Mergi la conţinut


Blogurile comunităţii noastre

  1. 2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BMarca de biciclete cu vânzare directă Vitus continuă să facă produse din ce în ce mai performante. Anul trecut au lansat modelul gravel din oțel Substance care a devenit foarte popular, anul acesta modelul primind și o variantă cu cadru din carbon Substance CRX, precum și opțiunea de ghidon drept pe modelul din oțel.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BBazându-se pe succesul modelului original Substance, Vitus au dezvoltat CRX, o versiune mai ușoară și mai rigidă cu cadru din carbon pentru cei ce caută un gravel bike performant dar accesibil ca preț. Design-ul bicicletei rămâne în mare parte neschimbat, folosește în continuare roți 650B plus sau 700c cu volum mare, are un toptube înclinat, chainstay-uri coborâte, toate pentru spațiu imens pentru anvelope. Bicicleta a primit și o furcă mai subțire din carbon, cu prinderi de portbagaje.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BCadrul din carbon Hi-Mod T700 TOray are headtube conic, furci complet din carbon, fiind ușoară și rezistentă. Bicicleta poate merge atât de tare și de dur cât i se cere. Adăugarea multor puncte de prindere pentru bagaje, aripi și bidoane o fac capabilă să facă față la cele mai lungi și provocatoare ture de aventură.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BNoua CRX este optimizată pentru transmisii 1x, dar există rutare internă și posibilitatea de a instala un adaptor și pentru deraiorul față pentru a monta o transmisie 2x.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BBicicleta e construită pentru a fi versatilă, utilizabilă pe orice drum și în orice aventură gravel, având multe prinderi de accesorii. Se pot monta aripi complete, portbagaje față și spate și există prinderi pentru trei bidoane pe triunghiul față plus încă două pe brațele furcii. Bicicleta a mai primit ax thru de 12 mm la ambele roți, prinderi de etrier flat mount și tijă de șa de 27.2 mm standard.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BModelul din carbon e oferit în 5 mărimi standard, între XS 47 cm și XL 58 cm.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BEchiparea disponibilă pentru Substance CRX costă 2000 Euro și folosește o transmisie SRAM Apex 1 cu casetă 10-42t, ghidon din aluminiu de tip drop cu brațe curbate în exterior, roți din aluminiu cu jante WTB Frequency i23 tubeless și anvelopele excelente Horizon de 47 mm, fiind incluse și valvele tubeless.

    2019-Vitus-Substance_affordable-650B-carModelul Substance din oțel rămâne neschimbat, dar primește și o opțiune de ghidon drept, ambele modele folosind roți mari de 700c. Ambele au prinderi de portbagaj în spate, aripi complete și pentru 3 bidoane, ax thru de 12 mm la ambele roți și prinderi de etrier flat mount.

    La prețul de 1100 Euro Substance vine cu roți 700c tubeless ready cu anvelope WTB Riddler de 37 mm, transmisie Shimano Sora R3000 2×9, frâne pe disc TRP Spyre și componente proprii VItus, tot cu ghidon lățit tip adventure.

    2019-Vitus-Substance_affordable-650B-carModelul Substance FB costă 1000 Euro și are tot echipare Sora cu frâne Spyre, dar ghidonul e un model drept cu backsweep de 5 grade. Roțile sunt mai ieftine, cu jante Alex și butuci Joytech, anvelopele fiind modelul mai potrivit pentru oraș Schwalbe Little Big Ben de 38 mm cu margini reflectorizante.

    2019-Vitus-Substance_affordable-650B-advAmbele variante din oțel sunt disponibile în șase mărimi, între XS – 50 cm și XXL – 60 cm.

    2019-Vitus-Substance-CRX_affordable-650BToate versiunile Substnce din carbon și oțel sunt deja disponibile la magazinele online Wiggle și Chain Reaction Cycles.

    Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

    Informații de pe

    Sursa: Freerider

  2. 262977_sam.sunderland_stage6_Red-Bull-KT

    The team behind the (Dakar) team or five short stories of love and passion – Part 1

    The Dakar Rally is a massive operation, therefore it requires more working hands and ingenious minds than any other cross-country rally of the season. This year, the team backing up the Red Bull KTM Factory Riders included 33 members, achieving a historical result under the command of new team leader, Jordi Viladoms. We talked to five of those who joined the orange family only for Dakar.

    They came to Lima to take care of riders, team, trucks, motorhomes, and KTM customers. How did they join KTM´s Dakar operation, and what are their roles? How was it once upon a time in Africa, what has changed, what has remained exactly the same, and what’s love got to do with it?



    Red Bull KTM Rally Factory Racing Team Dakar 2019 © Marcin Kin

    August Linortner, truck driver
    “I did my first Dakar in 1997. We had a satellite phone the size of luggage we would use only as a last resort. We were travelling without much information, yet that was not our main concern. The truck was too heavy, and it was the truck driver’s first Dakar,” he laughs, pointing at himself. “We were learning how to survive the Dakar as we were doing it. Several times in Mauritania, it took 24 hours from bivouac to bivouac. It was unreal! That place sure wasn’t gentle on our truck; it’s the most arid, unforgiving country you can imagine. We broke everything possible, finishing the African Dakars with completely destroyed trucks. When it came to big repairs, we mostly relied on miracles. Surprise, surprise – they do happen in Africa!”

    Even though Africa was tough, his eyes light up: “Africa gave us all a feeling of complete freedom. Nothing was granted, nothing was easy, and communication was a real challenge. But people inside and outside the bivouacs were all incredibly friendly. Of course, the Dakar has changed a lot recently. Distances have shortened considerably, motorhomes are now loaded with fresh fruits, the coffee machine is always within reach and assistance always on time. On the other hand, the Dakar will never be easy. I still feel the sense of adventure, and working for such a team is a dream come true.”

    Before he ventured offroad, the ex-road racer was working for Mike Leitner. Later on, he changed disciplines, yet his work remained more or less the same. “I am taking care of the motorsport fleet trucks, all together there are 15 trucks under my watch. Besides that, I am the handy man of the motorsport building. I solve practically everything,” says a life-long Dakar university student. “I left school at 15, I got my hands dirty and my passion for bikes brought me to the Dakar. This is the university I am still enrolled at, collecting the craziest memories of my life, like all students do.”


    Red Bull KTM Team Truck Dakar 2019 © Marcin Kin

    Tom Haider, personal assistant
    “This is the third Dakar of my life,” says Tom, preparing the motorhome for Hiasi, nickname for Matthias, and Luciano, the two riders sharing the Dakar home for 10 days. “I’ve known Hiasi for a very long time. We met on the motocross track, where else? We love the same sport, but he is obviously from a different league. I started late, but still competed on national level. Well, occasionally I still put on my riding gear if I am not doing up some old car,” laughs the 34-year-old IT specialist from Salzburg.

    His story of how he became a mechanic specialized for hard cases, is full of wisdom and therefore, worth sharing. “I was 19 and I´d just bought my first car. It was an old Audi Quattro, with some issues, of course. I took it to the workshop where they were supposed to repair it, but I wasn’t happy with the work done. And even less pleased with the huge amount of money they wanted from me! I was discussing it with the workshop owner, trying to negotiate and lower the price, because I didn’t want to pay for their mistake, when the owner had enough and said to me: ‘Ok, go, but if you don’t like our work, you will have to do it on your own.’ And I did it. Years later, I was thinking about what he said to me and realized how valuable that was. It gave me the power to think that nothing is too difficult for me, and that I can learn all by myself,” remembers Tom.

    So, he did repair his car. He repaired other people’s cars, mostly old ones with complicated issues. He even built himself a racecar. And all that knowledge brought him all the way to rally sport. For his first race, he prepared during the flight. “I had 40, 50 pages of car instructions and the flight was long enough to study them,” laughs Tom, but admits it was no walk in the park; rally cars are super expensive and you need to be very precise.

    In contrast to his job where he dealt with rally cars, he didn’t need to study much for the Dakar. Matthias needed somebody to help him, and Tom was perfect for the job. Still, to take care of a rider 24 hours a day: to wake him up, bring him breakfast, help him dress, assist him to get started, and then repeat everything in reverse order when he returns to the bivouac, is not his “only” job. Tom is also the on-duty handy man, responsible for all the motorhomes. “I am here for the whole team,” explains Tom. “Though my main priority is Matthias. I have a lot of work with him, because he knows very well what he wants, but that’s also a reason why working for him is easy.”


    Matthias Walkner (AUT) Dakar 2019 © Marcin Kin

    Miquel Pujol, responsible for spare parts
    Miquel’s Dakar journey begins on the Lisboa-Dakar route in 2006. He was 23 when the invitation arrived, and caught him eager to explore the Dark Continent. He comes from the same village as the Dakar legend Marc Coma, so the path to the rally was a short one.

    “Basically, Marc recruited me and introduced me to the rally team. At the time, Trunkenpolz was running the team, and 2006 was also the year when our team manager made his debut. That year, Andy Caldecott replaced the injured Jordi Duran, so I took care of his bike. We all know what happened to Andy on January 9, 2006. My first Dakar! I felt completely devastated. The next year, Jordi Viladoms had a big crash, and we again returned home with a bitter taste in our mouths. But that was Africa, it always took its toll. Fortunately, nowadays it happens less,” he says with relief, and adds: “But the most incredible thing is that the core of the team has stuck together all these years. Stefan is still here, as are Rolli, August, Miki and Jordi.”

    After a break of several years, Miquel made his comeback to the team, and to the Dakar, which in 2009 had switched continents. A few years ago, he would make his own switch from mechanic to spare parts manager, now having approximately 1000 spare parts under his wing. Happy to be part of the KTM Dakar team, he explains: “I didn’t study to work as a mechanic, I am an industrial engineer, but when Marc offered me a job, I grabbed the opportunity to enter motorsports with both hands. The greatest power of KTM is the team spirit. We work like a family, you can feel it. Sure, in the past there was a big rivalry between the French and Spanish teams. Fights between Cyril and Marc were also difficult for the team. Now the air we breathe is lighter, even if the Dakar is always tough. It doesn’t matter how long it is or where we race, it’s still the most unpredictable race in the world.”

    When the nights are extremely short, Miquel sleeps on the truck, under the stars. When the nights are a bit longer, he might put up the tent. Sometimes, during the night, he would also become nostalgic. Speaking of the joy of being part of the orange family, during the rally expeditions he misses his own. “Sure I want to be a good dad, but it’s not easy with this job. We are away a lot, and this is the major downside. My son is almost three years old and starts to feel my absence.” It’s not the best consolation, but to live your life with two families?


    Tools & spare parts Dakar 2019 © Marcin Kin

    Photos: Marcin Kin

  3. A 10-year Husqvarna career started in 1965 when Uno Palm made his debut in the junior national championship in Sweden. Palm had a 250cc Husqvarna, a brand he cherished with a passion until his two-wheel professional years ended in 1978. By that time Uno Palm had entered the 250cc world championship in nine seasons with his best performance coming in 1972 where he scored fifth place in the final standings. Uno Palm raced for almost 20 years before leaving the MX expert stage.


    Uno Palm was born in Ulricehamn, mid-Sweden on the 3rd of May, 1944. As a young kid he was very interested in motorcycle sports and closely followed his idols in the motocross game. He bought his first moped at the age of 15 and then followed it up by taking his riding license a year later. He then bought a 200cc Husqvarna ‘Guldpil’, but soon got tired of riding on roads and instead looked at motocross. Uno started to practice as a teenager and entered his very first race at the age of 18. He also tried enduro riding and entered the famous ‘Novemberkasan’ - the November Trophy - both in 1962 and the following year. In 1963 Uno bought his first motocross machine, a 250cc Lindström.


    After three seasons in the saddle he was ready for the national junior championship race, which was arranged nearby in the town of Eksjö. There were two qualification legs and Palm had no difficulties advancing to the final stint of the day. Here he dominated together with another competitor and they changed positions during a well-fought battle. In the end Palm tangled with his fellow rider, which caused him to lose position. Palm had to be content with second place, 13 seconds away from the winner's time. This result made him advance from a junior to a senior class rider in 1966.

    “This was quite a leap forward,” Uno Palm remembered. “But it also meant that competition suddenly became more intense. I managed to win one run in the national 250 championship in 1967 and was also part of the team in the national series - coming second after having scored well in the season. It took me two full years before I was ready for the next big step in my motocross career.”


    The year 1968 was very successful for Uno Palm, who won several big races during the season. Not only did he conquer in individual races, but he was also part of a winning team that scored in the Nordic championship. He was third overall in the Swedish championship and Uno Palm also did his debut in the 250cc world championship in 1968. However, during this season, he had limited progress and only managed to finish 25th in the final 250cc chart. In 1969 Uno Palm improved in the world mx series and finished 17th overall while he was second in the national 250 series at home.

    The rider belonging to the motoring club in Ulricehamn, UMK, took a giant leap in his career in 1970. Not only did he win the Swedish 250cc championship on his Husqvarna, but he was also well ahead in the world motocross venues, being the best 250cc Swede coming home in 6th overall. No other Swedish 250-rider was as successful as Uno Palm was in 1970. But let's start at the beginning of this triumphant season.


    The year began in mid-April with the first world championship round in Spain. Uno Palm came well prepared but did not score. It wasn't until the second round in France that he took his first 1970 championship points. Here Palm came seventh, clinching four valuable points. May was a good month when Palm received points at home and on the continent. But it was in June that his best moment arrived - Uno competed in Poland and had a stunning ride, coming third overall at the finish line. In the national championship the same month he also came third, to lead the Swedish 250cc series after two rounds. By the end of August, Palm came fourth in the Swiss 250cc round which secured him the sixth spot overall. After a strong spurt Palm hit the top step on the podium in the local scene, winning his maiden national championship on his Husqvarna. Yeah, 1970 was really good and despite blisters on his palms, mister Palm was indeed very satisfied with his achievements.


    Uno Palm continued to be backed by Husqvarna in 1971, together with 250cc riders Hakan Andersson and Thorleif Hansen. Palm and Andersson rejected the new five-speed version and stuck to the four-speed from the previous season. Mister Palm spent his pre-season days by training harder than ever before – both practicing on his bike and by working-out physically. In better shape than ever, Uno Palm did well and was placing third in the championship before an incident that spoilt his world championship series. He was hurt and missed several rounds before re-joining. In the end Palm came sixth yet again.

    Palm was third in the national championship, and also took part in the Trophée des Nations - 250cc - in Holice, Czechoslovakia. The five members of the Swedish squad finished second overall behind the winning Belgian team. The following year became even more successful for Palm, who now went through the 250 series without injuries. He had a lot of confidence and was happy with his machine which resulted in his best world championship stint ever. With several podiums finishes, the ace finished fifth overall, being the best Swede in his class.


    The 1973 year was a turning-point for Palm after leaving Husqvarna for one season. But he came back to the Swedish factory in 1974, albeit with meagre results compared to his previous performances. Palm finished in 30th place in the motocross championship. The two following years were not much better although Uno P once again finished third in the 250 series at home. In a national championship chart of the 70s, Uno Palm turned out to be the fourth best rider of Sweden.


    Palm had clearly done his best before he decided to end his career after nearly 20 years of racing. On the 25th of August in 1980, Palm rode his last motocross race on his Ulricehamn home turf. On a muddy and soaked track, the 36-year old star left the scene on top of the podium. The crowd cheered and was pleased to see him conquer one last time. Thirty years later, in 2010, Uno Palm tragically left us way too soon, suffering from cancer, at only 66 years young.

  4. cropped-Logo_w_text.jpg

    Six motorcycle manufacturers have joined forces with a vision to increase safety for on-road motorcycle riders in the US.

    The six companies, American Honda Motor Company, BMW Motorrad, Harley-Davidson Motor Company, Indian Motorcycle Company, Kawasaki Motors Corp., USA and Yamaha Motor Corporation, USA have formed a 501(c)(6) non-profit entity called the Safer Motorcycling Research Consortium (SMRC).  The SMRC will work to develop strategies aimed at advancing and integrating on-road motorcyclist safety.  The SMRC says they will attempt to accomplish their goals through data-driven research and collaboration with “relevant stakeholders”.

    According to SMRC’s press release:

    The a Board of Directors appointed by the founding member companies, will coordinate and facilitate pre-competitive research activities in collaboration with the interests of relevant federal agencies.”

    Translated, the above means that they will work together and with the US government to increase safety.

    The SMRC says as an OEM oriented organization, they will cooperate on pre-competitve research focusing on:

    • The integration of motorcycling into the modern transportation ecosystem.
    • Enhancing and improving infrastructure and operations to advance traffic safety and protect the motorcycle rider and passenger.
    • Improving Human Factor elements that affect motorcyclist safety.

    The SMRC also said that they will include input from associate members.  Associate members consist of other OEMs, motorcycle industry suppliers and technical or scientific organizations engaged in the field of on-road motorcycle safety.

    For more info, you can go to the SMRC’s website.

    Vezi sursa

  5. [unable to retrieve full-text content]

    Mâine începe oficial Campionatul Mondial de Superbike, cu tradiționala etapă de la Phillip Island, din Australia. Tot acolo s-au desfășurat și ultimele teste înainte de start, la începutul acestei săptămâni. Teoretic, rezultatele celor două zile de teste de la antipozi ar trebui să ne bucure pe noi, fanii mondialului de Superbike, și să-l îngrijoreze puțin pe Jonathan Rea, cvadruplul campion mondial care începe sezonul 2019 ca mare favorit. Asta pentru că Alvaro Bautista, pe Ducati Panigale V4R, a dominat ambele zile de teste, arătând un ritm îngrijorător. În același timp, Rea, care a dominat autoritar testele anterioare, de la Jerez, […]

    Articolul S-au încheiat ultimele teste oficiale pentru World Superbike. În weekend începe prima etapă. apare prima dată în Motobikes.

  6. Ne pregătim pentru un nou sezon de teste și călătorii. Și e cazul să primim cum se cuvine motocicletele cu care-o să ne dăm – astăzi vorbim despre Honda CB650R – una dintre cele mai așteptate apariții ale anului. 

    Honda a dat un refresh clasei mijlocii – CB500R, CB500X, CB500F și CB650R. Aceasta din urmă are tot un motor cu patru cilindri în linie de 650 de cmc, dar acum dezvoltă ceva mai multă putere. Totuși, nu acolo e cheia. Ci la felul în care a fost redesenată – Honda CB650R împrumută liniile Neo Sports Cafe și seamănă destul de mult cu CB1000R. 


    Zilele trecute am fost la dealerul Honda Motorteam ca s-o scoatem din cutie și să-i dăm prima cheie. Iată ce-a ieșit. 

    Articol preluat de pe site-ul

  7. Apărut în anul 1985, modelul Rebel a trecut prin mai multe variante, de 125, 250, 450 cmc, pentru ca în 2017 să fie lansată versiunea Rebel CMX 500.

    Într-o lume în care toți producătorii se întrec în a produce motociclete din ce în ce mai mari și mai puternice, Honda a ales să lanseze în ultimii ani mai multe modele dedicate posesorilor de permis de conducere categoria A2.

    Dacă în urmă cu 20 de ani toate firmele mari ofereau cruisere și choppere de capacitate cilindrică mică și medie, în acest moment aproape că nu mai există așa ceva, noul Rebel CMX 500 venind să acopere acest gol de piață, bucurându-se de un succes enorm.

    Și în România Rebel CMX 500 s-a dovedit una dintre cele mai cerute motociclete, fiind cel mai vândut model din gama actuală Honda.

    Honda Rebel CMX 500

    Fișa tehnică Honda Rebel CMX 500

    Motor în patru timpi, cu doi cilindri gemeni paraleli, răcire cu lichid, DOHC, patru  supape pe cilindru, injecție electronică PGM-FI.

    Capacitate cilindrică: 471 cmc, cursă și alezaj: 67,0 x 66,8 mm.

    Raport de compresie: 10,7:1.

    Putere maximă: 34,0 kW (45 CP) la 8.500 rpm, cuplu maxim: 43,2 Nm la 6.000 rpm.

    Cutie de viteze cu șase trepte, ambreiaj multidisc în baie de ulei cu acţionare hidraulică, transmisie finală pe lanț.

    Cadru tip dublu leagan din otel, subcadru turnat din aluminiu, basculă din ţeavă de oţel.

    Suspensia față: furcă telescopică hidraulică Ø 41 mm.

    Suspensia spate: dublu amortizor cu reglaj pe preîncarcare.

    Honda Rebel CMX 500

    Frână față hidraulică cu disc de Ø 264 mm din oţel, etrier cu două pistonașe.

    Frână față hidraulică cu disc de Ø 240 mm din oţel, etrier cu un pistonaș, ABS cu dublu circuit.

    Roată faţă / spate 16”, turnate din aliaj de aluminiu, cu 10 spiţe.

    Anvelopă față: Dunlop 130/90-16M/C 67H

    Anvelopă spate: Dunlop 150/80-16M/C 71H

    Lungime: 2190 mm, ampatament: 1488 mm, înălțime la şa: 690 mm.

    Gardă la sol: 135 mm, masă la plin: 190 kg.

    Capacitate rezervor: 11,2 ltr., consum mediu: 3,75 ltr./100 km.

    Preț Honda Rebel CMX 500 în România: 6.290 euro.

    Honda Rebel CMX 500

    Motocicleta prezentată a fost pusă la dispoziție de compania importatoare, Honda România, cu sprijinul dealerului Motor Team.

    Pentru cei care vor să urmărească prezentări cu pregătirea de livrare ale altor modele, am selecționat mai jos câteva materiale interesante postate până acum.

    Kawasaki Ninja H2 Carbon – pregătire de livrare (Unboxing)

    Indian Chief Vintage – pregătire de livrare (Unboxing)

    Ducati Multistrada 1260 Pikes Peak – pregătire de livrare (Unboxing)

    Fiecare zi din viață este câte o poveste, iar poveștile mele sunt, de cele mai multe ori, cu și despre motociclete şi sunt postate pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE, dar pot fi citite și pe FacebookLinkedInTwitter și  Google+, iar filmele sunt postate pe YouTube.

    Vezi articolul integral

  8. 1378239_727210643971336_1242957164_n-350x350.jpg

    Motorteam aduce noile grafici Shark in Romania incepand cu luna februarie 2019.

    Vizualizati noua colecție Shark pentru 2019, toate listate pe site și disponibile pentru precomenzi acum!

    Pornind dintr-un obiectiv comun care accentuează siguranța, această colecție - una dintre cele mai cuprinzătoare și mai variate din piata - reflectă eforturile permanente

    ale echipei de cercetare, către obiectivul final de a garanta cel mai înalt nivel de protecție pentru toți cei care utilizează produsele Shark în fiecare zi.

    Familia Shark a fost extinsă prin lansarea de noi modele, Street-Drak: o casca cu adevărat urbană dar și sportivă, care are un stil original, universal recunoscut și 

    dotata cu ochelari ultra-subțiri cu lentila dubla. S-Drak: prezentata deja anul trecut in primăvară impreuna cu versiunea din carbon S-Drak Carbon cu culori si grafici unice.

    De asemenea, Shark vine cu noi modele grafice la modelele actuale cum ar fi: Ridill, D-Skwal, Skwal 2, Spartan, Spartan carbon,Race-R Pro, Race-R Pro carbon
    Race-R PRO GPEvo-One 2, Evoline 3, ATV-Drak, X-Drak, Nano și Varial!

    Pentru a vizualiza gama completă de Shark faceți clic pe acest link;

    1_D-SKWAL_mercurium_KWR_34Lfront_HE4024_ergebnis.jpg   1_RIDILL_stratom_AAY_34Lfront_HE0543.jpg   1_SPARTAN_Austrian-GP-mat_RKR_34Lfront_HE3460.jpg   1_SPARTAN_priona_WBR_34Lfront_HE3462.jpg   1_SPARTAN_priona_WKR_34Lfront_HE3462.jpg   1_SPARTAN_Replica-Lorenzo-Monster-mat-2018_KRG_34Lfront_HE3457.jpg

    1_SPARTAN-CARBON_silicium_DVA_34Lfront_HE3405.jpg   1_SKWAL2_sykes_KBY_34Lfront_HE4908_ergebnis.jpg   1_RACE-R-PRO_Sauer-mat_RKW_34Lfront_HE8649-01_1.jpg   1_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France_WBR_34Lfront_HE8633.jpg   1_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France-mat_KAR_34Lfront_HE8634.jpg   2_RACE-R-PRO_Zarco-GP-France_WBR_34back_HE8633.jpg


    6_EvoLineS3_Hataum-Hi-vis_OKA_34Lfront-open_HE9341-1.jpg   6_EvolineS3_Hataum-Hi-vis_YKA_34Lfront-open_HE9341-1.jpg   EvoLineHataumKWR34openFront.jpg1_EVO-ONE2_kenser_OKA_34Lfront_HE9719_ergebnis.jpg   1_EVO-ONE2_kenser_YKA_34Lfront_HE9718.jpg   1_EVO-ONE2_kenser_KSR_34Lfront_HE9719_ergebnis.jpg

    1_STREET-DRAK_kanjhi-mat_KOS_34Lfront_HE3314_ergebnis.jpg   1_STREET-DRAK_zarco_KOA_34Lfront_HE3315_ergebnis.jpg   1_STREET-DRAK_zarco-mat_ASR_34Lfront_HE3316_ergebnis.jpg

    Vezi articolul integral

  9. C43A5077A VI-a editie a Cupei EMF Extrem la Snowmobile are loc saptamana viitoare la Stana de Vale (Muntii Apuseni). Clubul VIK Power Arad organizeaza aceasta prima competitie din Calendarul Competitional 2019 intre 21 si 23 februarie.

    Vor concura clasele A (Profesionisti), si C (Hobby).


    JOI 21 FEBRUARIE 2019
    16:00 -22:00 –Secretariat inscrieri + verificarea tehnica

    C43A4742VINERI 22 FEBRUARIE 2019
    09:30 – Sedinta tehnica
    10:00 – