Mergi la conţinut
  • https://www.AUTOdoc24.RO

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. Mă tot gandeam cum să încep poveștile despre cartările făcute în această vară. Am reușit să parcurgem peste 2100 de km din cei 3000 de km planificați. Au fost patru ieșiri și mii de poze, dar îmi lipsește inpirația să scriu despre ele…

    Acesta este punctul în care prietenii tăi îți sar în ajutor. Marian mi-a trimis clipul facut de el in una din ieșiri. Este exact ce aveam nevoie.

    Îți multumesc prietene !!!

    O să mai urmeze!


    Vezi articolul integral

  2. Tocmai am revenit din concediu. Planul era să văd partea de sud-vest a Norvegiei și să mă opresc sub cercul polar, dar până la urmă am reconfigurat traseul și-am ajuns la Nordkapp. M-am ales cu 12.000 de km, trei săptămâni și o mulțime de peisaje fantastice. Și-am învățat câteva lucruri.

    1. Norvegia este extrem de scumpă. Una dintre cele mai scumpe țări de pe Pământ. Dai 10 euro pe o bere. Și 1,8 euro pe un litru de carburant. Iar ca să-ți faci fotografia de palmares de la Nordkapp trebuie să plătești alți 30 de euro.
    2. Vezi mașini electrice și muscle car-uri americane pe aceeași stradă. Nordicii sunt atât de eco și de bogați, încât așa cum noi avem Logan la taxi, ei au Tesla Model S. În același timp, plăcerea lor vinovată e să dea găuri în stratul de ozon cu mașini americane vechi. Așadar, lângă Tesla Model S o să vezi un Cadillac din 1981 cu motor  V8 de 6.0 litri. Norvegia-dupa-ploaie-Oslo-Bergen-800x533
    3. Nordicii iubesc luminile auxiliare. O fi din cauza nopții polare, dar le place să trântească trei lămpi mari pe grila radiatorului. Așadar, dacă e noapte și vezi ceva luminos îndreptându-se spre tine, nu e un OZN, ci o banală Skoda.
    4. Nu e mare scofală să te duci la Nordkapp. Chiar dacă vei vedea o mulțime de GS-uri, singura aventură este să faci rost de bani. Și de trei săptămâni de concediu. Mult mai aventuroasă este o călătorie prin România.
    5. Ești pe cale să devii zeul Instagramului. Totul este atât de frumos și de fotogenic încât nu trebuie să fii fotograf ca să prinzi o imagine bună. Și nici să aplici vreun filtru. Doar apeși și faci upload. Dog-Walker-in-Lofoten-800x533.jpg
    6. Dacă vrei Nordkapp, du-te prin Suedia sau Finlanda și întoarce-te prin Norvegia. Suedia și Finlanda sunt foarte plictisitoare. Linii drepte, fără trafic, fără munți, doar o pădure nesfârșită și câteva lacuri. Dar este cea mai rapidă cale de a ajunge la Nordkapp și ești entuziasmat pentru că te afli la începutul călătoriei. După aceea te poți bucura de exuberanța Norvegiei.
    7. Atenție la limitele de viteză. Să mergi tare în Norvegia este o idee foarte proastă. Să zicem că camerele fixe nu te prin, pentru că te fotografiază doar din față. Dar polițiștii sunt experți în arta camuflajului. I-am văzut ascunși în boscheți, cu radarul montat pe un trepied, la intrarea în localitate. Nu te iartă, iar amenzile sunt foarte mari. Pe de altă parte, la cât de scumpă e benzina, te ajută să scoți un consum bun. Eu am scos 4,5 l/100 km cu pasagera și bagaje.
    8. Atenție la reni! Sunt peste tot. Pentru noi, cei din sud, renii sunt acele creaturi frumoase care trag sania lui Moș Crăciun. La ei sunt un fel de capre cu coarne mai mari. Pasc peste tot și câteodată te trezești cu unul dormind pe mijlocul drumului și trebuie să-l ocolești. Pe de altă parte, saute-ul tradițional este delicios. Scuze, Rudolph!Reni-800x526.jpg
    9. De văzut: Insulele Lofoten, Fiordurile. Trollstingen nu e cine știe ce. Trebuie neapărat să ajungi în Lofoten, o bijuterie a Norvegie devenită destinație turistică relativ recent. Sunt acolo niște sate pescărești ce-ți taie răsuflarea. De asemenea, tărâmul brăzdat de fiorduri te lască cu ochii mari și te întrebi cum de a reușit să încapă acolo atâta frumusețe. Trollstingen nu e cine știe ce. Sub Transfăgărășan și Transalpina, iar dacă ai văzut pasurile din Alpi va fi deja o dezamăgire. Dar o să-l bifezi pentru că se află pe drumul turistic. Best-of-Lofoten-800x533.jpg
    10. Uită de cash. Poți plăti totul cu cardul. De fapt, e musai să ai un card pentru că uneori e singura posibilitate de a intra la o toaletă publică.
    11. Parcări moto gratuite în centrul orașelor mari. Poți parca motocicleta oriunde vezi semnul MC Parking. Iar în orașe precum Helsinki, Stockholm sau Oslo te ajută foarte mult. Poți fi amendat dacă o lași pe trotuar, iar dacă ocupi un loc de parcare auto trebuie să plătești. R1200GS-in-Norvegia-dupa-ploaie-800x533.

    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  3. cristi-mic
    Ultima postare

    I se mai spune și Vacadero, că-i cam grasă...

    DSC_9709_resize.jpg

    DSC_9710_resize.jpg

    DSC_9711_resize.jpg

    DSC_9716_resize.jpg

    DSC_9723_resize.jpg

    DSC_9724_resize.jpg

    DSC_9725_resize.jpg

    DSC_9726_resize.jpg

    DSC_9728_resize.jpg

    DSC_9729_resize.jpg

    DSC_9735_resize.jpg

    DSC_9736_resize.jpg

    DSC_9737_resize.jpg

    DSC_9738_resize.jpg

    DSC_9793_resize.jpg

    DSC_9799_resize.jpg

    DSC_9801_resize.jpg

    DSC_9803_resize.jpg


  4. Sâmbătă și duminică va avea loc a treia ediție a festivalului Sinaia pe bicicletă. Și în acest an vă propunem să petrecem, împreună două zile frumoase pe bicicletă,parcurgand trasee inedite, de dificultate medie, în Sinaia și în împrejurimi folosind toate avantajele oferite de cel mai elegant oraș de munte din România, Vom pedala prin curtea Castelului Peles, vom (re)vedea clădiri impozante, cu istorie bogata de pe străzile mai puțin cunoscute ale orasului si ne vom relaxa la final la umbra arborilor impunători din Parcul Dimitrie Ghica.

    20885143_2035557719803903_38421846_n.jpg?x12266Si pentru ca suntem deja la a treia editie organizam si o Vanatoaere de comori prin care dorim sa incurajam participanti sa identifice singuri cele mai interesante trasee velo pentru a ajunge la cat mai multe dintre obiectivele si atractiile turistice din Sinaia dar si la pensiuni, hoteluri sau restaurante.

    Vom petrece cateva ore frumoase impreuna, in fiecare zi pedalând și admirând Sinaia, oraș de munte din centru sau de la înălțimea Bucegilor, unde vom ajunge purați de gondolă.

    Programul celor doua zile este:

    Sâmbătă 19 august 09:00 – înscrierea participanților – întâlnire în fața Primăriei Sinaia 10:15 – start traseu -Primaria Sinaia – Bdul Carol I – Calea Codrului – Telegondola Sinaia – Castelul Pelisor – Parcul Dimitrie Ghica 14:30 – festivitate de premiere a participanților Parcul Dimitrie Ghica

    Duminica 20 august 09:00 – înscrierea participanților – întâlnire în fața Primăriei Sinaia 10:15 – start Vanatoare de comori – 2h 12:15 – sosire vanatori in Parcul Dimitrie Ghica 12:30 – 14:00 – verificarea rezultatelor si festivitate de premiere a participanților Parcul Dimitrie Ghica

    Vă așteptăm cu drag să fiti alaturi de noi in Sinaia pe bicicleta!


    Sursa: Freerider

  5. DSC04380In acest sfarsit de saptamana le Veszprem, in Ungaria, am avut bucuria sa consemnăm participarea unei echipe romanesti la Hungarian Baja, eveniment care contează atât în calendarul european cât și în cel mondial de raliuri (Etapa III).

    Claudiu Barbu alături de copilotul său Paul Spiridon, de la Clubul Transcarpatic din Brasov, au reușit să se claseze pe locul IV la clasa EXB (extrem buggy) și locul VII la clasa General UTV. Din echipă au mai făcut parte: Cristian Dragomir (tehnician) si Gabi Radu (mecanic).

    La finalul de raliu mondial si european Claudiu Barbu a dorit să împărtășească cu noi câteva gânduri:

    In ultima vreme am discutat mult cu Mani (Emanuel Gyenes), acesta reușind într-un final să mă convingă să particip la o etapă de mondial. Mi-a spus că o să fie o diferență mare față de tot ce am făcut până acum. Și așa a fost. Mia placut foarte mult această experiență, iar organizarea a fost excelenta. Totul este extrem de strict, regulamentul trebuie citit cu mare atenție și totul este ok cât timp îl respecți. Organizatorii sunt foarte exigenți la orice încălcare oricât de minoră a regulamentului.

    DSC04408Am fost impresionat de numărul foarte mare de spectatori prezenți. Hungarian Baja a fost organizat pe un poligon de antrenamente NATO imens, un loc unde se testează si tancuri și pe care a fost amenajată o bucla de 90 km. Pe acest traseul erau pâlcuri, pâlcuri de câte 100-200 de spectatori în locurile cele mai spectaculoase, veniți ca la o sărbătoare, cu mașinili parcate de o parte și de alta a traseului, ovaționând și aplaudând. Inclusiv la ceremonia de start, unde UTV-urile au plecat ultimele, după ce toate vedetele mondiale de la auto si moto intraseră deja pe traseu, erau foarte foarte mulți spectatori. Am fluturat pe geam steagul României în momentul startului și am fost aplaudați fără reținere de toți spectatorii, ceea ce a fost un sentiment cu adevărat deosebit. 

    Poligonul de antrenamente NATO ne-a obligat la o cursă aproape matematică. Paul Spiridon sa descurcat foarte bine cu navigatia, dar am avut parte de destule probleme tehnice pe traseu.  În primul rând am conștientizat că nu aveam adaptată presiunea roților la terenul extrem de nisipos de la Veszprem. Ulterior am intervenit și la suspensii din același motiv. 

    GIS10128După Prolog, in prima etapa, am dat de tranșeele de tanc care ne arunca destul de mult în sus. Am luat decizia să nu mai merge așa tare în acele locuri și să forțăm doar pe liniile drepte. Am reușit astfel sa rupem cureaua, apoi un simering și evident să avem pierderi de ulei. In etapa următoare am mai rupt o curea, astfel încât la finalul competiției mai aveam o singură curea de rezervă. Duminică intrasem deja într-un ritm mult mai bun, care ne-a permis să avem mai puține probleme tehnice și să ne încadrăm în cele 2 ore în care trebuie parcursă bucla (altfel penalizarea fiind de 2 ore). Sâmbătă, la primul contact cu traseul reușisem un 2 ore și 3 minute pe tură, fiecare nouă buclă fiind o luptă cu secundele.

    Visul meu este să revin la o etapă mondială pe prima mea dragoste, motocicleta, dar din păcate datorită problemelor de sănătate am optat în acest să particip pe 4 roți. Genunchiul este aproape vindecat, cu coloana este însă mai greu, nu că nu ai simtii nimic pe 4 roti

    Mulțumirile mele se îndreaptă în special către Victor Pop, președintele Clubului Transcarpatic. Acesta a făcut totul pentru ca noi să reușim să participăm la această etapă mondială. Împreună cu întreaga echipă îi uram multa sănătate, având în vedere că domnia sa trece acum prin momente grele din acest punct de vedere.

