Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. În august 1958 apărea prima generație Super Cub, la fabrica Yamato din nordul orașului Tokyo. O motocicletă de zi cu zi ce urma să aibă un succes enorm: un motor de 50 cc în patru timpi (cele mai multe erau în 2 timpi), o poziție confortabila, un ambreiaj centrifugal și un carenaj în zona picioarelor. Era ceva deosebit. 

    115372_Honda_Celebrates_100_Million_Unit

    Honda Celebrates 100 Million Unit Global Production Milestone for Super Cub Series Motorcycles

    În 1988 a intrat în scenă Press Cub, iar în 1997 a apărut pe piață și Little Cub. Din 2007, toate modelele din seria Super Cub au primit injecție electronică. În 2009 au intrat pe piață Super Cub 110 și Super Cub 110 Pro, iar din 2013 există și un Cross Cub.

    Chiar dacă vremurile s-au schimbat, iar Super Cub a mai primit câteva modificări, conceptul a rămas neschimbat. Acum, seria Super Cub se asamblează în 16 fabrici din 15 țări din jurul lumii și se vinde în 160 de țări.

    115528_Honda_Celebrates_100_Million_Unit

    Honda Celebrates 100 Million Unit Global Production Milestone for Super Cub Series Motorcycles


    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  2. Șase etape, plus prolog, 658 km, 13.530 m diferență de nivel, soare, praf și epuizare totală pentru unii! Asta vor întâlni concurenții la a 15a ediție a celui mai mediatizat maraton mtb pe etape din lume, ABSA Cape Epic din Africa de Sud. La această ediție, care va avea loc între 18 și 25 martie, România va fi reprezentată de două echipe de la BikeXpert Racing Team. Le urăm de pe-acum baftă!

    DISTRIBUIȚI
    f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

    Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


    Sursa: Freerider

  3. Dainese Settantadue, echipamente moto pentru cei mai fini dintre rideri

    Dupa doi ani de pregatire, Dainese prezinta un nou brand care face parte din familia grupului, Dainese Settantadue, o interpretare contemporana a mai multor obiecte vestimentare vintage, dedicate celor care privesc motocicleta ca pe un adevarat obiect de cult. Chiar istoria Dainese permite acest lucru, fiind suficient sa intri in arhiva Dainese, explica CEO-ul Cristiano Silei, pentru a-ti gasi inspiratia. Istoria, frumusetea dar si caracterul contemporan sunt cele trei valori pe care este fondat noul brand Dainese.

    jacheta%20piele%20dainese.jpg

    Interesanta este declaratia lui Renato Montagner, care spune ca a stat “ascuns” timp de multe saptamani in arhiva Dainese, cautand inspiratie in marile colaborari stilistice ale trectului, asa cum au fost cele cu Yohji Yamamoto sau Valextra. Asadar, prima colectie Dainese Settantadue celebreaza dragostea, stilul, inovatia, cercetarea si, mai presus de orice, pasiunea pentru design. “Este o colectie dedicata spiritelor fine, autentica, progresista, sofisticata, fara compromisuri, nici de calitate, nici de detalii”, puncteaza directorul artistic Dainese.

    Iar in centrul primei colectii de echipamente moto a Dainese Settantadue sta jacheta de piele, o piesa de vestimantie “evergreen”, care te va insoti de-a lungul vietii cu micile si marileo placeri pe care aceasta le ofera. Gratie tehnicilor de productie ale acestei jachete de piele moto, placerea mersului pe motocicleta va fi maxima, deoarece ea ofera o maxima protectie, cu o nota de eleganta care este adaptata vremurilor actuale, dar nu se dezice de memoria deceniilor trecute.

    Poti descoperi mai multe detalii pe www.dainesesettantadue.com, Dual Motors are placerea de a reprezenta ca importator oficial in Romania marca Dainese.

    jacheta%20piele%20dainese%202.jpg

    jacheta%20puele%20dainese%203.jpg



  4. 2017 afis Endurocross RasnovCampionatul National Individual al Romaniei la Endurocross a ajuns la ultima sa etapa din 2017, a VI-a. Vom afla impreuna campionii nationali la Rasnov, sambata 21 octombrie 2017, organizator fiind Moto-Clubul Jitsu Zarnesti.

    Concureaza clasele: A; B; C; Veterani; Fete; Quad (pro si hobby); ATV (pro si hobby) si Juniori.

    Locatia traseului: Râșnov – Zona Râul Mic – Dumbrava (spre Predeal).

    Antrenamentele libere incep la ora 10:00, startul clasei A fiind programat la ora 11:00. Pilotii acestei clase vor alerga 2 ore plus un tur. Clasele  B+Veterani+C+Fete+Juniori vor alerga 1 h si 30 minute plus 1 tur. Festivitatea de premiere pentru toate aceste clase este programata la ora 13:30. Startul claselor Quad si ATV se va da la ora 14:00, festivitatea de premiere a acestor clase urmand sa inceapa la ora 16:30.

    IMG_2141La clasa A cel mai interesant duel se anunta cel pentru titlul de vicecampion national la Endurocross 2017 intre Mihu Vlad Mihai de la Dirt Bike Riders Baia Mare si Grecu Sergiu de la Haita Deva. Intre cei doi piloti sunt in acest moment doar 10 puncte diferenta. La Clasa C avem o situatie asemanatoare, diferenta dintre ocupantii locurilor doi si trei fiind de doar 2 puncte . Se vor bate astfel pentru medalia de argint a Cupei FRM: Covasintan Ioan Stelian de la Lion Racing Team Sebis si Istudor Iulian Nicolae de la CSM Bucuresti.

    La clasa B, inca nu este decis ocupantul locului trei din clasamentul national 2017, lupta urmand sa se dea intre Forika Krisztian de la Ditriders Ditrau si Szekely Botond de la Master Bike Cluj, intre acestia fiind in acest moment doar un singur punct.

    IMG_1935La Veterani vom avea cel mai frumos spectacol, oricare dintre primii trei clasati putand emite in acest moment pretentii pentru titlul de campion national la Endurocross 2017. Intre Andrea di Martino, Domokos Csaba si Roth Constantin sunt in acest moment doar 13 puncte.

    La clasa Quad Pro locul doi in clasamentul general se disputa la Rasnov intre Burjan Zoltan Anton si Toader Paul Andrei, iar la ATV Pro intre Mocuta Catalin, Concioiu Mihai si Condre Danut.

    Programul si Regulamentul Particular al Etapei a VI-a CNIR Endurocross 2017 sunt disponibile aici.


  5. 431c4f87608846f5aac6764e0a0f7b5a-350x350.jpg


    SUZUKI primeste un dublu premiu de la AUTOTRADER


    Suzuki a câștigat două premii la ceremonia de decernare a premiilor AutoTrader, cu noul GSX-R1000R și noul V-Strom 650.


    Noul GSX-R1000R a primit premiul pentru cea mai bună motocicleta sportivă pentru anul 2017. Noul superbike are o gamă largă de tehnologii derivate de la MotoGP, incluzând un sistem inteligent de reglare a supapelor, care îi ajută pe GSX-R să producă un cuplu la turatii medii, fără a sacrifica puterea de vârf.


    De asemenea, beneficiază de o suită completă de componente electronice racordate, cu un IMU care monitorizează toate elementele datelor motocicletei pentru a gestiona un sistem de control al tracțiunii în 10 trepte, un control al lansării și un sistem care împiedică ridicarea roții din spate în condiții de frânare puternică. Există, de asemenea,quickshifer and auto blipper cu functionare în sus și în jos, dar si ABS în viraje.

    De asemenea, noul pentru anul 2017, V-Strom 650 a fost premiat cu cea mai bună adventure / trail bike. V-Strom este dotat cu controlul tracțiunii pentru anul 2017, plus putere și cuplu. Există, de asemenea posibilitate montarii cutiilor integrate opționale și o priză de 12V DC, low RPM asist si easy start system.


    Pentru mai multe informații despre GSX-R1000R, faceți clic aici. Pentru a afla mai lte despre V-Strom 650, faceți clic aici.

    431c4f87608846f5aac6764e0a0f7b5a.jpg   617e314d1f45423b8598e1f64e05f353.jpg


    Vezi articolul integral

  6. Când am auzit prima dată vorbindu-se despre producție de motociclete in Grecia am crezut că e o glumă proastă. Cu toate astea, cel puțin șase companii locale au produs motociclete în Grecia.

    Motociclete in Grecia

    MEBEA Sport model 1961

    Povestea mea începe în 1995.

    Eram pe val. Începusem de un an să lucrez la Yamaha, care acceptase să deschidă operațiunea oficială în România, am avut un an foarte bun în competițiile de moto din România, am alergat pentru prima dată pe Hungaroring.

    Ce mai, lumea era a mea și credeam că le știu pe toate.

    Pentru că operațiunea oficială Yamaha în România și Bulgaria era coordonată de importatorul din Grecia, legăturile permanente cu Atena erau foarte serioase și începusem să bat drumurile și să primesc vizita colegilor din Grecia.

    Sigur că am remarcat imediat mulțimea de motociclete din traficul din Grecia, dar, necunoscând mare lucru despre competițiile de moto din acea țară, aveam impresia că noi, în România, am fost mari și tari, iar grecii nu au existat în istoria motociclismului.

    Motociclete in Grecia

    Triciclu MEGO 250S produs timp de 25 ani începând din 1962

    Asta se întâmpla pentru că am avut privilegiul să întâlnesc niște mari campioni ai motociclismului de la noi și să le ascult poveștile glorioase ale victoriilor repurtate de ei: Nicolae Spiciu, Georgiu Mormocea, Mihai Dănescu, George Zdrinca.

    Știam câte ceva și despre cele 2-3 modele de motociclete produse în România, la Brașov, la uzinele Steagul Roșu, dar nu văzusem în realitate nici un SR și cred că sunt foarte puțini români care au văzut așa ceva.

    Poveștile bătrânilor, victoriile în cursele internaționale de pe vremea lui Pazvante și faptul că s-au produs în România niște motociclete mă făceau să cred că avem tradiție și că România are un loc bine stabilit în istoria motociclismului.

    Convingerile mi s-au năruit atunci când am luat legătura cu oameni implicați în comerțul cu motociclete din Grecia, unii dintre ei adevărați profesioniști, aflați la a doua sau a treia generație în domeniu.

    Motociclete in Grecia

    MEGO 50S model 1967

    Din dorința de a diversifica oferta de motociclete Yamaha și pentru a lărgi publicul țintă, am hotărât să aducem în România scutere second hand din Japonia, urmând exemplul vestitei firme Hashy din București, care a umplut România cu astfel de motorete aduse și recondiționate aici.

    Diferența era că am hotărât să aducem unități în perfectă stare, ca să nu stăm să schimbăm rulmenți și să vopsim componentele de plastic ale caroseriilor.

    Pentru asta ne-am adresat unei firme specializate din Grecia, cu sediul în Trikala, care făcea numai asta, aducea motociclete folosite din Japonia și le vindea în Europa, nu numai în Grecia.

    Afacerea se derula la un asemenea nivel, încât nu se vindea cu bucata, ci numai dealerilor, pentru că respectiva companie vindea cam 5500 de unități pe an, adică de peste 5 ori vânzarea totală de motociclete noi din România.

    Proprietari ai afacerii erau frații Gorgolis, din care unul stătea 11 luni pe an în Japonia și colecta motocicletele, iar celălalt coordona activitatea în Grecia.

    Motociclete in Grecia

    MEGO 50S model 1980

    Atunci am aflat că tatăl celor doi, Nikos Gorgolis, întemeiase în 1947 o firmă pentru construcția de biciclete și motociclete, începând cu triciclete utilitare și continuând patru ani mai târziu cu tricicluri utilitare cu motor de 50 și 100 cc.

    Numele firmei era NIGO, inspirat de numele fondatorului.

    În cele din urmă, după o negociere care a durat vreo șase ore, timp în care cei doi combatanți (domnul Vasillis Gorgolis și Michael Sembos, managerul grec care răspundea de activitatea Yamaha în România), au trecut pe rând de la râs la lacrimi, prin atâtea stări, încât ai fi crezut că ești spectator la o piesă de teatru din Grecia antică, dar, în final s-a convenit să aducem 70 de scutere livrate direct din Japonia în portul Varna, de unde urmau să fie împărțite între operațiunile din România și Bulgaria.

    Ca fapt divers, îmi aduc aminte că prețul final al unui scuter Yamaha Jog 50 model 1988-1989 (adică 6 ani vechime), a fost de 250 DM, toate fiind în perfectă stare de funcționare, cu 6-8000 km parcurși, la care nu am fost nevoiți să facem nimic, în afară de șters praful, livrat în România, după o plimbare cu vaporul din Japonia în Bulgaria și un drum cu camionul din Bulgaria în România.

    Motociclete in Grecia

    MEGO GT50 model 1985

    Pentru cei mai tineri, DM (marca germană) înseamnă cam 130 Euro, la care se adăugau 101% taxe, costul final fiind aproximativ 260 Euro, TVA inclus.

    Am ținut să scriu si povestea afacerii cu scutere folosite, pentru că anii 1992-1994 au reprezentat o perioadă excepțională pentru vânzarea de scutere în România, având firma Hashy pionieră în domeniu, companie care a creat generația de mecanici moto existentă azi în București.

    Revenind la istoria producției de motociclete în Grecia, subiectul poveștii mele de azi, NIGO, firma domnului Gorgolis, a trecut timp de 5 ani printr-o asociere cu MEBEA, probabil cea mai importantă firmă grecească de profil a momentului, luând numele de MEGO (de la MEBEA și Gorgolis), nume păstrat și după ce familia Gorgolis a redevenit unic acționar al companiei.

    Au fost produse numeroase modele de moped, motorete și chiar motociclete cu motoare de 50 și 125 cc, utilizate și de Poșta și Poliție, sau exportate în alte țări, printre care Olanda.

    La sfârșitul anilor ‘80, piața din Grecia a fost invadată de motociclete second hand importate din Japonia, lucru care a afectat serios producția locală.

    Singurul răspuns potrivit acestei situații a fost începerea importurilor de același fel, generația a doua a familiei Gorgolis dovedind că poate face față provocării, devenind în scurt lider al vânzărilor de motociclete second hand.

