Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. La fiecare etapă MotoGP toți marii producători de motociclete pregătesc standuri reprezentative, pentru parteneri și invitații firmei, spații de protocol, pentru întâlniri și pentru expunerea noilor modele.

    Marele premiu al Germaniei este una dintre cele mai importante etape ale circuitului, concurs la care vin peste 100.000 de spectatori plătitori, public avizat cu experiență formată pe vechiul circuit stradal de la Sachsenring, așa că aici toată lumea încearcă să fie la înălțime.

    Cu Kevin Schwantz in standul Suzuki la Sachsenring 2018

    Standul Suzuki a fost amplasat în insula centrală din mijlocul circuitului, loc în care se ajunge traversând pista pe pasarelă.

    În fața cortului în care oaspeții puteau lua masa, două standuri separate prezentau motociclete. Într-un perimetru protejat erau expuse modele personalizate și replici ale motoarelor de competiție, iar în celălalt spațiu deschis, în care putea pătrunde oricine, erau expuse motocicletele de serie din gama actuală.

    Cu Kevin Schwantz in standul Suzuki la Sachsenring 2018

    Ca de fiecare dată, Suzuki a avut invitați de marcă și, în acest an, cel mai important a fost Kevin Schwantz, campion mondial la clasa 500 cc în anul 1993, unul dintre cei mai carismatici piloți din campionatul mondial.

    Cu Kevin Schwantz in standul Suzuki la Sachsenring 2018

    Marele pilot a venit în stand și răbdător, timp de peste o oră, a dat autografe tuturor celor care l-au așteptat.

    Bucuria de a întâlni un mare sportiv care a hotărât să se retragă din viața sportivă în momentul în care rivalul său, Wayne Rainey, nu a mai putut participa în campionat, a completat spectacolul unei curse desfășurate pe o vreme perfectă și pe un circuit spectaculos.

    Cu Kevin Schwantz in standul Suzuki la Sachsenring 2018

    Dacă sunteți unul dintre admiratorii marelui pilot Kevin Schwantz sau fan Suzuki, mai jos puteți citi articole despre evenimente în care Suzuki l-a avut invitat pe campionul mondial.

    Campionul Mondial Kevin Schwantz, vedeta-surpriză care a prezentat la Intermot noul Suzuki GSX-R1000R – filmul evenimentului

    Prezentarea noilor modele Suzuki la Intermot – spectacol de gală cu mari vedete

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Vezi articolul integral

  2. N-am dormit bine. Nu mi s-a mai întâmplat de când eram copil să mă trezesc din oră-n oră înainte de plecare. Chiar și-nainte de tura din America am dormit dus, de parcă urma să plec la Sinaia, nu în alt capăt al lumii. Nu-nțeleg ce e diferit de data asta. 

    Bagajele sunt puse de-aseară în motor, casca are viziera curată, inter-comul e încărcat. Termin cafeaua, mă încalț și plec. La 8.00 trebuie să mă văd cu Scutariu și cu trei prieteni de-ai lui undeva lângă Urziceni. Vom merge împreună până la Irkutsk, în mijlocul Rusiei, pe malul lacului Baikal. De-acolo ne despărțim. 

    Trag tare de gaz ca să nu întârzii, altfel iar o să umple ăsta grupul de watsapp cu “Predoi întârzie, ca de obicei”. Îl ajung din urmă, alimentăm, mai pierdem ceva timp în benzinărie și pornim la drum. Un drum urât, E-85, cu două accidente ce par a fi foarte grave. În continuare, în România se circulă haotic, iresponsabil. Scrâșnet din dinți, flash-uri, claxoane. Nu știu când o să ne facem bine. 

    Am schimbat setarea motorului astfel încât să funcționeze cu benzină proastă, iar acum nu mai trage ca-nainte. Nu-i nimic, n-am ieșit să mă dau. Până la urmă, m-așteaptă 10,000 de km. E de anduranță. Anvelopele Mitas E-07 nu-s deloc zgomotoase, iar asta-mi place. Nu prea au aderență, mai ales la început. Frânez și simt că frânez degeaba. Las că mă obișnuiesc eu, până la urmă important e să țină 10.000 de km. 

    IMG_7476-800x600.jpg

    Înainte de plecare m-am tot gândit și răzgândit în privința costumului de ploaie. Să-l iau, să nu-l iau… E un costum bun, dar ca orice costum impermeabil nu te lasă să respiri. Și tocmai mi-am luat Revit ul ăsta nou cu Gore-Tex. Lasă, nu-l mai car după mine. Până la urmă, cât să plouă? 

    Cam din oră-n oră, așa mă plouă. Și-așa va fi până la Moscova. Iar Gore-Texul ține la început, dar dacă ploaia devine serioasă, începi să te uzi. Prima oară la brațe, probabil din cauza fermoarului de ventilație care lasă apa să treacă. 

    Vama cu Ucraina: “păi tocmai la Magadan ți-ai găsit să te duci? Europa nu-ți ajunge?”

    Trecem repede de vamă. Mult mai repede decât m-așteptam. Sărim peste coada de mașini, arătăm actele și dăm peste un polițist de frontieră ucrainean care ne-ntreabă unde mergem. “Păi ce să cauți la Magadan? Să te plimbi? Europa nu-ți mai ajunge?”. E același care i-a spus anul trecut lui Scutariu c-o s-o pățească dacă se duce acolo și rămâne consecvent. Mulțumim de atenționare, dar de parcări cu plată, autostrăzi și hoteluri scumpe suntem sătui. Vrem altceva. 

    Primii kilometri în Ucraina trec frumos. Nu mai plouă, asfaltul e impecabil, drumul e liber și mărginit în stânga și-n dreapta de o lizieră care te protejează iarna de viscol. Hai că n-o fi atât de rău, comentez cu Scutariu. Uite c-au asfaltat. Dar minunea ține cam 15 minute, după care începe dezastrul. Gropi, cârpeli, denivelări. Trebuie să fiu atent, ca să nu-ncep călătoria cu vreo jantă strâmbă sau anvelopă tăiată. Suspensia e moale și absoarbe foarte bine șocurile, dar merg deja de 500 de km și mi s-a cam luat. 

    Țigările de 120 de euro 

    Îl zoresc pe camaradul de drum să tragă tare și să depășească. “Nu vreau, bossule, sa iau amenzi de la ăștia”. “Bine, mergi în ritmul tău. Eu o să dau drumul la muzică și mă țin după tine”. Când intru în acest “follow mode”, nu prea mai gândesc traficul. Totul se automatizează și preiau ritmul celui din față, îi respect toate deciziile, depășesc cu el, frânez cu el, și rămân cu gândurile mele. 

    La un moment dat, îl aud pe lider că vrea să-și ia țigări. “Bun, ne oprim, alege tu”. Apar două benzinării, iar dintre ăstea două, Scutariu al meu o alege fix pe aia de pe contrasens. Marcajul e șters, nu se mai vede nimic, dar la întrarea în benzinărie apare semnul “interzis”. Adică pe-acolo era ieșirea. Văd asta, dar fiind în acel “follow mode”, mă iau după el. Îmi dau seama că mai bine stăteam pe loc, dar e prea târziu: polițistul ridică deja mâna. Stop. Știu ce-o să urmeze.

    Ne arată semnul, ne ia actele, îl bagă pe Scutariu în mașină. Deschide ușa după două minute și-mi spune: “200 de euro, fiecare, ori ne iau permisele. Și sunt serioși”. Imi dau seama că suntem norocul lor pe ziua respectivă – de unde mai făceau o șpagă așa de frumoasă? – dar 200 de euro n-o să le dau oricât ar încerca să ne intimideze. “Scutariule, scoate-o la maxim 100 de euro, amandoi.”  

    In excursia asta am plecat mai nepregatit ca niciodată. Fără costum de ploaie, fără husă de cască, fără spider-net, fără bani cash pentru “situații neprevăzute”. N-am dat niciodată mită în România și n-aș dat în ruptul capului – dacă greșesc, plătesc, dar pe proces-verbal. Nu comentez, nu mă agit, ascult sentința, iar dacă e corectă semnez și plătesc. Dar în țări precum Ucraina, n-ai ce face și știu asta foarte bine. Nu sunt naiv. Dar am cinci lei în portofel, așadar când mă întreabă Scutariu dacă am bani, ridic din umeri.

    Așadar, Scutariu pleacă alături de polițiști în orașul aflat în apropiere, ca să scoată bani din bancomat și să le plătească amenda. Ce băieți de treabă. Dar lucrurile n-au fost nici acolo așa de simple. Fiind strădania lui la mijloc, o să-i las onoarea să vă povestească totul pe blogul lui. Cert e că, la întoarcere, l-am întâmpinat râzând – deja mi se părea totul foarte nostim. E bine că nu l-au bătut. Mi-a amintit de un amic din Basarabia care, după ce a făcut o trăsnaie și l-a luat poliția din Regie – eram studenți pe vremea aia – le-a mulțumit polițiștilor că nu l-au bătut.  Mai că era să uite de țigările ălea, dar le-a luat până la urmă. Asta să fie paguba.

    S-au întâmplat destule pe ziua de astăzi. Oprim la un hotel ieftin și bun, la marginea unui oraș urât. O cină rapidă, somn și din nou la drum. 

    alaturi-de-scuTARIU-800x533.jpg

    Alaturi de Scutariu, cu o zi inainte de plecare

    IMG_7498-800x600.jpg

    In Ucraina, inca aproape de granița cu România

    ucraina-2-800x533.jpg

    La drum. Foto: Mihai Birău


    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  3. vladSportivul clubului VN Motorsport Timisoara a avut la sfarsitul saptamanii trecute o prestatie foarte buna in campionatul balcanic de Supermoto (Et. IV, 14-15.07.2018). Vlad a terminat pe locul 2 la mare lupta, dupa ce a reusit sa se impuna in prima mansa (clasa Open).

    Vlad Neaga:

    „Weekendul de la Salonic a inceput cu putin ghinion. Nu mi-a functionat transponderul asa ca in primul antrenament am fost pe pozitia 21 (adica ultima). Dar in calificari dupa ce s-a remediat problema, am plecat din linia I, pozitia 3. In ambele manse am luat holeshot-ul, conducand cursa in primul viraj. Prima mansa am castigat-o reusind sa am o evolutie fara greseala Desi am fost urmarit in permanenta de pilotii bulgari. In mansa a II a totul s-a derulat aproape la fel, cu singura exceptie ca am fost depasit de pilotul bulgar neregulamentar. Acesta si-a creat un avantaj inafara circuitului (a taiat un viraj si a ajuns in fata mea). In ciuda contestatiilor rezultatul a ramas acelasi. Ma bucur ca am reusit sa castig prima cursa si ma bucur sa stiu ca nu am putut fi depasit intr-un mod regulamentar. Mulţumesc tuturor celor care m-au incurajat, mesajele m-au ajutat mult. Multumesc sponsorilor CS Dumbravita, Primaria Timisoara si Carmarione. Am reusit impreuna sa castigam si o cursa de supermoto din Estul Europei”.


  4. 1-1024x683.jpg

    Interview of the Month: Pol and Bradley’s favorites

    There are plenty of just a bit too serious interviews on our MotoGPTM heroes, so instead we thought we’d keep it nice and casual. We met up with Pol Espargaró and Bradley Smith in the Red Bull Hospitality to do a little quiz. The KTM duo had to guess each other’s favorites, and for every right answer they scored a point. Let’s see who came out on top!

    Pol: “Ah, I’m already pretty sure Bradley’s going to be so much better at this than me.”
    Bradley: “He doesn’t even know who his own favorites are. That’s Pol’s problem. Right, let’s do this. I’m ready!”
    Pol: “Me too!”

    1-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) & Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite MotoGPTM Legend?
    Pol: “Yes, I know this one! That has to be Randy Mamola. He helped Bradley out during his career and was inducted to the Legends Club at the Austin Grand Prix of this year. That’s a point for me; I’m sure!”
    Bradley: “He’s right. I have no clue as to who would be Pol’s favorite MotoGPTM Legend, but I do remember a rider that used to mean a lot to him. That’s Alex Barros.”
    Pol: “Yes, that’s a point for Brad.”
    Bradley: “Though Alex isn’t officially a Legend, right?”
    Pol: “He isn’t? Well, he sure should be.”
    Bradley: “You know what? We are now making him a Legend here on the spot.”
    Pol: “I totally agree. Alex helped me so much when I was only just starting out in racing, back when I raced in the Catalan championship. I was managed by a guy that knew Alex and he set up a meeting with him. He was so kind and he let me into his motorhome. As a little kid that meant so much. I really enjoyed him helping me back then.”
    Bradley: “That was back when television was still in black and white, right?”

    Pol vs Bradley: 1:1

    Favorite holiday destination?
    Bradley: “That’s an easy one. Pol’s is Australia. Surfing and the beach are the only things you could wake Pol up early for. Well, that and riding a MotoGPTM bike, obviously. He’ll wake up for that, too.”
    Pol: “That was a bit too easy. I don’t have a clue what Bradley’s favorite holiday destination is. Malaysia maybe, with extreme temperatures and the horrid humidity. He’d love that; he has to.”
    Bradley: “Hahaha … Yeah, just about right! No, I really enjoy going to America; California above all. I really like San Diego. Bit of motocross, pushbike rides, and the beach. That’s the good life.”

    Pol vs Bradley: 1:2

    Favorite racetrack?
    Bradley: “Easy again. That is Phillip Island. Australia and that track are at the top of his list, I’m absolutely sure.”
    Pol: “Oh, come one! This isn’t fair. Anyway, I guess Bradley’s would be Silverstone. Sole reason to go with that is because it’s his home track, because I really wouldn’t know …”
    Bradley: “It’s Mugello, though.”
    Pol: “Right, I should have known that. Another point for Brad.”

    Pol vs Bradley: 1:3

    7-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite movie?
    Pol: “Bradley’s? That’s a given! Has to be Dirty Dancing, both part 1 and part 2.”
    Bradley: “Pol is amazing, isn’t he? Guessing Pol’s favorite movie would be My Little Pony then. It just has to be.”
    Pol: “Who told you that?”

    Obviously neither Pol nor Bradley will be getting any point for this. The score remains 1-3.

    Favorite beverage?
    Bradley: Red Bull.”
    Pol: “It’s incredible; how do you know all this? But then Red Bull has to be your favorite, right? High five, man! We’re really good at this. But, do you know my favorite flavor too?”
    Bradley: “Err, dunno. Sugar free perhaps?”
    Pol: “No way. That has to be your favorite, since you’re constantly working on your diet. It’s Silver; the lime flavored one.”

    Pol vs Bradley: 2:4

    2-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) & Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite current MotoGPTM rider?
    Bradley: “I’d have to go with his brother Aleix. It might not be his absolute favorite, but he just has to say he is. It’s still family, right?”
    Pol: “Yes, Bradley nailed it. If it wasn’t for Aleix I would have probably said Dovizioso. Good guy all round and a fast rider too. Really nice guy, but of course my first pick would be my brother.”
    Bradley: “Pol, it’s 5-2 for me now. You are going to have to start picking up the slack. Just adding a bit of pressure for you.”
    Pol: “Well, another tough one. Cal Crutchlow, maybe?”
    Bradley: “Nope.”
    Pol: “It isn’t? Scheisse! [Shit!]”
    Bradley: “I’ll give you another shot. Don’t think you’ll get it anyways.”
    Pol: “Okay, so it’s someone I wouldn’t think of right away … Karel Abraham then!”
    Bradley: “Wrong! It’s Danilo Petrucci. Main reason is how he made it to MotoGPTM. He got so much stick when he rode the CRT bike. But every chance he got, he took. He just keeps making strides and now he’s managed to put his signature under a works contract. At this point in his career, that deserves respect.”

    Pol vs Bradley: 2:5

    Favorite car?
    Bradley: “Pol came in his dream car, so that’s a Lamborghini. Just no clue on what type it is. What was that again?”
    Pol: “Yes, he’s right. It’s a Huracán. I know Bradley doesn’t feel much for supercars, so that isn’t worth going into. I expect he would like a nice van; something his dirtbike would fit into. He could even live and sleep in there, that’s the sort of answer I’m expecting.”
    Bradley: “That’s not a bad idea, but to be fair, my dream car is a Rolls-Royce.”
    Pol: “Of course, I like those too.”
    Bradley: “To put it simply; I have two sides. I’m from Oxford, so I’m expected to be the gentleman. A bit posh. That’s why I like Rolls-Royces. My grandfather has one; a 1996 or 1997 model. His car still looks amazing. But yeah, then I’m also a gipsy, so living out of a van is something I’d enjoy too. So, Pol’s answer was actually half good. Can we award half points?”

    Pol vs Bradley: 2.5:6

    8-800x533.jpg

    Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite animal?
    Bradley: “I know that one too! A kangaroo.”
    Pol: “Here we go again! Everything comes down to my love for Australia.”
    Bradley: “Don’t get me wrong, but we’ve been teammates for … wow, a long time. Since 2014, I guess? You get to know a person, you know.”
    Pol: “But then tell me, how come you seem to know me a lot better than I know you? You’ve never told me about your favorite animal.”
    Bradley: “I don’t talk about my personal life that much, actually.”
    Pol: “Do you even like animals at all? I don’t even know that. I’m going with a rabbit; shot in the dark.”
    Bradley: “Nope, it’s a crocodile.”
    Pol: “How was I supposed to know that? You like crocodiles; that’s crazy!”

    Pol vs Bradley: 2.5:7

    3-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) & Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite sport? Amendment: no other forms of motorsport allowed.
    Pol: “If that’s the case, it has to be cycling for Bradley.”
    Bradley: “That’s right. For Pol I’d go with ski touring, like hiking in the mountains but on skis. He lives in Andorra, and I know he goes into the mountains there a lot during winter.”
    Pol: “I’ll let him have half a point, because I really do like surfing too. The other sport, I think, is officially called Skimo.”

    Pol vs Bradley: 3.5:7.5

    Favorite food?
    Bradley: “I’d go with pan con tomate, a typical Catalan thing.”
    Pol: “Good again. I really love that. Basically, just toast you rub tomato into. Bit of oil and some cured ham to go with it. I think Bradley would go with something like a nice and big hamburger maybe? That’s what I’d pick for him if we’d be in a restaurant.”
    Bradley: “It’s a typical British roast dinner. We usually eat that on a Sunday and it’s actually pretty quaint. Meat, potatoes, and greens. No points for Pol.”
    Pol: “Seriously? I’m getting owned here!”

    Pol vs Bradley: 3.5:8.5

    6-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite motocross rider?
    Bradley: “Oh my god … Best guess? Vico [former Spanish MX rider].”
    Pol: “No, mine is Jorge Prado. He’s young, he’s talented, and he’s always smiling. Good kid and a Spaniard of course. Another bonus; he’s a KTM rider too. Bradley’s favorite is … “
    Bradley: “We have the same complexion.”
    Pol: “I know, I know. The American, right? Didn’t he race for Kawasaki?”
    Bradley: “And Suzuki, and Honda too. Raced the number 4.”
    Pol: “I just can’t come up with the name!”
    Bradley: “It starts with Car …”
    Pol: “Carmichael, yes.”
    Bradley: “Okay, we’ll let Pol have half a point.”

    Pol vs Bradley: 4:8.5

    10-800x533.jpg

    Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite music?
    Bradley: “Pol would go with Reggaeton, I guess.”
    Pol: “No way, come one. You would like Ed Sheeran. He’s English too, right?”
    Bradley: “But then everyone likes Ed Sheeran.”
    Pol: “And he’s orange like you too. Aren’t the two of you related?”
    Bradley: “Sort of, but I’m a lousy singer. Not too many ginger guys make it, so we have to stick up for each other. Brothers for life.”
    Pol: “Let’s just agree neither of us get a point here.”

    Pol vs Bradley: 4:8.5

    Favorite corner?
    Pol: “Bradley would like a hard and very technical corner, lacking any form of grip. That’s where he shines; that’s the sort of corner he likes most.”
    Bradley: “The corner everyone hates, I love. Completely counterintuitive. Take a rainy day at Misano, turn 1. That would probably be it for me.”
    Pol: “It would be impossible to guess my favorite; I don’t even know what my favorite corner is!”
    Bradley: “I really like nicely cambered corners, but those are becoming rare. Assen’s Stekkenwal is one.”
    Pol: “Loads of grip, too. That’s one amazing corner, indeed.”
    Bradley: “And the final turn at Phillip Island is the same. You turn in, the bike slightly floating, only to pick up the grip again really fast. That sensation is awesome.”
    Pol: “We didn’t really score any points here, did we? But we both did have nice answers. What would you say if we both get a point, for the effort.”

    The judges aren’t particularly harsh today. A mark on both scorecards. Pol vs Bradley: 5:9.5

    14-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) KTM RC16 Assen (NED) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite fruit?
    Pol: “I go for grapes, he eats a lot of them.”
    Bradley: “I do, actually. And Pol’s favorite fruit? Let me think.”
    Pol: “Don’t you dare say bananas! That would be too easy of a joke to make.”
    Bradley: “No, I think he probably really likes durian.”
    Pol: “Oh no, that’s that weird Malaysian fruit, right? Those things smell so bad.”
    Bradley: “The smell is horrendous, I know. But they really don’t taste too bad.”
    Pol: “Yeah, it’s really bad. So bad even, you’re not allowed to bring durians to your hotel.”
    Bradley: “Yes, and Pol loves them.”
    Pol: “No, I really don’t! I can’t come up with what they call my favorite fruit in English. [Pol gets up and gets a piece of fruit from the bowl in the Red Bull Hospitality]. This, what do you call that? A plum? Yeah, that’s right! I like those.”

    Pol vs Bradley: 6:9.5

    Favorite street bike?
    Bradley: “That’s the Husqvarna Vitte … something Pilen.”
    Pol: “It’s the new Husky, but I’ll go with the Svartpilen. That bike looks so cool. I don’t have one yet, but I’m waiting for it now.”
    Bradley: “Hahaha, That’s right. I remember Pol at last year’s EICMA in Italy. He just had to have one. Of course, he’s still hoping they’ll give him one.”
    Pol: “For Bradley it has to be an enduro bike of some sorts. Something like those new KTM 300cc 2-strokes.”
    Bradley: “If we’re sticking to KTM built bikes, that would be the one, yes. But I’d really love me something like a café racer. KTM just doesn’t build bikes like that. The other day I saw a promo on Max Verstappen’s new bike. That thing is incredible. I think that would be my dream bike right now. It’s completely different from anything that’s come before it. You know what, I’ll let Max pay for it and then borrow it off him every once in a while.”
    Pol: “Yeah, you show him how to ride it.”
    Bradley: “I will!”

    Pol vs Bradley: 7:10.5

    13-800x533.jpg

    Bradley Smith (GBR) KTM RC16 Assen (NED) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    Favorite Marvel or DC character?
    Bradley: “What’s Marvel or DC?”
    Pol: “Come on, Brad. You know this!”
    Bradley: “Is that with all those Spider Man kind of characters?”
    Pol: “Yeah, those popular superhero movies.”
    Bradley: “If that’s the case I know Pol’s favorite. Has to be Wonder Woman.”
    Pol: “Bradley would pick the green one, that ugly guy. The Hulk, that’s right. But Bradley is right about Wonder Woman. I really like her.”
    Bradley: “She is beautiful, isn’t she? Isn’t the actrice French? I’m pretty sure she is. I’d want her to be French. She could talk French to me all day long, even though I wouldn’t be able to understand a single word she’d say.”

    Pol vs Bradley: 7:11.5

    Favorite MotoGPTM battle?
    Pol: “Am I even in with a shout of winning this anymore? Anyway, I have no clue. I don’t even know that for myself, my favorite MotoGPTM battle …”
    Bradley: “If I remember correctly it was Assen 2015. It was a scrap for P5, so no-one saw the battle on TV, but to me it was the most epic battle ever. We were both in the group.”
    Pol: “I remember that. That was a really good fight. I also remember having terrible arm pump. I just kept throwing the bike into the corner like a madman, blocking the rest, basically turning myself into some sort of riding chicane. In the end I did manage to come out on top, but the arm pump really didn’t make it any easier.”

    Okay, points for you both. That makes the score 8-12.5, with Bradley leading the way. Last question is a bonus. There are two points up for grabs for both of you.

    Pol: “I’ve lost already, right? But I’m going to defend my honor by getting this right. Should make the loss feel less painful.”

    4-800x533.jpg

    Pol Espargaró (ESP) & Bradley Smith (GBR) 2018 © Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem

    His favorite model?
    Pol: “Model??? I’m going to go with Axel Pons; he’s a model now. What are you laughing about, Brad? He really is a model; I’m not kidding. Come on, tell me! Am I right? I’m not entirely certain it’s right …”
    Bradley: “You’re only saying this because it’s the only model you know.”
    Pol: “That’s about right.”
    Bradley: “Let’s be honest, most pictures of models are photo shopped beyond recognition. So, I’m just going to go with Wonder Woman again.”
    Pol: “Brad’s right. Let’s just both go with Wonder Woman.”

    That round changing nothing for the final score – 
    Pol vs Bradley: 8:12.5

    Bradley: “Oh yeah, I’ll have that! It’s one of the few times I’ve managed to finish ahead of Pol over the last two years. This is my moment of glory … yeah!”
    Pol: “But if we turn the page, I win. But okay, I’m content with this. In the end I came out second overall and that’s a podium finish regardless. I’m kind of proud of that.”

    Photos: Jarno van Osch/Shot Up Productions | Guus van Goethem


  5. Moto-Guzzi-V85.jpg

    La scurtă vreme după intensificarea zvonurilor privind o motocicleta adventure bazată pe conceptul Moto Guzzi V85 prezentat la EICMA, jurnaliștii de la Motorrad Magazine au surprins în teste o versiune pre-producție a viitorului model italian.

    Mai mult decât atât, inginerii Moto Guzzi au depus numeroase patente în ultimele săptămâni, toate indicând dezvoltarea intensă a unui model adventure de cilindree medie. Conform acestor patente, motocicleta ar urma să beneficieze de un V2 transversal, un element distinctiv Moto Guzzi, care livează aproximativ 80 CP dintr-o cilindree de 850 cc. Puterea furnizată de propulsorul cu răcire cu aer și ulei ajunge la roata spate prin intermediul unei transmisii cu cardan și cel mai probabil va beneficia de un sistem de control al tracțiunii, o componentă electronică tot mai importantă pe motocicletele moderne.

    La nivel de aspect, versiunea surprinsă în pozele spion păstrează în linii mari design-ul conceptului, fiind vizibile modificări subtile la nivelul parbrizului redesenat, la nivelul canelurilor de pe chiulasa, respectiv suspensii. Un element important identificat la versiunea pre-producție este reprezentat de sistemul de prindere pentru cutiile de bagaje, cel mai probabil pregătit să acomodeze accesorii metalice sau textile.

    Nu există încă un calendar oficial pentru lansarea Moto Guzzi V85, dar ne așteptăm ca modelul de serie să vadă lumina zilei la EICMA în acest an, pentru a fi disponibil clienților începând cu 2019. Timingul lansării este extrem de important, având în vedere competiția acerbă din segment, BMW și Triumph lansând anul acesta F 850 GS și noul Tiger 800, iar KTM și Yamaha pregătind lansarea modelelor 790 Adventure și Tenere 700.

    Moto-Guzzi-V85-2.jpg


  6. poteca-extreme-expusa-de-creasta-la-munte-mtb-bicicleta.jpg

    O potecuță deosebită și “expusă” cum se spune, numai bună de mers pe ea, pe vreme bună. Un traseu de făcut pe o bicicletă cu tijă de șa reglabilă, asemena celei pentru care am făcut recenzie chair azi.


    Sursa: Freerider

  7. motosuport
    Ultima postare

    ULEI DE LUPTA MADE IN FRANCE

    Ipone, uleiul de lupta Made in France, fondat in sudul insorit al Frantei in 1985 are ca filozofie unica si dorinta: 100% ulei de motocicleta.
    Ipone este o companie inovatoare care a reusit sa se adapteze si sa se dezvolte pentru a deveni lider de piata in mai putin de 10 ani.

    Crearea brand-ului Ipone

    Ipone leader in piata franceza de ulei 2T, primul ulei cu aroma de capsuni.

    Cucereste 25% din piata franceza. Prezent in 3 tari.

    Creaza bidonul de 1L cu dozaj

    Cucereste 33% din piata franceza. Ipone este prezent in 7 tari.

    Ipone este prezent in peste 20 de tari. Ipone isi uneste fortele cu Red Bull si devine partener cu Red Bull MotoGP Rookies Cup.

    Ipone este prezent in mai mult de 40 tari. In cautarea inovatiei, lanseaza „Speed and Easy Shift" din gama Katana ce pur si simplu iti va crea dependenta.

    Astazi Ipone are nu mai putin de 1500 de distribuitori in Franta si 40 de importatori pe 5 continente.

    banniere-REDBULL.png

    Produsele Ipone sunt certificate de RAR sub numarul de licenta 4503/04.03.2016


    Vezi sursa

  8. Enduro la Scoala de Soferi AMI. Te antrenezi cu cei mai buni instructori

    Enduro la Scoala Moto AMI - Cursuri cu campion Alex Ionescu

    Alex Ionescu

    Motociclismul este o pasiune perpetua

    In cei 20 de ani de mers cu motorul, Alex a castigat multiple locuri pe podium si titlurile de Campion National si Campion Balcanic la Motocross. Acum, Alex va fi instructorul tau la cursurile de Enduro.