    FB_IMG_1502712382787Multe mulțumiri Federației Române de Motociclism, care într-un timp foarte scurt a reușit să ne ajute cu licențierea, asigurarea și scrisorile de acreditare la nivelul foarte strict cerut de federațiile internațională și europeană.

     Multumiri sponsorilor noștri: ASP Group, Reinvent Consulting, Best Ride, RallyGPS. 

    De asemenea îi mulțumim și lui Ionuț Davidescu care a lucrat o săptămâna non-stop pentru a se asigura ca RZR-ul îndeplinește toate normele tehnice si de securitate impuse de federația internațională. Am apreciat enorm și îndrumările lui Victor Ban. Organizatorul ne-a cuplat zonele de service în funcție de naționalitate și astfel am fost mereu aproape de acesta, experiența lui mondială făcând diferența în a înțelege mai bine rigorile logistice ale competiției.  

    In final nu pot decât să mă declar extrem de încântat de rezultatele obținute la această primă participare la o etapă mondială. 


  6. Mitas 4 Islands MTB este un maraton mtb pe etape ce are loc în Croația la începutul primăverii, în aprilie. Este un concurs organizat la început de an pentru care, dacă vrei să participi și să termini cu bine, trebuie să te antrenezi întreaga iarnă pentru a-ți construi baza.

    mitas-4-islands-mtb-2017-9.jpg?x12266

    Este un maraton pe etape, un tip diferit de concurs pe care la noi încă nu prea-l întâlnești. Evenimente românești pe etape avem momentan doar două. Bike 4Mountains, organizat de Carpathian Man și Carpathian MTB Epic organizat de Riders Club. Dacă primul are loc doar o dată la doi ani, al 2lea este anul acesta abia la prima ediție. Însă ambele dispun de trasee care pe hârtie cel putin, par inabordabile pentru majoritatea cicliștilor cu un antrenament mediu.

    Spre deosebire de ele, Mitas 4 Islands este abordabil, dar în același timp nu este o joacă. În primăvara lui 2017 am participat cu echipa noastră “Freerider Supersonic Racing Team” (vă rog să sesizați sarcasmul) și, alături de colegul de echipă Eduard Oprea, l-am terminat cu bine. Spre deosebire de Carpathian MTB Epic, dar la fel ca la Bike 4Mountains, și la maratonul din Croația participarea se face în echipă de doi cicliști.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-1-10

    Acest format poate fi de ajutor pentru unii sau te poate încurca în egală măsură. Te poate ajuta pentru că atunci când ești în echipă, moralul este dublu, forța este dublă, organizarea este dublă. Totul este de două ori mai ușor dacă membri echipei se înțeleg bine și se ajută reciproc, fie că sunt în timpul concursului sau între etape când trebuie să aibă grijă de ei și biciclete. Pe de altă parte cei doi se pot încurca dacă felul de a fi, nivelul antrenamentului și stilul de pedalat nu sunt compatibile.

    La noi situația a fost amuzantă. Deși stilul de pedalat al fiecăruia era complet diferit, eu mă descurcam bine la vale, Eduard se descurca bine la deal, totuși toată aventura din Croația a fost super distractivă, un adevărat concediu pentru adevărații pasionați de mtb și concursuri.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-5-10

    Îmi place să-i spun „la îndemână”, acestui maraton mtb din Croația pentru că, deși nu este în România, este totuși destul de aproape în comparație cu concursurile din vestul Europei. Trebuie doar să traversezi Serbia după care urmează Croația. În același timp, maratonul este organizat la un nivel foarte înalt, la fel ca orice concurs prestigios din Europa. Sponsorul principal, anvelopele Mitas, este doar un exemplu care subliniază seriozitatea evenimentului.

    Logistica concursului este un alt aspect de invidiat. Fiecare din cele 4 etape ale concursului are loc pe o altă insulă din Croația. Iar pentru asta organizatorii au de sistematizat sutele de concurenți pe care trebuie să îi transporte din loc în loc, împreună cu bagajele și bicicletele lor. La toate astea se adaugă securitatea tuturor și mai ales a bicicletelor. La 4 Islands am văzut câteva din cele mai scumpe mtb-uri din lume care în fiecare noapte erau lăsate în parcarea oficială, un loc extrem de bine păzit.

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-4-1024x683.jpg?x12266

    Traseul de concurs de la Mitas 4 Islands MTB este foarte diferit de ce avem în România. Dacă la noi domină terenul moale și noroiul, în Croația avem stâncă, pietriș și piatră. Mie mi-a plăcut foarte mult. Chiar extrem de mult. Pe de o parte eram disperat să scap de noroiul din România, pe de altă parte îmi plac traseele tehnice la vale și la deal, pe care nu trebuie să mergi neapărat repede ci doar cu atenție și tehnică.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-10-1

    Însă nu tuturor li se potrivește. Lui Eduard, colegul meu de echipă, îi era mult mai greu să coboare. Așa cum mărturisește și el, abia aștepta să vină urcarea pentru a se mai “odihni” puțin. Adevărul este că aceste coborâri brutale te solicitau extrem de mult. Nu doar bicicleta era pusă la încercare ci și organismul tău, care trebuia să facă față vibrațiilor și șocurilor puternice și necontenite. Un full suspension aici reprezintă un mare avantaj.

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-7-1024x683.jpg?x12266

    Toate cele 4 etape ale maratonului au aceeași caracteristică, terenul stâncos. Peisajul, deși similar în fiecare zi, te surprinde aproape la fiecare viraj și este radical diferit de peisajul românesc. La noi este frumos. Ne plac pădurile de foioase și conifere și munții înalți în rarele situații când traseul de concurs ajunge suficient de sus. Însă în Croația ai vegetație mediteraneană și trasee de concurs care coboară spre mare. Înainte să ajungem la fața locului ne uitam pe poze și vedeam imaginea „clasică” a cicliștilor care coborau în viteză pe poteca ce ducea spre apă. Ne spuneam că trebuie să fie frumos și în realitate.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-6-10

    Însă în realitate era și mai și. Pe traseu, când urma o astfel de secțiune cu peisaj vast care ți se deschidea dintr-o dată în față dezvăluindu-ți marea, îți venea instinctiv să încetinești, să privești mai atent, să „fotografiezi” cu ochiul minții, să ți se întipărească mai bine în amintiri. Multi chiar se opreau pe traseu și făceau poze! Pentru noi, amatori pasionați de bicicletă, concursurile sunt mult mai mult decât ce sunt pentru un profesionist. Pentru noi concursurile sunt o bucurie nu obligație. Pentru noi un concurs înseamnă în primul rând să te simți bine, să-ți placă, să te bucuri de efort. Pentru noi distracția este pe primul loc, iar locul în clasament îl afli mai târziu. Astea sunt motivele pentru care noi am reușit să și privim, să admirăm și să ne bucurăm pentru șansa oferită.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-14-1

    În aprilie vremea în Croația nu este neapărat cea mai bună. Noi am prins frig, iar din câte ne-au povestit organizatorii, totul ține de noroc. Poți să ai 20 de grade sau poți avea lapoviță. Noi am prins ceva ploaie mocănească în primele etape, după care în următoarele zile s-a îndurat soarele de noi și a ieșit și el să ne dezmorțească. A fost greu să alegem hainele potrivite pe traseu. Pentru mine, trei din cele 4 etape erau mai lungi decât puteam parcurge în general, iar asta conta mult asupra nivelului de efort pe care urma să-l fac. Mai mult, în primele zile am pedalat cu febră, gât înroșit și un nas plin de muci. Totuși se pare că efortul zilnic a fost doctoria perfectă. M-am făcut bine fără să am nevoie de alte medicamente.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-7-10

    Dacă vrei să participi la Mitas 4 Islands MTB, dar până acum ai participat doar la maratoane mtb de o zi, ca majoritatea dintre noi, ține cont că trebuie să începi antrenamentul din timp. Având în vedere că evenimentul are loc primăvara, nu ai cum să te folosești de antrenamentul pe care îl ai deja pentru că… nu îl ai. Trebuie să îl faci special pentru acest concurs, de-a lungul iernii.

    Pentru mine antrenamentul specific a început în noiembrie, a ținut toată iarna și a continuat până în aprilie cu doar câteva zile înainte de a pleca spre Croația. Fiind iarnă antrenamentul s-a desfășurat în mare parte în casă, pe rulou. Cinci zile pe săptămână în casă, o zi afară pe cursieră pe un traseu de 60 km indiferent de temperatură atâta vreme cât asfaltul era uscat, și o zi de pauză. Mărturisesc că totul începuse să devină un mic coșmar, când vedeam ruloul că mă așteaptă. Programele după care mă antrenam deveniseră incredibil de plictisitoare, iar afară greu reușeam să mă mai urnesc la -5 grade sau chiar mai frig. Știam însă că dacă nu fac toate astea, degeaba mai mergem la concurs. Va fi un fiasco total și îi voi strica vacanța și colegului de echipă Eduard.

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-1-10

    Pentru a avea un concurs reușit și o vacanță pe care să ne-o amintim cu plăcere, am angrenat și câțiva sponsori care să fie alături de noi. În primul rând am discutat cu nutriționistul Șerban Damian de la Centrul de nutriție Superfit. Antrenamentul este una, echipamentul este alta, moralul joacă și el un rol foarte important, însă mâncarea ar putea fi considerată cea mai importantă. Benzina pe care o bagi în tine, dacă nu este de calitate sau dacă nu este cea potrivită, nimic din cele de mai sus nu te vor ajuta.

    serban-damian-superfit-150x150.jpg?x12266nutritionist.info.ro

    Așadar, dr. Damian ne-a ascultat, ne-a analizat misiunea și istoricul și ne-a recomandat un plan nutrițional care să ajute în fiecare moment al acțiunii: ce și cât să mâncăm înainte de concurs – în timpul antrenamentelor de acasă, ce să mâncăm înainte de concurs la fața locului, ce să mâncăm în timpul concursului și ce să mâncăm după concurs pentru o revenire corectă. Șerban nu doar ne-a făcut aceste recomandări ci ne-a oferit patru variante de meniu. Una din părțile interesante și pe care am apreciat-o mult, este că meniurile erau alcătuite din mâncare normală. Două conțineau chiar și pește. Doar pe timpul etapelor urma să consumăm și energizante specifice. Apoi cealaltă parte interesantă era faptul că inclusiv pentru aceste energizante ni s-a recomandat ce anume să consumăm și ce cantitate, în funcție de profilul pe care dr. Șerban ni l-a făcut în timpul ședințelor.

    vee-tire-rail-escape-150x150.jpg?x12266Terenul stâncos pe care urma să concurăm cerea și o anvelopă specială pentru a-l parcurge. Ne-am bucurat când VeeTire România ne-a sponsorizat cu anvelopele Rail Escape. Au fost anvelope fabulos de performante! Absolut perfecte pentru bolovănișul de acolo. Rail Escape sunt construite dintr-un cauciuc mai moale care oferă pe piatră o excelentă aderență, indiferent dacă este uscat sau ud. În ultimele zile de concurs căpătasem o așa mare încredere în aceste roți încât aproape că nu mai cautăm linia ideală, știind că anvelopele mă vor salva dacă e să „calc strâmb”. Lucru care s-a întâmplat. Așadar pentru poteci cu multă piatră, stâncă și pietriș recomand VeeTire Rail Escape. Singurul neajuns al lor este că se uzează destul de repede. La finalul celor 4 etape, roata spate era cam gata.

    casca-ciclism-Bell-Slant-150x150.jpg?x12266Protecția „tărtăcuței” a venit de la Extreme Riders care ne-au oferit căștile Bell Slant. Nu sunt căști deosebite cu tehnologii „se-fe” și termeni extravaganți folosiți în descriere. Sunt căști oneste cu preț la fel. Însă pentru noi a contat că sunt ușoare, confortabile și bine ventilate. Le-am folosit cu succes și din fericire nu le-am testat integritatea. Eu continui să o folosesc și acum la concursuri și ture.

    nutritie-sportiva-powerbar-150x150.jpg?x12266LivingWell s-a numărat printre cei care au fost alături de noi de-a lungul celor patru zile de concurs mulțumită nutriției sportive Powerbar pe care au oferit-o. Potrivit „computerului de bord”, de-a lungul celor 4 etape eu am consumat 13095 Kcal, pe care trebuia să le pun înapoi, dar pe care mai întâi trebuia să am de unde să le consum. Gelurile și batoanele energizante, batoanele pentru carbo-loading, băuturile pentru hidratare în timpul concursului și cele de revenire de după concurs, fiolele de magneziu anti-crampe și shoturile de cofeină pentru momentele de avarie, toate ne-au ajutat atunci când a fost nevoie.

    lubrifianti-ciclism-gt85-150x150.jpg?x12266Însă nu doar noi am avut nevoie de susținere ci și bicicletele. Pentru asta Rovelo ne-a oferit produsele de întreținere GT85. Spre deosebire de evenimentele de-o zi, când după concurs pleci acasă și gata, la maratoanele pe etape bicicleta trebuie să funcționeze perfect și a doua zi și a treia și așa mai departe. Terenul din Croația este propice pentru mtb, în sensul că nu are noroi. Însă exista totuși praf fin și nisip. După fiecare etapă trebuia să spălăm bicicletele și transmisia cu șampon după care să lubrifiem fiecare zonă mobilă în parte cu uleiul potrivit. Doar așa ne puteam asigura că echipamentul va fac față la fel de bine și în următoarele etape. În plus și bicicletele miroseau frumos a levănțică mulțumită parfumului specific produselor GT85.