    Motociclete in Grecia

    ALTA 50S model 1962

    În paralel, s-a înființat o nouă firmă, Nipponia, care producea motorete și motociclete în China, modele proiectate în Grecia, unele dintre acestea fiind proiectate chiar de Sotiris Kovos, personalitate marcantă, designerul modelului Toyota Yaris.

    Înființând sucursale în China, Japonia, Venezuela și Republica Dominicană, modelele Nipponia s-au vândut cu succes în numeroase țări.

    În paralel, firma mamă, Gorgolis SA a preluat distribuția în Grecia a unor mărci mai puțin cunoscute, SYM, Modenas, Daytona Motors și Quadro, devenind lider de piață pentru motocicletele de peste 50 cc, cu 27% din vânzările totale de motociclete noi din Grecia.

    Poate că nu aș fi știu multe din cele scrise aici, dar în 2006, în perioada în care balonul de săpun al economiei mondiale încă nu se spărsese, încurajat de vânzările spectaculoase din Grecia, domnul Vasillis Gorgolis mi-a făcut o vizită în București, încercând să afle dacă e timpul să deschidă în România o sucursală a operațiunilor sale.

    Nu mă așteptam la asta, pentru că trecuseră 11 ani de la afacerea noastră cu scutere, dar, ca orice om organizat, păstrase telefonul meu.

    Motociclete in Grecia

    Triciclu utilitar ALTA A700 model 1967

    Entuziasmul inițial a fost repede omorât de vânzările de motociclete reduse din țara noastră, lucru care era foarte ușor de observat în trafic, motocicletele fiind aproape inexistente, în comparație cu traficul din Grecia, așa că planul inițial a căzut.

    Nu am intenționat ca acest articol să fie o odă adusă familiei Gorgolis, dar pentru că am avut ocazia să îl cunosc personal pe domnul Vasillis și să aflu amănunte despre producția de motociclete din Grecia, am crezut că e util să împărtășesc experiența mea și altora care poate au crezut că în Grecia nu se produce nimic.

    Povestea nu ar respecta adevărul istoric dacă nu aș aminti de celelalte câteva mici companii care au produs motociclete in Grecia, dar care nu au avut aceleași rezultate spectaculoase: Maratos (1950), Alta (1962-1972), Lefas (1982-2005) și YMC (2000-2011).

    Motociclete in Grecia

    LEFAS 370 model 1984

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Vezi articolul integral

  7. Ghete moto – caracteristici specifice în funcție de motocicleta și stilul de mers adoptate.

    De la prima ședință moto, bocancii sunt obligatorii. Orice fel de bocanci. De munte, de armată, de iarnă.
    La Școala AMI ședința se reprogramează dacă nu vii cu încălțăminte rigidă deasupra gleznei. Nu, teneșii deasupra gleznei nu se încadrează.
    Mai departe, în funcție de ce fel de motocicletă vei conduce și în ce condiții, variantele de ghete moto sunt cam așa:

    Motociclete de stradă

    ghete moto strada scoala ami

    Dacă mergi cu o motocicletă de stradă, ai o gamă destul de largă de opțiuni. Mulți spun că este necesar să ai ghete moto din piele, dar există și alte variante, cum ar fi material cu protecție GoreTex.
    În primul rând ghetele moto trebuie să aibă protecții la gleznă, călcâi și vârf și să fie rezistente la abraziune.
    Șireturile se pot agăța în tot felul de chestii. Asigură-te că nu le faci fundițe care să atârne. Ghetele cu fermoar sunt mai ușor de încălțat și de dat jos și sunt adesea mai rezistente la apă.
    Tălpile rigide au aderență bună în timpul opririlor și permit să te apeși bine pe scărițe cu mai puțin disconfort. Ar trebui să fie fară toc. Dacă au toc, acesta să fie mic și lat, să nu te incomodeze când pui picioarele pe scărițe sau când le cobori.
    Degetul mare trebuie să încapă confortabil sub schimbător. Astfel, nu vei pierde timp cu poziționarea piciorului atunci când schimbi vitezele.
    Poți vedea aici mai multe despre cele mai bune ghete din 2017.

    Motocicletele de enduro

    ghete moto enduro scoala ami

    Dacă vrei să mergi în aventuri off-road, caută-ți cizme specializate cu protecții rigide și suport pentru gleznă epic. Talpa este destul de rigidă și trebuie să știi că va dura puțin până te acomodezi cu schimbatul vitezelor și călcatul frânei.
    Întăriturile metalice din vârf te apără împotriva loviturilor dar și a pietrelor. Cataramele de tip ski (de obicei, patru) permit ajustare rapidă. O garnitură elastică superioară ține mizeria departe. Majoritatea au o gheată interioară separată ce asigură o mai bună potrivire și suficient confort.

    Motociclete Adventure – Touring

    ghete moto adventure scoala ami

    Ghetele Adventure au multe din caracteristicile unei cizme de enduro, dar sunt mai scurte și mai ușoare.
    Ai nevoie de o cizmă mai confortabilă pentru a putea merge și pe jos când e nevoie. Asta presupune o talpă mai flexibilă.
    Ar trebui să fie și rezistente la apă, astfel încât puțină ploaie să nu îți deranjeze confortul pe motor.

    Motociclete de circuit

    ghete moto viteza scoala ami

    Ghetele de circuit sunt un tip de încălțăminte specializată pentru a putea parcurge înclinare puternică. Sunt întărite și ventilate pentru a oferi protecție și confort în timpul curselor pe circuit. Ghetele bune vor oferi glisiere din plastic înlocuitoare pe partea exterioară a piciorului.
    Dacă mergi cu o motociletă de viteză zilnic, există ghete moto de stradă adaptate pentru asta. Poți vedea în link-ul de mai sus.

    Te vrem întreg și fericit. Poartă echipament! Este important.
    Nu ne crede pe cuvânt. Caută pe Google ”motorcycle foot injury” și dacă poți, uită-te la imagini.

    ghete moto scoala moto ami

    Cuvinte relevante: scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala soferi bucuresti, echipament moto, ghete moto, protectii moto.


    Vezi articolul integral

  8. Sunt în Moscova ca-n București, o treabă n-am! Sunt obișnuit cu trotuarele care-s în lucru aproape peste tot în centru, cu muncitorii de prin Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan care cosmetizează puternic orașul pentru Campionatul Mondial din vara viitoare. Mi-am făcut și un scurt traseu în zona în care am hotelul, însă doar pentru cele necesare. Adică o masă în oraș pe zi, că nu mai am bani, în rest vizită la supermarket pentru provizii de luat în cameră. Viața mea de azi, joi, și până luni, când cred că va ajunge motocicleta, se va desfășura ca-n filmele cu dependenții de droguri. Adică întunericul camerei, un televizor care merge degeaba pentru că oricum nu pricep nimic din rusa lor, aerul condiționat pe low și somn, un film, somn, mâncare, somn, o cola. Obiectivul e mai important ca oricând.

