the highest quality team of all time.


    Saxtorp 1935; 150’000 spectators, 17 starters in the 500 C-class, Husqvarna started as favourites with Stanley Woods competing as a rookie. Starting at 12.45, it was an incredible day! Stanley had last-minute spark plug troubles and set off fifth but was already second after the first lap. Another round and the Irishman lay ahead of the entire field. Husqvarna were dominating on home turf. But after five laps Woods was missing. His machine had stopped and he stood alongside the track at Dösjöbro for a while before the engine fired up again. Time and effort were of the essence now. Stanley Woods went straight into the paddock where it was confirmed that he had a faulty gearbox. Normally there was nothing you could do, but the factory mechanic Nils Jacobsson fixed the gearbox in 14 minutes - with a little help. He was not allowed to enter the pits, so he worked lying horizontal, hanging over the paddock wall, as someone held his feet. Quite spectacular – there was no ‘no can do’!


    When Woods went back out onto the circuit again, he was two laps behind the leader. After 19 laps Woods went up to second place, a minute and 12 seconds behind now. Things looked difficult, but manageable for the champion. Two laps later he led the race again and was able to ease down his pace for safety. So, the fabulous Irishman took victory after 3.31 hours of racing. His average speed was 123,7 km/h with his best lap at six minutes and four seconds (av. 143,55 km/h).


    Stanley Woods had a fearless riding style and would talk calmly of drifting corners at 100mph on the loose surfaces of its time – this was combined with good mechanical knowledge and sympathy. The motorcycle press at the time described him as the ‘Irish Dasher’ with stylish riding manners that were influenced from watching fellow TT competitor’s race. But he was also a sly rider, as ragged as the outline of his face, he knew how to handle his machine tactically. On top of it all, Stanley Woods never gave up, being a true fighter in his game. His ability built him into a legend, but he was a modest man and chose to avoid recognising fame. His racing era took place against a backdrop of a poverty-stricken Ireland and a rapidly changing, pre-war Europe. Woods' standing in the history of the TT was so high that in 1968, experts named him the greatest of the island's competitors. In 1996 the Irish Post Office issued stamps of notable Irish motorcyclists that included Stanley Woods. Fanfares to one the greatest icons with another Irish proverb, which he liked, “If you're lucky enough to be Irish, you're lucky enough!”

  2. iubim2roti-3.jpg

    Gata, mâine începe Iubim2Roți. Pentru noi, festivalul ăsta e unul special. Pentru că a început odată cu PeMotoare, pentru că niciodată nu vezi în București atâția motocicliști la un loc, pentru că băieții de la Free Riders – organizatorii – sunt niște oameni cumsecade, pentru că-n grădina de la Quantic te simți de parc-ai fi plecat din oraș. 

    Ce-i cu Iubim2Roți? E un festival de motociclete și muzică rock. Stop. E un festival de motociclete și muzică, pentru că anul ăsta mai apar nume și din alte sfere. Trei zile, în aer liber, cu motociclete, biciclete și cam tot ce mișcă pe două roți. De altfel, evenimentul ăsta a pornit de la ideea că avem nevoie de două roți ca de aer. De fapt, avem nevoie de două roți ca să mai avem aer în Bucureștiul ăsta plin.

    Ca orice festival de bikeri care se respectă, sâmbătă are loc și o paradă care anul ăsta sărbătorește 100 de ani de la Marea Unire. Întâlnirea e în parcarea din fața Gării Băneasa (Fântâna Miorița) începând cu ora 11.00, apoi la ora 13.00 se pleacă cu drapele tricolore pe traseul: Fântâna Miorița – Piața Presei Libere – Bd Kiseleff – Piața Victoriei – Calea Victoriei – Bd Regina Elisabeta – Pod Operă – Splaiul Independenței – Șos Grozăvești – Club Quantic.

    Și-acum să revenim la muzică. Line-up-ul e mai jos. Apropo, știați că Florin Țibu (Bucovina – headlinerul primei zi) e în echipa Riders? Pentru că atunci când nu cântă, scrie despre motociclete – este un biker pasionat.

    Vor urca pe scenele festivalului:

    Vineri – 25 Mai:
    #scenaTullamoreDEW : Bucovina, Dirty Shirt, Bucium
    #scenaAlexander : Ska-nk, Relative

    Sambata – 26 Mai:
    #scenaTullamoreDEW : Cargo, ZOB, Revolver, CrossFinger, Bodark,Jack of all trades
    #scenaAlexander : Mihai Margineanu + more TBA

    Duminica – 27 Mai:
    #scenaTullamoreDEW : Trooper, Altar, Sanctuar, Fara Vise, Semne
    #scenaAlexander : C.I.A., Nimeni Altu’

    Bilete pe și pe Azi (Joi) e ultima zi de presale (30 lei zi/ 60 lei abonamentul), mâine le găsiți la intrare (40 lei – zi, 80 lei abonamentul).

    Articol preluat de pe site-ul

  3. 22 kjflasdk xxxLa Valea lui Mihai a avut loc la sfarsitul saptamanii trecute etapa a II-a de Motocros din Campionatul National Individual al României. Organizator a fost clubul Transbuldex.

    Au luat startul pe o vreme ideala clasele: 50 aut.jun.III si jun.II; 65cc; 85cc; MX2; MX2 jun.; MX1; Amatori MX1 si MX2; Veterani 1 si 2. Circuitul s-a prezentat într-o stare foarte bună mulțumită eforturilor organizatorilor.

    La MX65  ambele victorii sunt ale lui Zoltan Ordog de la To Cross TCS Otopeni. La fel de autoritar se impune si la MX85 Eross Koppany de la Steaua Bucuresti.

    La clasa Juniori 2 s-a impus Jigmond Liviu Jr. de la Moto Extrem Lugoj. La Juniori 3 a câștigat ambele manșe Csillag Vince Becze de la Steaua București. Horia Strejut de la Jitsu Zarnesti s-a impus la  Juniori MX2.

    La clasele mari au castigat Adrian Răduță de la Top Cross TCS Otopeni (MX1) și Alexandru Grădinaru de la CSM București (MX2).

    Clasele amatorilor au fost adjudecate de Marton Szilveszter de la Vectra (MX1) si Zsolt Okos de la Steaua Bucuresti (MX2). La Veterani1 a castigat ambele manse Zoltan Fazakas de la Steaua, iar la Veterani2 Mihaita Stoeanovici de la Smart Brasov.

    Rezultatele complete ale CNIR Motocros Et II, Valea lui Mihai sunt disponibile aici.

    Urmatoarea etapa nationala va a vea loc pe 2 iunie 2018 la Lujoj, organizator fiind clubul Moto Extrem Lugoj.

  4. MTB%C2%A9AnnaLarissa-4910-1024x683.jpg

    Collecting Moments #7: Training after a knee injury

    Posted in People, Riding

    That moment when you’re sat in hospital listening to a diagnosis and the details of an injury can often be very sobering. You usually start off thinking “it won’t be so bad” approach and hope for good news. I was just the same, clinging to a small spark of hope …

    I can still clearly remember the moment when my Mom opened the door to the casualty ward and we rolled into surgery. I recognized my MRI images straight away. The chief physician was on the phone discussing my injury in detail with his colleague. He had the following to say: “Yeah, she’s put up a pretty good fight, but it’s not looking good…” It felt like the ground had been pulled out from under me because I was genuinely convinced that it wasn’t that bad.