    Programul zilnic era unul moderat. În prima jumătate a zilei trăgeai de tine și de echipament până îți ieșea pe nas, dar a doua jumătate era relaxare și revenire. În 4-5 ore reușeam să terminam tot, cu excepția ultimei etapa care, fiind mai scurtă, am terminat-o în mai puțin de 3 ore. Cum startul era dimineața destul de devreme însemna că maxim la ora 15 eram gata. Imediat trebuia să ne ocupăm de biciclete apoi de noi. Puțin mai complicat era în zilele când trebuia să ne și mutăm la un alt hotel de pe altă insulă.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-2-10

    În fiecare seară făceam tot posibilul să fim prezenți la ședința tehnică pentru a afla detaliile etapei de a 2a zi. Era recomandat să fii acolo pentru că spre exemplu, într-una din zile traseul a fost schimbat datorita condițiilor meteo. Apoi, în camera de hotel, studiam cu atenție profilul memorând urcările și coborârile. Încercam să împărțim traseul pe segmente scurte pentru că astfel totul trece mai repede. Ziua se încheia cu saună și jacuzzi.

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-3-10

    Traseele erau bine marcate. Nu am avut niciodată dubii cu privire la direcție. Dimineața se pleca pe asfalt și câteodată se pedala destul de mult pe suprafața asta până ajungeam la forestier sau potecă. Însă mai departe macadamul ținea aproape până la finalul celor 65-70 km. Potecile și forestierele te solicitau mult, pe tine și bicicleta. Stâncăria, bolovanii de pe traseu și pietrișul te obligau să fii alert 80% din timp. Mie mi-a plăcut, dar trebuie să fii conștient că traseele la Mitas 4 Islands MTB sunt tehnice și necesită o experiență destul de bună pentru a le parcurge în viteză acceptabilă.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-3-10

    Noi ne-am descurcat decent, având în vedere că ne consideram în vacanță. Dar strategia nu ne-a funcționat deloc. Ca echipă nu prea ne-am potrivit pentru că fie Eduard mă aștepta în vârful dealului să urc, fie eu îl așteptam pe Eduard la baza dealului să coboare. Dar nu se supăra nimeni, iar moralul a fost 100% pozitiv de-a lungul întregului sejur. Eu cel puțin eram cu zâmbetul pe buze întreaga zi și mai ales la vale, pe stânci!

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-13-1

    Traseele erau în general foarte expuse. Nu de puține ori discutam între noi în timpul concursului și ne minunam cât de periculoase sunt. Erau zone de potecă îngustă cu prăpastie super expusă la nici jumate de metru lângă tine. Și erau fie zone unde îi puteai da tare la vale fie urcare unde, dacă te opinteai în ceva, putea să cazi zeci de metri. La fel și când se traversa un orășel de pe malul mării. Marcajul, deși suficient pentru orientare, era sporadic. Iar traseul de concurs mai deloc protejat de turiști. Cu toate astea nu am avut niciun incident. Niciun turist sau localnic nu s-a trezit să traverseze traseul fără să se asigure. Și nu am auzit nici de la celelalte echipe să fi avut evenimente.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-11-1

    La Mitas 4 Islands MTB 2017 au participat în total patru echipe românești. Noi, Dinamo BikeXpert Racing Team cu Adrian Brătucu și Valentin Iancu, Dream Team Reloaded cu Mihai Pavel și Augustin Sporis și Justforfungirls cu Suzi Hilbert și Marton Blaszo.

    mitas-4-islands-mtb-2017-4-150x150.jpg?x mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-4-15 mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-8-15 mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-9-15 mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-2-15 mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-6-15

    Organizarea a fost foarte bună. Am remarcat complexitatea logisticii – transportul concurenților între etape cu autocarul și feribotul și mai ales caracterul internațional al evenimentului, limba engleză standard, majoritatea participanților fiind străini. Ne-a plăcut foarte mult peisajul diferit față de cel de la noi, coborârile cu marea în față fiind epice. Țara este prietenoasă cu străinii, dar acest aspect este absolut normal pentru o economie bazată pe turism.

    mitas-4-islands-mtb-2017-3.jpg?x12266

    Concursul te deconectează total de la activitățile zilnice și impune propria rutină care nouă ne-a plăcut: trezit de dimineață, mic dejun bogat, planificat traseu, reglat bicicleta, concurat pe traseu, mâncat, spălat și uns bicicleta, predat bicicleta la organizatori, bere…

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-5-1024x683.jpg?x12266

    Este un eveniment la care adevărații pasionați de mtb și concursuri trebuie să participe măcar o dată. Pachetul de concurs include tot, de la cazare la masă și transportul bagajelor. Practic te duci acolo, iar acolo organizatorii te țin în palmă și îți oferă totul pe tavă: concurs pe de o parte și toate celelalte servicii pe de altă parte. Tot ce trebuie să faci tu este să plătești taxa de participare și să te bucuri de vacanță.

    mitas-4-islands-mtb-2017-sportograf-12-1

    Pentru ediția 2018 data de desfășurare este stabilită, iar înscrierile sunt deschise. Între 11 și 14 aprilie ești așteptat pe insula Krk pentru a lua startul la etapa întâi a maratonului Mitas 4 Islands MTB. Dar dacă vrei să participi nu uita de antrenament. Trebuie să începi neapărat din toamnă!

    mitas-4-islands-mtb-foto-dan-mazilu-8-1024x683.jpg?x12266


    Sursa articolului - Freerider

  7. Cine ar fi crezut la lansarea modelului 1290 Super Duke R, cea mai spectaculoasă motocicletă naked produsă de KTM, că se va transforma în doar doi ani într-un Sport Touring ?

    1290 SUPER DUKE GT

    Apariția primului 1290 Super Duke a stârnit valuri de entuziasm și a revoluționat categoria naked.

    Indiferent dacă erau fani ai motocicletelor KTM sau nu, toți gazetarii de specialitate au declarat că noul super-naked este cel mai spectaculos model al categoriei, având performanțe de excepție și o manevrabilitate deosebită.

    Campania promoțională care a însoțit lansarea motocicletei pe piață a inclus un film oficial al cărui efect aproape că descuraja, demonstrația de pilotaj inclusă fiind un fel de evoluție moto Gymkhana.

    În scurt timp de la lansare, am avut ocazia să testez noul model, dar, influențat în bună măsură de agresivitatea filmului și de virtuozitatea pilotului, am fost la început destul de reținut. Surpriza plăcută a fost aceea că am descoperit imediat calitățile incontestabile ale motocicletei și, mai ales, manevrabilitatea pe care nimeni nu o promova.

    1290 SUPER DUKE R

    KTM 1290 SUPER DUKE R

    În primii doi ani de la apariție, au fost lansate multe alte motoare mai mult sau mai puțin asemănătoare, probabil cel mai apropiat concurent fiind Yamaha MT-10, superioară la unele capitole, dar cu siguranță nici una dintre noile motociclete nu a însumat atâtea calități și, în special, manevrabilitatea spectaculoasă a modelului 1290 Super Duke R.

    Senzațiile trăite pe 1290 SD R mi-au rămas proaspete în minte și era normal ca la apariția variantei Sport Touring să-mi doresc să testez motocicleta.

    De data asta nu mai aveam nici un motiv să fiu reținut ci, dimpotrivă, mă așteptam la o nouă reușită a firmei și la zâmbetul de satisfacție cu care rămâi după test. Așa a și fost!

    Pentru a transforma o motocicletă naked cu un vădit caracter sportiv într-una de Sport Touring (ca să nu spun Grand Turismo, categorie pe care o sugerează inițialele GT), a fost nevoie de niște modificări.

    1290 SUPER DUKE GT

    A apărut o carenă cu parbriz reglabil, capacitatea rezervorului de combustibil a fost majorată pentru autonomia necesară în cazul drumurilor lungi, subcadrul a fost lungit și scărițele pasagerului au fost coborâte pentru a obține o poziție mai relaxată, au fost instalate genți laterale, cruise control și un sistem automat de monitorizare a presiunii anvelopelor.

    Dar poate cea mai importantă modificare apărută pe 1290 Super Duke GT sunt suspensiile față-spate. Au fost folosite amortizoarele de pe modelul 1290 Super Adventure, WP semi-active, gestionate electronic, dar adaptate utilizării pe sosea, având cursa mai mică, atât pe față, cât și pe spate.

    Suspensiile au trei moduri de lucru: Comfort, Street și Sport care pot fi selectate de pilot, iar o unitate de control SCU (Suspension Control Unit) adaptează rata compresiei în timp real, în funcție de suprafața pe care se rulează și în funcție de pilot, pe baza informațiilor primite de la un set de senzori și accelerometre. Sistemul poate detecta și sarcina motocicletei, adaptând suspensiile diferitelor greutăți.

    1290 Super Duke GT

    Motorul a păstrat performanțe asemănătoare celor de la modelul R, dar a suferit numeroase îmbunătățiri, toate aduse pentru folosința touring. Cuplul motor maxim este identic, dar 80% din cuplu este livrat la numai 3250 rpm, oferind un răspuns optim pe plaja de turații joase și medii.

    Chiulasele, vilbrochenul, evacuările sunt optimizate, iar pistoanele, chiar dacă sunt mai mari decăt cele ale vechiului motor RC8R, sunt cu 47 grame mai ușoare, fiind realizate cu ajutorul unor tehnologii folosite în productia pieselor din Formula 1.

    Pachetul electronic este complex, iar dotările prezente în configurație standard sunt generoase și fac din motorul vechii “Bestii” un adevărat partener la drum.

    Există trei moduri de livrare a puterii: Sport, Road și Rain, mod în care puterea este limitată la 100 CP.

    1290 Super Duke GT

    Controlul accelerației prin sistemul Ride-by-Wire face posibilă intervenția controlului tracțiunii în funcție de modul de livrare a puterii selectat, nivelele fiind diferite, începând cu intervenția consistentă în situațiile dificile (modul Rain), trecând prin modurile Road și Sport, în care intervenția scade treptat permițând chiar ușoare derapaje pe viraj în modul Sport, până la deconectarea completă oferită celor cu experiență, dornici de senzațiile oferite de pilotajul clasic, fără controlul tracțiunii.