    Vin de la 8 ore de diferență de fus și nu-mi permit să vină Gotze și eu să fiu încă buimac. Am de făcut vreo 2000 de kilometri până în București și drumul nu e între cele mai antrenante, nimic care să mă țină treaz dacă eu sunt încă groggy. Până la granița cu Ucraina e chiar ireal de drept, merg ca avionu’ pe un asfalt perfect și dacă nu-s odihnit sută la sută s-ar putea să trag dreapta. Da’ numa’ o singură dată. Nu-mi merge din prima. Ziua dorm și noaptea bântui prin hotel, îmi caut de vorbă cu recepționera, cu paznicu, bem ceaiuri, frecăm menta. Mă forțez să nu adorm ziua, fac flotări, bag cofeină în mine cât să resusciteze un mort, mănânc cu zahăr. Apropo de mâncatul cu zahăr. După două zile și ceva de revenit în Moscova am pus, estimez eu, 4-5 kile. Sigur, am unde să pun, am slăbit mult peste 10 kile pe drumul până la Magadan, așa că pun kile la loc în încercarea de a rămâne alert, să dorm și eu când se întunecă afară.

    20170714_150419.jpg20170714_155617.jpg20170715_130525.jpg

    Uitasem cât de scumpă e Moscova în comparație cu Rusia din est. Și mă cam rupe, mai ales că sunt oligarh, mănânc doar prin centru. Nici la supermarketuri nu e ieftin, așa că mă rog să mă sune Cristina din Magadan cât mai repede ca să pot pleca. Se face sâmbătă și trebuie să eliberez camera. O eliberez, dar bookuiesc alta la parter, mai mică și mai scumpă, doar pentru o zi. Cred că așa procedez, o să bookuiesc câte o zi ca să fiu gata de plecare când ajunge Gotze. Ultimul contact cu Cristina a fost joi seară, parcă. Sau vineri? Oricum, mi-a zis că motocicleta mea tocmai a decolat din Magadan, că totul e în regulă, și că mă va suna atunci când trebuie să o ridic.

    E sâmbătă seară și mă plimb prin centru, pe lângă Piața Roșie. Cu o cafea de la McDonald’s și cu un crenvuști în foietaj, ca navetiștii. Mai am cartelă la metrou încă pentru o zi, net nu prea mai am, dar e bine să te plimbi fără direcție și fără să ai presiunea timpului. O poză, un filmuleț, o conversație, până când ecranul telefonului se aprinde și îmi apare mare ”Cristina Transport Magadan”. Că ce faci Cristian, că toate bune? Uite că ți-a aterizat motocicleta vineri și că, după toate formalitățile și toate nebuniile, o poți ridica duminică dimineață de la depozitul partenerilor noștri. Să fii sanatos, sa fie toate bune așa cum sunt eu, drum bun.

    20170715_132646.jpg20170715_133347.jpg20170715_135006.jpg

    Mă întorc alergând la hotel, fac bagajul și mă bag la somn. Dimineața mă trezesc și aflu că în toate aceste zile eu aveam micul dejun inclus, doar că fetele au crezut că nu mă pot trezi așa devreme, cică de aia nu au venit să-mi bată în ușă când au observat că nu îmi fac apariția. Nu-i nimic, vă pup, la revedere. Fac un traseu frumos cu google maps, oricum e duminică și e lejer. Trebuie să ajung într-un fel de Mogoșoaia a Moscovei, în afara orașului, pe lângă aeroportul Domodedovo. Doar că nu mai merge cu Aeroexpressul, trebuie să iau metroul până în Militariul lor și nu mai am net pe telefon. Iar duminică la 8 dimineața nu pare că e nimic deschis. Ajung undeva la periferie, lângă un mall de ale cărui uși trag degeaba. E MTS acolo, dar e închis. Mă învârt între navetiștii cu cearcăne care își dau pornirea cu vodkă și găsesc o tonetă care reîncarcă turiștilor cartele. Am și net, chem un Uber și-s în drum spre depozit.

    Câți ruși de treabă mai pot găsi, nene? Sunt întâmpinat de trei băieți, doi tineri și un moșulică. Motocicleta? Gata, bos! Nu-mi trebuie chitanță, pașaport, nu-mi trebuie nimic. Te cred, îmi zice moșul gras care dă ordine să fie adus pachetul. E Gotze, caiaș lanțu’ lui șubred. Împachetat frumos, impecabil de fapt. Atât de impecabil încât e nevoie de jumătate de oră și de trei băieți ca să îl desfacem. Mă apuc și de asamblat ce am tot dat jos de pe el, moment în care moșu’ apare cu două canistre. Una cu ulei Motul 7100 și alta cu benzină. Pun și lichidele, Gotze pornește la prima cheie de parcă-i BMW, nu alta. Pun bagajele, beau o apă și o cafea din partea casei și scot cașcavalul să plătesc uleiul și benzina. Evident, nu se poate! Cum așa? Nu ne plătești nimic, sunt de la noi! Ce, mă? Da! Bine, am plătit o grămadă de bani pe transport, dar vorba era că astea nu sunt incluse în preț. Și sigur, benzina e ieftină în Rusia, dar uleiul e ca la noi. Nu plătești, drum bun!

    20170716_094347.jpg20170716_094458.jpg20170716_095156.jpg

    Le mulțumesc oamenilor în vreo trei limbi străine, să fiu sigur că sunt conștienți de intențiile mele bune și o iau la drum. Opresc la un Gazprom de pe drum, iau ceva de mâncare și fac un plan scurt. Lanțul e mort, e ținut în viață artificial, dar măcar să îl ung cu ceva. N-am cu ce. OK. Cauciucuri? Arată rău, nu știu dacă rezistă, dar n-am de ales. Planul e să dorm din nou la Briyansk, e deja amiază, nu mă aventurez să trec granița la ora asta. Dar, cum ziceam, măcar drumul e bun. Bun și drept, ard kilometrii ăia fără emoții și ajung la hotelul de patru stele și 100 de lei pe noapte. O combinație între opulență și exagerare, niște camere mișto, dar cu un decor fantezist ilustrat cum nu se poate mai bine de limuzinele SF care sunt parcate în fața recepției. Mănânc cu emoții, că nimeni nu știe engleză.

    Ce tip de frigarui sunt astea?
    – The first one is pig.
    – And the other one?
    – ……
    – Chicken?
    – No! The one that makes milk…

    E amuzant, nu mă mai enervez. Mănânc și mă culc. Mâine intru în Ucraina, mi se pare că-s la doi pași de casă.

