Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. FRM
    Ultima postare

    24958912_1621210911269260_2957349847857638177_oFederația Română de Motociclism onorează  personalitatea fostului rege al României, Mihai I, acesta fiind condus astazi pe ultimul sau drum.

    Majestatea sa a avut un caracter deosebit, a avut o pasiune de o viață pentru caii putere și, poate mai puțin cunoscut, a fost nepotul primului președinte de onoare al Federației Române de Motociclism, principele Nicolae.

    Pasiunea pentru automobile, motociclete și avioane a Regelui Mihai I este bine cunoscuta. În cei peste 85 de ani de condus vehicule cu motor (prima dată a condus la 6 ani), Regele a stat la volanul maşinilor si la ghidonul motocicletelor peste două milioane de kilometri. Majestatea sa era nu doar un pasionat pilot pentru tot ceea ce are motor ci si un mecanic dedicat. A restaurat personal cateva automobile istorice si era membru al unor cluburi ale colecţionarilor de vehicule istorice militare din SUA, Elveţia, Franţa, Anglia şi Italia.

    WhatsApp Image 2017-12-13 at 16.03.40In fotografia din partea dreaptă Regele Mihai urmareste cu atentie o cursa de motociclism care avea loc pe circuitul Societatii Sportive Moto-Club-Român (precursorul actualei Federații Române de Motociclism). Societatea Sportivă Moto-Club-Român avea secțiuni la Timișoara, Oradea, Brașov, Sibiu și Cernăuți in acei ani, dar nu exista inca legea care ulterior i-a permis sa se transforme in Federatie.  Regele Mihai se afla in aceasta fotografie pe terenul care fusese donat Societății Sportive Moto-Club-Român de către familia de mosieri si crescatori de cai Negropontes, familie care detinea toata zona Domenii-Floreasca. Donatia terenului a fost conditionata de organizarea de competitii sportive motocicliste. Acest circuit a fost in proprietatea Moto-Club-Român si a Federatiei  Române de Motociclism pana in 1947, cand a fost nationalizat si transferat Ministerului de Interne. In acelasi an, Regele Mihai I a fost fortat de acelasi regim sa abdice. Ministerul de Interne a construit apoi acolo  un teren de fotbal pentru clubul propriu, club care astazi se numeste Dinamo Bucuresti.

    25299453_1621210904602594_4306580842871169217_nPrincipele Mihai a devenit rege la 20 iulie 1927, la varsta de 5 ani şi 9 luni, in acelasi an in care se nastea Federația Română de Motociclism. Unchiul Regelui Mihai I, A.S.R. Principele Nicolae, era atunci ales primul președinte de onoare al Moto-Club-Român (principele Nicolae era fiul Regelui Ferdinand). Mihai I este singurul suveran al lumii care a trăit 90 de ani după încoronare. S-a stins astfel și ultimul șef de stat care a condus o țară in Al Doilea Razboi Mondial.

    Federația Română de Motociclism aduce astăzi omagiul său fostului suveran al României, un om a cărui fidelitate și admirație pentru motoare sunt pentru noi un adevărat reper si cale de urmat in viata.


  2. Trans-Provence-enduro.jpg

    Ce înseamnă să organizezi un concurs? Ce înseamnă să găsești poteci noi? Ce înseamnă să nu mai ai voie cu bicicleta pe unele poteci? Află ce înseamnă să organizezi cursa epică de enduro Trans-Provence.


    Sursa: Freerider

  3. În anii ’30, Husqvarna domina cursele pe gheață din Suedia – un sport polular la acea vreme. Piloții se strângeau pe lacuri înghețate, călare pe modele de 350 cmc și 500 cmc, majoritatea bicilindre, iar anvelopele cu cuie mușcau din gheață. 

    Cursele pe lacuri înghețate au început să fie la modă încă din anii 20. Zece ani mai târziu, Husqvarna era un jucător important, iar starul echipei era Ragnar Sunnqvist. Imaginile pe care le vedeți sunt dintr-o zi cu temperaturi de -15 grade Celsius și vânt puternic. Totuși, 15,000 de spectatori au venit să se uite la curse.

    Traseul era compus din vriaje și o linie dreaptă, iar cursa era compusă din 10 ture a câte 4 km. Mai jos, câteva fotografii din arhiva Husqvarna.

    Husqvarna-Ice-Racing2-770x600.jpg Husqvarna-Ice-racing-5-800x520.jpg Husqvarna-ice-racing-4-414x600.jpg Husqvarna-Ice-Racing-800x356.jpg


    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  4. motociclete.com.ro.jpg

    Speculatii despre lansarea unei Yamaha YZ65 pe piaţă, în februarie 2018

    Este limpede, Yamaha va lansa o nouă motocicletă pe piaţă, în februarie 2018, asta se poate confirma prin simpla urmărire a clipului de mai jos. Întrebarea este: despre ce motocicletă va fi vorba? Specialiştii din presa moto mizează pe YZ65 din cel puţin două motive. Chiar Yamaha a specificat că motocicleta este dedicată tinerilor rideri, şi apoi, există o discontinuitate între longeviva PW50, motocicleta cu care generaţii de copii au fost iniţiaţi în tainele motocrosului şi YZ85, o motocicletă de cross dedicată celor ajunşi la vârsta pubertăţii şi/sau adolescenţei.

    Vestea este grozavă, deoarece acum Yamaha vine cu o gamă completă de crossere, pentru toate vărstele şi, iată, nu renunţă la angajamentul făcut în direcţia dezvoltării de propulsoare în doi timpi. Din momentul în care cilindrea de 50 cmc e prea mică, părinţii micilor piloţi nu mai trebuie să caute modele în curtea altor producători, putând miza pe albastru, până când copiii lor devin campioni. Nu în ultimul rând, pentru cei care mai au dubii că e vorba de o YZ65, să ne uităm la plăcuţa de număr care e „pregătită” în acest clip, care aduce şi un nou slogan, foarte inspirat şi autentic pentru moştenirea Yamaha şi anume „victorYZone”.



  5. Preluând moda lansată de Harley-Davidson și Yamaha, firma Indian a organizat un concurs de personalizare al motocicletelor pentru dealerii rețelei internaționale.

    Indian Scout

    Inițiativa a demarat în 2016, concursul fiind rezervat rețelei de distribuție Indian, singura condiție de participare fiind prezentarea unei motociclete Indian Scout model 2016, pe care sa fie instalate cel puțin trei accesorii originale.

    În rest, participanții au avut ocazia să-și demonstreze măsura pasiunii pentru produsele producătorului pe care îl reprezintă, pentru istoria și tradiția firmei, modificând o motocicletă în cadrul competiției denumită Project Scout.

    Motocicleta câștigătoare a primului sezon a fost modelul numit Boardtracker, un omagiu adus motocicletelor folosite în cursele pe pistă de lemn ale anilor ‘20.

    Indian Scout

    Anvelopele albe instalate pe roți de 26 inch conferă acestei motociclete istorice un aspect retro, împreună cu tobele de eșapament și șaua care imită modelele din lemn folosite în perioada 1920-1927.

    Numele firmei Jack Daniel’s a fost folosit pentru a comemora cei 150 de ani de existență ai companiei și cea de-a 115-a aniversare a apariției firmei Indian. Câteva piese componente ale motocicletei au fost realizate din lemn de stejar alb: scărițele, suportul pentru numărul de înmatriculare și ghidonul.

    Indian Scout

    Cea de-a doua ediție a competiției de personalizare a fost câștigată de motocicleta modificată de dealerul Indian Motorcycle Charlotte, proiectul fiind numit Scout 101 Tribute.

    Pentru realizarea motocicletei, constructorul a împrumutat culorile și desenul utilizat la modelul original Scout 101, motocicleta folosită de Burt Munro în tentativele sale reușite de îmbunătățire a recordurilor de viteză pe pista de sare de la Bonneville.

    Multe dintre detaliile de finisaj ale proiectului recrează detalii ale acelei perioade, printre care eșapamentele negre, în anii începutului de secol XX nefiind utilizat cromul. Astfel au fost instalate niște eșapamente ceramice, scuturile de protecție au fost vopsite electrostatic, iar logo-ul companiei folosit în anii ‘20 a fost presat pe șaua din piele, imitând modelul șeii instalate pe Indian Scout 1929.

    Indian Scout

    Modelele de serie Indian Scout pot fi văzute la magazinul din București al importatorului autorizat ASP Group.

    Dacă vreți să aflați mai multe despre motocicletele Indian sau despre recordurile de viteză reușite de Burt Munro cu motocicleta sa Indian Scout, mai jos sunt articole cu aceste subiecte postate până acum.

    Recordul de viteză a lui Burt Munro omagiat de strănepotul său, Lee Munro

    Indian – prima motocicletă americană învingătoare la Tourist Trophy, cursa de pe Insula Man

    Scout FTR1200 Custom, modelul concept prezentat de Indian la Milano

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Vezi articolul integral

  6. Dementor
    Ultima postare
    Route-Dakar-2018.jpg

    2018 Dakar Route

    Posted in Racing, Riding

    Mountainous sand dunes. Extreme altitude. Unpredictable weather. Punishing distances. The 2018 Dakar route looks set to be the toughest ever.

    163968_Sam-Sunderland-KTM-450-RALLY-Daka

    Sam Sunderland (GBR) KTM 450 RALLY Dakar 2017 © Marcin Kin

    In recent years the Rally Dakar has found its home in South America. But, as the name suggests, that’s not always been the case. The Rally Dakar was born in 1978, taking competitors from Paris, France over 10,000 km through the deserts of Africa to the finish at the famous Lac Rose near Dakar, Senegal. 182 vehicles set off from the French capital on that inaugural trip, 74 of them completed their journey. The event grew steadily through the 80s and 90s and in 2005 a record 688 competitors entered the rally.

    In 2008 the event was due to depart from Lisbon, as it had the previous two years. But a terrorist attack in Mauritania late in 2007, in which five French tourists were attacked, caused massive concerns for the organizers. As such the 2008 event was cancelled, creating doubts for the continuing future of the world’s toughest rally.

    All was not lost, obviously, with the countries of Chile and Argentina stepping forward to host the event in 2009. The Dakar name remained but the event has been held in South America ever since. KTM continued their winning streak, despite the change of venue, and as of the 2017 Dakar, their run of consecutive victories stands at 16.

    164026_Sam-Sunderland-_-Team-KTM-450-RAL

    Matthias Walkner (AUT, #16), Sam Sunderland (GBR, #14) & Gerard Farres Guell (ESP, #8) KTM 450 RALLY Dakar 2017 © Rally Zone

    For 2018, the Dakar will cover the three countries of Peru, Bolivia and Argentina. Each country will offer competitors dramatically different terrain – from the sand dunes of Peru, over the mountains of Bolivia to the fast tracks and riverbeds in the heat of Argentina.

    Route-Dakar-2018.jpg

    Rally Dakar Route 2018 © www.dakar.com

    Peru
    After being included in the Rally Dakar for the first time in 2012, and then hosting the opening ceremony in 2013, Peru has been absent from the program ever since. The Peruvian government voiced their desire to be part of the rally again at the end of the 2017 event and after working closely with the organizers, ASO, they have made it happen.

    Peru will host the opening six stages, which throw competitors straight into the sand dunes of the Peruvian desert. It will be tough from the outset for the riders as the bikes are often first onto each stage. The difficulties of navigating the deep sand and tall dunes will only add to their fatigue.

    “I think a lot of the riders have missed the sand over the last couple of years, but after a week in Peru everyone will be sick of it again,” jokes Laia Sanz.

    Stage five, which travels from San Juan de Marcona to Arequipa, will really test the competitors’ stamina and navigation skills. The total stage distance is a grueling 770 km, 264 km of which is timed special stage. The bikes and quads will take a separate route to the cars and trucks. Starting at daybreak, the stage takes in 30 km of huge, mountainous dunes. Accurate navigation and the ability to read the terrain will be vital to not only getting a good result, but safely reaching the finish.

    On Thursday, January 11, stage six has competitors leave Arequipa in Peru and head to the world’s highest capital city of La Paz in Bolivia. The stage is another long one, covering a total of 758 km and will leave the desert before climbing to an altitude of 2,500 m at the Bolivian Altiplano.

    163870_Laia-Sanz-KTM-450-RALLY-Dakar-201

    Laia Sanz (ESP) KTM 450 RALLY Dakar 2017 © Marcin Kin

    Bolivia
    The biggest challenge of racing in Bolivia is the altitude. The rest day on Friday, January 12, is held in the capital, La Paz, sitting at a staggering 3,640 m above sea level. Even after having a day off to rest and acclimatize to the conditions, travelling through Bolivia is going to be tough.

    Part of the challenge is overcoming the extra fatigue that is caused by racing at such high altitudes – the level of oxygen is less than that at a lower level. It’s because of this that riders like to train at altitude on the run up to the Dakar, many choosing to ski and exercise in the mountains of Europe before the final trip to South America in January.

    “Winter training is important because every rider needs to work on slightly different things. I like to get as much time on the bike as I can but often look at different techniques during the winter such as hiking at altitude, which is really good for fitness,” comments Matthias Walkner.

    Stage seven of the rally leaves La Paz and heads for the city of Uyuni. The first of the all-Bolivian stages will offer a new backdrop for the teams and is the first half of the initial marathon stage. Again, good navigation will be required but also vigilance on the difficult tracks leading to Uyuni. After a total of 726 km in the saddle, riders will reach the camp where they will stay for the night. All bike maintenance must be carried out by themselves – no team assistance is allowed.

    The second part of the marathon stage includes the longest special stage of the rally. A timed 498 km route faces the riders, which covers sand dunes at over 3,500 m above sea level. This stage will really set apart the strongest from the rest of the field before going into the final six days’ racing.

    If things weren’t tough enough already, one of the additional challenges of Bolivia is the weather. At such high altitudes changes in conditions can be dramatic and happen extremely quickly, adding to the difficulty faced by the now exhausted competitors.

    “When you add in factors like heat, cold, terrain and altitude it all becomes way harder. That is the toughest thing, the accumulation of days like that, it has a snowball effect and the stress builds on your body and mind,” explains Sam Sunderland.

    163500_Matthias-Walkner-KTM-450-RALLY-Da

    Matthias Walkner (AUT) KTM 450 RALLY Dakar 2017 © Marcin Kin

    Argentina
    The fast tracks and rivers of Argentina have become legendary since the Dakar crossed continents to South America. The treacherous terrain combined with unforgiving heat not only makes it tough for the competitors but also increases the chances of making a mistake. By this point in the rally, riders will have covered close to 5,000 km – their bodies will be tired, and so will their minds. One of the key factors in completing a successful Dakar is minimizing mistakes during the event. Faced with difficult terrain and tough navigation, those mistakes will become all too easy to make for even the most experienced of Dakar regulars.

    The bikes and quads will enjoy a second marathon stage in Argentina. Again, no assistance is allowed when the riders camp out after the 484 km, stage 11. Part of the skill when riding these marathon stages is not only conserving your energy but also conserving the bike.

    “… you have to ride a little more carefully so you don’t crash and damage the bike, because if you break something it could be the end of your race,” adds Laia Sanz.

    After returning from their second marathon stage, the competitors will only have the final two days left to ride. However, January’s stage 13 on Friday 19 will be one of the toughest of the event. Now completely exhausted, the riders will face a 904 km stage that includes 423 km of timed special. Covering the sand dunes of San Juan, the terrain will be incredibly energy sapping especially after nearly two weeks of riding. The leaders will be trying to make up good time here while still riding sensibly – a retirement this close to the finish would be soul-destroying.

    The final stage on the outskirts of Cordoba although short at 284 km will still be difficult with riders having to cross around 30 rivers on the way to the chequered flag. Competitors will have to stay focused right to the end in order to successfully complete the rally.

    “The Dakar is like no other race, so to get to the finish in itself is a massive achievement. This year I plan to do exactly what I did last year, stay consistent, fast and take each day as it comes. Hopefully it will reward myself and the team with another win,” offers 2017 Dakar winner Sam Sunderland.