    De la el vei invata sa manevrezi mai bine motocicleta si iti vei cunoaste mai bine propriile limite. Pana la sfarsitul cursului de Enduro la scoala AMI, gropile din asfalt, petele de nisip sau liniile de tramvai nu iti vor mai crea momente de panica si nu ti se vor parea greu de abordat.

    Ce facem?

    Cursul de enduro la Scoala Moto AMI cu Alex Ionescu este conceput special pentru a te invata cum sa manevrezi mai bine o motocicleta. Exersam pe teren denivelat cu motociclete adaptate pentru incepatori, iar exercitiile sunt structurate in asa fel incat sa te acomodezi treptat.

    Vei invata cum sa iti adaptezi pozitia pe motocicleta in functie de ce manevra ai de facut. Fie ca te ridici in scarite sau te apleci odata cu motocicleta. Vei exersa abordari de gropi si denivelari, plecarea din rampa si coborarea pantelor, evitari de obstacole si multe altele.

    Detalii

    Modulul de baza este conceput cu 4 ore de antrenament = 600 lei
    Echipament de protectie avem noi. Tu trebuie sa vii cu pantaloni lungi si bocanci.
    Se organizeaza in Bucuresti – iesirea spre Autostrada Soarelui.
    Vezi harta >> aici
    Cursurile au loc in weekend
    Locuri disponibile per zi = 8

    Reducere Scoala Moto AMI

    Cursantii inscrisi si/sau promovati ai scolii AMI 2017-2018 beneficiaza de 50% reducere la modulul Enduro de baza.

    Programari

    Da un SMS la 0728225933 cu textul Enduro
    Noi te vom contacta pentru a stabili programarea si orice alte detalii organizatorice.

    Scoala AMI sustine cursurile gratuite organizate de Asociatia Moto Incepatori.

    Cuvinte relevante: campion enduro, Alex Ionescu, enduro, ore enduro, curs enduro, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, scoala soferi bucuresti, reducere scoala de soferi, reducere scoala moto, scoala moto categoria a, scoala categoria a, scoala moto ami, scoala categoria a bucuresti, permis de conducere categoria A.


    Vezi articolul integral

  9. His close friends nicknamed him ‘James’ as Swede Gustaf Göthe had bought his first James motorcycle in 1914. When riding Husqvarna, his major merits consisted of victories in the ‘Novemberkasan’, the Six-Days ISDT and the prestigious ‘Majtävlingen’ – the May Trophy. Gustaf Göthe was also a well-respected engineer at the Huskvarna factory, being responsible for developing the famous 150-model - a 550cc Husqvarna V-twin. It was Husky’s first own-manufactured machine and came out in 1919.

    The two phantoms Gustaf Göthe and David Senning captured gold medals in the 1922 Swiss ISDT. Three Husqvarna riders from Sweden took part in the event, where competitors had to manage steep hills in the Alps. Going uphill, not only strained the engines of the workhorses, but also put severe pressure on the brakes when going back down. Most riders were not used to such obstacles, which of course influenced their performance. Göthe however, was often heard humming the unfinished tunes of Beethoven or the ‘Magic Flute’ by Mozart when he was riding.

    20s_gustaf_gothe_hqv-.jpg

    Conquering the dwindling passes in the Alps, many a rider got stuck with problems and had to abandon the race. The Husqvarna riders had the disadvantage of the weight of their machines, which caused them to ride with care. The engines tended to overheat as they were used to the limit. Thanks to Gustaf Göthe and his partners, the Swedish efforts in the team resulted in third place after England and Switzerland. In 1923, Göthe took the Swedish Husky team to an overwhelming victory in the ISDT on home grounds. But this successful rider was more than a strong man behind his handlebars.

    22_6days_ch_g_gothe_husqvarna.jpg

    He started riding back in 1913 and did his very first race on a twin-cylinder Humber motorcycle. In the following year, he set off on an English James machine, hence the nickname given to him by his colleagues. Gustaf Göthe was a young man with an engineer's degree when he joined Husqvarna in the first month of 1917. He was going to be responsible for R&D in the coming model 150 with a half-litre engine manufactured in-house. This is his story:

    Gustaf Göthe: “The task given to me was twofold, if not more, partly I was to enhance the riding characteristics of the existing machine, and partly to develop a brand-new engine, which would make Husqvarna an entirely domestic product. Actually, the first plan included two vehicle versions – one lighter motorcycle for solo riding and one sidecar unit. But due to financial restrictions and other limitations, it was only possible to make the solo version, which then could be fitted with a sidecar as an option.

    22_gustaf_gothe_hqv.jpg

    “My responsibility included research in balancing the machine, keeping the overall weight to a minimum and making a reliable power source, which endured strain. The engine had to be quick and flexible and free from vibrations. But after the war, it was difficult to find decent material to work with. I went to Denmark where I found an AJS and a couple of other old machines, which was enough to do some experiments at the factory.

    “I was also handicapped because of the lack of a test-bench since I needed to run the engine in order to develop its characteristics. The solution was to travel nearby to the village of Klevaliden, where some of the problems could be managed. On the other hand, there was also a shortage of fuel and the restrictions also had a negative influence, delaying my work. During 1918, I was able to finish the three-speed power source that would eventually be used on the Husqvarna model 150, which was presented the following year. The finished product was a 550cc four-stroke V-twin with side-valves, sturdy cooling fins and an Amac carburettor. The published performance was 10 horsepower but in reality, there was more clout in this power-house. However, it was decided to keep the figure low for tax reasons.

    23_6days_start_gustaf_gothe_gold_medal.j

    “There were more things to take care of - the rest of this new machine such as the frame, suspension and riding position had to be developed for proper use. I made several trips to southern Sweden before the final work on my drawing board could be done. I was not allowed to change the front forks as the factory had a substantial inventory of these parts. Then again, there were repeated follow-up journeys to establish endurance, reliability and quality of the new 150 model. Finally, celebrating New Year’s for 1919, we could also praise the very first own-manufactured Husqvarna motorcycle. It was a great moment in my life and it also turned out that this motorcycle would path the way for a great future of the company.”

    Back to racing, and in 1919, Gustaf Göthe once more took an important victory for his factory. Riding his new, own beloved machine, he ousted the competition by winning the prestigious Novemberkasan – a remarkable feat that he would repeat five years later when Göthe came first, riding a Husky sidecar carriage. He did a few more racing stunts, but from now on, Gustaf mainly concentrated on the work at the Swedish factory. In one of the pictures captured in the early 20s, we see Göthe on his machine equipped with gas-light and the feeding tube mounted on the bottom of the rear-frame.

    30_hqv_500-tv_gustaf_gothe.jpg

    In 1928, the genius left Husqvarna and moved back to Stockholm where he became an editor at a weekly newspaper, covering sports. Shortly thereafter, he was hit by a car in a blind corner, which cost Göthe his life – a huge loss after so many successful races without injuries. Finally, a last wonderful truth, which tells you tons of Gustaf Göthe’s remarkable character. He always carried his tuxedo in his luggage when riding to an event as it would be unthinkable to present oneself in any other clothes at a prize ceremony. Wow!


  10. Un peisaj ce te face să crezi că ai nimerit într-un decor de la Facerea Lumii – așa sunt Cascadele Krushuna. La numai 200 de km depărtare de București se află acest Paradis. Iar după alți 15 km, la Peștera Devetashka, senzația aceasta – că ești în locul în care s-a plămădit Lumea – te cotropește pe deplin.

    devetaschka cave 1

    Dar până intri în peșteră te vei întreba dacă n-ai cheltuit timpul aiurea: din drumul asfaltat un semn ruginit îți arată un drumeag de țară, ce se înfundă între bălării; dintre ele răsar structuri de beton abandonate și o baracă ruginită. După ce treci de o barieră strâmbă, în peșteră ai intrat într-o altă lume…

     

     
    Reclame
     
     

     

    Vezi articolul integral

     

  11. Cu ceva vreme în urmă spuneam că întrecerile de ciclism sunt un pretext excelent pentru plimbare și cicloturism. Părerea este că pentru un pasionat, concursurile sunt ocazia perfectă când poate ieși cu întreaga familie la plimbare. O zi trage tare la concurs și o zi iese la plimbare cu cei mici și mari.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-05

    Așa am făcut și noi cu ocazia concursului Maratonul Vinului aka Marvin de la Urlați. Am fost de multe ori aici, la concurs, dar de prea puține ori am și ieșit în afara concursului, să vedem ce mai e în jur. Și credeți-mă, ai ce vizita.

    La Urlați ne-am întâlnit cu Outhentic Cycling Romania și Mircea Crisbășanu care ne-a fost ghid. Tot el ne-a recomandat și unde să rămânem peste noapte întrucât, deși e greu de crezut, posibilitățile de cazare în Urlați și împrejurimi sunt foarte reduse, în ciuda faptului că zona este turistică și împânzită cu crame și vii. Cazarea asigurată de Mircea a fost la localnici. Am stat practic la ei acasă, mâncarea fiind de asemenea, cât se poate de autentică.

    cicloturism-urlati-foto-Outhentic-Cycling-Romania-2-1024x666.jpg?x20673foto Outhentic Cycling Romania

    Pentru mini-sejurul de la Urlați am decis să tragem tare la concursul Marvin de sâmbătă dupa care, după concurs și în ziua de duminică, să ieșim pe bicicletă, împreună și cu copiii, la o tură pe dealurile de printre vii. Am vizitat astfel Conacul Urlățeanu, sau Cramele Halewood și Crama Rotenberg, dar ne-am oprit și la Adrian Aldea meșterul dogar din Ceptura, Prahova.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-07

    Se numește „degustare” ce faci la crame, însă te asigur că bei destul vin. Ești invitat să testezi 3-4 chiar 5 soiuri, așa că atenție la „nivel”. Cel mai bine este ca masa de dimineață să fie bogată, să ai resurse măcar pentru jumătate de zi.