    20170716_130331.jpg20170716_153645.jpg20170716_162009.jpg20170716_162040.jpg20170716_181247.jpg


    Vezi articolul integral

  9. În România fenomenul velo a prins, dar nu putem spune că “aripi”. Este un fenomen tânăr chiar dacă avem doar câțiva ani de când vedem din ce în ce mai multe biciclete, în orașe, dar și în afara lor. Ne descurcăm decent cu bicicletele la noi în țară, în ciuda piedicilor și dezinteresului autorităților. Avem multe magazine care reprezintă cam toate mărcile de prestigiu din lume, concursuri multe, au apărut până și primii zeci de kilometri de trasee pentru cicloturism, construite de la zero. Însă dacă privești de sus imaginea de ansamblu, nu stăm prea bine. În comparație cu Vestul Europei, putem spune că suntem cu 50 de ani în urmă. Da, 50…

    Nu trebuie să călătorești mai departe de Austria pentru a vedea cât de mult avem de recuperat. Noi o facem de ani buni, iar unul din cele mai importante motive pentru care mergem aici este evenimentul Salzkammergut Trophy, cel mai mare concurs de mtb de-o zi din Europa. Este atât de popular, în România inclusiv, încât la start se adună în fiecare an peste 5000 de concurenți. În 2017 au participat din România 49 de cicliști, fiind astfel pe locul 9 ca număr de participanți. Sună bine să fii în Top10, însă realitatea e mai vitregă când te compari cu primii 4: Austria – 2766 concurenți, Germania – 819, Cehia – 492 si Ungaria – 293 concurenți.

    salzkammergut-trophy.at_-1024x683.jpg?x1Sursa: salzkammergut-trophy.at

    Salzkammergut Trophy este popular dintr-o multitudine de motive. Unul ar fi că Austria oferă condițiile perfecte pentru ciclism. Trasee ideale, peisaje perfecte, servicii impecabile, respect în trafic și din partea oamenilor. Un alt motiv e faptul că maratonul este pentru toți, indiferent de nivelul antrenamentului. Organizatorii oferă 7 distanțe de concurs, de la cel mai scurt și mai ușor, traseul G cu doar 22 km și 688 m diferență de nivel, la traseul A cu 210 km și peste 7000 m diferență de nivel. Între ele găsești variante pentru orice nivel de antrenament intermediar. În plus, de la an la an oferta se diversifică, astăzi existând și traseu pentru enduro, monociclu sau mtb electric. În plus și copii au concursul lor Junior Trophy.

    salzkammergut-trophy.at-2-1024x683.jpg?xSursa: salzkammergut-trophy.at

    La fel ca în anii trecuți, în 2017 Freerider a participat în calitate oficială de partener media. Și, pentru a rămâne consecvenți, când subsemnatul a luat startul, traseul ales a fost cel de 53 km. În alți ani, când alți colegi de redacție concurează, participă la alte distanțe. Traseul E, de 53 km, este unul din traseele populare la care numărul limită de înscriși este. Însă poate mai interesant este la celelalte, traseele mai lungi și cu diferență de nivel mult mai mare.

    salzkammergut-trophy-2017-04-1024x684.jp

    De la Mureș Runners au participat mai multi concurenți. Marcu Marius s-a înscris la distanța B, de 119,5 km și 3848 m diferență de nivel. După un start cu ghinion și la un pas să abandoneze, a făcut pană, iar reparația nu i-a reușit din prima, dar motivat fiind de faptul că a pierdut mult timp cu reparațiile, Marius recuperează o mulțime de poziții în clasament. „Am pierdut aproape o oră”, spune el. „După reparație pedalez kilometri întregi și zeci de minute fără să întâlnesc vreun concurent. Dar oamenii mă încurajau frenetic de pe margine. În final reușesc să depășesc vreo 200 de concurenți”.

    Marcu-Marius-salzkammergut-trophy-2017-1Marcu Marius – Salzkammergut Trophy 2017

    Însă așa cum observă orice conațional mai puțin obișnuit cu civilizația din Vest, atmosfera este incredibilă. „Ce m-a impresionat cel mai mult?”, povestește Marius. „Ajutorul primit din partea oamenilor. Salzkammergut este un eveniment, o competiție, un bun al tuturor indiferent că ești biker, localnic sau organizator”.

    Tot insistăm că la un concurs, când ești în focurile concurenței, nu ai prea mult timp pentru contemplat peisajul în ciuda faptului că organizatorii descriu de multe ori cu lux de amănunte cât de frumos este pe traseu. Fiind însă la concurs, concentrarea maximă este pe obținerea unui timp cât mai bun și mai puțin peisajul. Totuși nu sunt rare situațiile când în jurul tău este atât de idilic încât nu ai cum să nu observi natura.

    Stelian Hota a fost și el înscris la tura B. „Pentru mine concursul din Austria a fost ocazia de a vedea un peisaj superb”, spune el. „Un peisaj care ne-a dus deasupra vechii așezări Hallstadt, dar și pe lângă sau peste lacuri foarte frumoase. Traseul nu a prezentat, în afara diferenței de nivel, probleme tehnice deosebite, fiind aproape integral pietruit și asfaltat. Mi-a plăcut organizarea perfectă, căldura și educația oamenilor, dar mi-a lipsit sălbăticia munților de acasă”.

    Însă tura extrema de 211 km nu este străină cicliștilor români. Și în 2017 au fost destui care s-au înscris aici. „Un grup format din 4 persoane au ales traseul A”, povestește Radu Cordoșan, și el participant la Salzkammergut Trophy 2017. „Din grupul nostru alți 9 cicliști au ales tura mai blândă, de 119 km.”

    salzkammergut-trophy-2015-foto-erwin_haiSalzkammergut Trophy 2015. Foto Erwin Haiden

    Startul nu a fost deloc ușor pentru cei înscriși la traseele A și B. „La ora 9 dimineața, după o noapte ploioasă și în continuare pe ploaie torențială, termometrul arăta doar 11,5 grade. Concurenții încercau să-și facă loc pe traseu, însă așa ușor, după 4-5 km de la start, plutonul s-a lungit și fiecare ne-am poziționat unde ne era locul. Finalul primei cățărări ne-a dus până la cota 1350 pe un drum de macadam, întrerupt la jumătate de o urcare dificilă printr-o vale cu pietre pe unde majoritatea concurenților au împins. Pe coborârea ce a urmat am reușit să ne încărcăm bateriile pentru următoarea cățărare, mai scurtă de data aceasta și abordată cu mai multă energie. Aversele de ploaie s-au liniștit pentru o perioadă de timp, păstrându-se totuși o presiune atmosferică și o umiditate destul de ridicată”.

    La finalul zonei plate de după localitățile Bad Goisern, Obertraun și Hallstatt participanții de la tura B au găsit cel mai mare punct de alimentare al traseului. „Nu degeaba au amplasat punctul de alimentare la finele zonei plate”, spune Stelian. „De aici traseul se îndrepta către cea mai dificilă urcare, spre “Salzberg” (muntele de sare), o cățărare în serpentine cu rampe de 20%, urmând ca la final ultima porțiune de cca. 800m, să ajungă pe alocuri și la 37%. Chiar înainte să începem urcarea, a apărut și primul “petec” de cer fără nori care ne-a dat speranțe că vremea urma să se îmbunătățească. Așa a și fost.”

    Evident, și Radu a fost impresionat de eveniment: „Putem spune că locurile pe care le-am văzut pe traseu, organizarea concursului, punctele de alimentare, marcajele amplasate impecabil și calitatea traseului, până la suporterii care au stat ore în șir în frig și ploaie pentru a ne aplauda și încuraja sunt greu de transpus în cuvinte. Va recomandăm cu căldură să încercați, măcar o dată în viață să ajungeți la acest concurs. Munții, lacurile, cascadele și peisajele, parcă desprinse din poveste, au contribuit toate la o imagine de ansamblu ce definește disciplina și respectul față de natură”.

    Adrian Vancea a participat în 2017 pentru prima oară la Salzkammergut Trophy. Traseul C de 74 km a fost cel ales de el. Toată lumea era la curent cu condițiile meteo precare care aveau să fie în ziua maratonului. „De vreme rea nu îmi era frică în ziua cursei, eram pregătit cu echipament și pentru temperaturi sub 5 grade”, povestește Adrian.

    vancea-adrian-salzkammergut-trophy-2017-Vancea Adrian –
    Salzkammergut Trophy 2017

    „La ora startului ploaia s-a oprit. Am pornit din al doilea bloc de start. S-a plecat relativ lent și am depășit foarte multi concurenți pe primii 3 km. Prima urcare, Hallstadt, a fost cea mai brutală având înclinație la un moment dat de 25 sau 35 %. Pe prima porțiune, mai lată, am reușit să stau în șa. Îi puteai depăși pe cei care făceau push bike. Bicicleta funcționat perfect, picioarele mă ascultau, pulsul era ținut în frâu, dar ploua în continuare”.

    Totuși de-a lungul zilei temperatura a continuat să scadă ajungând și la doar 4 grade în toiul verii austriece. „Am fost inspirat să îmbrac și să țin pe mine haina mai groasă de ploaie”, spune Adrian. „A doua urcare de la Rossalm era pe placul meu, drum lat forestier, liber să nu te încurce ceilalți. Aveam 2 ore de pedalat, picioarele mă ascultau. La al doilea punct de alimentare m-am oprit să schimb bidonul și surpriză… Aveau cola!!!! Cred că a fost cel mai minunat lucru din sâmbăta aia!”

    Finalul concursului nu putea să vină mai repede. „Soare, frumos, public fain, aplauze. Sunt bucuros că am terminat întreg, fără accident, fără probleme tehnice, și fără crampe sau dureri. Cu siguranță particip și la anul. Singura nedumerire e încă distanța. A sau B.”

    Dar pentru că Salzkammergut Trophy este concurs de o singură zi, participarea nu ar trebui să se rezume doar la mersul la concurs și apoi repede acasă. Dacă tot ai bătut atâta drum până aici mai stai câteva zile. Ia și bicicleta de șosea cu tine și bucură-te de miile de kilometri de asfalt perfect pentru cursieră și offroad epic pentru mtb.

    salzkammergut-trophy-2017-01-copy-1024x5

    După concurs noi am decis să mai rămânem câteva zile, timp în care să mai facem niște ture de șosea si mtb. Nu este deloc greu să găsești trasee. Practic orice este asfaltat este ciclabil. Trebuie doar să ai grijă să fie drum cât mai mic pentru ca și traficul să fie lejer, dacă vorbim de ture de șosea. La mtb chiar nu trebuie să faci eforturi de imaginație. Poți alege în primul rând oricare din traseele de la concurs și parcurge din nou, de data asta în ritm de plimbare. Câteva sugestii de ture în zona Salzkammergut găsiți pe contul meu Bikemap.

    salzkammergut-trophy-2017-03-copy-1024x6

    Evident, după fiecare tură de bicicletă nu lipsea vizita la terme. Austria este foarte cunoscută și pentru așa ceva, iar cine merge iarna la schi sau vara la bicicletă, trebuie să-și facă timp și să le viziteze. Este modul ideal de a încheia ziua și de a te pregăti pentru următoarea. A, desigur alături de un weissbier!

    salzkammergut-trophy-2017-02-copy-1024x6

    Pentru anul viitor data următoarei ediții Salzkammergut Trophy este stabilită, așa că fă tot posibilul și organizează-te în iulie 2018 pentru a fi prezent/ă la linia de start. Între 13 și 15 iunie 2018 va avea loc a 21a ediție!


    Sursa articolului - Freerider

  10. calin_n
    Ultima postare

    Anul acesta mulți români au călătorit prin tot felul de țări departe. Zilele trecute am numărat pe cei care îi cunosc și au plecat cu motocicleta, cel puțin până în Maroc sau Mongolia. Sunt peste 15!

    Fără discuție, îi invidiez. Dar în mintea mea de foarte mult timp îmi tot revine o gând: vreau să cunosc foarte bine țara mea înainte să plec mai depărtate.

    Dar nu vreau sa fac asta oricum. Vreau să arăt și altora locurile descoperite de mine. Vreau ca celor dornici de cunoaștere și călătorii să trăiască aventura vieții lor în România. De la ideea asta am plecat când am hotarât ca trebuie să mai public un ghid al României, cu trasee de offroad. Alegerea numelui a fost simplă: Offroad Romania.

    Din fericire proiectul în care am investit atâta timp și energie (Carpathian 2 Wheels Guide) este perfect ca să pot materializa ideea care mă tot bântuie.

    Ce formă o să aibă rezultatul?

    Cu siguranță va fii un ghid printat și probabil o aplicație mobilă. Nimic nou până acum. Dar următorul țel este cel mai interesant: vreau că totul să fie disponibil în 5 limbi.

    20258115_1571431999574106_2174825745436127199_n.jpg

    Anul acesta nu am mai stat pe gânduri și am plecat la drum. Când am avut o zi sau doua la dispoziție am ales un traseu și am plecat. Deja am distribuit multe fotografii pe retelele de socializare.

    Acum, echipa este formata din 4 membri: Diana, Felix, Marian si eu.
    O parte din pozele făcute de noi sunt aici:


    Dacă vă place ideea noastră, vă rugăm distribuiți la prieteni.

    Vezi articolul integral

  11. Dam startul la inscrieri pentru o noua editie marca RAMS MX SCHOOL KIDS CHALLENGE!

    Cand: 16 Septembrie 2017

    Unde: Pe baza sportiva TCS Racing Park (Gorgota – Ciolpani).

    scoala-moto-copii-raduta-adrian.jpg

    Invitam pispireii, prichindeii si voiniceii sa se inscrie pina pe data de 14 Septembrie pe adresa de mail: sorina@topcrosstcs.ro. Ca si noutate, vom avea deschisa si o mansa pentru adulti, cursanti ai scolii, fie ca vorbim de enduristi sau motocrosisti, profesionisti sau amatori.
    Urmariti paginile noastre de Facebook RAMS MX School si TCS Racing Park pentru mai multe informatii.

    Va asteptam la un eveniment pe doua roti plin de distractie!