    164661_Sam-Sunderland-KTM-450-RALLY-Daka

    Sam Sunderland (GBR) KTM 450 RALLY Dakar 2017 © Marcin Kin

    The 2018 Dakar in numbers:

    • 3 countries
    • 14 stages
    • 2 marathon stages for bikes and quads
    • 5 days at altitudes of over 3,000 m
    • Close to 9,000 km total distance, 4,500 of which are timed specials

    Photos: Marcin Kin | Rally Zone | www.dakar.com


  7. Dementor
    Ultima postare

    In the 1930s, Husqvarna dominated the Swedish ice-racing scene. Riders such as Ragnar Sunnqvist, Ivar Skeppstedt and Martin Strömberg took to the frozen lakes on Husky 350cc and 500cc machines equipped with lethal-looking spiked tyres. To the cheers of thousands of spectators these men were the gladiators of their time, racing hard in some of the toughest conditions.

    Ice racing on studded tyres has always been popular in Sweden. It started in the twenties and there were already many famous events to choose from. In the mid-thirties, Husqvarna played a major role in races on the slippery frozen surface. The leading man in the festivities was Ragnar Sunnqvist, he rode for his private Husqvarna team as the factory had stopped supporting their riders at the time, but races were still won on the successful brand.

    hqv_ragge_leads.jpg

    Vallentuna, outside Stockholm, was the initial event for a new private team, Scuderia Husqvarna. The factory had withdrawn their official racing support, so Husqvarna’s new fate was established through private interests. It was February, it was cold and the lake had been frozen for quite a while when riders gathered to race in two classes. On February 17th in 1935, the event set off in super-windy conditions at a temperature of minus 15 degrees Celsius.

    Despite the temperature some 15,000 spectators came to watch, hardened people who didn't mind getting cold during the day. The track consisted of many curves with one long straight, this was odd for an ice race. The start time was set at one o'clock, and the first heat was ready to get away with riders at the start line, engines running.

    kalen_on_ice.jpg

    Husqvarna entered with several machines, all on studded tyres with centimetre-long spikes moulded into the rubber. In order to race on the slippery surface, there had to be lots of spikes in each tire. In fact, there were more than six Husky bikes on the starting line which consisted of motorcycles from two separate classes; the 500cc C-class and the 350 cc B-class. Most Huskys were twin-cylinder, but there was also a single-cylinder 350cc ridden by ace Rolf Gülich. The twin-cylinders were a bit rough at the start as they were manufactured to be bump-started - turning the engine to fire up. That meant the first gear was very high, which made the Husqvarnas slow to get away when the flag was dropped.

    Dancing on the ice began with riders charging hard from the start. One of the competitors, the legendary Ivar Skeppstedt, missed the second corner and rode straight into the snow-wall. He did recover, but was a bit behind, pushing hard to make up lost time. The race was over 10 laps and the length of the track was four kilometres long. The track was covered in snow, which whirled in the wind, making visibility non-existent. The studded tires bit into the ice, blasting clouds of tiny frozen drops in the air. This was not only a rider problem, as the crowd also had trouble seeing much of the action. However, with 20 riders active on the circuit the battle went on, regardless of each individual’s impression. At least, nobody was in the need of a Sherpa showing the way.

    sunnqvist_ice.jpg

    As had happened many times before, Ragnar Sunnqvist took the lead of the field, having no problems whatsoever seeing where he was heading. Husky rider Skeppstedt was soon on Sunnqvist's heels despite his previous mistake and in third spot lay Arnold Linder, also Husqvarna-mounted. Then Sunnqvist had to make a stop to clean his wires and spark-plugs, due to them being clogged with snow. A new rider by the name of Larsson now took the lead, but he took a shortcut due to bad visibility and was consequently disqualified from the race.

    Then something happened, the wind dropped and all the riders suddenly had a clear view of the track. In the big C-class Skeppstedt managed to pass his fellow Husqvarna competitor, Sunnqvist - the latter suffering with a misfiring engine. This made the ace-rider lose more and more ground to the leader which couldn’t be recovered. Instead, Ivar Skeppstedt took his Husqvarna to the overall victory, five seconds ahead of team-mate Arnold Linder. Husqvarna's third man over the finish line was Ragnar Sunnqvist, almost a minute behind the winner. Husqvarna took all three places on the podium and received all the accolades from a cheering crowd.

    vallentuna_start.jpg

    In the B-class, Husqvarna also managed a triple podium. First to take the flag was Martin Strömberg, while Arthur Olsson and Carl Bagenholm followed in pursuit, around half a minute behind the first man.

    It was a remarkable day, with chilly weather and hot, hot races – perfect for the ultrafast and reliable Husqvarna machines!


  8. 23172781_1450129565037049_1397373317748549597_n-350x350.jpg

    Shoei Neotec 2

    Pentru 2018 japonezii de la Shoei lanseaza o noua casca cu un design modern si sportiv care va revolutiona gama castilor flip-up si anume Neotec 2, urmasul castii de succes Neotec.
    Noile imbunatatiri in comparatie cu vechiul model sunt urmatoarele:
    -interiorul este total nou iar buretii obrajilor integreaza conceptul ,,noise isolator'' care ajuta la reducerea considerabila a zgomotului preceput de rider, imbunatatind astfel confortul. De asemenea interiorul este complet detasabil si spalabil.
    -casca este mai compacta, si sunt disponibile 3 masuri pentru carcasa exterioara foarte usoara si rigida construita din fibre si testata in tunel aerodiamic
    -casca este pregatita pentru montarea sistemul de comunicatie special facut de SENA pentru Shoei, sistem care se integreza perfect in interior fara a influienta forma si aerodinamica.
    -mecanismul pentru flip-up a fost de asemenea imbunatiti iar pivotul este fabricat din otel inoxidabil
    -noul design al vizierei imbunatateste vizibilitatea, elimina distorsiunile si creste etansarea importiva vantului si a zgomotului.
    -ventilatia castii este realizata cu ajutorul cele 2 prize frontale, una situata in dreptul barbiei iar cealalta in dreptul fruntii, iar eliminarea aerului cald se face cu ajutorul a doua evacuari. Atat aerisirile cat si evacuarile sunt reglabile si concepute special pentru a reduce tubulentele.
    Casca este dotata cu ochelar de soare integrat, pinlock, protectie barbie, protectie nas si bretea cu prindere rapida si ajustabila cu mecanism metalic.
    La fel ca si confortul, siguranta este foarte importanta pentru Shoei si de accea noul Neotec 2 este dublu omologata atat ca o casca open face dar si ca o casca integrala.

    Safety2.jpgCommunication-n.jpgComfort.jpgAerodynamic.jpgVentilation.jpgColors.jpgGraphics.jpg


    Vezi articolul integral

  9. Din nou e acea perioadă a anului!
    Nu, nu ne referim la Crăciun. E perioada în care scriem un nou ghid.

    Tot acum vrem să știm ce vreți să îmbunătățim în următorul volum.
    Așa că, dacă aveți o propunere pentru noi, vă rugăm să o scrieți în formularul de mai jos.

    Dacă aveți o poveste, videoclipuri și poze făcute în timpul călătoriilor prin România, vă invităm să le trimiteți. Este sezonul perfect pentru povești!
    Avem pe blogul nostru o pagina cu rapoarte de tură unde o să postăm aventura:
    www.blog.carpathian2wheelsguide.com/ro/rapoarte-de-tura/
    Bineînțeles, vă vom ajuta să pregătiți materialele.

    Vă rugăm să notați în formularul de mai jos propunerile sau poveștile:

    Nu uitați că avem cadoul perfect pentru un motociclist:

    Detalii în magazin: www.carpathian2wheelsguide.com/ro/magazin/

    23657124_1293616924077431_67672794666253


    Vezi articolul integral

  10. Filme cu temă moto

    Ce poți să faci când ți-ai pus motorul la căldură în garaj sau în casă și aștepți să vină primăvara? Pe lângă că mai lucrezi la el una alta, îți mai comanzi echipamente sau accesorii moto, seara așa bine merge un film cu temă moto... Pe mine una mă agită, îmi crește adrenalina și aștept primăvara cu mai mult drag, cu planuri și trasee noi.

    Am ales cele mai bune filme cu temă moto pe care le găsiți online de care să vă bucurați cu un popcorn bun. M-aș bucura să îmi spuneți și alte filme bune cu motociclete care trezesc în suflet un sentiment plăcut!

    Vizionare plăcută să aveți !!

    Hitting the Apex (2015) cu 8,4 pe IMDb

    The Greasy Hands Preachers (2014) cu 8 pe IMDb

    Road (2014) cu 7,8 pe IMDb

    Why we ride (2013) cu 7,6 pe IMDb

    12 O'Clock Boys (2013) cu 6,4 pe IMDb

    TT3D: Closer to the Edge (2011) cu 8 pe IMDb

    Fastest (2011) cu 7,8 pe IMDb

    The World's Fastest Indian (2005) cu 7,8 pe IMDb

    Biker Boyz (2003) cu 4,6 pe IMDb

    Easy Rider (1969) cu 7,4 pe IMDb

    Content Protection by DMCA.com

    Vezi sursa

  11. This is a first account from the road of the beginning of our TAMARBIKES Patagonia Adventure 

    Osorno to Bariloche

    We started our first riding day by heading for the Argentinian border on our way to Barilolche. The Bikes are perfect and we are off to a great beginning. The run to the border is a delight the weather is a perfect 20 degrees spring is in the air and Chile has dressed up for us.

    3.pngThe Argentinian Chilean Border

    The border is also a moderate Pass with views of surrounding volcanoes and the first meeting with the Andes. Surprisingly they are not very high at this point and we are rolling down and skimming the Nahuel Huapi  lake right round till we enter Bariloche on the other shore.

    tamarbikes patagonia adventureWelcome to Argentina

    Beers, dinner, some laughs and drinks with the guys and we are off to rest as there is a long day tomorrow.

    Bariloche to Futalefu

    Day 3 of the tour and its off to Futalefu a charming Chilean village just across from Argentina. We begin teh day with a loop round some of the most amazing scenery once can imagine. lakes, snow caped mountains, and nature blooming in all its glory leave us all with our jaws dragging on the asphalt.

    15.pngLakes an d nature out of Bariloche

    And were off. its a beautiful and relaxing ride till we hit the turn of Routa 40 where we hit gravel for the first time on our climb back to Chile and our final destination Futalefu.

    12.pngHappy riders

    *** For more about this tour please contact us through the Patagonia adventure tour page ***


  12. Cine sunt “Moshocicliştii”?

    Suntem oameni obișnuiți, ca tine. Acționăm voluntar și avem în comun dorința de a vedea copiii zâmbind. Da, suntem motocicliști; dar nu este obligatoriu să ai o motocicletă dacă vrei să vii cu noi, ori doar să dăruiești unui copil un cadou. Deviza noastră este Kilometri de zâmbete” și în fiecare an ne străduim să clădim câte o AUTOSTRADĂ. Nu căutăm câștig, nu suntem o instituție de binefacere și știm că nici nu putem salva lumea. Dar, de zece ani și în fiecare an, facem să zâmbească cât mai mulți copii…

    moshociclistii

    Ne deghizăm în crăciunei, crăciunițe, reni şi spiriduşi pentru a crea pentru copii o atmosferă în spiritul sărbătorilor de Crăciun; împărțim flyere părinților întâlniți în parcuri; apoi sortăm cu drag și atenție darurile colectate. Moș Crăciunul ce vine cu motocicleta înmânează cu grijă darurile fiecărui copil necăjit. Știm cât de atrași sunt toți copiii de motoare și de aceea îi vizităm pe cei aflați în nevoie cu motocicletele noastre – invitându-i să le încalece, să întrebe orice despre ele, să-și facă poze, iar cei mai curajoși dintre ei au parte de scurte plimbări pe două roți.

    Vino la concertul nostru caritabil, cu un cadou pentru un copil.

    afis-moshociclistii-10

    Ce cadou poți să oferi? 

    Aici găsești o listă cu copiii și vârstele acestora.

    Ai prilejul, dacă dai click pe link, să alegi unul sau mai mulți copii din listă și să le oferi o parte din următoarele lucruri ce le sunt necesare:

    • Haine groase de iarnă: geci, pulovere, pantaloni groși.
    • Încălțăminte de iarnă: cizme sau ghetuțe impermeabile și îmblănite.
    • Cărți: pot fi cărți cu povești, de colorat, dar și romane, sau de aventuri, științifico-fantastice, cu poezii, cu animale, cu poze sau orice altă carte potrivită unui copil.
    • Căciuli, mănuși, fulare.
    • Rechizite: caiete pentru școală, creioane colorate, ghiozdan, penar, aquarele.
    • Cosmetice: șampon/gel de duș pentru copii, pastă și periuță nouă de dinți.
    • Lenjerie intimă – cu condiția să fie absolut nouă, nepurtată.
    • Alt cadou: orice ce ți-ai fi dorit să primești cadou chiar tu, când erai copil…

    Pentru că încercăm să nu existe diferențe majore între cadourile copiilor, te rugăm ca ceea ce aduci copilului pentru care vrei să fii Moș Crăciun să se încadreze într-o cutie de pantofi. În cazul în care alegi să oferi o geacă sau alt articol vestimentar mai voluminos, le poți aduce separat de această cutie. Nu trebuie să faci un pachet care să cuprindă absolut toate articolele enumerate mai sus -ele sunt doar o listă care să-ți fie de ajutor în selectarea cadoului. Dacă vrei să dăruiești mai multe lucruri, poți alege mai mulți copii din listă.

    Poți să adaugi cadoului tău, bineînțeles, jucării sau dulciuri.

    img_mosho

    Omule bun, TE ROG SĂ NU UIȚI: jucăriile, hăinuțele sau încălțămintea nu-i necesar să fie noi – pot fi jucăriile de care copilul tău s-a plictisit ori hainele ce i-au rămas mici, dar asigură-te că donezi lucruri curate, întregi și care pot fi folosite în siguranță. NU vom oferi copiilor jucării stricate, incomplete, rupte, haine pătate, ori încălțăminte uzată sau murdară.

    mosociclistii

    Vino la concertul nostru caritabil, cu un cadou pentru un copil.

    Haide și tu! Ajută-i pe Moșhocicliști!

    Click aici, să vezi cum poți ajuta.

    Anunțuri

    Vezi articolul integral

  13. articol micDementor KTM Black Friday 17 Noiembrie - 17 Decembrie

    Te intampinam cu super oferte la piese, accesorii echipamente si motociclete. Exclusiv in perioada 17 noiembrie - 17 decembrie!


    Vezi articolul integral

  14. Alegerea bicicletei pentru cel mic nu este un task ușor. Totul pare simplu la prima vedere și chiar este dacă nu te interesează prea mult subiectul. Intri în primul hypermarket și cumperi primul “fier” care pare că i se potrivește. Cum însă la Freerider treburile stau altfel, pasiunea pentru bicicletă răsfrângându-se și asupra celui mic, căutările pentru o bicicleta nu doar bună ci și corectă ca mărime, pot să dureze aproape la fel de mult cât pentru o bicicletă de adulți.

    Oferta este bogată azi și dacă nu ai de la cine primi niște sfaturi alegerea poate fi grea, așa cum am spus deja. Pentru cel mic eu am ales Merida din mai multe motive. În primul rând este una din cele mai cunoscute mărci din lume și una din cele mai vândute din România. În al 2lea rând, cu un asemenea renume firma nu-și permite să dea chix la prea multe capitole. Adică, sunt o mulțime de locuri unde ar putea face îmbunătățiri bicicletei despre care vorbesc aici, modelul MATTS J16, însă prețul ar deveni prea mare. Trebuie să te mulțumești cu niște compromisuri.

    MERIDA-MATTS-J.16-01-1024x683.jpg?x12266

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Din păcate la bicicletele pentru copii avem un cerc vicios. Pe de o parte bicicleta este destul de grea, 8,69 kg în cazul nostru, și cu componente ieftine pentru a ține prețul jos. Dacă ar fi mai scumpă nu ar mai merita întrucât copilul crește, iar o astfel de bicicletă nu o ții prea mult, în cazul nostru doar 1 an și ceva. Pe de altă parte, copilul ar avea nevoie de o bicicletă ușoară, potrivita pentru constituția sa, dar o bicicleta ușoara ar fi scumpă. Și tot așa…

    Merida MATTS J16, cu roți de 16 inch, ni s-a potrivit cu toate că nu este o bicicletă perfectă. În primul rând vine cu roți slick deși este practic un mtb, cu ghidon bmx style. Am păstrat-o așa destul de mult timp pentru că cel mic nu era încă pregătit să iasă offroad. Pentru onroad și la munte pe forestiere de calitate, era bună. Între timp am avut partea noastră de căzături pe asfalt cu o pudră de praf/nisip, atunci când virajele erau luate prea repede. Dar e bine, că se învață și din greșeli.

    MERIDA-MATTS-J.16-04-1024x683.jpg?x12266

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Când am simțit că juniorul este pregătit, am schimbat anvelopele cu unele cramponate, aceasta fiind și singura investiție în bicicletă. Nici eu nici cel mic nu am simțit nevoia altor modificări, în afară de niște chestii estetice cum ar fi eliminarea protecției pentru lanț. Din păcate am avut surpriza să aflu că pentru dimensiunea asta de 16, nu există anvelope mtb la fel de groase ca cele slick de aceeași dimensiune. Originalele au fost de 16×2.125 și oricât am căutat, cramponate nu am găsit mai mari de 16×1.75.

    MERIDA-MATTS-J.16-02-1024x556.jpg?x12266

    O altă treabă unde nu prea se investește când vorbim de biciclete pentru copii este frâna față. În cazul nostru am avut o simplă U-brake, din păcate ineficientă dacă era folosită independent de spate. Partea bună este totuși faptul că maneta era pentru „mâini mici”. Așadar copilul poate strânge bine cu mâna. La spate bicicleta noastră Merida MATTS J16 a fost echipată cu frână în butuc, la fel ca și bicicletele copilăriei adulților de azi. Asta a funcționat bine, iar în paralel cu fața, oprea bicicleta fără probleme.

    MERIDA-MATTS-J.16-03-1024x559.jpg?x12266

    În rest, bicicleta noi am găsit-o foarte potrivită pentru vârsta și înălțimea copilului. Super robustă și rezistentă. În acest moment e plină de julituri, însă oricât a trântit-o pe jos, nu are îndoituri, cadrul fiind din aluminiu 6061. Se livrează inclusiv cu o pereche de roți ajutătoare dacă vrei să le folosești, însă îți recomand să faci tot posibilul și să-l convingi pe cel mic să nu le vrea.

    Noi am folosit bicicleta de la înălțimea de 106 cm a celui mic până pe la 118 cm. Geometria este bine gândită, iar ghidonul dispune și de protecție cu burete pentru ca juniorul să nu se lovească (tare) atunci când cade. Nu este „race” însă nici nu aș fi vrut așa ceva pentru vârsta de 5-7 ani. De aici mai departe, de la o bicicletă cu roți de 20 inch și mai mare, ne putem gândi la ceva mai sportiv.


    Sursa articolului - Freerider

  15. We were honored to interview leading Psychotherapist Esther Perel for our SPACE issue. She talked about the power of physical space within relationships, the psychology of affairs and much more. Check out one of her powerful TED talks here.

    Issue-05-Shopify-Banner-150x150.jpg
    Click to order Issue 05 SPACE

    The post Issue 05 Contributor: Esther Perel appeared first on Wilderness Collective.


    Vezi articolul integral

  16. Folosește echipament moto adecvat pentru fiecare sezon

    Ca începător, este foarte important să nu îţi distragă nimic atenţia de la condus. Dacă ai degetele îngheţate, nu mai simţi bine cum acţionezi comenzile. Dacă tremuri, nu mai eşti la fel de atent la ce se întâmplă în jurul tău. Dacă ţi se abureşte viziera, nu mai vezi ce se întâmplă în trafic. Tocmai din aceste considerente, un echipament moto adecvat te poate ajuta foarte mult.

    Cât costă?

    Cu toţi știm că echipamentele de motor nu sunt deloc ieftine. Dar sunt unele echipamente speciale pentru sezonul rece, care sunt impermeabile și păstrează căldură. Şi îşi merită din plin preţul.

    Majoritatea vin cu dubluri interioare, cu care poţi merge şi la drum întins fără să îngheți și au protecţii complete, atât la jachetă, cât și la pantaloni.

    Ce conţine un echipament moto pentru sezonul rece?

    Niciodată să nu mergi cu motorul fără un echipament special! Pentru că gecile de vară nu sunt bune dacă ninge afară. Sau dacă plouă. Nu degeaba le zice de vară, pentru că sunt din material subțire și perforat, că să te aerisești. Mai bine folosești un echipament din piele sau textil, care să aibă eventual și mesadă.

    De preferat, echipamentul pentru vreme rece este izolat, eventual cu fermoar între pantaloni și geacă, pentru a nu permite aerului rece să intre.

    Mănușile groase sunt la fel de importante, dar și ghetele speciale, înalte.

    Pentru un plus de confort, alege haine termice, mesadă şi cagulă groasă, termică.

    Chiar dacă ţi se va părea că ai o cagulă suficient de lungă încât să îţi protejeze şi gâtul de frig şi curent, te sfătuim să ai la tine şi un windstopper pentru gât.

    Alege mănuşi cu lamă pentru şters viziera de sus în jos şi nu din stânga în dreapta, pentru că în al doilea caz creează microfisuri, care nu mai permit degajarea apei peste casca.

    Nu intră în categoria echipament, dar manşoanele încălzite vin în ajutorul mănuşilor şi te pot salva din a-ţi amorţi degetele de frig.

    În plus, alege o cască dotată cu pin lock. Acest sistem îl poţi găsi chiar şi la preţuri scăzute şi previne aburirea vizierei, pentru ca tu să te poţi concentra la drum.

    Caută în magazinele de echipamente sportive şosete termice. De obicei, le găseşti la raionul de drumeţii montane (denumit şi hiking).

    Dacă ţii la confortul tău chiar mai mult de atât, îţi poţi achiziţiona şosete şi branţuri cu încălzire electrică.

    Dacă tot am vorbit despre echipament cu încălzire electrică, poţi să te interesezi chiar şi de pantaloni sau chiar un combinezon întreg cu o astfel de opţiune.

    Mai multe sfaturi folositoare pentru mersul cu motocicleta în sezonul rece oferite de Asociaţia Moto Începători, găseşti aici.

    Sperăm să îţi fie utile aceste sfaturi şi îți dorim, pe cât posibil, asfalt uscat!

    echipament moto sezon rece scoala ami

    Cuvinte relevante: echipament moto iarna, sezon rece, echipament moto sezon rece, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, scoala soferi bucuresti, scoala moto categoria a, scoala categoria a, scoala moto ami.


    Vezi articolul integral

  17. Intaiul cartus

    Contrar tendintei de a pleca si tu, odat’ cu gandul tau, din instinct, la notoriul film a lui Sergiu, titlul asta cred ca este cel mai apropiat de perceptia mea, vis a vis de evenimentul petrecut cu nu multe zile in urma…
    (mai jos, acelasi stil de introducere, pentru ca enerveaza vreo doi si asta ma motiveaza sa nu-l ating in nici un chip, ca sa nu ma plictisesc dupa ce il citesc si ei 1f642.png:-)
    E devreme, poate prea devreme. Afara zici ca bagaboanta de noapte a facut schimb ilegal de tura cu ziua. Totul e mohorat si ploua batraneste dar sigur, ca trecerea timpului…
    Abia reusesc sa ma scurg din pat, furibund pe telefon si pe mine. Intr-un moment neinspirat, am setat o alarma de kkt, rupt de oboseala si asta m-a costat. Pe semene ca m-am trezit instinctual, cu perna tatuata pe juma de moaca si ochii plini de scame. Dicleam un 8 si ceva, fluid, nesigur. As mai fi dormit niscai ore. Era prea bine sub patura, cu ti-tac-ul metodic al legiunii de stropi, de parca cineva a fracturat toata apa de sus in mii de parti si s-a gandit sa ne pacane mintea, in ciuda. Nu m-ar fi panicat deosebit ora in sine, cat intelegerea cu Tudi ca la 8 si 5 sa ma ia din fata portii. Fuck me, imi murmuram in barba in timp ce ma impiedicam in haine. S-a dus in plm si dusul. Ma opintesc repede in bocanci si o tai prin perdeaua dinamica si metodica, uitand de umbrela, cusma sau pelerina galbena. Singura, gluga hanoracului, urma sa incerce in zadar sa imi protejeze dovleacul. Trec prin poarta si sar in masina lui Tudose, frecandu-mi inca un oci, cu un “iarta-ma cocosh, m-am trezit acum 5 minute!” Dupa o scurta oprire, o culegem si pe Roberta, ne oprim la intrarea in Parcul Crangasi, langa un Tomi si Mortu bine impachetati in nadragi de camuflaj si ne intindem la o tigare, in timp ce ne trezim cu un Pepe plouat langa noi, proaspat debarcat de pe motor si neinfasat in costum de ploaie. Fane, la adapostul masinii, ne facea semne obscene si ne indemna sa mai stam in ploaie, mangaindu-si posesiv umbrela cu pete de un roz geisha si gargarite ciclame (pe bune, ma Fane?! 1f642.png:-))

    Dupa un drum care parca nu se mai termina, asa cum ar fi trebuit de repede pentru cca 20 km, injurand proasta administrare a drumurilor locale, pline de gropi, ape si pe unele zone neasfaltate, debarcam in poligonul Joita, unde ne asteptau organizatorii. _58A0048_58A0040Usor, usor, ne-am strans 38 de oameni. Am pipat cateva tigari, bagati unii in altii, sub strasinile cladirilor din complex sau in sala de breefing, tinandu-ne de mistouri, de cate o cafa nomada si niscaiva covrigi uscati sau de cate un pahar de suc. Breeefing-ul a devenit repede interactiv, dupa ce organizatorii (foarte ok ca oameni si indrumatori in utilizarea armelor de foc) au daramat repede zidul primului contact. Ni s-au prezentat fiecare din cele 7 arme cu care urma sa tragem, arme cu glont, care pot ucide. Pe rand, am inteles despre celebrul Glock, Magnum (revolver), si mai celebra AK47, pusca de tir sportiv, Roni Carabine (pistolul Glock montat intr-un suport de arma cu pat si sitem de ochire cu laser), pistolul CZ si pusca de talere, gun-uri pe cat de frumoase & interesante, pe atat de letale…In scurt timp, dupa terminarea breef-ului, cateva poze de grup cu medaliile si cupele ce vor urma sa-si gaseasca drumul in curand catre castigatori (aici trebuie sa mentionam ca orice concurs trebuie sa aiba si o miza motivationala si organizatorii au imbratisat & aplicat bine ideea), ne-am trezit aliniati in sir indian, pasind catre poligonul in sine. Zgomotul armelor bagate in proba si reglaje facute de organizatori, incetase. Eram putini incordati dar nerabdatori sa tragem.
    Recunosc, era prima tragere pentru mine cu arma de foc. Stiam multa teorie, principiul de functionare, componentele armei, cum se incarca cartusele in sector, cum se armeaza, cum se asigura arma, tehnica de tragere, respiratia etc, pentru ca sunt pasionat de subiect, dar nu mai trasesem niciodata si trebuie sa admit ca, desi nu am fost surpins, ceea ce citesti nu se compara cu ceea ce simti cand o faci in realitate si experienta isi merita cu adevarat si ultimul tzechin…
    Eram imprastiati, stand la glume si tigari. O cafea la fel de nomada ca precedenta, se afisa printre noi, cand unul dintre organizatori striga (parca aud si acum) “Cine vrea sa traga primul?” Fara nici cea mai mica ezitare, parca stand pe arc, m-am trezit emitzand un raspicat “EU!” Tremuram sa ajung cu degetul pe tragaci. Parca asteptasem 48 de ore si nu 2, momentul asta…
    Ploua marunt peste tinta de hartie capsata pe o placa de OSB, la o distanta de 10m de bancul de tragere. Armele asteptau tacute, mortale, sub stropi, aliniate pe acelasi banc mut, anuntand implacabil ca nu sunt simple jucarii si ca pot lua vieti…In stanga mea, opus directiei de ejectare a tubului de cartus, trona intructorul, Teo, un tip foarte ok si un bun dascal. Calm, cu o voce egala, imi explica fiecare pas (asa cerea procedura), in timp ce ma trezesc intrerupandu-l din incarcarea cartuselor in incarcatorul de CZ, pistolul de asasin, cum il botezase. Imi dai voie?, ii spun in timp ce ma apuc sa indes boabele in sector. La inceput au intrat mai greu, asta pana m-am prins de unghiul la care trebuie impinse si, repede am devenit mai dibaci sub vocea aprobatoare a instructorului. Ploia macina incet glia de sub noi, impasibila la trairile noastre. Era acolo si urma sa ramana si dupa zarva noastra pasagera. In dreapta mea se pregatea Dragos. Era concentrat si el. Se vedea. Urma sa soarba ca si mine fiecare cartus, fiecare secunda de arma in mana…
    Imbrac patul armei in causul mainii drepte, petrecand degetul aratator de-a lungul tevii, sub culata, partea mobila a armei care se trage inapoi in momentul exploziei, vin cu mana stanga si imbrac drepta, aliniand degetul aratator asemeni celui de la mana opusa. Degetul drept era in asteptare, paralel cu tragaciul. Indrept arma spre tinta, luand linia de ochire prin catare si inaltator. Tinta, patata de apa, astepta la fel de tacuta in ploaie. Un fir subrire de apa rece se prelingea pe fata, de pe gluga imbibata a honoracului. Era la fel de rece ca patul killer-ului din palma mea. Respir odata, scot aerul pe jumate si intepenesc catarea pe centrul tintei, un tors uman…Timpul se dilata in ploaie. Nu mai respir. Nu mai aud nimic. Celalalte prezente au tacut in perceptia mea. Vocile ricoseaza din bula in care m-am incuiat temporar si singur, in timp ce simt presiunea usoara in urechi, a castilor. Un tunel prin ploaie ma leaga de tinta aia care ar putea fi un inamic predefinit sau conjunctural, pe principiul eu sau el. O mie de ganduri imi curg in cap la duet cu ploaia: apocalipse, morti vii, revolutii, haos urban, arme pe jos, eu gasind una si pregatindu-ma sa trag in timp ce fug sa nu o fac, conflictul interior: ucizi si traiesti toata viata intemnitat de crima, in tine, sau te trimite altul pe taramul umbrelor. O mie de ganduri, o singura arma, mai multi de EU si o singura paranoie in aerul umed. Degetul aluneca incet, presand usor tragaciul, de parca umblam pe ambreiajul unui motor puternic, in asteptarea declansarii. Deodat’ il simt cum impinge in podul palmei. Proiectilul pleaca si tubul evadeaza din arma, in dreapta. Vad cum sare o bucata de hartie din tinta (care putea sa fie un om..) si apoi din pamantul movilei de protectie din spate. Desi puternic impactat de traire, ma trezesc surprins de un zgomot mic si un recul la fel de mic. Era INTAIUL CARTUS tras de mine. Ma asteptam sa imi impinga puternic mana in spate, sa simt arma pana in incheietura cotului, dar nu, un pocnet surd si slab, atat. Tubul gol a cazut sec in dreapta mea. L-as fi pastrat in amintirea acelui moment, dar regulile nu permit. Foc dupa foc, grupate, gloantele si-au gasit tinta. Clar ma asteptam sa imi placa, dar sa ma obisnuiesc atat de repede, nu ma asteptam…
    A urmat pusca de tir (o precizie buna si un recul mic), dar nu m-a impresionat, apoi am pus mana pe Glock. Aici trebuie sa subliniez fara drept de apel ca pistolul face si zgomotul la care te astepti, are si precizie buna, are si un recul adevarat si, mai ales, se simte barbatesc in mana. Este un pistol care merita tot respectul si atentia.
    Dupa Glock, mi-a picat in mana Carabina Roni, o arma bazata pe pistolul descris mai sus, dupa cum am mai spus, dar care are o precizie mai buna datorita suportului care transforma ansamblul in pusca si a dispozitivului de ochire. Aceasta arma a fost inventata de israelieni, probabil din motive economice (e mai ieftina de fabricat decat o pusca), pt. ca nu cred ca s-au gandit evreii la cat de usor se trage cu ea, ci la cascaval. Bottom line, precizie buna, feeling bun, fain dispozitiv de ochire. Minusuri: nu poate decat foc cu foc si nu are bataie mare fiind bazata pe un pistol; se blocheaza cam des, nu din cauza Glock-ului foarte fiabil, ci a sistemului de actionare al suportului, care il converteste in pusca.
    Dupa Roni, am lipit de podul palmei cel mai fain pistol (in opinia mea), REVOLVERUL. Bai tata, cand a inceput asta sa bubuie si sa imi dea in podul palmei, am zis ca m-a sagetat Cupid. Este o senzatie rara, greu comparabila cu ceva. Simti cum te incalzeste puterea pe interior si capeti o siguranta de sine extraordinara. Cand vezi ce gauri face si cum spulbera tinta aia in zona in care intra, sau cum sare sanatos pamantul din spatele tintei, te mananca sa intri in datorii. De departe, cea mai plina experienta cu un pistol (desi nu am tras decat cu 3 modele)…
    Ak 47 care a urmat este modelul imbunatatit, cu reducere de calibru si adus la standard NATO, al vestitei arme de renume, de calibru 7.62, creata de Mihail Kalasnikov si intens folosita in perioada Razboiului Rece, a Razboiului din Vietnam si nu numai. Aceasta arma poate trage si dupa ce a fost scufundata in apa sau nisip, dar nu voi intra in detalii aici. Pusca iti ofera clar, un feeling de putere asemeni celui dat de revolver. Este capitan intre pusti automate/semi. Recul adevarat, pocnet puternic si senzatie oferita cu generozitate, peste amandoua. Recunosc, mi-am imaginat ca e mai grea si ca o voi simti serios in umar, cand da inapoi. De departe, nimic mai neadevart. Era de acolo…De adaugat ca arma asta poate sa bata eficace la 400 de m (daca esti in stare sa tragi cum trebuie pana acolo…) Primul proiectil a lovit tinta, insa cam departe de centru. Am facut o mica pauza de reglaj inaltator si am revenit cu urmatoarele doua focuri care au ajuns unde trebuie.
    Ploaia incetase. Faceam deja calculele pe tinte. Un 7, 3 de 8, 4 de 10….Se adunau punctajele incet, incet. Nu ma asteptam sa castig. Nu pentru asta am venit. Printre noi erau altii care se vedea clar ca au mai tras. La final, a ramas intre Tomi si Diana, un cuplu de nebuni frumosi, unul politist, celalalt cu background solid in familie, prin urmare nu strain de arme. A castigat Tomi, la o diferenta de 3 boabe, victorie urmata de multe mistouri legate de cine gateste in seara aia si cine da cu aspiratorul in urmatoarea zi. Noi stiam raspunsul, in ciuda rezistentei unuia dintre noi…

    Stateam toti aliniati in sir indian, la talere. Am pierdut primul loc la tragere pt. ca adunasem tuburile goale de pe jos si dadusem o raita prin sala de breefing, sa le las. Alaturi, pe masa, mai zacea inca un pet de 2 L pe jumatate plin cu tuburi goale de cartuse, de toate calibrele folsite la tragerea in tintele fixe. Facusem curatenie degeaba. Din nou, aceleasi reguli nu mi-au permis sa le iau cum mine, acasa. Nu-i nimic, amintirea nu imi interzice nimeni sa o iau cu mine, imi soptesc in barba, intrand in rand si pregatindu-ma sa trag al 2-lea…
    Arma de talere, un Remington scurt, double-barelled suprapuse, cu frangere si doua focuri, parea un pic cam grea, insa cand am proptit-o in piept, tragand patul in umar, am realizat repede ca ne potrivim perfect. Cu putin antrenament cred ca se poate trage si cu o singura mana, pentru un feeling intens.
    “FOC!”, am strigat si primul taler a plecat, dupa ce am indesat primele doua cartuse cu alice in tevi si am inchis-o, proptind-o bine in mine. Talerul, cu greu cat o farfurie rosie de cafea (mica, frate!), o sterse repede prin drepta mea, venind din spate. Urmaresc in catarea armei, usoooor, discul si apas incet tragaciul, cam pe unde am perceput eu ca talerul avea un punct de suspensie, urmarind apoi o traictorie descendenta. De data asta simt un recul adevarat. Am inebunit instant! Bubuiala, reculul, mirosul de praf de pusca in nari, talerul imprastiat in multe bucati mi-au luminat fata, ca un pom – seara de Craciun. Gata, deci nu mai am nici o scapare! Simteam asta cu fiecare por de trup. Trebuie sa mai trag! Sper sa nu devina in plm, sevraj. It fokin’ feels like a good open minded sex round, after a dam weed!
    Am ars zece runde. Am nimerit 4. Se putea si mai bine, dar este timp. Ma declar multumit pentru prima incercare. Au fost printre noi oameni care au dat 9/10! Ca a fost bafta chioara, mana, CHI-ul, pala de vant partinitoare, ca astialalti au mai tras sau era prima experienta, nu importa prea tare. Ne-am distrat, am ras unul de altul, am avut emotii bune si ne-am simtit ca intr-o familie.
    Drumul de intoarcere ne-a parasit temporar, pe la Doi Cocosi, unde am luat un “late lunch” elegant, in jurul orelor 16. A fost o masa intr-o nuanta de bon ton haiducesc, in frecventa evenimentului, care a completat o experienta inedita si plina, printre oameni faini & dragi, pe care nu ai cum sa nu ii iubesti. Eram obositi dar se citea pe chipurile noaste multumirea pentru o zi completa ce ave a sa nu se opreasca aici…

    —Ark, BH—_58A0003_58A0009_58A0027_58A0029_58A0035_58A0037_58A0049 _58A0067 _58A0083 _58A0145 _58A0157 _58A0202_58A0213 _58A0208_58A0254 _58A0262 _58A0286 _58A0345 _58A0384 _58A0397 _58A0404 _58A0431 _58A0435 _58A0469 _58A0493 _58A0540 _58A0630 _58A0635 _58A0651 _58A0680 _58A0697 _58A0699 _58A0706 _58A0711 _58A0742 _58A0762 _58A0767 _58A0816 _58A0838 _58A0863 _58A0875 _58A0880 _58A0884 _58A0905 _58A0928 _58A0931 _58A0935 _58A0939 _58A0941 _58A0946 _58A0949 _58A0951 _58A0980 _58A0994 _58A0996 _58A1005 _58A1008 _58A1021 _58A1030 _58A1043 _58A1044 _58A1082 _58A1100 _58A1116 _58A1128 _58A1145 _58A1150


  18. Adrian Crapciu
    Ultima postare

    1234567891011121314151617181920

    Powder day. #wherenext #sony #a6300 #vars

    Powder day. #wherenext #sony #a6300 #vars

    2223242526272829303132333435

    Advertisements

    Vezi articolul integral

  19. Sunt în Moscova ca-n București, o treabă n-am! Sunt obișnuit cu trotuarele care-s în lucru aproape peste tot în centru, cu muncitorii de prin Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan care cosmetizează puternic orașul pentru Campionatul Mondial din vara viitoare. Mi-am făcut și un scurt traseu în zona în care am hotelul, însă doar pentru cele necesare. Adică o masă în oraș pe zi, că nu mai am bani, în rest vizită la supermarket pentru provizii de luat în cameră. Viața mea de azi, joi, și până luni, când cred că va ajunge motocicleta, se va desfășura ca-n filmele cu dependenții de droguri. Adică întunericul camerei, un televizor care merge degeaba pentru că oricum nu pricep nimic din rusa lor, aerul condiționat pe low și somn, un film, somn, mâncare, somn, o cola. Obiectivul e mai important ca oricând.

    Vin de la 8 ore de diferență de fus și nu-mi permit să vină Gotze și eu să fiu încă buimac. Am de făcut vreo 2000 de kilometri până în București și drumul nu e între cele mai antrenante, nimic care să mă țină treaz dacă eu sunt încă groggy. Până la granița cu Ucraina e chiar ireal de drept, merg ca avionu’ pe un asfalt perfect și dacă nu-s odihnit sută la sută s-ar putea să trag dreapta. Da’ numa’ o singură dată. Nu-mi merge din prima. Ziua dorm și noaptea bântui prin hotel, îmi caut de vorbă cu recepționera, cu paznicu, bem ceaiuri, frecăm menta. Mă forțez să nu adorm ziua, fac flotări, bag cofeină în mine cât să resusciteze un mort, mănânc cu zahăr. Apropo de mâncatul cu zahăr. După două zile și ceva de revenit în Moscova am pus, estimez eu, 4-5 kile. Sigur, am unde să pun, am slăbit mult peste 10 kile pe drumul până la Magadan, așa că pun kile la loc în încercarea de a rămâne alert, să dorm și eu când se întunecă afară.