    În căutarea unui control total al motocicletei și pentru obținerea unui nivel ridicat al gradului de securitate, sistemul de frânare este echipat cu ABS combinat, cu ajutorul căruia frâna roții de spate este controlată de sistem la acționarea manetei de frână față și, ca un plus, există un mod Supermoto, în care ABS-ul nu influențează roata spate, dar este activ pe frâna roții de față, opțiune oferită acelorași piloți experimentați a căror nivel de experiență personală le permite derapaje controlate.

    1290 SUPER DUKE GT

    Multe alte sisteme sunt instalate pe motocicletă, unele fiind mai puțin întâlnite pe motociclete.

    Motor Slip Regulation este opusul controlului tracțiunii și împiedică blocarea roții spate la decelerările bruște, comandând clapetelor de accelerație un plus de combustibil, care forțează rotirea roții.

    Motorcycle Stability Control optimizează presiunea lichidului de frână pe instalație și face posibilă intervenția sistemului ABS pe viraje.

    Hill Hold Control identifică situațiile în care motocicleta se află oprită în rampă și previne deplasarea accidentală cu spatele, intervenind și menținând activă presiunea lichidului de frână după ce pilotul a eliberat maneta de frână.

    Automatic Turn Indicator Reset oprește semnalizatoarele după 10 secunde de mers sau 150 de metri de deplasare, permițând pilotului să se concentreze asupra mersului și celorlalte comenzi.

    1290 SUPER DUKE GT

    Tyre Presure Monitoring System monitorizează presiunea anvelopelor, așa după cum o arată și denumirea sistemului, informația fiind afișată pe bord.

    În fine, Led Cornering Lights reglează intensitatea luminii lămpilor situate în lateralul rezervorului, oferind mai multă lumină pe viraj, în funcție de înclinația motocicletei.

    O parte din sistemele de mai sus nu sunt incluse în configurația standard, dar pot fi comandate ca opționale, prezența tuturor acestor dotări și performanțele motorului ridicând standardele unei motociclete Sport Touring la un nivel egalat de puține modele concurente.

    Caracteristic pentru drumurile lungi sunt gențile laterale de bagaje, foarte frumoase, dar cu ceva probleme.

    Este cât se poate de ușor de înțeles că nici un constructor de motociclete sau mașini nu poate produce toate reperele unui vehicul, nu ar fi economic și competitiv, fiind nevoit să conlucreze cu specialiști din diferite domenii.

    KTM 1290 Super Duke GT

    Cu câțiva ani în urmă, KTM coopera cu Hepco & Becker, un lider al producătorilor de sisteme de bagaje moto, a căror genți laterale și top case sunt de cea mai bună calitate și au cele mai sigure sisteme de prindere. Explicația este faptul că firma germană se încăpățânează să producă gențile și să îndoaie fiarele sistemelor de prindere în Germania, în loc să le aducă din China, așa cum fac cele mai multe firme din domeniu.

    Actualul furnizor de genți (sper să nu fie produse chiar de KTM) a respectat designul de excepție, gențile fiind foarte frumoase, (o spun chiar dacă repet afirmația), dar calitatea și fiabilitatea sistemului de închidere și chiar etanșeizarea genților fiind departe de perfecțiune.

    La capitolul nereușite aș adăuga parbrizul carenei, din nou foarte frumos, dar având un sistem de reglare pe care nu aș fi avut tupeul să-l instalez pe o Mobra. Trebuie să recunosc că e sigur, odată fixat parbrizul nu se mișcă, rămâne pe poziție, dar operațiunea de reglare îți dă emoții serioase, iar efectul la vânt mi s-a părut nul, indiferent de poziție.

    KTM 1290 Super Duke GT

    Lista minusurilor nu e lungă, iar atuurile Bestiei îmblânzite sunt atât de evidente, încât tind să dau dreptate numeroșilor colegi mult mai experimentați de la revistele internaționale, care au decretat modelul 1290 Super Duke GT ca fiind cel mai reușit Sport Touring al momentului.

    Cu siguranță, această motocicletă nu va fi alegerea finală a tuturor celor pasionați de excursii lungi, criteriile de alegere ale unei motociclete fiind multe și, mai ales personale, dar, indiferent de ce motocicletă ar fi opțiunea finală, KTM 1290 Super Duke GT este cea mai spectaculoasă, cea mai puternică, cea mai plină de caracter din câte există în acest moment la această categorie.

    .

    Sau poate greșesc și KTM a creat o nouă categorie de care nu se vorbea până acum, Supersport Touring, al cărei lider incontestabil este 1290 Super Duke GT.

    1290 Super Duke GT

    Ce mi-a plăcut la modelul 1290 Super Duke GT:

    Performanțe deosebite ale motorului

    Amortizoare semi-active foarte eficace

    Precizie în ținuta de drum a motocicletei

    Masa motocicletei excepțională

    Poziție foarte bună a pilotului indiferent de gabarit

    Ce nu mi-a plăcut la modelul 1290 Super Duke GT:

    Parbrizul carenei greu de reglat

    Probleme ale sistemului de închidere a genților laterale

    Gențile laterale nu sunt etanșe

    1290 Super Duke GT

    Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 5 (234) din mai 2017.

    Fotografiile care ilustrează povestea testului motocicletei KTM 1290 Super Duke GT sunt creația prietenului meu, maestrul fotograf Radu Chindriș.

    Dacă v-a plăcut articolul, puteți găsi mai jos teste făcute cu alte motociclete KTM, articole postate până acum.

    KTM 1290 Super Duke R, model 2015 – test şi prezentare – varianta video

    KTM 690 Duke R – test și prezentare – varianta video

    KTM 250 EXC-F model 2017 – test și prezentare video

    Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Vezi articolul integral

  8. Libertate şi fericire pe motociclete

    Libertate. Distracţie. Adrenalină. O minte limpede şi o conştiinţă curată. Toate acestea sunt motive pentru a veni şi a rămâne în şa. Dar un adevăr şi mai simplu despre motociclism te face să te întorci pentru mai mult: întotdeauna te simţi mai bine după ce ai făcut o plimbare cu motocicleta.

    Descoperă puterea de a fi liber

    Scoala moto AMI te ajută să îţi îndeplineşti visul şi să devii mai fericit, mai ceva ca o “fabrică de vise”. Motocicliştii sunt uniţi şi, chiar şi dacă faci pană sau rămâi fără benzină, sigur îţi vei face măcar un prieten.

    Motocicliştii se salută în trafic şi se ajută, organizează campanii de binefacere şi de conştientizare în trafic. Sunt mândri şi fericiţi.

    La cursurile moto, atât în poligon, cât şi în trafic, instructorii noştri experimentaţi te vor ajuta să îţi cunoşti limitele şi să le depaşeşti în deplină siguranţă, dar şi în tiparele legii.

    Libertate motocicleta

    De ce iubim motocicletele?

    Comparat cu şofatul, mersul pe motocicletă oferă libertatea ce este constrânsă de caroseria şi de cele patru roţi ale maşinilor.

    Acest lucru poate nu este destul de convingătoare, dar dacă nu ai experimentat ambele moduri de condus, nu poţi înţelege încă. Nu-i nimic. Pentru asta, Şcoala moto AMI îţi vine în ajutor cu prima şedinţă de test gratuită.

    Odată eliberat din cuşca de metal a maşinii, eşti într-o lume în care experimentezi o nouă graniţă. Corpul tău va simţi impactul cu sutele de picături de ploaie şi va absorbi adierea vântului. Nu vei mai fi ghemuit în spatele unui volan, deconectat de la natură şi mediu.

    Trebuie totuşi să fii conştient că această libertate nu vine fără un preţ. În primul rând, trebuie să înveţi să conduci. Cu o atitudine pozitivă şi cu un antrenament potrivit, abilităţile pot fi dobândite de către oricine.

    Studii de caz

    Studiul numărul 1

    Aproximativ 60,200 de persoane au răspuns la întrebările propuse de către organizatorii studiului de caz asupra fericirii şi satisfacţiei de viaţă.

    Întrebările adresate au fost în număr de patru:
    – În ansamblu, cât de mulţumit eşti de viaţa ta de zi cu zi?
    – În ansamblu, în ce măsură crezi că lucrurile pe care le faci în viaţa ta sunt meritorii?
    – În ansamblu, cât de fericit te-ai simţit ieri?
    – În ansamblu, cât de îngrijorat te-ai simţit ieri?

    Subiecţii au trebuit să răspundă la întrebări pe o scară de la 0-10, unde 0 semnifică “deloc”, iar 10 “complet”. Cele mai nemulţumite persone au fost acelea care folosesc taxi-ul ca mijloc de deplasare pentru a ajunge la serviciu, dar cei mai fericiţi subiecţi au fost cei care folosesc motocicleta.

    Libertate motocicleta

    Studiul numărul 2

    A mai fost efectuat un studiu de cei de la Harley-Davidson în parteneriat cu Kelton, în care 1,013 motocicliste împreună cu 1,016 non-motocicliste au fost intervievate asupra stărilor de psihic predominante.

    În acest studiu s-a observat faptul că:
    37% din motocicliste se simt întotdeauna fericite, în timp ce în celălalt grup doar 16% au spus asta
    27% din motocicliste au spus că se simt atrăgătoare, faţă de 7% dintre non-motocicliste

    Şi, nu în ultimul rând, au vorbit şi despre încrederea asupra lor, motociclistele răspunzând în procent de 35% că sunt încrezătoare, iar non-motociclistele doar 17%.

    Claudia Garber, din partea Harley-Davidson a spus: “Conducând o motocicletă obţii ultima formă de libertate şi auto-exprimare, ceea ce ajută o motociclistă să devină mai fericită, atrăgătoare şi puternică prin forţele sale proprii.”

    Conform studiului, 53% din femeile ce conduc o motocicletă spun că aceasta a devenit cheia de succes în viaţa lor de zi cu zi, pe când 74% spun că şi-au găsit marea iubire de când şi-au cumpărat o motocicletă.

    După ce îţi iei permisul, vino să te perfecţionezi şi să înveţi să conduci defensiv la cursurile de perfectionare organizate de Şcoala Moto AMI sau de Asociatia Moto Incepatori .

    Cuvinte relevante: libertate, libertate motocicleta, fericire motocicleta, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, scoala soferi bucuresti, reducere scoala de soferi, reducere scoala moto, scoala moto categoria a, scoala categoria a, scoala moto ami, scoala categoria a bucuresti, permis de conducere categoria A.


    Vezi articolul integral

  9. Atâtea zile bune și foarte prin Rusia și eu tot nu m-am învățat minte. Am dormit cu dopurile de urechi și m-am trezit tot așa, motiv de panică. Cum de ce? Pentru că în mintea mea alterată de știrile de la ora 5 aveam impresia că băieții din hostel mă vor lăsa fără tot ce aveam prin bagaje. Mi-e rușine când mă trezesc și văd că deși oamenii sunt la muncă, bagajele mele sunt fix unde le-am lăsat. Adică în mijlocul camerei, probabil oamenii au și fost încurcați de ele dimineață, dar nu a atins nimeni absolut nimic. Eu sunt anormal la cap, nu ei. Nu mi-e foame, mi-e doar poftă de o cafea pe care mi-o fac în bucătăria comună în care o doamnă spală vasele. Cafea instant, dar nu mai contează, sentimentul că azi e zi cu treabă mă face s-o dau shot. Trebuie să rezolv cu motocicleta, cu transportul, e grija cea mai mare pentru că pare destul de complicat transportul ăsta cu avionul.

    Am vorbit cu Cristina de la firma de transport ieri și am stabilit că azi la ora 10 sunt acolo. E bine, sunt cam la ieșirea din oraș spre sediul lor, doar că trebuie să fac ceva cu Gotze, că nu-l duc la avion murdar în halul ăsta. O conversație via google translate cu recepționera și aflu și de spălătorie, cred că unica, destul de aproape. Asta cu aproape e bine pentru că eu trebuie să duc motocicleta fără benzină, mi-am calculat totul cam la limită și de vreo 50 de kilometri merg pe roșu. Cred că sunt doar vapori la ora asta, dar risc. La spălătorie e coadă, dar când mă văd băieții se face culoar și mi se cere să bag calul în tunel. Apă și spumă, tată! Ce bagaje? Dă peste tot, sunt impermeabile, n-am treabă. Și dacă mașina din fața mea a fost făcută bec în 5 minute, la mine durează vreo 20. Tipul de la spălătorie e învățat cu motocicletele, mă gândesc că nu sunt singurul turist care ajunge la Magadan după câteva mii de kilometri de drum cu praf și noroi. Știe să dea jetul mai de departe în zona radiatorului, știe să nu direcționeze puternic spre instrumentele alea de bord, spre ceasuri. Insistă și în zona scutului, dar acolo parcă s-a cimentat pământul, nu vrea să iasă complet. Înmoaie jegul, bagă spumă, clătește, dar nu e mulțumit. Repetă și mie mi-e cam jenă, sunt vreo cinci mașini care așteaptă în spatele meu, dar băiatul n-are un stres. La a doua spălare iese mai bine, plătesc 200 de ruble cu tot cu șpagă și-i dau spre Cristina.

    20170711_094334.jpg20170711_093833.jpg

    Adresa de pe google maps nu e tocmai bună. Îmi dau seama de asta pentru că ajung la 10:02 la sediul Avia Partner, mă rog, ce cred eu că e sediul Avia Partner și o doamnă aproape că țipă la mine-n rusă. E mișto să nu te enervezi, oricum nu înțeleg, așa că stau acolo și ridic din umeri. Mă vede pierdut și schimbă complet tonul, mă ia de o aripă și mă bagă în birou. Acolo, doi neni care par că vorbesc engleză. Îi întreb de Cristina, dar cică nu există. Hmm! Zic de Avia Partner, zic de transport motocicletă și celui mai tânăr îi beculește instalația. Cică da, dar nu aici. Trebuie să ies din nou la drum și după vreo doi kilometri să fac dreapta, să urc și să fac o stânga și… M-ai pierdut, unchiule! Scot telefonul și îl pun să îmi arate pe hartă, dar e băiat de treabă și are altă idee. Cică să mă iau după el că mă conduce cu mașina până acolo, nu-i problemă. Din nou sunt uimit de disponibilitatea rușilor de a mă ajuta, câți dintre noi am pleca de la birou în timpul programului ca să îi arătăm unui străin unde trebuie să ajungă.

    La sediul real Avia Partner băiatul ăsta intră ca la el acasă, strigă ceva și iese mulțumit. Cică să aștept, că vine Cristina. Sunt prost și vreau să îi îndes 200 de ruble pentru benzină, dar râde spre mine și-mi dă mâna la o parte. Cică să am ”safe trip”, se suie în mașina cu volan pe dreapta și pleacă înapoi la muncă. Hai c-am dat și de Cristina. O blondă cu ochii albaștri, slăbuță, pe la vreo 25 de ani estimez. Vorbește engleză foarte bine și mă invită într-un birou format din două camere, practit un soi de dispecerat pentru firma asta de transport. Sunt doar doamne și domnișoare acolo, dar ea e singura care vorbește engleză. Cu celelalte mă salut, îmi mai aruncă câte un ”hello” și câte un ”welcome” și chicotesc în rusă. Coffee, tea? Evident, ca peste tot! Ceai, săru-mâna! Cu lapte? Cu lapte! Primesc o ceașcă de ceai, primesc și niște bomboane tip Bucuria și ne apucăm de discuții. Uite eu sunt ăsta, Gotze e ăla de afară și vrem să ajungem la Moscova. Eu mă descurc, dar el trebuie să meargă cu voi. În timpul ăsta Cristina bate la taste, îmi cere actele și îmi explică procedurile. Se face că trebuie să dau jos tot ce e lichid. Adică să scot uleiul de motor, să scot benzina dacă mi-a mai rămas. Apoi să deconectez bateria și să demontez parbrizul. Ah, și din bagaje trebuie să scot tot ce e lichid sau spray. Mă descurc? Mă descurc!

    20170711_224445.jpg

    Cristina, pe telefoane cu oamenii din Moscova

    Fata iese cu mine afară și îmi spune că nu trebuie să mă grăbesc, oricum cadrul de lemn în care va fi transportat Gotze o să fie construit diseară, la finalul programului. Așa că dă-i, Scutariule! Bateria merge ușor, știu de la expedierea din Moscova cum se dă jos. La fel și parbrizul. Doar că la ulei e problemă. Scutul ăla care mi-a protejat mie motorul e prins bine de tot și șuruburile sunt destul de greu accesibile. Mă uit la ele ca măgaru’, nu prea știu cum să le apuc. Mă uit, mă învârt, iar după vreo 10 minute apare și soluția. Soluția se numește Maksim, angajat la încărcări/descărcări la depozitul Avia Partner, care vine cu Cristina și primește taskul de a mă ajuta. Nu vorbește rusă, dar ne înțelegem. Eu sunt ajutorul de mecanic, trebuie doar să stau să îi dau sculele în timp ce el se întinde pe jos și îmi desface scutul. Tot el scoate uleiul într-un recipient special, se miră de cât de negru e, apoi se chinuie vreo jumătate de oră să pună scutul la loc. În toată perioada asta Cristina ne mai vizitează de vreo două ori, prima dată să fie sigură că merge treaba, a doua oară să îmi spună că o să plece un pic, dar că ne vedem diseară dacă vreau să văd cum e împachetat motorul, să nu stau cu emoții.

    Facem schimb de numere de telefon ca să o sun în caz că mai am întrebări. Oricum, cică diseară îmi poate spune și cât mă costă pentru că atunci va fi cântărită motocicleta, iar prețul e la kil. Termin cu Maksim, împart cu el și cu un șofer de TIR din Iran tot ce e interzis la zbor prin bagaje. Maksim pune ochii pe WD40, șoferul de TIR pe spray-urile de uns și curățat lanțul. Autanul nu-l vrea nimeni, deci îl arunc. Am și tuburile cu CO2 pentru umflat cauciucuri, merg tot la șoferul de TIR. Spray-ul cu piper pentru autoapărare? N-are nimeni nevoie de el, e prea de femei. Îl ia Maksim și i-l duce unei doamne de la birouri, cică ea s-ar putea să aibă nevoie de așa ceva. În timpul ăsta îi dau un SMS Cristinei să o întreb dacă Maksim trebuie răsplătit în cașcaval pentru că m-a ajutat. Spune că nu, că de aia e angajat acolo. Insist, zic că a fost băiat de treabă și întreb dacă 500 de ruble e o răsplată ok. Zice că da, că e foarte ok. Bun, ne vedem diseară!

    20170711_105954.jpg

    uleiul vechi, negru

    La Magadan e o vreme impecabilă. Cer senin, soare, iar temperatura nu sare de 22 de grade. E, practic, ceea ce-mi doresc eu de la viață. Mai puțin partea cu mersul pe jos, căci Gotze rămâne la depozitul oamenilor cu tot cu bagajele sale, așa că o iau la pas spre hostel. Și nu-i aproape, sunt vreo doi kilometri jumate de mers pe marginea drumului principal, că trotuare nu-s. Ajung leșinat și tot leșinat pic într-o forță de somn, obosit după orele petrecute la pregătit motocicleta. Mi-am asumat că ziua de azi e sacrificată pentru treaba asta, așa că nu regret că n-apuc să văd Magadanul. Mă trezesc pe la 4 jumate, trag o tură la supermarket să-mi iau chestii de sandviș, mănânc și aștept un semn de la fată. Mi-a zis că ei termină programul pe la 5-6, dar că mă sună ea când trebuie să vin. O face la ora 6 și îmi spune că Maksim se poate apuca de treabă, că și-a terminat programul și că rămâne să rezolve și motocicleta mea. Până când ajung eu la ei, adică în jumătate de oră, omu’ meu e aproape gata. I-a făcut o super cușcă de lemn lui Gotze, motocicleta stă pe cricul central, are roțile ancorate și blocate între scânduri, bagajele sunt învelite în plastic și puse stânga-dreapta, urmează să învelească toată cușca în folie și aia e.

    O urcăm și pe cântar, totul are 364 de kile, așa că ceea ce calculasem eu e complet aiurea. Nu o să mă mai coste 700 de euro, așa cum speram din tot bugetul de om aflat pe drum spre casă, ci aproape 1000. Bine, suma oricum e foarte mică dacă stau să mă gândesc că trimit o motocicletă cu avionul vreo 10.000 de kilometri. Dar e mai mult decât anticipasem eu pentru că, fraier fiind, nu m-am gândit să pun la preț și greutatea finală, cu tot cu bagaje și cadrul de lemn. Problema e că ăștia o mie de euro, în ruble evident, trebuie să îi plătesc cash. N-au POS, n-am altă variantă. Așa că aștept să termine Cristina programul, apoi ne urcăm în mașina cu care vine prietenul ei și mergem în oraș în căutare de bancomat. Ajungem, scot miliardul de euro, i-l dau, și… gata! Nu-mi trebuie chitanță, acte, documente? Nu! Te duci cu pașaportul la depozitul partenerilor noștri din Moscova și îți vor da motocicleta!

    Huh?!?!!!?!?!??
    Da!
    Păi… Adică vă las motocicletă de mii de euro, plătesc încă vreo mie pe transport și… mergem pe încredere?
    Da!

    Îmi spune asta cu cea mai limpede expresie a feței pe care v-o puteți imagina. Încep să cred că sunt eu cel absurd și… cred că sunt. Îmi impun să nu pic iar în partea de paranoia, să nu-mi imaginez că vrea lumea să mă jefuiască. Ne urcăm în mașină, mă lasă la hostel și… la revedere! Cică s-o mai sun dacă am întrebări, oricum o să îmi zică ea când pleacă motocicleta mea din Magadan. Trebuie vreo 3-4 zile ca să primească aprobările pentru transport de bunuri periculoase, apoi decolează.

    20170711_185532.jpg

    Nici poze n-am făcut din cauza stresului. Magadanul, pe seară, aproape de apă

    Ajung în cameră, da-s cam palalila. Bine, bine. Înțeleg că e lumea de treabă, dar chiar să nu îmi dea un bon? Un bilet de autobuz pe care să scrie că le-am lăsat o motocicletă aproape nouă acolo? Îl abordez pe Vlad din Moscova, omul râde un pic de mine și mă lămurește. Cică e Rusia, se merge pe încredere. Vede însă că-s cam neliniștit și mă sfătuiește să îi sun și să le cer ceva, un act, că nu o să fie problemă. Așa că îmi adun curajul și, pe la nouă seara, îi dau un mesaj Cristinei și o rog să mă ajute cu asta. Mi-e jenă, dar răspunsul e la fel de limpede ca atunci când mi-a spus că nu am nevoie de acte. ”Da, sigur că îți dau dacă vrei. Vino mâine dimineață la noi și îți pregătesc actele”. Mă simt prost din nou, dar na… O lună și ceva n-a fost suficient de mult timp ca să mă învăț cu felul mișto al oamenilor de aici. Mă culc într-o nouă mini-petrecere. Băieții s-au întors de la muncă și și-au reluat programul. Unu e cu televizorul, altul cu chat video cu gagica, unii beau cafea, alții ies la țigară. Îmi pun dopurile și mă bag la somn, am încredere în ei ca-n poliție! Am rezolvat un avion azi, mai am unul de rezolvat mâine. Și aici e aiurea, văd că prețurile sunt uriașe în perioada asta, de două ori mai scumpe față de ceea ce mă așteptam. Ori asta nu-i bine.


    Vezi articolul integral

  10. Dual Motors
    Ultima postare
    motociclete.com.ro.jpg
    Avantajele produsului de creditare prin BT Direct:
    · Achizitonarea in rate a produselor dorite - motociclete, scutere, ATV-uri, waverunner .... cat si echipament si accesorii
    · Posibilitatea de a achizitiona produse mai performante;
    · Alternativa la plata cash / card de credit;
    · Produsul se poate ridica in aceeasi zi cu depunerea cererii de creditare;
    · Se ofera asigurare de viata la valoare finantata.