    So, what now? Should they operate or not? I listened to many different opinions about the state of my knee and remained convinced that it was best not to have surgery. To this day I still don’t regret my decision for a second. There are studies that show that the knee can often “self-heal”. It develops a kind of tissue that allows the knee to regain the stability that was lost due to the torn ligament. The only downside: it takes months! So, you have to weigh things up and make a decision. Are you going to have an operation on your knee that may or may not prove effective, or spend months taking things real slow in training and giving your body time to heal? I have to say that it really varies depending on the situation, but in my case I had some fortune in my misfortune, because my chances of recovering without an operation looked pretty decent.


    © Anna-Larissa Redinger

    How and with what did I train to get fit again after my injury?

    In general, training after a knee injury is all about building up muscle. Immediately after an injury you just have to rest – that’s not great for the muscles of course because they quickly start to break down. Stability in the knee is just not a given after the resting period because neither the ligaments nor the muscles offer sufficient support, at least not for sporting activities. In terms of your daily life, you start feeling better pretty quickly.

    For me as an outdoorsy person, it was difficult to accept that a part of my training needed to take place inside using gym equipment. But the thought of returning to a level of 100% fitness and being able to get back on my KTM really motivated me to take those hours in the gym in my stride. It has been proven over decades that performing squats is the most effective exercise at building up muscle. But it’s real important that you do the exercise right and build things up slowly. Coordination and balance exercises on the Indo Board are also great and super fun too! There are loads of other exercises you can do in the gym or at home – the leg press is also an awesome piece of equipment. I did a lot work with my physiotherapist because, when it comes to training, it’s all about quality over quantity. Exercises are more efficient when they’re performed with accuracy and precision.

    AnnaLarissa2018i©AnnaLarissa-3323 AnnaLarissa2018i©AnnaLarissa-3322

    © Anna-Larissa Redinger

    One of the first proper outdoor activities I did after getting injured was going on a ski trip. Few people would think of skiing as an appropriate comeback exercise after a knee injury and I’ll admit that I wasn’t completely up to it. The climb up is a great exercise because, similar to hiking, the knee and muscles move in a controlled and even manner and with a good rhythm. On top of that, fresh mountain air is good for the soul. The only problem is the descent. Skiing is obviously not great for the knees, which is why, at the start of my training, I had to take the cable car down – even though that seemed completely absurd to me as a passionate skier. By the end I was just grateful to be outside and active though. Sometimes you have to compromise.


    © Anna-Larissa Redinger

    Along with the skiing, I soon started mountain biking again. It was an amazing feeling getting back on my trusty Cannondale Jekyll and putting my feet to the pedals. The Jekyll is a real “Enduro” mountain bike and the seat position and the way it moves reminds me of riding Enduro on my KTM – it was so awesome! I managed to get myself very active again in a short period of time and was able to train exceptionally well.


    © Anna-Larissa Redinger

    I have to say one thing though: the whole thing would not have been possible without my Ortema K-COM . This brace gave my knee the stability it was lacking and considerably expanded my training options. I was able to get outside again and experience that feeling of freedom – and it was all thanks to my K-COM training partner.

    I’ve now been parted from my beloved KTM for almost 7 months! It’s been real hard being patient for so long. This time last year I was mentally preparing to take part in the Red Bull Romaniacs event. The best way to motivate myself for that was to clearly visualize myself reaching my goal and riding through the Red Bull arch. That’s how I survived those four days in the Romanian forest, which can really push a person to their limits. Today, one year later, I’m thinking about that same moment and how I got to experience it! I’ve been channeling that feeling and all the associated emotions for the past few months, which has given me so much inner strength. It was real hard, but I don’t regret it!


    © Esterpower

    Thanks to my training and my Ortema K-COM, my knee has recovered exceptionally fast. I feel fit and ready for my KTM; something that seemed far off for a very long time. It won’t be long now before I climb back in that saddle, press down on the E-starter and drown out everything around me. “READY TO RACE?” – not yet, but nearly!

    Get to know more about Larissa on the KTM BLOG – Collecting Moments #6: The road to recovery – or check out her website!

    Photos: Anna-Larissa Redinger | Esterpower

  5. Curs de siguranta si conduita in trafic – Brigada Rutiera a Politiei Romane

    Curs tinut de Brigada de Politie Rutiera - scoala ami - moto incepatori

    Miercuri, 23 Mai, ora 18:00 ne intalnim la casuta din poligonul scolii AMI.

    Cursul este organizat in colaborare cu Asociatia Moto Incepatori.

    Reprezentantul Politiei Rutiere Bucuresti, Comisar Sef Ovidiu Munteanu, ne va explica aspectele legale si normele de siguranta pentru conducerea pe drumurile publice.
    Se va discuta despre importanta de a avea o conduita corecta si preventiva cand circula pe drumurile publice si despre necesitatea purtarii unui echipament de protectie cat mai complet cand mergi pe motocicleta.

    Moto Incepatorii pot adresa intrebari cu privire la legislatia rutiera in vigoare si vor primit lamuriri asupra multor aspecte legale si generale cu privire la conducerea motocicletelor pe drumurile publice.

    Te asteptam la ora 18:00 la casuta scolii AMI din poligonul Electronicii.
    Sos. Electronicii nr.48. Vis-a-vis de fabrica Sintofarm.
    Intrarea libera.
    Locuri de parcare suficiente pe trotuarul de langa poligon.

    Vezi articolul integral

  6. Port rucsacul Kriega R20 de la Asfalt Uscat de câteva luni încoace aproape non-stop. Evident, cât timp merg pe motocicletă, nu și când dorm. Și mă declar foarte încântat.


    În general, sunt un fan al rucsacului pe moto, asta și pentru că, prin natura jobului de jurnalist moto, ajung să testez fel de fel de motociclete și majoritatea nu au cine știe ce spații de depozitare. Așa că am tot avut rucsacuri mai mult sau mai puțin specializate, cu nume mai mult sau mai puțin răsunătoare.


    Dar, din câte am încercat până acum, Kriega R20 m-a impresionat cel mai mult. Marca britanică este specializată în producția de bagaje soft pentru rider și pentru motocicletă, dar a luat lucrurile foarte în serios și produce niște echipamente de calitate excelentă. Desigur, la 599 de lei, R20 este destul de scump pentru un rucsac moto de 20 de litri. Dar are sistemul Quadloc-lite, cu o formă și o prindere specială a bretelelor, astfel încât îți ia presiunea de pe umeri și nu te încurcă în zona de sub braț. Astfel, rucsacul stă fix în spate ca și cum ar fi parte a corpului tău, dar poți să-l porți mult timp fără să te obosească, căci presiunea este transmisă pe piept, nu pe umeri.

    Apoi e calitatea evidentă a materialelor și a lucrăturii. R20 pare genul de rucsac pe care poți să-l lași moștenire nepoților sau să-l folosești pe timp de război. Eu îl port de peste șase luni și arată ca nou. Este făcut din Cordura 1000D, nailon 420D rip-stop și este ranforsat cu material special, rezistent la abraziune. Fermoarele sunt YKK rezistente la apă.


    Oamenii de la Asfalt Uscat mi-au spus că nu este impermeabil, dar că rezistă la umezeală și stropeală. Am testat asta fără să vreau când m-a prins o ploaie torențială la intrarea în București, acum o lună. Mă așteptam să fi intrat ceva apă înăuntru și mă temeam pentru sănătatea laptopului meu, dar înăuntru totul era complet uscat după 20 de minute de mers pe furtună. Asta a fost una dintre puținele dăți când un echipament moto de-al meu a rezistat mai bine decât specificația producătorului.

    Apoi, este ușor de folosit, simplu, arată bine. Când îl fixezi și cu cureaua de la brâu, poți face orice cu motocicleta, inclusiv wheelie-uri și off-road, căci nu te încurcă deloc. Are și un compartiment detașabil care se fixează pe bretea, pentru telefonul mobil. Mi s-a părut util în general, dar, dacă port cască adventure, îmi încurcă mișcările capului câteodată, căci dau cu marginea căștii în el.

    Minusuri? Căutându-i nod în papură, am găsit doar faptul că e scump și că este cam mic și îngust la interior pentru volumul său exterior. Îl folosesc non-stop pe motocicletă, dar când am mers cu avionul zilele trecute la Le Mans (la etapa de MotoGP), mi-am luat rucsacul Yamaha ca bagaj de mână, care are dimensiuni exterioare asemănătoare, dar este mai încăpător și are mai multe spații de depozitare adiacente și buzunare.

    Date suplimentare despre Kriega R20 și o eventuală comandă puteți face aici.

    foto: Kriega, Adrian Cobzașu

  7. Azi a avut loc cea de-a zecea ediție a concursului de mtb cu cei mai mulți participanți din România și din sud-estul Europei, Prima Evadare. Ediția aniversară a fost câștigată de Alex Stancu de la Dinamo-Bikexpert, la competiție fiind înscriși 2500 de rideri din toată țara. Spre deosebire de edițiile trecute traseul de anul acesta a fost perfect uscat, implicit timpii de parcurgere mai rapizi, ultimul concurent ajungând la finiș în jurul orei 17:30.IMG_4275.jpg?x20673IMG_4267.jpg?x20673

    La fete a câștigat Suzi Hilbert de la Nomad Merida CST, în timp ce în clasamentul general al amatorilor primul a ajuns Ionuț Alexandru Roman, coleg de echipă cu Suzi. La ciclocros primul sosit a fost Stefan Morcov, un veteran al acestei cursei el venind în primii 10 în clasamentul general absolut, chiar dacă spre deosebire de ceilalți concurenți din top 10, Stefan a pedalat pe o bicicletă de ciclocros.IMG_4269.jpg?x20673

    La concurs au fost prezenți si trei participanți care au luat startul la toate cele 10 ediții ale Primei Evadari, o statistică interesantă având în vedere numărul mare de participanți pe care competiția îi strânge anual la start. Atmosfera de la finiș a fost un foarte plăcută, cu multe activități alternative atât pentru rideri, cât și pentru familiile acestora. Per total evenimentul a fost unul reușit, toți cei implicați plecând acasă cu o experiență plăcută și cu amintiri frumoase de la ediția de anul acesta a Primei Evadări.IMG_4272.jpg?x20673

    Sursa: Freerider

  8. Articolul anterior: ziua 1


    Duminica dimineața. Aseară când am parcat motorul în spatele pensiunii, m-am gândit sa pun o piatra sub cric dar m-am lăsat putin pe motor și am văzut ca nu se afunda, asa ca am renunțat. Pe la 3, când ne-am culcat ploua torențial; acum ma uit pe geam si vremea este perfecta: soare cu câțiva nori pufoși. Ma uit si pe fereastra care da spre parcare și ... ce sa vezi, white motor down!. Nu ma îngrijorez prea tare pentru ca probabil s-a lăsat ușor pe o parte pe măsura ce s-a afundat cricul. Si când te gândești ca patronul pensiunii ne-a pus sa le parcam acolo, zicând ca e mai sigur pentru ca in parcarea din fata dimineața este agitație si cică ar fi mai sigur sa le lăsam in spate... sigur pe dracu!
    Coboram jos sa evaluam pagubele si asa cum ma asteptam, nu s-a intamplat absolut nimic, doar oglinda s-a rasucit locsul ei si s-a murdarit ghidonul putin de noroi :)

    white motor down
    Plecam pe la ora 10.00 dupa un mic dejun saracacios inclus in pretul camerei. Suntem la vreo 5-6 km de monumentul Arch of Freedom asa ca in 10 minute ajungem in varful muntelui la monument. Trecatoarea Beklemto ajunge la altitudinea de 1520m, iar din punctul de maxim se face un drum ingust care urca pe varful muntelui chiar pana la monument. Suntem la aproximativ 1600m si de aici avem parte de o panorama de 360 grade. E superb! e soare cu cativa nori si dupa ploaia de azi noapte atmosfera este clara si se poate vedea in toate directile pe o distanta de aproximativ 70-80km.
    Monumentul a fost finalizat in 1978 la 100 de ani de la terminarea războiului de independenta in care a luptat si Romania alături de Rusia împotrivă imperiului otoman. Arhitectul care a conceput acest monument se numește Georgi Stoilov.

    Arch of Freedom
    vedre spre nord de la Arch of Freedom
    Arch of Freedom
    vedere spre sud de la Arch of Freedom
    O luam din loc pentru ca și azi avem de parcurs aproape 400 km. Coborârea este spectaculoasa, mai ales ca de data asta vegetația este ceva mai rarefiata si putem admira peisajul ce se deschide spre sud. Șoseaua este bordata pe ambele parți de salcâmi infloriți si mirosul se poate simți chiar si în casca. Sunt sute de curbe pana jos, de toate felurile: si largi si mai strânse si chiar si câteva ace de par, dar din păcate nu le putem aborda relaxați pentru ca aproape fără excepție in fiecare curba dam peste o pata de nisip sua peste o groapa.
    Odată ajunși in vale, intram pe drumul național 6 care leagă Sofia de Burgas, dar care acum este dublat de o autostrada asa ca traficul este suportabil. Șoseaua este aproape perfecta: multe curbe largi, asfalt ca'n palma si priveliști frumoase mai ales către nord, către lanțul muntos pe care tocmai l-am traversat.
    La Karlovo reușim sa o luam putin aiurea dar ne întoarcem rapid in șoseaua principala. Pe la 13.30 ajungem in Kazanluk. De aici o luam pe un drum secundar care urca abrupt către Buzludzha monument, un monument comunist ce a fost construit in cinstea primei întruniri a unui grup de socialiști ce s-au adunat pentru prima oara pe acest vârf de munte in anul 1891 si au format Partidul Socialist Democrat ce avea sa devina Partidul Comunist Bulgar. Construcția se pare ca a costat echivalentul a 35 milioane de dolari si au dinamitat vârful muntelui astfel incat sa creeze platoul pe care este asezat monumentul, reducând înălțimea acestui vârf cu aproximativ 9m. Proiectul a fost realizat de același arhitect care a proiectat Arch of Freedom, Georgi Stoilov.

    monumentul Buzludzha
    platforma din fata monumentului Buzludzha

    Acum monumentul este părăsit si nu se poate vizita, mai ales ca exista un paznic care nu permite accesul in interior.
    Plecam mai departe pe drumul care ne va scoate la Shipla pass. Sunt vreo 10 km groaznici! problema este ca sunt extrem de multe gropi iar din cauza ca drumul traverseaza o padure de foioase, umbra aruncata de copaci si frunze pe sosea face identificarea tuturor gropilor aproape imposibila. Andrei nu mai suporta clănțănitul dinților, asa ca își bagă picioarele si bagă viteza, sa scape mai repede. Eu nu am suspensiile lui, asa ca croșetez in continuare printre sutele de gropi.

    Shipka pass
    Ajungem in sfarsit in drumul principal adica in Shipka pass. Nu mai mergem sa vizitam monumentul pentru ca si eu si Andrei l-am ia vazut si sincer ne-am cam saturat de drumurile astea cu gropi.
    Mâncam rapid ceva si începem coborârea catre Gabrovo. Seamăna izbitor cu drumul de pe versantul nordic al trecatorii Beklemeto, adică un drum extrem de virajat care aproape 100% din lungime străbate o pădure de foioase, astfel încât nu prea poți vedea nimic in jur si nici nu iti dai seama cat mai e pana jos.
    Continuam pe drumul national pana la vreo 20km de Veliko Tarnovo si apoi o luam la dreapta pe drumurile secundare 609 si 303. E o scurtătură către cascada Kanya Bunar. Ca lungime ar fi o scurtătură, doar ca drumul foarte ingust si năpădit de tufișurile si copacii de pe margine. In multe curbe vizibilitatea extrem de limitata si riscul de a te lovi frontal cu o mașină este destul de ridicat. Noroc ca nu prea e circulat. Este foarte întortocheat si din cauza asta durează ceva pana iesim in drumul național 4. Pe acesta mergem doar vreo 2-3 km ca apoi sa o luam la stânga pe un drum si mai mic. Asta nici măcar nu are un număr pe harta. E destul de denivelat si plin de gropi pe alocuri dar stiu ca ar trebui sa ne scoată chiar la cascada.
    Pe la ora 16, reușim sa ajungem la Kaya Bunar. Aici este un fel de Mecca a pasionaților de picnic din zona, este plin ochi de masini si oameni iesiti la iarba verde. Ne aduce aminte de Romania, dar macar aici nu fumega toată pădurea de la grătare si nu miroase a mici si a manele.
    Daca aveti chef puteti urca pana sus, in pucntul de unde incepe cascada si se mai mege printr-un conion foarte ingust de-a lungul raului, dar eu am mai fost si lui Andrei ii e le ne sa urce, iar atmosfera nu prea ne place asa ca o luam din loc.

    cascada Kaya Bunar
    Dupa ultima noapte suntem destul de obosiți asa ca nu prea ne mai arde de alte opriri, deci ne îndreptam vertiginos spre Ruse. Odată reintrați pe drumul național, dam de o droaie de tiruri care nu înțeleg unde se duc la ora asta, duminica seara. Chestia e ca drumul e plin de tiruri. Deși de la oboseala, incepuse sa ma cam ia somnul, acum ca am de lucru cu depășit tiruri, oboseala mi-a cam trecut si pe nesimtite, iata ca ajungem in Ruse.
    Înspre Romania se vad nori negri de furtuna. Trecem de vama bulgărească si de coada unde se plătește taxa de pod (noi nu avem treaba cu asta) si intram pe "podul prieteniei". Eu cred ca de fapt s-au im prietenit muncitorii cand lucrau sa-l repare pentru ca deja au apărut petice in asfalt si banuiesc ca muncitorii abia așteaptă sa se reîntâlnească.
    Trecem relativ repede de granita, si apoi ne mai oprim pentru o ultima pauza de realimentar / tigare / golit vezica, etc. Spre Bucuresti cerul este negru si prognozle nowcasting ne spun ca o sa ne ploua.
    Dupa atatia ani de mers cu motoarele, suntem atat de satui de prognoze meteo, incat ne cam lasa rece tot ce vedem pe telefoane. Dupa vreo juma' de ora de odihna la benzinarie, plecam catre Bucuresti. Sunt multe zone unde se vede ca a plouat de curând, dar pe noi nu uda nici măcar o picătură. Pe la 19.30 ajungem in Bucuresti. Suntem perfect uscati dar la orizont cerul este negru. Macar de data asta am avut noroc. Si de fapt tot weekendul am avut noroc, vreme aproape perfecta, temperatura perfecta, Bulgaria e ok cu preturi mici si peisaje frumoase!

  9. Mitas 4 Islands este un concurs de maraton mtb cu patru etape, ce are loc în regiunea insulară a Croației. Este un eveniment care se ține în fiecare primăvară, la început de sezon. Este o ocazie bună pentru cicliști, să testeze dacă au ieșit cu bine din iarnă, dacă antrenamentul din sezonul rece a fost bun. 

    În 2018 din România au participat nouă echipe, printre care și – Spitzer România, formată din Adrian Brătucu și Victor Șerbu. Dacă Adrian nu era străin de acest concurs, pentru Victor a fost o noutate, și încă una mare. Iată cum au fost pentru ei cele patru etape, fiecare desfășurându-se pe o altă insulă a Croației.

    La începutul lui aprilie am fost din nou la concursul pe etape Mitas 4 Islands din Croația. Dacă anul trecut am fost surprins de teren și destul de nepregătit fizic de data aceasta am fost  hotărât să mă bucur cât mai mult de trasee, tratand evenimentul ca pe o mini vacanță în care să învăț să îmi dozez energia mai bine și să capăt curaj pe coborîrile tehnice. A contribuit foarte mult la starea de spirit relaxată faptul că am fost foarte multe echipe din România, oameni cu care mă știam de mult timp dar și rideri noi cu care mi-a făcut plăcere să stau de vorbă la o pizza sau chiar în cursă.

    O premieră pentru mine a fost și prezența unei echipe tehnice special antrenă să mă susțină pe parcursul concursului, echipă tehnică formată din preparator fizic și tehnician adică Andreea, soția mea, și Irina, fetița noastră. M-am bucurat să primesc la finish izotonic în loc de recovery pentru că a fost însoțit de cele mai frumoase chicote și încurajări!

    Partenerul meu de aventură a fost Victor Șerbu cu care am împărțit multe curse în țară și care s-a dovedit a fi o personă cu o atitudine exemplară atât în cursă cât și în restul timpului. Nu cred că s-a oprit din zâmbit întreaga săptămână și a avut o răbdare de nezdruncinat indiferent de situație! Mai ales la insistențele noastre impertinente de a-l convinge că o bicicletă mai ușoară i-ar îmbunătăți semnificativ performanța sportivă.


    Am ales să mergem la concurs cu logistică proprie adică AirBnb și mașina personală. Financiar s-a dovedit o alegere bună… și atât! Să mă explic: concursul are 4 etape fiecare pe o altă insulă. Nu este suficient să ajungi la start, este nevoie de transport și de la finish la locul de cazare plus că între insule sunt distanțe importante de parcurs fie cu ferry, fie cu mașina. Etapele în sine sunt solicitante având în medie 60 de kilometri cu 1500 m diferență de nivel așa că este o bucurie pentru rider să se urce în mașină la sfărșitul cursei și să gonească după ferry sau să se apuce seara târziu să își facă paste pentru a doua zi. A fost de ajutor experiența de cămin din Regie și discuțiile cu șoferii de TIR vis-a-vis de anduranța la volan!

    Nu voi sta să vă povestesc în amănunt fiecare etapă pentru că nu ne-am bătut la podium (deși ne-am bătut pentru câte ceva în fiecare zi) însă îmi amintesc cu plăcere câteva momente.

    În prima zi a fost de notat felul în care Victor a făcut cunoștință cu terenul bolovănos și prima coborâre tehnică. După ce pe prima urcare am crezut că vrea să mă omoare, depășind continuu echipe întârziate din seria plecată înaintea noastră, pe platoul plin de pietre colegul meu a constatat că nu poate rula în același ritm și a trebuit să ne regrupăm în mai multe rânduri. A urmat o coborîre lungă și tehnică unde Victor a primit botezul focului și renumele de Pontiac! A fost de departe cea mai grea zi pentru noi însă acum realizez că a fost și cea mai importantă pentru că am învățat cum trebuie să ne comportăm în echipă și care ne sunt minusurile.


    În ziua a doua am avut parte de o ploaie puternică cu exact 1 oră înainte de start. În 2017 organizatorii au anulat această etapă din cauza unei furtuni așa că nici măcar nu cunoșteam traseul și mă tot gîndeam la coborâri tehnice pe piatră udă (am avut dreptate însă din fericire doar o bucată de câteva zeci de metri). Ne-a solicitat mult terenul plin de noroi și hârtoape însă așa cum bine a remarcat Vlad Urzică, românii merg bine pe noroi pentru că s-au obișnuit de la Prima Evadare! Pentru mine a fost ziua cea mai bună, m-am simțit ca peștele în apă (nici nu era greu), și m-am zbenguit pe traseu alergând cu tot felul de echipe în vreme ce Victor și-a făcut traseul în stilul propriu, imperturbabil însă cu muuult mai rapid decât în ziua precedentă.