    Nu suntem noi mari experți în vin, dar atmosfera de la crame este plăcută, mai ales când ești plimbat printre butoaiele puse la învechit, ascultând povestea cramei și a soiurilor de struguri specifici zonei. Așa că dacă înainte îți pălcea vinul din varii motive, acum ai un pretext în plus să fii mai atent atunci când cumperi ceva din supermarket.

    cicloturism-urlati-foto-Outhentic-Cycling-Romania-1-1024x628.jpg?x20673foto Outhentic Cycling Romania

    Apropo de spermarket, la fiecare degustare vinurile erau prezentate de la cel mai slab la cel mai tare și din punct de vedere al tăriei alcoolice, dar și al prețului. Așa am aflat și noi pe unde ne aflăm, practic pe la începutul scalei, mai pe la vinurile de supermarket. Am aflat ce înseamnă un vin comercializat în magazine obișnuite și de ce alte vinuri sunt (mult) mai scumpe fiind de găsit doar în magazinele speciale sau la restaurante. Am degustat din fiecare și nu încape îndoială că ține exclusiv de papilele gustative ale fiecăruia, decizia prin care te hotărăști dacă îți place vinul scump sau cel obișnuit.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-09

    Ține cont însă că atmosfera în care bei vinul contează aproape la fel de mult la gust. Pentru noi, după concurs fiind, ambianța era cât se poate de potrivită. Voiam să ne relaxăm!

    În regiunea din preajma orașului Urlați există mai multe crame ce pot fi vizitate. Este nevoie să se strângă un grup și ideal este să ai și ghid pentru a profita la maxim de rețeaua de drumuri din zonă. Spre exemplu noi nu știam cât de multe drumulețe de țară fuseseră asfaltate în ultimii ani. Nici nu ai cum să le găsești dacă nu știi de ele. Împreună cu Mircea am parcurs o parte din ele și ne-am bucurat că, fiind atât de mici și retrase, traficul auto pe ele este practic zero, drumurile fiind absolut perfecte de pedalat împreună cu copiii.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-01

    Traseele pot avea lungimi variabile. Se poate stabili o tură scurtă de câțiva kilometri care să poate fi făcută și cu copii mici sau foarte mici. Sau se pot face ture mai lungi, chiar și de peste 20 km, care să includă suficiente obiective turistice și acestea ușor de parcurs alături de cei mici.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-06

    După crame ne-am oprit în Ceptura unde l-am vizitat pe Adrian Aldea, meșterul dogar. Adrian construiește butoaie din 2002. Până azi el și-a cizelat permanent tehnica, devenind un mester tradițional, dar și artist în meseria sa. Ne-a arătat cum se clădește de la zero un butoi, dar ne-a povestit cu tristețe și că tradiția este pe cale de dispariție. Puțini tineri din România se arată interesați să învețe meseria asta. Aș adăuga eu că mai degrabă străinii din Vestul Europei ar fi mai doritori să păstreze aceste tradiții din Est, asta pentru că la ei totul este deja mult prea mecanizat.

    cicloturism-urlati-foto-Outhentic-Cycling-Romania-4-1024x623.jpg?x20673foto Outhentic Cycling Romania

    Popasul de la Adrian a fost cum nu se poate mai potrivit. Pe lângă poveștile despre butoaie și pe lângă faptul că cei mici s-au putut juca în curte cu diferitele instrumente tradiționale, meșterul din Ceptura ne-a pregătit și o masă cu slănină, brânză și ceapă, totul servit pe butoi în crama proprie, acompaniată de vinul propriu, un vin de masă, nepretențios, dar extrem de bun și gustos.

    cicloturism-urlati-foto-Outhentic-Cycling-Romania-5-1024x682.jpg?x20673foto Outhentic Cycling Romania

    Asta s-a întâmplat în weekendul cu Marvin, dar asta se întâmplă în fiecare weekend când mergem la un concurs. Avem ce vizita în România, iar locurile chiar merită să fie descoperite și promovate.

    cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-02 cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-03 cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-04 cicloturism-dealu-mare-urlati-prahova-08 cicloturism-urlati-foto-Outhentic-Cyclin

    Sursa articolului - Freerider

  12. An Israel Classic on demand

    Going on tour in your home country Israel is always a treat for us, so naturally when Carlos my pal called to say he wanted to do a pre-tour run I was more than happy to accommodate him. Carlos only has 4 days for us to do a 9-day Israel Classic tour but a he agrees, we will cram things in. So, we set a course that will take in most of the major attractions knowing we may need to leave some out on the way, but for sure will have some very long days.

    17.pngPre-Tour Planning

    Carlos came through the southern border crossing between Aqaba and Eilat. This is the southernmost tip of Israel, so I had to get down there to meet him with 2 bikes. The TAMARBIKES Logistics took care of the new 2018 Matt Black Super Tenere XT1200ZE for Carlos and it was trucked down to Eilat. I decided to ride down on my 2017 Grey and Blue Super Tenere XT1200ZE. Zikhron Yaakov, my home, is a small village on mount Carmel, a 413 KM ride to Eilat. I set out Tuesday afternoon for the ride. The ST did this with relative ease and comfort even with a full load of luggage for the week ahead. I rolled in to Eilat just before 19:00. Met a friend for dinner and packed it in early to get ready for the long couple of days ahead.

    Israel motorcycle tourGetting ready to leave

    Day 1 – Eilat – To Jerusalem 500km

    There is a big desert north of Eilat – The Negev. Its an amazing beautiful and full of ‘surprises’ if you know where you are going. Geology, archaeology, culture and great riding are all part of its characteristics. Carlos came across the border (the first) from Jordan a little after 09:00 and after a short briefing, packing the bikes and getting our first hydration for the day we headed south and west up into the Eilat granite mountains running up right next to Egyptian Border (The second). These granite rocks are the backdrop to Eilat creating a dramatic effect of a town nestled between mountain and sea, in this case the turquoise Red Sea.

    15.pngIt’s a climb from sea level to the Ovda plateau at 500 meters elevation. Roads roll from side to side and you are sure that the middle of the tire is getting very little use. Once on the Plateau things level out and roads straightened out and become longer yet a little cooler (only 36 degrees!). Once past the 75km marker, we are heading back down into the Syria -Africa rift and temperatures sore to 42 when we stop for our fist break at 101 km station.

    motorcycle tour israelRider over looking the Sinai desert.

    The second stage of the day is about the great crater (aka Yeruham crater) and the Scorpions Ascent. The Ascent is part of the old abandoned road from Tel Aviv to Eilat and was opened in the fifties by the engineer’s corps. We arrived to find it partially washed away by the recent flash floods, but no real challenge for the Super Teneres. Up on the pegs and off we went. This series of switchbacks overlooking breath-taking views is only the first course before entering a small canyon and finding yourself on the floor of the Great Crater. This is an erosion crater which makes it unique to this part of the world and ‘jam packed’ with geological phenomena. But it’s the road and outlook at the top that set the tone for the day and wrap up the ride through this amazing desert.

    24.pngLunch in Arad’s famous Muza bikers stop restaurant with its great burgers and cold lemonade, and we have more than half behind us and its only 14:00. After lunch we are pushing north. Scenery changes dramatically as we head to inner plains with their green crops and low hills. Temperatures are cooler, and bikes are running on great deserted tarmac at high speeds. Carlos and I are getting to learn each other’s riding style and feeling more confident. He is a well-seasoned adventure rider so there is nothing I can throw at him that he can’t easily take.

    IMG_8060-4-e1528322301170.jpgriding the twisties up to Jerusalem

    Last leg of the day is the climb up the Judean hills into Jerusalem. I choose the back roads that will take us in from what I know to be some of the best riding roads. These are, and we end the day with a wide grin on our faces inside the helmets as we approach the most fascinating city on earth.

    14.pngAfter the mandatory shower we venture out to the Mahane Yehuda market for the famous authentic Jerusalem Mixed Grill. At 22:00 we are in bed and fast asleep after a very challenging day.

    7.pngDay 2  – Jerusalem  – Kibutz  Senir – 320km

    We spend the first part of the day walking the Old City of Jerusalem. For me it is a first experience every time and I lose myself between the people, the alleys, the markets and the holy sites.  Getting a first-time visitor to grasp the intensity of this epicenter of religion and history is always a fascinating challenge and with Carlos its no exception. It’s a spiritual as well as a sensual experience even to non-religious person. One finally gets it – This is where it all begun.

    17.pngWe explore Mt. Zion, home to the room of the Last Supper, King David’s tomb, the Western Wall. Then we go to the The Temple Mount with the Mosque of Omar and El Aqsa on it, and then through the Via Dolorosa right up to the Holy Sepulchre. These mega sites all get crammed in to a 4-hour walk. Truth be said this really needs 3 days to get it right, but as we say ‘sunlight is diminishing’ and we still have a small country to cross.

    18.pngSo, we head back to the hotel checkout and head out. We’re taking the central toll road #6 highway going north. Within an hour we are north taking a sandwich at the service station. Then the amazing Gilboa view road with its birds-eye view of the Jezreel Valley, down the twisty 6666 to Beit Shean and from there up onto the Golan hs to the Peace look out, one of the most amazing spots overlooking the Sea of Galilee. We get some great footage on these twisties and continue north to the a volcanic (non-active) mountain Bental overlooking the Syrian Border (our 3rd). The view is spectacular, it is evening and sun is in the west, the view east over Syria and the photography are exceptional.

    22.pngWe get back on the bikes for our final run through Magdal Shams an Alpine Druze village on mount Hermon, and down to Kibutz Senir to our boutique bungalow. Dinner is great burgers and beer (It is cowboy land here after all) and we hit the sack deeply gratified.