    20170714_150419.jpg20170714_155617.jpg20170715_130525.jpg

    Uitasem cât de scumpă e Moscova în comparație cu Rusia din est. Și mă cam rupe, mai ales că sunt oligarh, mănânc doar prin centru. Nici la supermarketuri nu e ieftin, așa că mă rog să mă sune Cristina din Magadan cât mai repede ca să pot pleca. Se face sâmbătă și trebuie să eliberez camera. O eliberez, dar bookuiesc alta la parter, mai mică și mai scumpă, doar pentru o zi. Cred că așa procedez, o să bookuiesc câte o zi ca să fiu gata de plecare când ajunge Gotze. Ultimul contact cu Cristina a fost joi seară, parcă. Sau vineri? Oricum, mi-a zis că motocicleta mea tocmai a decolat din Magadan, că totul e în regulă, și că mă va suna atunci când trebuie să o ridic.

    E sâmbătă seară și mă plimb prin centru, pe lângă Piața Roșie. Cu o cafea de la McDonald’s și cu un crenvuști în foietaj, ca navetiștii. Mai am cartelă la metrou încă pentru o zi, net nu prea mai am, dar e bine să te plimbi fără direcție și fără să ai presiunea timpului. O poză, un filmuleț, o conversație, până când ecranul telefonului se aprinde și îmi apare mare ”Cristina Transport Magadan”. Că ce faci Cristian, că toate bune? Uite că ți-a aterizat motocicleta vineri și că, după toate formalitățile și toate nebuniile, o poți ridica duminică dimineață de la depozitul partenerilor noștri. Să fii sanatos, sa fie toate bune așa cum sunt eu, drum bun.

    20170715_132646.jpg20170715_133347.jpg20170715_135006.jpg

    Mă întorc alergând la hotel, fac bagajul și mă bag la somn. Dimineața mă trezesc și aflu că în toate aceste zile eu aveam micul dejun inclus, doar că fetele au crezut că nu mă pot trezi așa devreme, cică de aia nu au venit să-mi bată în ușă când au observat că nu îmi fac apariția. Nu-i nimic, vă pup, la revedere. Fac un traseu frumos cu google maps, oricum e duminică și e lejer. Trebuie să ajung într-un fel de Mogoșoaia a Moscovei, în afara orașului, pe lângă aeroportul Domodedovo. Doar că nu mai merge cu Aeroexpressul, trebuie să iau metroul până în Militariul lor și nu mai am net pe telefon. Iar duminică la 8 dimineața nu pare că e nimic deschis. Ajung undeva la periferie, lângă un mall de ale cărui uși trag degeaba. E MTS acolo, dar e închis. Mă învârt între navetiștii cu cearcăne care își dau pornirea cu vodkă și găsesc o tonetă care reîncarcă turiștilor cartele. Am și net, chem un Uber și-s în drum spre depozit.

    Câți ruși de treabă mai pot găsi, nene? Sunt întâmpinat de trei băieți, doi tineri și un moșulică. Motocicleta? Gata, bos! Nu-mi trebuie chitanță, pașaport, nu-mi trebuie nimic. Te cred, îmi zice moșul gras care dă ordine să fie adus pachetul. E Gotze, caiaș lanțu’ lui șubred. Împachetat frumos, impecabil de fapt. Atât de impecabil încât e nevoie de jumătate de oră și de trei băieți ca să îl desfacem. Mă apuc și de asamblat ce am tot dat jos de pe el, moment în care moșu’ apare cu două canistre. Una cu ulei Motul 7100 și alta cu benzină. Pun și lichidele, Gotze pornește la prima cheie de parcă-i BMW, nu alta. Pun bagajele, beau o apă și o cafea din partea casei și scot cașcavalul să plătesc uleiul și benzina. Evident, nu se poate! Cum așa? Nu ne plătești nimic, sunt de la noi! Ce, mă? Da! Bine, am plătit o grămadă de bani pe transport, dar vorba era că astea nu sunt incluse în preț. Și sigur, benzina e ieftină în Rusia, dar uleiul e ca la noi. Nu plătești, drum bun!

    20170716_094347.jpg20170716_094458.jpg20170716_095156.jpg

    Le mulțumesc oamenilor în vreo trei limbi străine, să fiu sigur că sunt conștienți de intențiile mele bune și o iau la drum. Opresc la un Gazprom de pe drum, iau ceva de mâncare și fac un plan scurt. Lanțul e mort, e ținut în viață artificial, dar măcar să îl ung cu ceva. N-am cu ce. OK. Cauciucuri? Arată rău, nu știu dacă rezistă, dar n-am de ales. Planul e să dorm din nou la Briyansk, e deja amiază, nu mă aventurez să trec granița la ora asta. Dar, cum ziceam, măcar drumul e bun. Bun și drept, ard kilometrii ăia fără emoții și ajung la hotelul de patru stele și 100 de lei pe noapte. O combinație între opulență și exagerare, niște camere mișto, dar cu un decor fantezist ilustrat cum nu se poate mai bine de limuzinele SF care sunt parcate în fața recepției. Mănânc cu emoții, că nimeni nu știe engleză.

    Ce tip de frigarui sunt astea?
    – The first one is pig.
    – And the other one?
    – ……
    – Chicken?
    – No! The one that makes milk…

    E amuzant, nu mă mai enervez. Mănânc și mă culc. Mâine intru în Ucraina, mi se pare că-s la doi pași de casă.

    20170716_130331.jpg20170716_153645.jpg20170716_162009.jpg20170716_162040.jpg20170716_181247.jpg


    Vezi articolul integral

  20. Dam startul la inscrieri pentru o noua editie marca RAMS MX SCHOOL KIDS CHALLENGE!

    Cand: 16 Septembrie 2017

    Unde: Pe baza sportiva TCS Racing Park (Gorgota – Ciolpani).

    scoala-moto-copii-raduta-adrian.jpg

    Invitam pispireii, prichindeii si voiniceii sa se inscrie pina pe data de 14 Septembrie pe adresa de mail: sorina@topcrosstcs.ro. Ca si noutate, vom avea deschisa si o mansa pentru adulti, cursanti ai scolii, fie ca vorbim de enduristi sau motocrosisti, profesionisti sau amatori.
    Urmariti paginile noastre de Facebook RAMS MX School si TCS Racing Park pentru mai multe informatii.

    Va asteptam la un eveniment pe doua roti plin de distractie!


    View the full article

  21. Aici nu e prea mut de povestit... am incercat sa ajungem cat mai repede in Bergamo, trebuiau incaracte motoarele, un avions de prins... etc

     

    Eu am ramas in Milano sa am grija de incarcarea motoarelor si m-am indeletnicit cu o plimbare nocturna si compania unei prietene.

     

    large.output(594).jpglarge.IMG_2958.jpglarge.IMG_2951.jpg

  22. Articolul anterior: ziua 1

    20170402_115653.jpg
    Barajul Valea Uzului

    Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.
    La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 
    Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

    20170402_095634.jpg
    Valea Trotusului
    Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!
    Valea uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.
    20170402_120832.jpg
    Barajul Valea Uzului
    E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
    Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

    20170402_133407.jpg
    Pasul Oituz
    Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

    20170402_133421.jpg
    Pasul Oituz
    Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
    Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

    20170402_155128.jpg
    Drum Covasna - Intorsura Buzaului
    A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
    Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

    20170402_163207.jpg
    Valea Siriului

    20170402_163153.jpg
    Lacul Siriu
    Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
    Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
    Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!

  23. rosbk
    Ultima postare

    Calendar 2017  ROSBK

    31.03 - 2.04 2017 Serres 2-4.06.2017 Pannoniaring 16-18.06.2017 Slovakiaring 6-9.07.2017 Brünn 1-3.09.2017 Motorpark Romania 20-22 .11 Rijeka - Croatia

    Vezi sursa

×