    Am terminat cu o baie în mare, un recovery și un ferry pierdut. Pentru noi abia aici a început cursa. Am luat recovery, am mâncat ceva ce arăta a tocăniță de porumb, am traversat insula Rab, am trecut cu un alt ferry pe continent, am gonit 90 de kilometrii până la un alt punct de ferry, am comandat acolo o pizza până ne-am îmbarcat, am traversat pe insula Cres unde trebuia să luăm startul a treia zi, am condus noaptea încă 90 de kilometri până la cazarea din Mali Losinj și acolo la ora 11 am alergat la o tavernă să mâncăm ceva cald…


    A fost o cursă mai dură decât cursa propriu zisă și am avut victime, însoțitorii noștri Nicu Poiană și Mihai Popescu de la VeloPower au căpătat o amedă pentru viteză!!! A fost pentru prima dată când am înțeles cu adevărat de ce a insistat Marc Sandu toată iarna pe antrenamente care să implice cît mai multe grupe de mușchi câtă vreme în mintea mea ciclismul era doar despre picioare! Mulțumesc coach! Dar nu am mai avut chef de stretching!  Am dormit neîntors! Sau cum zice Irinuca am dormit tot!


    Da am o povestioară și pentru ziua a treia! O povestioară despre determinarea lui Victor. Am luat startul foarte greu rămânând la un moment dat mult în urmă. Ne-am regrupat pe a doua urcare a zilei și am mers într-un ritm controlat până ce rampa s-a mărit, moment în care Victor a început să crească ritmul și a mers mai bine de jumătate de oră fenomenal. A trebuit să trag de mine pe bucăți de urcare mai abruptă să  nu îl pierd și credeți-mă că am avut momente în care m-aș fi despărțit cu bucurie de locomotivă. Și a urcat așa pe o bicicletă de aproape 15 kile pe care eu abia o pot ridica pe mașină. Ar fi fost o zi fantastică pentru noi dacă nu am fi avut o coborâre tehnică și câteva trailuri care ne-au mai adus cu picioarele pe pământ. Dar chiar și așa Pontiacul are un motor incredibil.


    Despre ziua a patra numai de bine! A fost o etapă scurtă și tehnică, cu mulți bolovani și străduțe cu trepte pe care ba le urcai ba le coborai. Puțin push bike și o bucată care trecea prin parcul central al orașului plus o superbă alee pe malul mării.


    4 Islands 2018 a fost o experiență nouă pentru mine. Am vrut să merg la un concurs ca la o tură, ceea ce nu prea îmi iese de obicei. Pentru că este mai mult decât simpla competiție în genul acesta de concursuri! Ne vedem la anul în Baska! Spor!

    mitas-4-islands-2018-adrian-bratucu-03-1 mitas-4-islands-2018-adrian-bratucu-07-1 mitas-4-islands-2018-adrian-bratucu-09-1

    Sursa articolului - Freerider

    • 1
    • 0
    • 35

    Postări Recente

    Runda 1 a raliurilor hard enduro Extreme XL Lagares a avut loc intre 11 – 13 mai in Portugalia.


    Pe parcursul celor trei zile de competitii din nordul Portugaliei, localitatile Lagares si Porto, s-au desfasurat raliurile de motociclism la categoriile EnduroCross, Urban si Hard Enduro.


    Competitia destinata exclusiv riderilor de motociclete a debutat vineri, cu o cursa nocturna Endurocross, iar sambata scena a fost rezervata curselor pe traseul urban, in timp ce ziua de duminica a marcat aventura pe malurile alunecoase si stancoase si pe drumurile forestiere din Penafiel, pe unul dintre cele mai solicitante si spectaculoase trasee.


    Raliurile Extreme Lagares sunt recunoscute drept cele mai dure raliuri enduro din lume, avand loc pe teren alunecos si numai cei mai pregatiti piloti pot face fata cu brio acestui test.

    Unul dintre riderii care s-au remarcat este si Billy Bolt (Rockstar Energy Husqvarna Factory Racing), acesta cucerind o prima victorie semnificativa intr-o competitie de talie internationala. Rezultatul obtinut il plaseaza intr-o pozitie de conducere in Campionatul Mondial Enduro Super Series 2018. De asemenea, riderul Husqvarna Graham Jarvis a urcat cu partenera sa TE 300i pe locul 5.




    In prima zi, riderul britanic Billy Bolt s-a descurcat fara probleme pe traseul umed si noroios, a condus fara efort in cursa de incalzire, apoi s-a clasat in fata lui Jonny Walker si a colegului de echipa Colton Haaker. In a doua zi de raliuri, concurentii au avut drept provocare sa se intreaca pe strazile orasului Porto – Urban Prologue. Intrecerea pe strazile inguste si pietruite a punctat insa o lupta dura cu rivalul Walker. Duminica, Bolt a facut uz de intreaga sa experienta pentru a ataca dur in turul doi, si-a croit drum spre linia de finis si a cucerit prima victorie din campionat.


    47312_billy.bolt_WESS-2018-Rnd1_11985 (1).jpg


    Castigator de trei ori al raliurilor Extreme XL Lagares, Graham Jarvis a fost unul dintre principalii favoriti ai celei de-a 14-a editii, concurand la clasa Pro unde s-au inscris nu mai putin de 47 de rideri. Acesta a muncit din greu pentru a-si consolida pozitia, insa in timpul negocierii unei sectiuni extrem de alunecoase a traseului, s-a accidentat la piciorul stang si a continuat cursa, terminand pe locul 5.

    Pentru prima data la raliurile Extreme XL Lagares, Colton Haaker – dublu campion mondial SuperEnduro, a avut o evolutie impresionanta, insa a ratat turul final din cauza prabusirii in mijlocul cursei.




    Conform declaratiilor lui Billy Bolt, „raliurile au fost atat de solicitante si tehnice, impunand o experienta temeinica pentru podium. Prologul din Porto a fost incredibil si a dat nastere unor senzatii deosebite. Am avut de luptat cu Jonny Walker si Cody Webb, dar am castigat treptat teren si am ajuns in frunte, marsand catre linia de finis.




    Resultate Top 10 Extreme XL Lagares


    1. Billy Bolt (Husqvarna)

    2. Jonny Walker (KTM)

    3. Manuel Lettenbichler (KTM)

    4. Taddy Blazusiak (KTM)

    5. Graham Jarvis (Husqvarna)

    6. Cody Webb (KTM)

    7. Wade Young (Sherco)

    8. Paul Bolton (KTM)

    9. Travis Teasdale (Beta)

    10. Pol Tarres (Husqvarna)


    Vezi această știre și multe altele pe site-ul ATVRom










  10. Nu vă îmbătați cu apă rece, vorbim de procente, la adevăr suntem ultimii din Europa la vânzările de motociclete, mici sau mari.

    vânzările de motociclete

    ACEM, Asociația Europeană a Producătorilor de Motociclete, având sediul în Belgia, reprezintă interesele producătorilor de vehicule cu două, trei și patru roți (categoria L) din Europa.

    Organizația include 15 companii producătoare și 17 asociații naționale din 14 țări Europene.

    Colaborând cu organisme din UE, asociația monitorizează vânzările de motociclete din Europa, iar ultimul raport publicat, cu rezultatele primului trimestru al anului în curs, sunt interesante, poate chiar surprinzătoare, depinde de interpretare.

    În această raportare, România figurează cu cea mai mare creștere a vânzărilor de motociclete (peste 50 cc) din Europa, cu 183 de unități, adică o creștere de 44,1% față de vânzările aceleiași perioade a anului trecut.

    În același timp, suntem pe ultimul loc la vânzările de moped (sub 50 cc), cu o scădere de 97,1%, datorită celor 2 (două) unități comercializate.

    În câteva țări numărul de motociclete vândute este mai mic decât vânzările din România, dar populația acestor țări este mult mai mică decât cea din țara noastră, chiar cu cele câteva milioane de oameni care figurează doar statistic.

    În țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania, s-au vândut sub 100 de unități, iar în Croația 146, dar în Estonia trăiesc 1,3 milioane de oameni, în Letonia – 2,2 milioane, Lituania – 3 milioane și 4,3 milioane în Croația, față de cele 20 de milioane care figurează în România, din care or fi rămas vreo 17.

    Dacă până aici s-ar putea găsi unii care să spună că nu suntem chiar ultimii, deși în realitate suntem, la vânzările de moped (sub 50 cc), situația nu suportă comentarii.

    În primele trei luni ale acestui an, la noi s-au vândut 2 motorete în toată țara, adică putem cunoaște proprietarii pe nume.

    Este adevărat că vânzările de moped sunt în cădere liberă în toată Europa, dar nici chiar așa…

    Încă nu m-am lămurit ce atitudine ar trebui să avem: să ne mândrim că avem o creștere spectaculoasă, cam așa cum fac politicienii noștri cu creșterile din România pe care le vedem la televizor, sau să ne plângem în pumni că suntem ultima găină de la CAP ?

    Fiecare este liber să facă așa cum crede, iar eu vă prezint mai jos situația în cifre.

    COUNTRY Motor
    I Trim. 17
    I Trim. 18
    % Mopeds
    I Trim. 17
    I Trim. 18
    France 33,884 36,979 9.1 17,280 10,102 -41.5
    Netherlands 3,647 3,489 -4.3 13,683 8,856 -35.3
    Italy 45,495 46,126 1.4 4,798 3,867 -19.4
    Belgium 5,624 6,004 6.8 3,011 3,458 14.8
    Spain 24,898 29,063 16.7 3,953 3,107 -21.4
    Austria 4,846 3,929 -18.9 2,817 1,706 -39.4
    Poland 2,937 2,095 -28.7 3,696 1,643 -55.5
    UK 21,874 23,485 7.4 1,439 1,124 -21.9
    Denmark 715 502 -29.8 1,487 834 -43.9
    Germany 35,401 36,058 1.9 7,124 730 -89.8
    Slovenia 498 334 -32.9 753 558 -25.9
    Portugal 4,011 4,674 16.5 460 475 3.3
    Finland 466 340 -27.0 623 216 -65.3
    Croatia 315 146 -53.7 158 104 -34.2
    Latvia 126 92 -27.0 149 103 -30.9
    Czech Republic 2,316 1,915 -17.3 181 94 -48.1
    Estonia 103 83 -19.4 50 35 -30.0
    Lithuania 65 60 -7.7 79 27 -65.8
    Luxembourg 341 378 10.9 207 23 -88.9
    Slovakia 729 620 -15.0 20 7 -65.0
    Romania 127 183 44.1 69 2 -97.1
    TOTAL 194,655 203,853 4.7 62,037 37,071 -40.2

    Pentru amatorii de statistici, mai jos puteți găsi situația vânzărilor firmei Honda, cel mai mare producător mondial de motociclete.

    Vânzările de scutere și motociclete Honda

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.

    Vezi articolul integral

  11. History is being made today!

    The first Stage May 4th – Jerusalem – Jerusalem – 10km Time Trial

    The Giro Italia the second most important cycling event in the world is starting out for the first time outside of Europe. The giro will start to day May 4th with a 10km Time Trial section circling Jerusalem.

    600 representatives of the world sport media are here to cover this extraordinary event with the amazing backdrop of Jerusalem and the amazing view of Israel.


    The second stage May 5th  – Haifa – Tel-Aviv – 170Km

    This Giro has also been called Jerusalem to Roma an historical ride which corresponds with history and the Roman times when Israel was one of the focal points and strong holds of the Roman empire. Anyone visiting Israel will see an abundance of Roman architecture and ruins of Roman Cities one Important port will be passed tomorrow by the cyclists – Caesarea – once the most important port of Israel.

    This stage begins in the northern part city of Haifa also the main gate way if you want to come by ferry with your bike to Israel. The Carmel Mountain rolling into the Haifa bay this is one of the most beautiful cities you can visit anywhere. Couple it with cultural diversity and tolerance, and some spectacular history and it is a must visit on an Israel tour.

    This is second stage that may actual be in rain part of the way works it way down south through the coastal plain road. not before taking a short visit to our very own Zikhron Yaakov home town. This fast run relatively flat will end in Israel cultural, culinary and business hub Tel-Aviv, also known as the city that doesn’t goes to sleep.

    This 3 day, 30M Euro project, brings to Israel  the Largest most important sport event in its history, giving it  the opportunity to prove to the world it both worthy and able to host such events.


    Stage 3 May 6th – Be’er Sheva – Eilat – 226Km

    Be’er Sheva is the capital of the Negev the Israel southern desert. this heat stricken city is a wonder of its own with a thriving Hi-Tech industry, the Israel air-force academy and one of the largest universities in Israel, The Ben-Gurion University. A small trivia point is that Be’er Shaeva holds the world record in the number of Chess Grandmasters per capita.

    Leaving Be’er Sheva south towards Eilat they will be crossing the Negev desert.  Excellent asphalt wide fast sweepers and climbs  in and out of the largest erosion crater in the world the Ramos Crater, are only part of the features of this fascinating ride to Eilat the most southern city of Israel and its only port to the red sea.

    Arriving to Eilat is breathtaking with the sudden appearance of the Red Sea bay the palms and  the ever lasting sunshine that has turned this city to a beloved destination to Europeans wanting to escape the cold of winter.

    The weather – its going to be hot!

    With temperatures nearing 35 degrees today in Jerusalem and the heat wave continuing tomorrow, riders will be facing challenging conditions during the whole ride. The Negev is always hot so that is no news!

    Thank you Giro Italia thank you Sylvan Adams A visionary cycling enthusiast that was behind this amazing event and bold step for the Giro Italia.

    If you wan to ride Israel you can also do so on motorcycles with TAMARBIKES and its Israel Classic so what are you waiting for come ride Israel – the Giro Italia did.

  12. Sunt prea sărac să merg la Vama Veche sau Mamaia. Nici la jocul „care pe cine omoară în trafic pe șoselele țării” nu sunt bun – așa că am serbat muncitorescul 1 Mai pe două roți, în Serbia (și un pic, în Bulgaria) …









    Vezi articolul integral


  13. 3 Months in West Africa

    From December 2017 to March 2018 we were riding 2up in West Africa.
    On our first motorcycle journey around Africa we had to make a lot of decisions, like where to go, and where not to go. The “not to go” part was hard. On a trip like that, like in any aspect of life, one learns to accept limits. There is never enough time, enough money, or enough stamina to do it all. And that’s OK.
    We had been hoping eversince to return and explore some of those countries that got away. West Africa, you see, is such a densely populated, intense, diverse place. So here we were, packed and ready to go into some of its unknown (to us) corners.
    In focus: the coastal countries that span the Gulf of Guinea, from Senegal to Ghana. Some we would visit twice, in order to complete a roughly 20,000KM loop and to ride back. It was a journey about connection…


    … about hard trails and tears of joy


    … about great food found in humble places, and always served with love


    And about making more memories for a lifetime


    Watch this space for the whole writeup. It’s gonna be one of our best yet.

    Let's block ads! (Why?)

    Vezi articolul integral

  14. United Motors
    Ultima postare

    United Motors: Unic distribuitor Kawasaki în Romania

    United Motors este un concept născut in anul 2004, din pasiune, ambiţie şi nu în ultimul rând muncă. Echipa noastră, formată din profesionişti, conduşi la rândul lor de aceiaşi pasiune pentru motociclete, scutere, skijet-uri, atv-uri, este gata să vă ajute să găsiti soluţia care să vi se potrivească cel mai bine.

    Astfel, activitatea noastră se structurează pe 3 componente, în ideea stabilirii unor relaţii de lungă durată între dumneavoastră şi noi:

    Vânzări vehicule noi şi second hand - Motociclete, Scutere, ATV-uri, Jetski-uri, unde suntem reprezentanţii oficiali ai Kawasaki in România dar comercializăm şi brandurile Triumph, Kymco, Linhai, precum şi motociclete second hand, verificate in prealabil de mecanicii nostrii.

    Accesorii şi echipamente, unde reprezentând oficial în România brandul Schuberth şi importând direct mărcile Dainese, AGV, Oxford, dorim să vă oferim produse de cea mai bună calitate, la cele mai bune preţuri, produse de care aveti nevoie pe lânga motocicletă, de la cască sau mânuşi până la huse sau mânere incălzite.

    Service-ul, având tehnicieni specializaţi anual la Kawasaki şi fiind dotat cu tehnologie de vârf pentru diagnoză şi reparaţii, cum ar fi standul Dynojet pentru măsurarea efectivă a puterii motorului sau calibrarea injecţiei, vă oferă servicii pentru toate tipurile şi mărcile de motociclete, scutere, ATV-uri, sau Jetski-uri, piese şi accesorii de origine sau after market.

    Un număr mare de firme colaboratoare şi parteneri vă vor oferi servicii similare în centre autorizate de distribuţie atât în Bucureşti cât şi în restul ţării.

    Sursa: United Motors

  15. NDX
    Ultima postare

    Aflata la cea de a -VI-a editie, operatiunea “martisorul” a fost o premiera pentru noi anul acesta din punct de vedere termic. Daca in anii trecuti ne-am bucurat.

    EDD_8332-600x398.jpgEDD_8335-398x600.jpgEDD_8337-398x600.jpgEDD_8338-398x600.jpgEDD_8341-398x600.jpgEDD_8344-600x398.jpgEDD_8345-600x398.jpgEDD_8349-398x600.jpgEDD_8351-398x600.jpgEDD_8356-398x600.jpgEDD_8357-398x600.jpgEDD_8358-398x600.jpgEDD_8359-600x398.jpgEDD_8360-398x600.jpgEDD_8362-398x600.jpgEDD_8365-600x398.jpgEDD_8366-398x600.jpgEDD_8369-600x398.jpgEDD_8372-600x397.jpgEDD_8373-600x398.jpgEDD_8377-398x600.jpgEDD_8378-398x600.jpgEDD_8380-600x398.jpgEDD_8389-398x600.jpgEDD_8391-398x600.jpgEDD_8395-398x600.jpgEDD_8396-600x398.jpgEDD_8398-398x600.jpgEDD_8402-398x600.jpgEDD_8408-600x398.jpgEDD_8413-398x600.jpgEDD_8421-398x600.jpgEDD_8443-398x600.jpgEDD_8444-600x398.jpgEDD_8452-398x600.jpgEDD_8457-600x398.jpgEDD_8461-600x397.jpgEDD_8464-600x398.jpgEDD_8467-600x398.jpgEDD_8470-600x398.jpgEDD_8472-600x398.jpgEDD_8473-600x398.jpgEDD_8477-600x398.jpgEDD_8479-600x398.jpgEDD_8491-600x398.jpgde temperaturi pozitive si de prezenta pe motoare, la aceasta editie am infruntat un ger de -15 grade care nu a reusit sa ne stavileasca dorinta de a imparti o floare, un martisor si o urare de primavara frumoasa soferitelor cu indemnul de ” atentie la motociclisti” . Speram ca anul viitor sa nu mai vina cu surprize menite sa ne tina departe de motoare si vremea sa fie mai ingaduitoare. Pentru noi a fost o experienta si speram sa fi dat din energia noastra pozitiva si celorlalti.



  16. Un service moto pregatit pentru sezonul 2018!

    Avem incredere sa spunem ca suntem unul dintre cele bune service-uri moto din Bucuresti. Localizati in sectorul 2, soseaua Pipera, numarul 48, intr-o zona usor accesibila pentru motociclisti – caci autostrada Bucuresti – Ploiesti şi DN1, inceputul a atator aventuri sunt foarte aproape de noi, am ajutat nenumarati globe-trotteri sa isi vada de drum, reparandu-le motocicletele sau furnizandu-le consumabilele de care aveam nevoie.


    Desigur, nu ne adresam doar globe-trotterilor, insa motocicleta ta se va bucura de toata atentia si iti garantam ca va fi pregatita ca pentru o calatorie la capatul lumii. Iar, in al nostru service moto nu se lucreaza doar motociclete, ci si scutere, ATV-uri, quad-uri, snowmobile, side by side, indiferent de marca sau de model. Pentru ca avem experiente la curse, ne putem ocupa si de motociclete folosite in regim competitional, iar o lista completa a lucrarilor noastre poti gasi aici:


    Dual Motors inseamna 15 ani de experienta, in mod oficial, pentru ca pasiunea si experienta noastra in domeniu moto dateaza de mult mai demult decat 2003! Stim insa pentru ca a ne pastra standardele si pentru a evolua trebuie sa muncim in mod continuu, iar pentru sezonul 2018, ne-am facut temele! Am investit in service, pardoseala noua, renovare generala, am adus scule noi si am creat inca un post de lucru, echipa Dual Motors fiind acum compusa din trei mecanici cu o vasta experienta si un receptioner service dedicat. La nevoie, suntem gata sa intervenim cu un stand de frane, o masina de echilibrat si dejantat si diagnoza EU4 pentru toate modelele de motociclete! Demn de mentionat ca mecanicii nostri au absolvit cursurile Yamaha Training Acadamy, EU4, fiind pregatiti sa te asiste in noul sezon moto cu seriozitate, profesionalism si pasiune!

  17. Prima saptamana a RAMS MX Camp Sardegna 2018 a debutat. Duminica (4.02) pilotii au sosit pe insula, iar dupa ce s-au cazat au inspectat locul care urma sa le devina “basecamp” pentru urmatoarea saptamana.

    rams-mx-camp-150x150.jpg adrian-raduta-moto-150x150.jpg adrian-raduta-moto-cross-150x150.jpg adi-raduta-moto-150x150.jpg adi-raduta-moto-cross-copii-150x150.jpg adi-raduta-scoala-moto-150x150.jpg scoala-moto-cross-adi-raduta-150x150.jpg moto-school-romania-adi-raduta-150x150.j cantonament-moto-adi-raduta-150x150.jpg sardinia-antrenamente-moto-150x150.jpg scoala-moto-sardinia-150x150.jpg moto-cross-sardinia-150x150.jpg sardinia-italy-150x150.jpg moto-camp-150x150.jpg moto-school-italy-150x150.jpg scoala-moto-adi-raduta-sardinia-150x150. atrenament-motocross-enduro-150x150.jpg camion-actros-top-cross-tcs-racing-team-

    View the full article

  18.   Ce este ghidul România Off-Road?

    România Off-Road este primul ghid turistic la nivel național, cu trasee pe off-road și drumuri secundare.

      Te-am convins deja?

    Comandă ghidul sau cumpără unul dintre pachetele de aventură de aici:

    Formular de precomandă


    Nu te-am convins? Citește povestea întreagă mai jos.

    O să fie printat în română, engleză și cehă (minim 800 exemplare/limbă), pentru cei care adoră mirosul cărților. Dar va fi disponibil și pe smart-phone (Android și iOS), printr-o aplicație mobilă cu o funcție de navigare offline.

    Traseele propuse pot fi parcurse de motocicliști, bicicliști sau cu mașini de teren. Orice variantă vrei să încerci, trebuie doar să îți placă să ieși de pe drumurile asfaltate și să nu îți fie frică de noroi.

    Am ales doar rutele pe drumurile publice, în afara rezervațiilor sau arealelor protejate. Vrem să promovăm mediul rural românesc și să îl punem pe acesta în prim plan.

    Bineînțeles, nu excludem obiectivele turistice importante din România: Cazanele Dunării, operele lui Brâncuși din Tg. Jiu, orașul Sibiu, Valea Oltului, Transfăgărășanul, bisericile fortificate din Transilvania, Cetatea Râșnov, Muntele Ceahlău, ceramica de la Marginea, mănăstirile din Moldova, culmile din Bucovina, Satele din Maramureș, orașul Cluj-Napoca, Platoul Padiș, Țara Moților, Satele din Munții Poiana Ruscă sau Banatul Montan.

      Ce va cuprinde ghidul România Off-Road ?

    Lungimea totală a traseelor este de peste 3050 de km


    Ghidul și aplicația vor conține descrieri ale traseelor, detalii despre obiectivele turistice care merită vizitate, hărți pentru navigare, datele de contact ale cazărilor recomandate și legende despre locurile străbătute.

      Aplicația mobilă

    Va permite descărcarea hărților și navigarea în mod offline.

    Printul are hărți detaliate, perfecte să îți dezvolți calitățile de orientare, dar oferă și track-urile GPS ale traseelor.

      Cu ce putem ajuta turismul în România?

    Vrem să setăm o direcție de dezvoltare a turismului pe două roți în România

    Puține activități turistice au fost dezvoltate în baza unui plan sau de către profesioniști. Efectele deja sunt vizibile în multe locații turistice cunoscute și în viitor o să se amplifice. Turismul pe două roți este unul din cele mai expuse dintre aceste activități turistice, din cauza unui aspect foarte simplu: nimeni nu știe cu exactitate pe unde este permis să mergi cu motocicleta.

    De ce vom reuși să facem asta? Pentru că fiecare membru al echipei este profesionist în domeniul lui, că pentru noi călătoriile sunt un mod de viață. Echipa care lucrează la acest volum a mai publicat trei ghiduri turistice: “Munții Apuseni”, “Touring în România” și “Trasee Offroad în Bosnia-Herțegovina”. Credem că imaginea României în lume trebuie asociată mai mult cu mediul rural, sălbăticia și alte valori în afară de arhicunoscutul brand “Dracula”.

    Încă de la primul volum am promovat afacerile mici de familie care erau pe “frontul” din Roșia Montană și am povestit tuturor despre legendele auzite de la cei care au lucrat în minele de aur din Munții Metaliferi.

    Mai credem că interacțiunea cu oameni, vizitarea unor locuri de legendă sau gustarea unor mâncăruri făcute pe sobă pot schimba radical o experiență trăită în România.


      Deja am făcut partea cea mai distractivă

    Ne-am organizat toate detaliile proiectului și toată vara am bătut țara în lung și lat ca să cartăm cele mai interesante locații și să le fotografiem.

      Ce mai avem de făcut?

    Cât timp încă visăm la nopțile înstelate petrecute la cort o să scriem toate lucrurile văzute și trăite, ca să convingem cât mai mulți călători să ne calce pe urme.

    Când totul este scris, cu puțină magie, cu ajutorul designer-ului și echipei de development, pregătim layoutul pentru print și aplicația mobilă.


    În primăvara anului 2018, la SMAEB (Salonul de Motociclete, Accesorii și Echipamente, București) vom lansa ghidul România Off-road. Cei care au precomandat ghidul sau unul dintre pachete le vor primi mai repede.

    În final, o să pornim la drum spre destinațiile la care visăm toată iarna. Partea aceasta nu mai ține de proiect, doar ne lăudăm.

    Te-am convins ?

    Comandă ghidul sau cumpără unul dintre pachetele de aventură de aici:

    Formular de precomandă



    Fotografi și rideri: Diana Cordea, Marian Bălan.

    Traducere și proofreading: Florin Ștefan și Ana-Maria Cordea

    Designer: Petre Nicolescu

    Echipa development aplicație mobilă: Radu Savu, Radu-Alexandru Mereuță și Peter Szasz

    Rideri: Felix Predescu și Marian Bălan.

    Coordonator, cartograf, autor și rider: Călin Nucuță

    Vezi articolul integral

  19. 115828_2018_GL1800_Goldwing_Tour-1-350x350.jpg

    Preturile celor trei variante de Honda Gold Wing model 2018 sunt publicate oficial de Honda Motor Europe:

    -    HONDA GL1800 GOLD WING 2018                        Pret: 25.990 euro cu tva

    HONDA GL1800 GOLD WING TOUR 2018                   Pret: 31.990 euro cu tva

    HONDA GL1800 GOLD WING TOUR DCT & AIRBAG 2018     Pret: 34.990 euro cu tva

    115643_2018_GL1800_Goldwing.jpg c4.png 115830_2018_GL1800_Goldwing_Tour-1.jpg

    Vezi articolul integral

  20. Filme cu temă moto

    Ce poți să faci când ți-ai pus motorul la căldură în garaj sau în casă și aștepți să vină primăvara? Pe lângă că mai lucrezi la el una alta, îți mai comanzi echipamente sau accesorii moto, seara așa bine merge un film cu temă moto... Pe mine una mă agită, îmi crește adrenalina și aștept primăvara cu mai mult drag, cu planuri și trasee noi.

    Am ales cele mai bune filme cu temă moto pe care le găsiți online de care să vă bucurați cu un popcorn bun. M-aș bucura să îmi spuneți și alte filme bune cu motociclete care trezesc în suflet un sentiment plăcut!

    Vizionare plăcută să aveți !!

    Hitting the Apex (2015) cu 8,4 pe IMDb

    The Greasy Hands Preachers (2014) cu 8 pe IMDb

    Road (2014) cu 7,8 pe IMDb

    Why we ride (2013) cu 7,6 pe IMDb

    12 O'Clock Boys (2013) cu 6,4 pe IMDb

    TT3D: Closer to the Edge (2011) cu 8 pe IMDb

    Fastest (2011) cu 7,8 pe IMDb

    The World's Fastest Indian (2005) cu 7,8 pe IMDb

    Biker Boyz (2003) cu 4,6 pe IMDb

    Easy Rider (1969) cu 7,4 pe IMDb

    Content Protection by

    Vezi sursa

  21. articol micDementor KTM Black Friday 17 Noiembrie - 17 Decembrie

    Te intampinam cu super oferte la piese, accesorii echipamente si motociclete. Exclusiv in perioada 17 noiembrie - 17 decembrie!

    Vezi articolul integral

  22. We were honored to interview leading Psychotherapist Esther Perel for our SPACE issue. She talked about the power of physical space within relationships, the psychology of affairs and much more. Check out one of her powerful TED talks here.

    Click to order Issue 05 SPACE

    The post Issue 05 Contributor: Esther Perel appeared first on Wilderness Collective.

    Vezi articolul integral