    View the full article

  12. Giurgeni, la Dunare sub pod. Deja la a doua editie, o ieseala asteptata de mult. De ce ? Pai cum sa nu astepti cu sufletul la gura un format care a iesit extraordinar anul trecut, cum sa nu astepti rasfatul gazdei (Fane) care te cinsteste si te simti mandru ca-i esti aproape si te omeneste cu de toate, numai bunatati si rasfaturi culinare. Anul asta s-a plusat, deoarece a mai fost Saru a carui onomastica a trecut nu fara ca acesta sa ne inece un pic in licori bahice si colac peste pupaza sa avem in familie un Tudorel, mare bucatar de ocazie care a considerat el ca cele peste 400 de sarmale, gratare peste gratare, borsul de peste de la mama lui si prajiturile pe care mama gazdei si sotia le-au gatit fara mila de diabet oferite de gazda nu sunt suficiente, ca e necesar un ceaun de 5 vedre de ciorba de burta cum rar mi-a fost dat sa mananc. Ce mai ne-am muncit putin sa facem fata festinului in lege de la fata locului dar ce mai turavura, cred ca mi-e foame si ma gandesc cu jind la ce a fost acolo :D .
    Timpul trecea dar parca nu suficient de repede pana la data mult asteptata, sa ne balacim in curentii dunarii de sub pod la Giurgeni era tot ce asteptam in saptamana aia. Ne-am organizat plecarea care cum reusea, unii de vineri dimineata, altii mai pe seara si unii mai putin norocosi de sambata, ba de prin Bucuresti altii de pe la Urziceni, fiecare pe unde era. Primul grup a plecat din Bucuresti si au intersectat calatorii din Urziceni pe la Slobozia, dupa o gura de cafea s-a trasat planul cumparaturilor care urmau sa fie facute la Tandarei. Zis si facut, liste peste liste, ce tot glumesc nici o lista, avem experienta, din ochi se dimensioneaza totul, cata mancare cata bautura tot. Cu desagile si porbagajele pline ne-am avantat, dupa ce am zabovit pret de o ora la Tandarei catre locatie. O baie rapida si toate au decurs de la sine intr-o insiruire fireasca de vineri la 14 00 pana Duminica la 14 00, da repede mai trece timpul asta cand esti in familie si te simti bine. Am fost o mica particica din noi vre-o 50 de adulti si o droaie de copii cu care ne-am batut la capitolul cine se distreaza mai bine. Am dansat, am ascultat muzica tare si multa: D si ne-am bucurat unii de altii si impreuna de tot ce este frumos si aaaa! De ploaia de stele care smulgea rumoare la fiecare corp ceresc care aprindea bolta instelata. Deja facand retrospectiva realizez un lucru, cuvintele sunt de prisos si oricat de talentat ar fii scriitorul nu reuseste sa reliefeze fiecare detaliu ( mai putin scriitorii clasici ) si traiere pe care le traieste cel fericit si blestemat cu dorul de duca, bolnavul cronic de calatorie! Dragilor viata este frumoasa si trebuie traita cat mai frumos. Ma inclin in fata voastra in special a celor care au fost acolo si imi pare rau de voi cei care nu ati ajuns. Show must go on: DIMG_2476
    IMG_2516 IMG_2530 IMG_2567 IMG_2570 IMG_2576 IMG_2583 IMG_2584 IMG_2590 IMG_2616 IMG_2620 IMG_2623 IMG_2626 IMG_2641 IMG_2649 IMG_2655 IMG_2664 IMG_2670 IMG_2673 IMG_2680 IMG_2681 IMG_2696 IMG_2699 IMG_2726 IMG_2733 IMG_2740 IMG_2741 IMG_2750 IMG_2752 IMG_2765 IMG_2766 IMG_2770 IMG_2773 IMG_2784 IMG_2787 IMG_2809 IMG_2816 IMG_2819 IMG_2881 IMG_2895 IMG_2906 IMG_2907_1


  13. cristi-mic
    Ultima postare

    I se mai spune și Vacadero, că-i cam grasă...

    DSC_9709_resize.jpg

    DSC_9710_resize.jpg

    DSC_9711_resize.jpg

    DSC_9716_resize.jpg

    DSC_9723_resize.jpg

    DSC_9724_resize.jpg

    DSC_9725_resize.jpg

    DSC_9726_resize.jpg

    DSC_9728_resize.jpg

    DSC_9729_resize.jpg

    DSC_9735_resize.jpg

    DSC_9736_resize.jpg

    DSC_9737_resize.jpg

    DSC_9738_resize.jpg

    DSC_9793_resize.jpg

    DSC_9799_resize.jpg

    DSC_9801_resize.jpg

    DSC_9803_resize.jpg


  14. Azi am avut plăcerea de a afla că președintele clubului DUCATI DOC BUCUREȘTI și-a propus să unească cele două reprezentanțe DUCATI ROMÂNIA și DUCATI CLUJ printr-o cursă pe o bicicletă DUCATI, plus pe lânga faptul că va îmbina pasiunea și sportul își dorește să ajute copii din centrele de plasament.

    CUM VA FACE ACEST LUCRU?

    Foarte simplu.  A decis să parcurgă traseul  București - Bacău - Vatra Dornei - Bistrița - Cluj-Napoca - Brașov - București pe bicileta lui DUCATI. Da e vorba de o bicicletă nu motocicletă.

    "Voiimage1 pleca vineri 4 august într-o aventură cu bicicleta, de aproximativ 1000 km, pe frumoasele drumuri din România.

    Cu sprijinul vostru - prietenii și colegii mei din clubul Ducati DOC București și Electrica îmi doresc să contribuim la fericirea copiilor din centrele de plasament. Soarta nu a fost așa darnică cu ei. Măcar noi, cât putem, împreună să încercăm să fim.

    Vă aștept, alături de mine, cu sufletul deschis , să dăruim pentru un viitor mai bun al acestor micuți.

    Bucuria și zâmbetele copiilor merită asemenea gesturi caritabile!"           - declară Cristi, pe site-ul unde se pot face donațiile.

    Cei care îl cunosc (mai mult sau mai puțin) știu foarte bine că este un om cu o activitate intensă și se implică în foarte multe proiecte și evenimente. Dovada o poate găsi orcine pe contul lui de facebook, printre pozele pe care le are publicate.


    CEI  CARE VOR SĂ DONEZE O POT FACE ACCESÂND LINK-UL DE MAI JOS:

    www.lindenfeld.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=4505


    Puteți urmării traseul parcurs de Cristi pe pagina lui de FACEBOOK. - click pe text

    Content Protection by DMCA.com

    Vezi sursa

  15. Adrian Crapciu
    Ultima postare

    Lately, I observed that whenever I speak with somebody about photography I always mention photo stories. I think during the making of Lost in East photo book I understood how important it is to be able to make photos that are not just individually strong but that also can stick together and tell a compelling story.

    In the last year, working as a sports photographer I covered a lot of competitions. The first thing that I like to give back to the organizers, even if they don’t request it, it’s a series of 15-20 shots that tell the story of the event. Of course, I also give them the other 300+ shots but for me, those 15-20 photos are the most important ones.

    It’s easy when you know in advance what story you have to follow, but what do you do when you start from zero? Let me explain it: I like to wander around with the camera, I am visually attracted by old buildings, dark tunnels, train stations, towers, river banks, vantage points…. For a long time, I considered this just a training – time when I try new techniques, discover new angles and so on. But recently I started to think if these images can be put together, if they can tell a story?

    For me, this is harder because it is more of an interior reflection. I need to go inside and try to understand why these photos speak to me, what emotions do they bring up inside me. The hardest part is to find the story that I want to say. Like this photography becomes a tool to look inside than to look outside.

    My first attempt to this kind of abstract story is Warsaw moods. Enjoy.

    DSC02591

    1/200, f/2.0, ISO 640

    DSC02681

    1/320, f/2.0, ISO 640

    DSC02892

    1/100, f/5.0, ISO 1250

    DSC02769

    1/400, f/6.3, ISO 320

    DSC02639

    1/80, f/2.5, ISO 320

    DSC02447

    1/160, f/4.0, ISO 800

    DSC02724

    1/4000, f/2.5, ISO 160

    Advertisements

    Vezi articolul integral

  16. Aici nu e prea mut de povestit... am incercat sa ajungem cat mai repede in Bergamo, trebuiau incaracte motoarele, un avions de prins... etc

     

    Eu am ramas in Milano sa am grija de incarcarea motoarelor si m-am indeletnicit cu o plimbare nocturna si compania unei prietene.

     

    large.output(594).jpglarge.IMG_2958.jpglarge.IMG_2951.jpg

  17. Aferim
    Ultima postare

    Un gând mai vechi al meu, să vizitez Sicilia, se va întâmpla în scurt timp.

    sicily

    Pe întâi iunie (de ziua copilului!) ? o să plec cu motocicleta spre insula aceasta, pe un traseu care are cu totul vreo 6.500 de km și include și o tură de jur-împrejurul coastei italiene. După aproape trei săptămâni ar trebui să fiu din nou acasă…

    siciliy 1

    Revin cu vești și poze!

    Anunțuri

    Vezi articolul integral

  18. Articolul anterior: ziua 1

    20170402_115653.jpg
    Barajul Valea Uzului

    Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.
    La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 
    Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

    20170402_095634.jpg
    Valea Trotusului
    Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!
    Valea uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.
    20170402_120832.jpg
    Barajul Valea Uzului
    E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
    Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

    20170402_133407.jpg
    Pasul Oituz
    Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

    20170402_133421.jpg
    Pasul Oituz
    Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
    Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

    20170402_155128.jpg
    Drum Covasna - Intorsura Buzaului
    A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
    Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

    20170402_163207.jpg
    Valea Siriului

    20170402_163153.jpg
    Lacul Siriu
    Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
    Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
    Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!

  19. rosbk
    Ultima postare

    Calendar 2017  ROSBK

    31.03 - 2.04 2017 Serres 2-4.06.2017 Pannoniaring 16-18.06.2017 Slovakiaring 6-9.07.2017 Brünn 1-3.09.2017 Motorpark Romania 20-22 .11 Rijeka - Croatia

    Vezi sursa

  20.   Home Back Next   Cât vezi cu ochii șoseaua taie deșertul fierbinte care pare nemărginit. Căldura încinge motoarele și radiatorul meu pierde constant lichid dar merg bine. Planul este să ajungen astăzi până la Darvaza, în mijlocul deșertului Kara-Khum, la 300 de kilometri de Keneurgengh, distanță pe care pe hărți nu este nici o altă […]


  21. This is the HTML version of Merchandise 2017 Page 1
    To view this content in Flash, you must have version 8 or greater and Javascript must be enabled. To download the last Flash player click here
    kawa_001.jpg

    Sursa: United Motors

  22. De sarbatori, te asteptam cu MEGA reduceri!

    - 35 pana la - 70% pentru vizitatorii magazinului
    - 25% pentru comenzile de pe shop.dementor.ro

    KTM RC 125 - 2.680 euro + tva 
    KTM Freeride 350 - 4500 euro + tva
    KTM Duke 690 R accesorizat - 6700 euro + tva
    KTM 1290 Superduke GT accesorizat - 12.300 euro + tva


    Vezi articolul integral

  23. SOMERSET, UNITED KINGDOM - JUNE 23: A general view of a camp site that has been flooded by heavy rain on the first day of the Glastonbury Music Festival 2005 at Worthy Farm, Pilton on June 23, 2005 in Somerset, England. The festival runs until June 26. (Photo by MJ Kim/Getty Images) [PNG Merlin Archive]

    Camping and hiking in the rain can be a fun and thrilling experience- however, it is not advisable to get wet as that may cause severe discomfort and ruin the excursion. Therefore, it is imperative that you keep yourself and your gear dry in wet weather. Here is how you may go about it:

    1. Carefully Choose What to Wear

    What you wear when venturing out into the outdoors, especially in a rainy season, is extremely important. Long sleeve shirts and mid-weight tights are perhaps the simplest, extremely comfortable clothing to have under a waterproof jacket. That is because they keep the jacket off the skin. Most hikers going on short trips into a rainy weather ditch the conventional hiking pants and solely rely on tights and a waterproof jacket.

    If on a multi-day hike in the rain, carry a set of dry clothes for when you stop to camp for the night and another set which you’ll be spending the day in. That will ensure you can warm when you stop, though you’ll be spending the entire day in the same cold and wet clothes. It is very important that you get to keep warm.

    As a rule of thumb, avoid cotton. Cotton attracts and absorbs water. If your clothes are made of cotton material, they will get wet very fast. Therefore, opt for synthetic and fleece materials as they can maintain some of their warm and puffiness even when it is soggy. Besides, synthetic and fleece materials are somewhat waterproof and are usually lightweight.

    For footwear, get waterproof trekking boots featuring waterproof gaiters for short excursions into the rain, and do breathable trail runners if on longer trips. Waterproof trekking boots having waterproof gaiters under hard shell pants create a shingle effect that is effective in keeping out the rain by sealing off the space between boots and pants.

    However, these gaiters, boots, and pants can’t suffice to keep dampness and sweat away for long; therefore, in a multi-day rain trip; it is prudent to go for trail runners as they are softer and more breathable than boots. Besides, trail runners minimize potential blister damage that may be caused by stiff leather. They are easy on the legs and dry quickly.

    2. Build the Right Shelter

    One of the factors you should put into consideration when looking for a tent is the kind of outdoor weather condition you will be exposed to when camping. Rainy conditions usually require double-wall tents- but make sure they are made by reputable outdoor companies.

    While out there, build and stretch the tent properly because by leaving any sagging parts, you will have inadvertently created funnels. Also, ensure gear inside the tent doesn’t touch the walls of the tent- especially if it is a single wall tent- as contact with membranes will make water outside to seep or soak through.

    Don’t pitch the tent at the foot of a hill: look for an elevated ground. Pitching a tent on the foot of a hill can expose you to very many hazards, including flooding. If there is a problem, you can dig a trench around your tent so as to keep off any floods or rivulets of water from the tent.

    3. Get a Zip-lock Bag

    There is no other feasible way some of the essentials will survive being damaged by water if you don’t carry them in an appropriate zip-lock bag. These bags are ideal for protecting your first-aid kit, books, oats, cell phone, toilet paper and even your map. Zip-lock bags are strong and durable; therefore, they can serve your for many trips and months.

    4. Carry Your Stuff in a Waterproof Backpack

    While you endeavor to protect wet-sensitive gear in garbage bags, zip-lock bags, and sacks, it is still important to protect them the outside by carrying them in a waterproof backpack. Waterproof backpacks keep away rain water and stuff inside the bag will always be dry and safe. Moreover, if your stuff gets drenched, it will get heavier.

    Also, open the pack as little as possible. That is because each time you open the pack, some rain will get in, and wetness will build up.

    5. Space Blanket

    Carry a space blanket when going for a multi-day excursion in the rain. A space blanket will come in handy if you are caught in an unexpected intense rain storm. It will cushion you from the rain and keep you warm.

    Conclusion

    With the right gear and enough preparation, an excursion on a rainy day will be fun, thrilling and memorable. Just follow what is outlined above, and you will love the experience.

    About the Author

    Jack Neely is a fitness expert, survivalist, and world traveler. He’s been in several life or death situations, and he’s making an effort to spread his knowledge around the web to help others survive these situations as well. He’s also on the content team at The Tactical Guru.

    The post How To Stay Dry While Spending Days in the Rain appeared first on Wilderness Collective.


    Vezi articolul integral

×