    Caracteristicile produsului financiar:
    · Perioada de creditare: 6 luni – 59 luni;
    · Valoare creditata intre 1.000 lei – 40.000 lei;
    · Varsta: intre 21 si 70 de ani;
    · Avans: optional;
    · Ratele sunt fixe in lei.

    Flux de creditare:
    · Oferta de creditare se stabileste pe loc
    · Solicitarea de creditare se semneaza in magazin
    · Dupa aprobarea finantarii clientul semneaza in punctul de vanzare contractul de credit si factura fiscala.

    1. Dobanda client in functie de avans si perioada :

    2. Asigurare CASCO prin Groupama pe urmatoarele 2 variante :


  11. Azi am avut plăcerea de a afla că președintele clubului DUCATI DOC BUCUREȘTI și-a propus să unească cele două reprezentanțe DUCATI ROMÂNIA și DUCATI CLUJ printr-o cursă pe o bicicletă DUCATI, plus pe lânga faptul că va îmbina pasiunea și sportul își dorește să ajute copii din centrele de plasament.

    CUM VA FACE ACEST LUCRU?

    Foarte simplu.  A decis să parcurgă traseul  București - Bacău - Vatra Dornei - Bistrița - Cluj-Napoca - Brașov - București pe bicileta lui DUCATI. Da e vorba de o bicicletă nu motocicletă.

    "Voiimage1 pleca vineri 4 august într-o aventură cu bicicleta, de aproximativ 1000 km, pe frumoasele drumuri din România.

    Cu sprijinul vostru - prietenii și colegii mei din clubul Ducati DOC București și Electrica îmi doresc să contribuim la fericirea copiilor din centrele de plasament. Soarta nu a fost așa darnică cu ei. Măcar noi, cât putem, împreună să încercăm să fim.

    Vă aștept, alături de mine, cu sufletul deschis , să dăruim pentru un viitor mai bun al acestor micuți.

    Bucuria și zâmbetele copiilor merită asemenea gesturi caritabile!"           - declară Cristi, pe site-ul unde se pot face donațiile.

    Cei care îl cunosc (mai mult sau mai puțin) știu foarte bine că este un om cu o activitate intensă și se implică în foarte multe proiecte și evenimente. Dovada o poate găsi orcine pe contul lui de facebook, printre pozele pe care le are publicate.


    CEI  CARE VOR SĂ DONEZE O POT FACE ACCESÂND LINK-UL DE MAI JOS:

    www.lindenfeld.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=4505


    Puteți urmării traseul parcurs de Cristi pe pagina lui de FACEBOOK. - click pe text

    Content Protection by DMCA.com

    Vezi sursa

  12. NDX
    Ultima postare

    Inca un pas…

    Toarna cu raze de mi se lipeste maieul de acest eu. Merg parca in pielea altuia, sau ma rog…un fel de a spune merg. Paseste strainul asta pentru mine…inca un pas…
    Tensiunea din antebrate si incheieturile palmelor imi zice ca trebuie sa ma intorc. Alunec pe o piatra si ma dezechilibrez. Imi bag un penis si ma uit de la poarta spre casa. Hai ca am numa’ 60 de metri de mers inapoi si ma opintesc in carje…Scuip acrit in san si ma gandesc: iar ma ‘cac pe mine’ pana la scaun, cateva minute bune de sontacaiala…
    Sunt obosit si visinata ajunge prea repede sa se bata in gura cu Tadoru pe piciorul meu stang si cred ca ultimul pierde. Privesc la bietul Fazer, muscat de partea stanga, ma intristez de rana lui proaspata, ma las in scaun si inchid ochii atingand cu degetele cutia de pe masa cu bucatile de carena sparta…Sute de imagini mi se desfac direct in cortex pe fast rewind ca o epidemie agresiva…
    Se anuntau multe grade in ceas si toate tindeau sa sparga ecranul normalitatii. 16 motoare in 3 grupuri si 4 masini se urneau din KFC-ul de langa Ikea, apasand DN1, ca apoi sa ia drumul Rasnovului, prin Paraul Rece, Zarnesti si intr-un final sa-si odihneasca tablele in Plaiul Foii. Erau 200 km, dar toti aveau sa se intample la temperaturi de pana la 44…
    Ne-au prins orele din urma aratandu-ne victorioase un 11:00, stand la o tigare prelungita in Petromul de pe centura de la intrarea in Ploiesti. Aglomeratia de la pompe, tigara si multele litre de apa sunt de vina. Dupa un rusinos 40 de minute, ne-am urnit spre Paraul Rece, pe un drum aglomerat foarte, odata cu apropierea de Sinaia, obligandu-ne la depasit prin stanga coloana interminabila si aproape stationata. Fierbeau motoarele, noi si benzile de pe asfalt parca fluturau in panglici curbate de mirajul emisiei de caldura din drum. In Busteni, un politist il certa pe Bucataru “-Ce cauti, ma, pe aici? Vrei amenda? Depasesti coloana asa cu mine de fata? Esti nesimtit?”, in timp ce in spate se forma o coada de 16 motoare. “-Pai si ce vrei, ma, sa mor aci, printre masini, la 60 de grade si sa blochez tot traficul?”, raspundea Bucataru. Omul si-a pus mana in cap si, cu un zambet de strain, ne-a facut semn sa trecem…
    Crosetam traficul super imbacsit usor usor, apropiindu-ne de intersectia DN1 cu 73A, unde ne urniram spre Paraul Rece in binecunoscuta de-acuma succesiune de curbe. Razele nu mai ajungeau direct pe noi sa ne fiarba in carcase, izbindu-se de masivii muti si lasand izul de rasina sa ne trezeasca dorul de munte si pofta de curbe…Mirosea a cauciuc incins si motoreta mugea constant. Doamne, ce imi place cum zice pe limba ei. Zice doina drumului intr-o cursivitate sora cu mersul apei de rau. O aplec si ma asculta, trag de gaz si ii cer mai mult. O cunosc deja! Ma apropii de Mitroi si il rog mut, in casca, sa nu mai franeze in curba, si sa ma priveze, totusi nu il depasesc. Imi place jocul si vreau parca sa-l imping si pe el sa-i ceara tributul. Daca nu vrei mai mult, ajungi sa stai, si daca stai, ajungi sa te gandesti ca e bine asa…sau poate ca doar Vaca e de vina pentru ca merge prea incet si e in fata noastra 
    In casca se intampla multe, adesea mai multe decat pe sosea, sau poate sunt eu de vina in locul vacului…Pana la urma suntem toti un grup tocmai pentru ca suntem diferiti, desi cu o pasiune comuna si constanta, iar drumul este placerea noastra multa, mai multa decat destinatia…
    Ne-a prins ceasul din urma, batand de 14, cand am andocat in parcarea Penny-ului din Zarnesti. Ne-am organizat repede, am facut cheta, am luat cu asalt magazinul si in scurt timp am umplut 3 carucioare cu tot ce aveam nevoie pentru doua mese ce urmau sa vina, cat si pentru micul dejun de a 2-a zi.
    A urmat un drum in care praful s-a tesut frumos pe noi si cai, schimbandu-ne culoarea si infundandu-ne aerisirile la casti (mai putin alora cu open face-uri la care le-a infundat direct narile.) Inca ardea de sus, dar padurea si prietenii masivi l-au mai imblanzit o leaca. Ne zambea fara nori. Se oprise bine din ras…(pentrut cei care se intreaba, da, este elipsa subiectului adica soarele 1f603.png:D)
    Corturile s-au montat parca singure in timp ce radeam cateva beri fara drept de apel. Cu greu mai ajungeau la rau, alaturi de vin, tarie si mancarea ce trebuia tinuta la rece. Am surprins un Varan umfland la saltea, cand i-am confiscat toporisca pentru a croi o cale prin lastaris, spre rau. Aveam sa facem multe drumuri intre gratar si rau…
    Ne-am oprit de cateva ori bune pana sa dam de refugiul asta. O bucatica de poiana cu trunchiuri de copaci taiati si stivuiti, gata spre a fi ridicati, cu multe lemne de gratar si foc de tabara, cu padurea aproape si raul la cativa pasi. Ce haiducie sa iti poti dori mai mult?…Se anunta o dupa amiaza perfecta. Urma o bula de “no stress” cu bere, gratar si caterinca….exact ca in vremurile bune…Tanjeam dupa asta. O asteptam ca pe o baie rece dupa multi km de desert, unul in care asfaltul arde mai tare ca nisipul si oamenii sunt mai rari decat cactusii…
    Gratarul sfaraia cu de toate, strajuit de noi. Berea pierdea teren si ne luptam sa nu pierdem si noi, dar gratarul a mers ca uns si in curand, am pus de pat cu o campeneasca la umbra, aproape de apa si de rezervele stivuite la rece. Pana acolo insa, ne-am tiganit in rau mai rau ca aia mici…noi si cainele lui Pitic.
    Un tablou prea greu de animat din cuvinte se desena singur, pe masura ce eu, Cos si Varanu incercam sa tinem disperati stropii de apa departe de tigarile noastre, Toma, Dragoselul si Pitic se luptau sa invinga cainele in apa si Fanel se lauda pe cracul stang, in timp ce pe malul drept, la cativa metri, Tilda, Oana si Zizu lopatau apa la slapi in capul astora din rau. Din cand in cand se tipa din amonte, la Misu, pentru a recupera cate un slap furat in aval de curent…
    Dar cum burtile pline trebuie sa nu sada prea mult, ne-am pus pe trante si demonstratii de lupta (in joaca evident) si cum nu puteam sa lipsesc, ma puse naiba sa ma incerc cu Pitic care are cu vo 40 de kg peste mine si un cap in plus si cum ne opinteam mai tare, il incarc pe mine. Asta se descarca cu toata greutatea si apasa pe piciorul meu stang pana cand il simt ca paraie sub talpa…A urmat o durere de muscam din cernoziom albindu-ma la fata. Nu parea nimic rupt, dar durea de ma cacam pe langa mine. Stiu ca a trebuit sa ma intind ca se intunecase orizontul o leaca si dicleam un zenit strain de lumea asta. Mi-am revenit repede, meditand cu piciorul in apa rece a raului. Cautam niste pesti imaginari si meditam la tampenie. Acu, pe semne ca de la adrenalina si ceva cocartz nu simteam exact ce trebuia, dar inca mai puteam sa calc in calcai…asta pana a 2-a zi…Stiu ca nu l-am mai bagat in seama in seara aia, desi se umfla incet incet. Era si pacat. Atmosfera e greu de zugravit. Foc, glume, mistouri, cocartz si povesti la flacara, cu oameni dragi pe care anii si viata nu i-a dus departe de mine si pt. asta sunt recunoscator cu adevarat…
    Era tarziu si doream cu incapatanare, schiopatand usor, sa ma tin dupa Tilda in incercarea de a ajunge la o colina putin mai inalta. Voiam sa prind ceva semnal si sa trimit un mesaj alor mei ca sunt bine (eram ?!..) Stiu doar ca m-am trezit cocotat pe un butuc, am reusit sa fac vant la sms si “surpriza”! Eu cum plm ma mai dau jos d’aci, caci Tilda se desira daca ma las pe umarul ei sa cobor…Sunt idiotul impardonabil!… Norocul meu a fost ca m-am trezit cu un Bucatar care, desi are probleme mari cu lombara, s-a opintit si m-a carat vreo 100 de metri, atarnat de o aripa, pana la corturi, in ciuda rugamintilor mele de a nu isi nenoroci lombara cu mine…Eram impresionat si gandeam cu voce tare in cap, in timp ce masivul meu prieten ma purta incet…
    Se fisura de ziua si prima gura de aer montan m-a pocnit in moaca de indata ce am crapat cortul. Treaba era nasoala caci urma sa ma reazem mai mult in dreptul cat strangeam cortul si puneam pe cal. Zeci de ganduri se adunau agitate si se inghesuiau gatuite la filtru…Ptiuh! Tacere in cap am zis! Pe rand! Norocul meu a fost ca imi scoate D-zeu in cale oameni adevarati atunci cand ma arde mai tare. Sunt un norocos!
    ….
    Eram aliniati toti in acelasi colb de ieri si gata de plecare. Rahat! Am uitat sa imi incarc mp3 player-ul. Asta si faptul ca, surpriza din nou, nu pot sa schimb nici o viteza in sus. Ma doare de ma stramb…Si, deodata, imi pica de sus si raspunsul. Schimba la calcai, potaie! Bagi calcaiul sub pedala, prin fata si ridici apucand ca si cu un carlig. Urmau 300 km cu un Transfagarasan la pachet si totul la schimbat cu calcaiul…Merg de mult pe motor, dar trebuie sa recunosc ca m-am indoit de mine un pic si atunci s-a gasit scarbavnicul de mp3 sa ma lipseasca in casti de un Icon for Fire sau un Poets of The Fall…
    Schimbam a 2-a, apasam brusc ambreiajul si agatam cu calcaiul pedala pentru a 3-a. La inceput motorul se tura un pic si intra putin in frana de motor pana trageam iar ambreiajul, caci nu apucam sa schimb suficient de repede. Dupa 40 km incepea sa ma jeneze tendonul lui Ahile. Il frecam prea des, insa cel mai complicat era sa aduc cutia de viteze la punctul mort pentru ca e nevoie de finete, iar eu trebuia sa folosesc calcaiul…M-am obisnuit repede si in curand nu am mai bagat in seama durerea constanta si nici tendonul. Adrenalina isi facea treaba, iar eu ma concentram la curbe, depasiri si la oglinzi. Avantajul meu, gandeam in spatele vizierei, este ca imi cunosc bine motorul actual, de mai bine de 4 ani. Il inteleg si stiu ce si cand sa-i cer, cum intra in viteze, cum franeaza spate si fata simultan si compesantoriu, cum sta pe curbe, ce face centrul de greutate acolo, cum lanseaza furca pe fata si amortizorul pe spate si mai ales cum se comporta cuplul si frana de motor (esentiala). Astea le inveti in timp si bine, daca nu schimbi motorul des, caci fiecare motoreta are particularitatile si comportamentul ei…
    Ne-am oprit in ultima benzinarie inainte de intrarea pe Transfagarasan. De sus ne incerca usor o ploaie si lumea a inceput sa cotrobaie usor agitata prin bagaje dupa costumele de ploaie, cand Misu ne-a anuntat ca motoreta lui nu mai sare de 5000 de ture si de 80, pe langa un mers al motorului cam ciudat la ureche…
    Dupa o cautare de 15 minute a unei chei cazute intre carene si scut (Toma a fost erou si a salvat ziua), impaiati bine in costume si cu gazul full, ne-am urnit incet pe superbul drum ce patrona zarea.
    O silueta lunga si sinuoasa a unui imens sarpe impietrit printre munti, adesea cu inelele in nori, se desprindea luand viata parca din legendele Olimpului, de parca un titan dinaintea timpului, intr-o lupta epica, a aruncat sarpele imens din ceruri si l-a infipt intre munti, un strajer al eternitatii ce va sa fie tot aici cand noi vom fi demult plecati din lumea asta si Vaca biciclea parca dupa un ceas care avea minute la secundar…
    Curba dupa curba, cu hau in drepta si versant in stanga, cu nori si soare, drumul ne-a lasat in parcarea dinainte de tunel. Pustiul de acolo ne ameninta ca daca nu platim 5 lei de motor, in conditiile in care de masina era 10 lei, cheama jandarmii…(daca ajungeti pe acolo, nu le faceti buzunarele mari hapsanilor!) Hmm, ce specimene locuiesc frumoasele meleagurile imi ziceam in casca…Nu am fi stat oricum mai mult de 15 minute asa ca ne-am urnit repede, agatand cativa Kurtoskalacs din mers.
    Ploaia ne-a prins imediat dupa ce am parasit sarpele, dar nu cu burtile goale. Am apucat sa ne oprim la o terasa inca pe Transfagaran unde ne-am desfatat cu o masa calda si niste papanasi, apoi ne-am apucat iar de curbe. Mai faceam o pauza mica de cateva minute la o tigara. Ma bucuram de ea caci neputand sa ma mai ridic in scari, imi amortise dosul.
    Cos tragea de curbe, urmat de Mitroi, apoi eu, Saru si Turbo in primul grup. Le-am aplecat si am inchis cauciucurile pana cand ne-a “sarit inima” intrand intr-o curba plina de nisip si cu ditamai craterul pe mijloc. A fost unul dintre momentele alea in care am strans din dinti si am mangaiat toate comenzile motoretei impreuna cu un flash “Pater Nostrum”. Saru aproape ca jura ca a dat drumul la unul dens pe crac si fara jena! Recunosc ca toti am avut aceasi senzatie frustrant de veridica…
    Ploua si nu dadea semne de un viitor menajament. Se aliniau norii la orizont, prevestind un dus lung si umbra multa…
    Eram patru si aveam un avans de cateva minute in fata. Ne-am oprit intr-o parcare betonata, pe marginea drumului si putin mai jos decat acesta, sa-i asteptam pe restul. Era bine. Imi mai odihneam piciorul pe jumatate beteag. Se umflase in bocanc, dar inca calcam in el. Toma suna si tocmai ne anunta ca motoreta lui Misu a cedat de tot si nu mai vrea cu el. Urma sa vina John desi mort de obosit, cu duba lui de cartofi, sa incarce motoreta si sa o duca la Bucuresti. Nu avea rost sa mai asteptam. Incalec pe motor, ma asigur st / dr si dau sa plec, dar calul se inclina brusc pe partea stanga. Roata putin virata, proptita in asfaltul care era mai sus decat parcarea, a alunecat. Pun repede piciorul stang si beteag, din reflex sa o sprijin, dar instinctul de autuconservare si durerea nu ma ajuta prea mult. In alte circumstante as fi rezemat-o usor de pamant sau as fi tinut-o, dar asa o las sa cada intre picioare analizand repede daca nu am sexat de tot piciorul…Bucataru (sa traieti Bucatare, te pup!) se opreste pe partea cealalta a drumului si dupa 2-3 minute ma incarca in spate si ma ajuta sa incalec iar pe motor. De data asta nu cred ca mai pot calca in picior, dar vad ca macar mai pot schimba vitezele. La calcai, dar inca pot…
    Pe rand, Curtea de Arges, Bascov si Pitestiul se pierdeau in spatele nostru…Usor, intram pe autostrada A1. Cerul parca se inchidea la culoare invers proportional cu deschiderea vanelor. De acum incepuse sa dea bine cu apa in noi (urmeaza o parte pe care nu o recomandam ca etalon de urmat sau incercat. De preferat este sa va opriti la un ceai cald, sa asteptati sa treaca apa si apoi sa calariti linisititi…)
    Era primul km de autostrada si perdeaua se tzesea incet dar sigur. Ma intrebam retoric si tot in aceeasi casca, pe unde am ratacit panarama de stergator de deget pt viziera, in timp ce crapam viziera la juma de minut sa se dezabureasca. Apa curgea de acum pe manusile si bocancii deja saturati urmandu-si linistita ciclul in natura. In spatele meu si a lui Cos, se aliniau motoarele bine spalate…
    Borna arata km 50 si ceva parca si cerul trecuse de la cana la galeata. Turna pe noi supart de parca tinea cu tot dinadinsul sa ne spele de tot colbul din Plaiul Foii, uitand ca s-a dus demult…Motoarele mugeau constant si sigur sub cerul dezlantuit….
    Pe la km 40 a inceput sa dea de sus de parca anunta al 2-lea stres a lui Noe si nici semn de vreo arca…doar noi motoarele si raurile din cer mictionand cu presiune peste noi.
    Mergeam cu 100-110, insa constant si usor usor eu si Cos ne-am distantat de restul. Orice incercare de semne se pierdea in negura furtunii si in imposibilitatea de a fi percepute din spate. Principala noastra ghida erau stopurile si umbra de reflectorizante care se mai distingea din parapetul din stanga noastra si noi o tineam constant 100-110…Mai depaseam, mutandu-ne pe banda a 2-a, ca mai apoi sa revenim succint pe prima, dupa ce invariabil ne trezeam cu cate un pitziponc dandu-ne nervos flash-uri din spate in acele cateva secunde de banda doi. Ni se parea ca pedalam putin cam repede pentru furtuna aia, dar ne saturasem de murat. Cateodata, se facea lumina brusc si un arc maiestuos lega cele doua taramuri in razboi, in timp ce noi ne limitam la a ridica degetul aratator spre cer…Depaseam si ne intrebam cand ne va pune un destept o frana in fata ca s-a cacat pe el de la un fulger, nu il diclim prin perdeaua deasa de apa si ne agatam de antena lui de plafon…Probabil ca era doar o chestiune de timp sau noroc…
    Nu trecu mult si am tras repede in proxima benzinarie. Cos cauta masca de neopren. Se saturase demult de biciul stropilor de ploaie pe fata din cauza openface-ului. Am postit o tigara in causul palmei cu un filtru imbibat de ploaie, cand s-a apropiat de noi un membru de la Romantic Bikers. Omul nu avea costum de ploaie. Venea de pe Dealul Negru si nu se pregatise. Ne-a intrebat daca putea sa dea join, in conditiile in care nu am fi depasit 120. Nici pomeneala, l-am asigurat ca e viteza maxima si se va intampla rar.
    Autostrada murata si noi odata cu ea, parca nu se mai termina. Calaream instinctual, semi-orbi, printre blocuri de tabla abia clipind din stopuri, prin valurile de apa si intunecimea unei autostrazi prost intretinute, macinand in singuratatea castii “Doamne, tu tii acest ghidon. In mainile tale ma pun. Du-ma acasa bine!”
    Ne-am gasit toti in ultima benzinarie inainte de intrarea in Bucuresti. Radeam, cu bocancii in maini desertand apa, storceam manusile, fumam frenetic si faceam poze de grup in timp ce Vaca mai avea sa faca cca o jumatate de ora pana la noi…
    M-am departat un pic de grupul viu colorat, am iesit schiopatand de sub copertina statiei, din nou in apa si m-am uitat in sus multumind, desi ploaia continua tacuta sa-mi inunde fata…
    IMG_20170701_095235 (1)20049089_1959595494066302_2092730995_oIMG_2350 IMG_1948IMG_1959IMG_1977IMG_20170701_154612IMG_20170701_154400IMG_20170701_154352IMG_20170701_154541IMG_20170701_132650IMG_20170701_095252IMG_20170701_154503IMG_20170701_095358IMG_20170701_132613IMG_20170701_154409IMG_20170701_154257IMG_2347 IMG_2349 IMG-20170703-WA0066 IMG-20170703-WA004219911786_1959595180733000_1583850015_o


  13. Adrian Crapciu
    Ultima postare

    Lately, I observed that whenever I speak with somebody about photography I always mention photo stories. I think during the making of Lost in East photo book I understood how important it is to be able to make photos that are not just individually strong but that also can stick together and tell a compelling story.

    In the last year, working as a sports photographer I covered a lot of competitions. The first thing that I like to give back to the organizers, even if they don’t request it, it’s a series of 15-20 shots that tell the story of the event. Of course, I also give them the other 300+ shots but for me, those 15-20 photos are the most important ones.

    It’s easy when you know in advance what story you have to follow, but what do you do when you start from zero? Let me explain it: I like to wander around with the camera, I am visually attracted by old buildings, dark tunnels, train stations, towers, river banks, vantage points…. For a long time, I considered this just a training – time when I try new techniques, discover new angles and so on. But recently I started to think if these images can be put together, if they can tell a story?

    For me, this is harder because it is more of an interior reflection. I need to go inside and try to understand why these photos speak to me, what emotions do they bring up inside me. The hardest part is to find the story that I want to say. Like this photography becomes a tool to look inside than to look outside.

    My first attempt to this kind of abstract story is Warsaw moods. Enjoy.

    DSC02591

    1/200, f/2.0, ISO 640

    DSC02681

    1/320, f/2.0, ISO 640

    DSC02892

    1/100, f/5.0, ISO 1250

    DSC02769

    1/400, f/6.3, ISO 320

    DSC02639

    1/80, f/2.5, ISO 320

    DSC02447

    1/160, f/4.0, ISO 800

    DSC02724

    1/4000, f/2.5, ISO 160

    Advertisements

    Vezi articolul integral

  14. Aici nu e prea mut de povestit... am incercat sa ajungem cat mai repede in Bergamo, trebuiau incaracte motoarele, un avions de prins... etc

     

    Eu am ramas in Milano sa am grija de incarcarea motoarelor si m-am indeletnicit cu o plimbare nocturna si compania unei prietene.

     

    large.output(594).jpglarge.IMG_2958.jpglarge.IMG_2951.jpg

  15. In perioada 31 iulie – 4 august, RAMS MX School organizeaza o tabara moto off-road destinat mini-riderilor. Cazarea si masa ne vor fi asigurate de resortul Cheile Gradistei, locul preferat de noi atunci cand este vorba de deplasari in zona muntoasa. Tabara va avea doua antrenamente pe zi, in zona Fundata. Alte activitati includ drumetii, distractie in parcul de aventura al resortului, tiroliana, iar la final un foc de tabara intr-un cadru relaxant.

    adrian raduta

    Cazarea se va face pe 30 iulie, urmand ca 31 sa fie prima zi de antrenamente. Informatii suplimentare la sorina [@] topcrosstcs.ro


    View the full article

  16. Aferim
    Ultima postare

    Un gând mai vechi al meu, să vizitez Sicilia, se va întâmpla în scurt timp.

    sicily

    Pe întâi iunie (de ziua copilului!) ? o să plec cu motocicleta spre insula aceasta, pe un traseu care are cu totul vreo 6.500 de km și include și o tură de jur-împrejurul coastei italiene. După aproape trei săptămâni ar trebui să fiu din nou acasă…

    siciliy 1

    Revin cu vești și poze!

    Anunțuri

    Vezi articolul integral

  17. Articolul anterior: ziua 1

    20170402_115653.jpg
    Barajul Valea Uzului

    Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.
    La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 
    Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

    20170402_095634.jpg
    Valea Trotusului
    Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!
    Valea uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.
    20170402_120832.jpg
    Barajul Valea Uzului
    E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
    Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

    20170402_133407.jpg
    Pasul Oituz
    Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

    20170402_133421.jpg
    Pasul Oituz
    Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
    Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

    20170402_155128.jpg
    Drum Covasna - Intorsura Buzaului
    A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
    Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

    20170402_163207.jpg
    Valea Siriului

    20170402_163153.jpg
    Lacul Siriu
    Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
    Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
    Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!

  18. rosbk
    Ultima postare

    Calendar 2017  ROSBK

    31.03 - 2.04 2017 Serres 2-4.06.2017 Pannoniaring 16-18.06.2017 Slovakiaring 6-9.07.2017 Brünn 1-3.09.2017 Motorpark Romania 20-22 .11 Rijeka - Croatia

    Vezi sursa

  19. Suzuki 2017-350x350.jpg

    Dupa o lunga iarna destul de grea avem insfarsit preturile noilor model Suzuki 2017, cu norma EURO 4 astfel::

    1. SUZUKI GSX-S 750A 7.990 EURO 

    2. SUZUKI GSX-S 1000A 11.990 EUR 

    3. SUZUKI GSX-S 1000FA 11.490 EUR

    4. SUZUKI DL 650 ABS V-Strom 7.590 EUR

    5. SUZUKI DL 650XT V-Strom    7.990 EUR

    6. SUZUKI DL 1000 ABS V-Strom 11.590 EUR

    7. SUZUKI DL1000XT V-Strom    11.990 EUR

    8. SUZUKI GSX-R 1000  13.990 EUR

    9. SUZUKI GSX-R 1000R 16.990 EUR

    * preturile sunt finale cu TVA inclus.

    14589703_1122924864423965_5461618990964341986_o.jpg gsx-s750l8_blue_rightside.jpgDL650XAL7_YU1_Right.jpgDL650AL7_YVB_Right.jpgDL1000XAL8_YU1_Right.jpg DL1000AL8_YVB_Right.jpgGSX-S1000FAL8_AV4_Right.jpg GSX-S1000AL8_AV4_Right.jpg




    Vezi articolul integral

  20.   Home Back Next   Cât vezi cu ochii șoseaua taie deșertul fierbinte care pare nemărginit. Căldura încinge motoarele și radiatorul meu pierde constant lichid dar merg bine. Planul este să ajungen astăzi până la Darvaza, în mijlocul deșertului Kara-Khum, la 300 de kilometri de Keneurgengh, distanță pe care pe hărți nu este nici o altă […]


  21. This is the HTML version of Merchandise 2017 Page 1
    To view this content in Flash, you must have version 8 or greater and Javascript must be enabled. To download the last Flash player click here
    kawa_001.jpg

    Sursa: United Motors

  22. De sarbatori, te asteptam cu MEGA reduceri!

    - 35 pana la - 70% pentru vizitatorii magazinului
    - 25% pentru comenzile de pe shop.dementor.ro

    KTM RC 125 - 2.680 euro + tva 
    KTM Freeride 350 - 4500 euro + tva
    KTM Duke 690 R accesorizat - 6700 euro + tva
    KTM 1290 Superduke GT accesorizat - 12.300 euro + tva


    Vezi articolul integral

  23. SOMERSET, UNITED KINGDOM - JUNE 23: A general view of a camp site that has been flooded by heavy rain on the first day of the Glastonbury Music Festival 2005 at Worthy Farm, Pilton on June 23, 2005 in Somerset, England. The festival runs until June 26. (Photo by MJ Kim/Getty Images) [PNG Merlin Archive]

    Camping and hiking in the rain can be a fun and thrilling experience- however, it is not advisable to get wet as that may cause severe discomfort and ruin the excursion. Therefore, it is imperative that you keep yourself and your gear dry in wet weather. Here is how you may go about it:

    1. Carefully Choose What to Wear

    What you wear when venturing out into the outdoors, especially in a rainy season, is extremely important. Long sleeve shirts and mid-weight tights are perhaps the simplest, extremely comfortable clothing to have under a waterproof jacket. That is because they keep the jacket off the skin. Most hikers going on short trips into a rainy weather ditch the conventional hiking pants and solely rely on tights and a waterproof jacket.

    If on a multi-day hike in the rain, carry a set of dry clothes for when you stop to camp for the night and another set which you’ll be spending the day in. That will ensure you can warm when you stop, though you’ll be spending the entire day in the same cold and wet clothes. It is very important that you get to keep warm.

    As a rule of thumb, avoid cotton. Cotton attracts and absorbs water. If your clothes are made of cotton material, they will get wet very fast. Therefore, opt for synthetic and fleece materials as they can maintain some of their warm and puffiness even when it is soggy. Besides, synthetic and fleece materials are somewhat waterproof and are usually lightweight.

    For footwear, get waterproof trekking boots featuring waterproof gaiters for short excursions into the rain, and do breathable trail runners if on longer trips. Waterproof trekking boots having waterproof gaiters under hard shell pants create a shingle effect that is effective in keeping out the rain by sealing off the space between boots and pants.

    However, these gaiters, boots, and pants can’t suffice to keep dampness and sweat away for long; therefore, in a multi-day rain trip; it is prudent to go for trail runners as they are softer and more breathable than boots. Besides, trail runners minimize potential blister damage that may be caused by stiff leather. They are easy on the legs and dry quickly.

    2. Build the Right Shelter

    One of the factors you should put into consideration when looking for a tent is the kind of outdoor weather condition you will be exposed to when camping. Rainy conditions usually require double-wall tents- but make sure they are made by reputable outdoor companies.

    While out there, build and stretch the tent properly because by leaving any sagging parts, you will have inadvertently created funnels. Also, ensure gear inside the tent doesn’t touch the walls of the tent- especially if it is a single wall tent- as contact with membranes will make water outside to seep or soak through.

    Don’t pitch the tent at the foot of a hill: look for an elevated ground. Pitching a tent on the foot of a hill can expose you to very many hazards, including flooding. If there is a problem, you can dig a trench around your tent so as to keep off any floods or rivulets of water from the tent.

    3. Get a Zip-lock Bag

    There is no other feasible way some of the essentials will survive being damaged by water if you don’t carry them in an appropriate zip-lock bag. These bags are ideal for protecting your first-aid kit, books, oats, cell phone, toilet paper and even your map. Zip-lock bags are strong and durable; therefore, they can serve your for many trips and months.

    4. Carry Your Stuff in a Waterproof Backpack

    While you endeavor to protect wet-sensitive gear in garbage bags, zip-lock bags, and sacks, it is still important to protect them the outside by carrying them in a waterproof backpack. Waterproof backpacks keep away rain water and stuff inside the bag will always be dry and safe. Moreover, if your stuff gets drenched, it will get heavier.

    Also, open the pack as little as possible. That is because each time you open the pack, some rain will get in, and wetness will build up.

    5. Space Blanket

    Carry a space blanket when going for a multi-day excursion in the rain. A space blanket will come in handy if you are caught in an unexpected intense rain storm. It will cushion you from the rain and keep you warm.

    Conclusion

    With the right gear and enough preparation, an excursion on a rainy day will be fun, thrilling and memorable. Just follow what is outlined above, and you will love the experience.

    About the Author

    Jack Neely is a fitness expert, survivalist, and world traveler. He’s been in several life or death situations, and he’s making an effort to spread his knowledge around the web to help others survive these situations as well. He’s also on the content team at The Tactical Guru.

    The post How To Stay Dry While Spending Days in the Rain appeared first on Wilderness Collective.


    Vezi articolul integral

  24. Ceea ce puteţi urmări mai sus, materialul difuzat în emisiunea La Volan transmisă de Digi24, este rezultatul muncii echipei redacţionale, care a făcut bici ştiti voi din ce.

    Am mers la Oltimer GP 2016 numai din dorinţa de a simţi din nou fiorul curselor de moto văzute din padoc, lucru greu de realizat la competiţiile de nivel înalt.

    Acolo poţi să intri lângă concurenţi numai cu programare, cu însoţitori, cu fotografii de la distanţă şi poti să stai vreo 5 minute, pentru că altfel începi să deranjezi.

    La majoritatea curselor de motoare veterane, treaba stă cu totul altfel.

    Oldtimer GP 2016

    Jartiera miresei poartă întotdeauna noroc în cursă

    Toti participanţii sunt amabili, toată lumea are răbdare şi oricine este binevenit. Poţi să stai de vorbă cu oricare dintre piloţi, vedetele îţi stau la dispoziţie, fotografiile se fac tot timpul evenimentului şi nu există program special destinat autografelor.

    Într-un cuvânt, totul se întâmplă cam ca la cursele din Irlanda, denumite “Friendly races” şi chiar simţi că eşti întâmpinat cu prietenie.

    Din acest motiv, prezenţa la Oldtimer GP 2016 va însemna pentru mine doar prima experienţă de acest fel şi va fi urmată de un lung şir de curse, pe care îmi propun să le urmăresc, lucru pe care vă sfătuiesc să-l încercaţi şi voi.

    Oldtimer GP 2016

    Împreună cu Vlad, facem motociclism la cort.

    Materialul filmat a fost prezentat la Digi24, în rubrica moto a emisiunii La Volan din 1 octombrie 2016.

    Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe despre cursa Oldtimer GP 2016, mai jos găsiţi articolele postate până acum.

    Oldtimer Grand Prix – cursă de viteză pe circuit stradal în această săptămână

    Cum a fost la Oldtimer GP 2016

    Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.


    Articol preluat de pe site-ul www.tiberiutroia.ro

×