    21.pngDay 3 – Senir to Haifa – 240km

    Kibbutz life is laid back. Breakfast is at 08:00 and our first stop the Banias nature reserve opening at 09:00 is only 5 minutes away so we take this morning easy. After a short hike into the gorge and the magnificent water fall, we are back on the bikes and skimming the Lebanese border (our 4th) which will be the main part of our day as we cut west on the “Northern Road”. This is a real treat of ‘rollercoaster’, outstanding tarmac rolling between lush vegetation and ever-changing inclines and descents. It’s an hour and we are climbing to our final set of switchbacks to the Keshet Cave.  The view, the air, the arch are all as they should be, and Carlos is smiling too. We stop at a road side stand for the mandatory Pita and Labane (bread with a sour goat cheese) a local Druze dish, on our way to Rosh Hanikra.

    23.pngWe descend in the ‘steepest cable car on earth’ to these natural lime grottos. It’s a wonderful photo-op as well as house some of Israel history. We cool off in the mandatory movie and finish with coffee and cake at the restaurant overlooking the bay. This is also an official border crossing between Israel and Lebanon so a picture with the sign 120km to Beirut (240km to Jerusalem) and we are ready for a quick run to our Haifa digs. Dinner is at the Libira Microbrewery in the bustling port area and were turn in for the night.

    9.pngDay 4 – Haifa – Tel Aviv – 200km

    If you look at google maps Haifa Tel Aviv is only 100km but we are taking the long way around. The day starts with a walking tour through Acre. A World Heritage city with Crusaders, Templers, Saladin, and Napoleon all featuring from every wall. The displays are world class and the market and little fisherman’s port are all great to walk about and taste Arab Jewish culture mixed together. After the mandatory Humus and Falafel we mount our bikes and climb onto the Carmel mountain for a last look out over the Jezreel valley from the Carmelite monastery atop. We take an off-road ride through the forest just for fun and land in Caesarea. The famous preserved old city and port from the Roman times.

    12.pngCaesarea was in roman times the most important city in Israel and it was grand beyond the size of the place as a result of Herod’s fetish for large projects. It is also named after Julius Caesar the emperor of Rome at the time. We finish off with a walk-through palace, the Hippodrome, The theater, and the ramparts all as the sun is setting over the Mediterranean Sea.

    IMG_8323-e1528323642954.jpgDinner in the Jaffa port in Tel Aviv and we run back to the hotel to watch Real Madrid (with the help of Liverpool’s goal keeper Karius) take the Champions league finals.

    IMG_8334-1-e1528324063200.jpgTel Aviv

    Day 5 – goodbyes

    Breakfast in the Rothschild Boulevard, return the bike, and hugs and goodbyes. Its been a trying week for me as I’m sure it was for Carlos. Israel is challenging destination. You can spend a lifetime exploring it and still not get enough, bur understanding the interrelations of Religions, Politics, Cultures, Heritage and the people are all fascinating as they can be mind boggling.

    3.pngAll of this is set in some magnificent and diverse scenery, with state of the art infrastructure. Be it hotels, roads, communications, guides, museums or restaurants Israel offers some of the best of each so just take your pick.

    Israel has become one of the hottest destinations in the Near East with tourism soaring to an all-time high. More and more airlines making it a direct destination. Flights from China, India, Australia and South America are all on the way adding to the hundreds of flights from Europe and North America already established, many of which are low cost. A new Ramon airport is about to open in the Arava this year increasing the possibilities even more.

    1.pngTAMARBIKES is ready to accommodate the riders and touring companies wanting to explore this unique destination, and I thank Carlos for being a pioneer in coming and taking the time to prepare his.

    israel_tour-1.png

    For more about the Israel Classic and next dates go the tour page


  13. Articolul anterior: ziua 1

    20180513_102341.jpg

    Duminica dimineața. Aseară când am parcat motorul în spatele pensiunii, m-am gândit sa pun o piatra sub cric dar m-am lăsat putin pe motor și am văzut ca nu se afunda, asa ca am renunțat. Pe la 3, când ne-am culcat ploua torențial; acum ma uit pe geam si vremea este perfecta: soare cu câțiva nori pufoși. Ma uit si pe fereastra care da spre parcare și ... ce sa vezi, white motor down!. Nu ma îngrijorez prea tare pentru ca probabil s-a lăsat ușor pe o parte pe măsura ce s-a afundat cricul. Si când te gândești ca patronul pensiunii ne-a pus sa le parcam acolo, zicând ca e mai sigur pentru ca in parcarea din fata dimineața este agitație si cică ar fi mai sigur sa le lăsam in spate... sigur pe dracu!
    Coboram jos sa evaluam pagubele si asa cum ma asteptam, nu s-a intamplat absolut nimic, doar oglinda s-a rasucit locsul ei si s-a murdarit ghidonul putin de noroi :)

    20180513_090100.jpg
    white motor down
    Plecam pe la ora 10.00 dupa un mic dejun saracacios inclus in pretul camerei. Suntem la vreo 5-6 km de monumentul Arch of Freedom asa ca in 10 minute ajungem in varful muntelui la monument. Trecatoarea Beklemto ajunge la altitudinea de 1520m, iar din punctul de maxim se face un drum ingust care urca pe varful muntelui chiar pana la monument. Suntem la aproximativ 1600m si de aici avem parte de o panorama de 360 grade. E superb! e soare cu cativa nori si dupa ploaia de azi noapte atmosfera este clara si se poate vedea in toate directile pe o distanta de aproximativ 70-80km.
    Monumentul a fost finalizat in 1978 la 100 de ani de la terminarea războiului de independenta in care a luptat si Romania alături de Rusia împotrivă imperiului otoman. Arhitectul care a conceput acest monument se numește Georgi Stoilov.

    20180513_103138.jpg
    Arch of Freedom
    20180513_102306.jpg
    vedre spre nord de la Arch of Freedom
    20180513_102042.jpg
    Arch of Freedom
    20180513_102058.jpg
    vedere spre sud de la Arch of Freedom
    O luam din loc pentru ca și azi avem de parcurs aproape 400 km. Coborârea este spectaculoasa, mai ales ca de data asta vegetația este ceva mai rarefiata si putem admira peisajul ce se deschide spre sud. Șoseaua este bordata pe ambele parți de salcâmi infloriți si mirosul se poate simți chiar si în casca. Sunt sute de curbe pana jos, de toate felurile: si largi si mai strânse si chiar si câteva ace de par, dar din păcate nu le putem aborda relaxați pentru ca aproape fără excepție in fiecare curba dam peste o pata de nisip sua peste o groapa.
    Odată ajunși in vale, intram pe drumul național 6 care leagă Sofia de Burgas, dar care acum este dublat de o autostrada asa ca traficul este suportabil. Șoseaua este aproape perfecta: multe curbe largi, asfalt ca'n palma si priveliști frumoase mai ales către nord, către lanțul muntos pe care tocmai l-am traversat.
    La Karlovo reușim sa o luam putin aiurea dar ne întoarcem rapid in șoseaua principala. Pe la 13.30 ajungem in Kazanluk. De aici o luam pe un drum secundar care urca abrupt către Buzludzha monument, un monument comunist ce a fost construit in cinstea primei întruniri a unui grup de socialiști ce s-au adunat pentru prima oara pe acest vârf de munte in anul 1891 si au format Partidul Socialist Democrat ce avea sa devina Partidul Comunist Bulgar. Construcția se pare ca a costat echivalentul a 35 milioane de dolari si au dinamitat vârful muntelui astfel incat sa creeze platoul pe care este asezat monumentul, reducând înălțimea acestui vârf cu aproximativ 9m. Proiectul a fost realizat de același arhitect care a proiectat Arch of Freedom, Georgi Stoilov.

    20180513_132248.jpg
    monumentul Buzludzha
    20180513_132149.jpg
    platforma din fata monumentului Buzludzha


    Acum monumentul este părăsit si nu se poate vizita, mai ales ca exista un paznic care nu permite accesul in interior.
    Plecam mai departe pe drumul care ne va scoate la Shipla pass. Sunt vreo 10 km groaznici! problema este ca sunt extrem de multe gropi iar din cauza ca drumul traverseaza o padure de foioase, umbra aruncata de copaci si frunze pe sosea face identificarea tuturor gropilor aproape imposibila. Andrei nu mai suporta clănțănitul dinților, asa ca își bagă picioarele si bagă viteza, sa scape mai repede. Eu nu am suspensiile lui, asa ca croșetez in continuare printre sutele de gropi.

    20180513_132307.jpg
    Shipka pass
    Ajungem in sfarsit in drumul principal adica in Shipka pass. Nu mai mergem sa vizitam monumentul pentru ca si eu si Andrei l-am ia vazut si sincer ne-am cam saturat de drumurile astea cu gropi.
    Mâncam rapid ceva si începem coborârea catre Gabrovo. Seamăna izbitor cu drumul de pe versantul nordic al trecatorii Beklemeto, adică un drum extrem de virajat care aproape 100% din lungime străbate o pădure de foioase, astfel încât nu prea poți vedea nimic in jur si nici nu iti dai seama cat mai e pana jos.
    Continuam pe drumul national pana la vreo 20km de Veliko Tarnovo si apoi o luam la dreapta pe drumurile secundare 609 si 303. E o scurtătură către cascada Kanya Bunar. Ca lungime ar fi o scurtătură, doar ca drumul foarte ingust si năpădit de tufișurile si copacii de pe margine. In multe curbe vizibilitatea extrem de limitata si riscul de a te lovi frontal cu o mașină este destul de ridicat. Noroc ca nu prea e circulat. Este foarte întortocheat si din cauza asta durează ceva pana iesim in drumul național 4. Pe acesta mergem doar vreo 2-3 km ca apoi sa o luam la stânga pe un drum si mai mic. Asta nici măcar nu are un număr pe harta. E destul de denivelat si plin de gropi pe alocuri dar stiu ca ar trebui sa ne scoată chiar la cascada.
    Pe la ora 16, reușim sa ajungem la Kaya Bunar. Aici este un fel de Mecca a pasionaților de picnic din zona, este plin ochi de masini si oameni iesiti la iarba verde. Ne aduce aminte de Romania, dar macar aici nu fumega toată pădurea de la grătare si nu miroase a mici si a manele.
    Daca aveti chef puteti urca pana sus, in pucntul de unde incepe cascada si se mai mege printr-un conion foarte ingust de-a lungul raului, dar eu am mai fost si lui Andrei ii e le ne sa urce, iar atmosfera nu prea ne place asa ca o luam din loc.

    20180513_160157.jpg
    cascada Kaya Bunar
    Dupa ultima noapte suntem destul de obosiți asa ca nu prea ne mai arde de alte opriri, deci ne îndreptam vertiginos spre Ruse. Odată reintrați pe drumul național, dam de o droaie de tiruri care nu înțeleg unde se duc la ora asta, duminica seara. Chestia e ca drumul e plin de tiruri. Deși de la oboseala, incepuse sa ma cam ia somnul, acum ca am de lucru cu depășit tiruri, oboseala mi-a cam trecut si pe nesimtite, iata ca ajungem in Ruse.
    Înspre Romania se vad nori negri de furtuna. Trecem de vama bulgărească si de coada unde se plătește taxa de pod (noi nu avem treaba cu asta) si intram pe "podul prieteniei". Eu cred ca de fapt s-au im prietenit muncitorii cand lucrau sa-l repare pentru ca deja au apărut petice in asfalt si banuiesc ca muncitorii abia așteaptă sa se reîntâlnească.
    Trecem relativ repede de granita, si apoi ne mai oprim pentru o ultima pauza de realimentar / tigare / golit vezica, etc. Spre Bucuresti cerul este negru si prognozle nowcasting ne spun ca o sa ne ploua.
    Dupa atatia ani de mers cu motoarele, suntem atat de satui de prognoze meteo, incat ne cam lasa rece tot ce vedem pe telefoane. Dupa vreo juma' de ora de odihna la benzinarie, plecam catre Bucuresti. Sunt multe zone unde se vede ca a plouat de curând, dar pe noi nu uda nici măcar o picătură. Pe la 19.30 ajungem in Bucuresti. Suntem perfect uscati dar la orizont cerul este negru. Macar de data asta am avut noroc. Si de fapt tot weekendul am avut noroc, vreme aproape perfecta, temperatura perfecta, Bulgaria e ok cu preturi mici si peisaje frumoase!


    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 209
      vizualizări

    Postări Recente

    Runda 1 a raliurilor hard enduro Extreme XL Lagares a avut loc intre 11 – 13 mai in Portugalia.

     

    Pe parcursul celor trei zile de competitii din nordul Portugaliei, localitatile Lagares si Porto, s-au desfasurat raliurile de motociclism la categoriile EnduroCross, Urban si Hard Enduro.

     

    Competitia destinata exclusiv riderilor de motociclete a debutat vineri, cu o cursa nocturna Endurocross, iar sambata scena a fost rezervata curselor pe traseul urban, in timp ce ziua de duminica a marcat aventura pe malurile alunecoase si stancoase si pe drumurile forestiere din Penafiel, pe unul dintre cele mai solicitante si spectaculoase trasee.

     

    Raliurile Extreme Lagares sunt recunoscute drept cele mai dure raliuri enduro din lume, avand loc pe teren alunecos si numai cei mai pregatiti piloti pot face fata cu brio acestui test.

    Unul dintre riderii care s-au remarcat este si Billy Bolt (Rockstar Energy Husqvarna Factory Racing), acesta cucerind o prima victorie semnificativa intr-o competitie de talie internationala. Rezultatul obtinut il plaseaza intr-o pozitie de conducere in Campionatul Mondial Enduro Super Series 2018. De asemenea, riderul Husqvarna Graham Jarvis a urcat cu partenera sa TE 300i pe locul 5.

     

    47321_graham.jarvis_WESS-2018-Rnd1_10273.jpg

     

    In prima zi, riderul britanic Billy Bolt s-a descurcat fara probleme pe traseul umed si noroios, a condus fara efort in cursa de incalzire, apoi s-a clasat in fata lui Jonny Walker si a colegului de echipa Colton Haaker. In a doua zi de raliuri, concurentii au avut drept provocare sa se intreaca pe strazile orasului Porto – Urban Prologue. Intrecerea pe strazile inguste si pietruite a punctat insa o lupta dura cu rivalul Walker. Duminica, Bolt a facut uz de intreaga sa experienta pentru a ataca dur in turul doi, si-a croit drum spre linia de finis si a cucerit prima victorie din campionat.

     

    47312_billy.bolt_WESS-2018-Rnd1_11985 (1).jpg

     

    Castigator de trei ori al raliurilor Extreme XL Lagares, Graham Jarvis a fost unul dintre principalii favoriti ai celei de-a 14-a editii, concurand la clasa Pro unde s-au inscris nu mai putin de 47 de rideri. Acesta a muncit din greu pentru a-si consolida pozitia, insa in timpul negocierii unei sectiuni extrem de alunecoase a traseului, s-a accidentat la piciorul stang si a continuat cursa, terminand pe locul 5.

    Pentru prima data la raliurile Extreme XL Lagares, Colton Haaker – dublu campion mondial SuperEnduro, a avut o evolutie impresionanta, insa a ratat turul final din cauza prabusirii in mijlocul cursei.

     

    47320_colton.haaker_WESS-2018-Rnd1_9128.jpg

     

    Conform declaratiilor lui Billy Bolt, „raliurile au fost atat de solicitante si tehnice, impunand o experienta temeinica pentru podium. Prologul din Porto a fost incredibil si a dat nastere unor senzatii deosebite. Am avut de luptat cu Jonny Walker si Cody Webb, dar am castigat treptat teren si am ajuns in frunte, marsand catre linia de finis.

     

    walker-prolog.jpg

     

    Resultate Top 10 Extreme XL Lagares

     

    1. Billy Bolt (Husqvarna)

    2. Jonny Walker (KTM)

    3. Manuel Lettenbichler (KTM)

    4. Taddy Blazusiak (KTM)

    5. Graham Jarvis (Husqvarna)

    6. Cody Webb (KTM)

    7. Wade Young (Sherco)

    8. Paul Bolton (KTM)

    9. Travis Teasdale (Beta)

    10. Pol Tarres (Husqvarna)

     

    Vezi această știre și multe altele pe site-ul ATVRom

     

     

    billy.bolt_WESS_2018_Rnd1_4023_Enduro21_1200.jpg

    c4eeabfc-eb33-45df-b548-aad8ff482084.jpg

    extreme-xl-lagares-2018_wess_02I2281.jpg

     

     

     

    jonny.walker_extreme-xl-lagares-2017_02I2647.jpg

  14. 3 Months in West Africa

    From December 2017 to March 2018 we were riding 2up in West Africa.
    On our first motorcycle journey around Africa we had to make a lot of decisions, like where to go, and where not to go. The “not to go” part was hard. On a trip like that, like in any aspect of life, one learns to accept limits. There is never enough time, enough money, or enough stamina to do it all. And that’s OK.
    We had been hoping eversince to return and explore some of those countries that got away. West Africa, you see, is such a densely populated, intense, diverse place. So here we were, packed and ready to go into some of its unknown (to us) corners.
    In focus: the coastal countries that span the Gulf of Guinea, from Senegal to Ghana. Some we would visit twice, in order to complete a roughly 20,000KM loop and to ride back. It was a journey about connection…

    27971854_2019405475051065_2028371896723627971854_2019405475051065_20283718967236

    … about hard trails and tears of joy

    29025644_2029949917329954_7676984845934729025644_2029949917329954_76769848459347

    … about great food found in humble places, and always served with love

    28783588_2029321260726153_2066756465735328783588_2029321260726153_20667564657353

    And about making more memories for a lifetime

    27868068_2019405541717725_3224344769694827868068_2019405541717725_32243447696948

    Watch this space for the whole writeup. It’s gonna be one of our best yet.

    Let's block ads! (Why?)


    Vezi articolul integral

  15. United Motors
    Ultima postare

    United Motors: Unic distribuitor Kawasaki în Romania

    United Motors este un concept născut in anul 2004, din pasiune, ambiţie şi nu în ultimul rând muncă. Echipa noastră, formată din profesionişti, conduşi la rândul lor de aceiaşi pasiune pentru motociclete, scutere, skijet-uri, atv-uri, este gata să vă ajute să găsiti soluţia care să vi se potrivească cel mai bine.

    Astfel, activitatea noastră se structurează pe 3 componente, în ideea stabilirii unor relaţii de lungă durată între dumneavoastră şi noi:

    Vânzări vehicule noi şi second hand - Motociclete, Scutere, ATV-uri, Jetski-uri, unde suntem reprezentanţii oficiali ai Kawasaki in România dar comercializăm şi brandurile Triumph, Kymco, Linhai, precum şi motociclete second hand, verificate in prealabil de mecanicii nostrii.

    Accesorii şi echipamente, unde reprezentând oficial în România brandul Schuberth şi importând direct mărcile Dainese, AGV, Oxford, dorim să vă oferim produse de cea mai bună calitate, la cele mai bune preţuri, produse de care aveti nevoie pe lânga motocicletă, de la cască sau mânuşi până la huse sau mânere incălzite.

    Service-ul, având tehnicieni specializaţi anual la Kawasaki şi fiind dotat cu tehnologie de vârf pentru diagnoză şi reparaţii, cum ar fi standul Dynojet pentru măsurarea efectivă a puterii motorului sau calibrarea injecţiei, vă oferă servicii pentru toate tipurile şi mărcile de motociclete, scutere, ATV-uri, sau Jetski-uri, piese şi accesorii de origine sau after market.

    Un număr mare de firme colaboratoare şi parteneri vă vor oferi servicii similare în centre autorizate de distribuţie atât în Bucureşti cât şi în restul ţării.


    Sursa: United Motors

  16. NDX
    Ultima postare

    Aflata la cea de a -VI-a editie, operatiunea “martisorul” a fost o premiera pentru noi anul acesta din punct de vedere termic. Daca in anii trecuti ne-am bucurat.

    EDD_8332-600x398.jpgEDD_8335-398x600.jpgEDD_8337-398x600.jpgEDD_8338-398x600.jpgEDD_8341-398x600.jpgEDD_8344-600x398.jpgEDD_8345-600x398.jpgEDD_8349-398x600.jpgEDD_8351-398x600.jpgEDD_8356-398x600.jpgEDD_8357-398x600.jpgEDD_8358-398x600.jpgEDD_8359-600x398.jpgEDD_8360-398x600.jpgEDD_8362-398x600.jpgEDD_8365-600x398.jpgEDD_8366-398x600.jpgEDD_8369-600x398.jpgEDD_8372-600x397.jpgEDD_8373-600x398.jpgEDD_8377-398x600.jpgEDD_8378-398x600.jpgEDD_8380-600x398.jpgEDD_8389-398x600.jpgEDD_8391-398x600.jpgEDD_8395-398x600.jpgEDD_8396-600x398.jpgEDD_8398-398x600.jpgEDD_8402-398x600.jpgEDD_8408-600x398.jpgEDD_8413-398x600.jpgEDD_8421-398x600.jpgEDD_8443-398x600.jpgEDD_8444-600x398.jpgEDD_8452-398x600.jpgEDD_8457-600x398.jpgEDD_8461-600x397.jpgEDD_8464-600x398.jpgEDD_8467-600x398.jpgEDD_8470-600x398.jpgEDD_8472-600x398.jpgEDD_8473-600x398.jpgEDD_8477-600x398.jpgEDD_8479-600x398.jpgEDD_8491-600x398.jpgde temperaturi pozitive si de prezenta pe motoare, la aceasta editie am infruntat un ger de -15 grade care nu a reusit sa ne stavileasca dorinta de a imparti o floare, un martisor si o urare de primavara frumoasa soferitelor cu indemnul de ” atentie la motociclisti” . Speram ca anul viitor sa nu mai vina cu surprize menite sa ne tina departe de motoare si vremea sa fie mai ingaduitoare. Pentru noi a fost o experienta si speram sa fi dat din energia noastra pozitiva si celorlalti.

     

    EDD_8357-398x600.jpg


  17. Prima saptamana a RAMS MX Camp Sardegna 2018 a debutat. Duminica (4.02) pilotii au sosit pe insula, iar dupa ce s-au cazat au inspectat locul care urma sa le devina “basecamp” pentru urmatoarea saptamana.

    rams-mx-camp-150x150.jpg adrian-raduta-moto-150x150.jpg adrian-raduta-moto-cross-150x150.jpg adi-raduta-moto-150x150.jpg adi-raduta-moto-cross-copii-150x150.jpg adi-raduta-scoala-moto-150x150.jpg scoala-moto-cross-adi-raduta-150x150.jpg moto-school-romania-adi-raduta-150x150.j cantonament-moto-adi-raduta-150x150.jpg sardinia-antrenamente-moto-150x150.jpg scoala-moto-sardinia-150x150.jpg moto-cross-sardinia-150x150.jpg sardinia-italy-150x150.jpg moto-camp-150x150.jpg moto-school-italy-150x150.jpg scoala-moto-adi-raduta-sardinia-150x150. atrenament-motocross-enduro-150x150.jpg camion-actros-top-cross-tcs-racing-team-


    View the full article

  18.   Ce este ghidul România Off-Road?

    România Off-Road este primul ghid turistic la nivel național, cu trasee pe off-road și drumuri secundare.

      Te-am convins deja?

    Comandă ghidul sau cumpără unul dintre pachetele de aventură de aici:

    Formular de precomandă

    2_RO_res.jpg

    Nu te-am convins? Citește povestea întreagă mai jos.

    O să fie printat în română, engleză și cehă (minim 800 exemplare/limbă), pentru cei care adoră mirosul cărților. Dar va fi disponibil și pe smart-phone (Android și iOS), printr-o aplicație mobilă cu o funcție de navigare offline.

    Traseele propuse pot fi parcurse de motocicliști, bicicliști sau cu mașini de teren. Orice variantă vrei să încerci, trebuie doar să îți placă să ieși de pe drumurile asfaltate și să nu îți fie frică de noroi.

    Am ales doar rutele pe drumurile publice, în afara rezervațiilor sau arealelor protejate. Vrem să promovăm mediul rural românesc și să îl punem pe acesta în prim plan.

    Bineînțeles, nu excludem obiectivele turistice importante din România: Cazanele Dunării, operele lui Brâncuși din Tg. Jiu, orașul Sibiu, Valea Oltului, Transfăgărășanul, bisericile fortificate din Transilvania, Cetatea Râșnov, Muntele Ceahlău, ceramica de la Marginea, mănăstirile din Moldova, culmile din Bucovina, Satele din Maramureș, orașul Cluj-Napoca, Platoul Padiș, Țara Moților, Satele din Munții Poiana Ruscă sau Banatul Montan.

      Ce va cuprinde ghidul România Off-Road ?

    Lungimea totală a traseelor este de peste 3050 de km

    4_RO_res.jpg

    Ghidul și aplicația vor conține descrieri ale traseelor, detalii despre obiectivele turistice care merită vizitate, hărți pentru navigare, datele de contact ale cazărilor recomandate și legende despre locurile străbătute.

      Aplicația mobilă

    Va permite descărcarea hărților și navigarea în mod offline.

    Printul are hărți detaliate, perfecte să îți dezvolți calitățile de orientare, dar oferă și track-urile GPS ale traseelor.

      Cu ce putem ajuta turismul în România?

    Vrem să setăm o direcție de dezvoltare a turismului pe două roți în România

    Puține activități turistice au fost dezvoltate în baza unui plan sau de către profesioniști. Efectele deja sunt vizibile în multe locații turistice cunoscute și în viitor o să se amplifice. Turismul pe două roți este unul din cele mai expuse dintre aceste activități turistice, din cauza unui aspect foarte simplu: nimeni nu știe cu exactitate pe unde este permis să mergi cu motocicleta.

    De ce vom reuși să facem asta? Pentru că fiecare membru al echipei este profesionist în domeniul lui, că pentru noi călătoriile sunt un mod de viață. Echipa care lucrează la acest volum a mai publicat trei ghiduri turistice: “Munții Apuseni”, “Touring în România” și “Trasee Offroad în Bosnia-Herțegovina”. Credem că imaginea României în lume trebuie asociată mai mult cu mediul rural, sălbăticia și alte valori în afară de arhicunoscutul brand “Dracula”.

    Încă de la primul volum am promovat afacerile mici de familie care erau pe “frontul” din Roșia Montană și am povestit tuturor despre legendele auzite de la cei care au lucrat în minele de aur din Munții Metaliferi.

    Mai credem că interacțiunea cu oameni, vizitarea unor locuri de legendă sau gustarea unor mâncăruri făcute pe sobă pot schimba radical o experiență trăită în România.

    3_RO_res.jpg

      Deja am făcut partea cea mai distractivă

    Ne-am organizat toate detaliile proiectului și toată vara am bătut țara în lung și lat ca să cartăm cele mai interesante locații și să le fotografiem.

      Ce mai avem de făcut?

    Cât timp încă visăm la nopțile înstelate petrecute la cort o să scriem toate lucrurile văzute și trăite, ca să convingem cât mai mulți călători să ne calce pe urme.

    Când totul este scris, cu puțină magie, cu ajutorul designer-ului și echipei de development, pregătim layoutul pentru print și aplicația mobilă.

      Lansarea

    În primăvara anului 2018, la SMAEB (Salonul de Motociclete, Accesorii și Echipamente, București) vom lansa ghidul România Off-road. Cei care au precomandat ghidul sau unul dintre pachete le vor primi mai repede.

    În final, o să pornim la drum spre destinațiile la care visăm toată iarna. Partea aceasta nu mai ține de proiect, doar ne lăudăm.

    Te-am convins ?

    Comandă ghidul sau cumpără unul dintre pachetele de aventură de aici:

    Formular de precomandă

    DSC_0388_res.jpg

      Echipa

    Fotografi și rideri: Diana Cordea, Marian Bălan.

    Traducere și proofreading: Florin Ștefan și Ana-Maria Cordea

    Designer: Petre Nicolescu

    Echipa development aplicație mobilă: Radu Savu, Radu-Alexandru Mereuță și Peter Szasz

    Rideri: Felix Predescu și Marian Bălan.

    Coordonator, cartograf, autor și rider: Călin Nucuță


    Vezi articolul integral

  19. 115828_2018_GL1800_Goldwing_Tour-1-350x350.jpg

    Preturile celor trei variante de Honda Gold Wing model 2018 sunt publicate oficial de Honda Motor Europe:


    -    HONDA GL1800 GOLD WING 2018                        Pret: 25.990 euro cu tva

    HONDA GL1800 GOLD WING TOUR 2018                   Pret: 31.990 euro cu tva

    HONDA GL1800 GOLD WING TOUR DCT & AIRBAG 2018     Pret: 34.990 euro cu tva

    115643_2018_GL1800_Goldwing.jpg c4.png 115830_2018_GL1800_Goldwing_Tour-1.jpg


    Vezi articolul integral

  20. articol micDementor KTM Black Friday 17 Noiembrie - 17 Decembrie

    Te intampinam cu super oferte la piese, accesorii echipamente si motociclete. Exclusiv in perioada 17 noiembrie - 17 decembrie!


    Vezi articolul integral

×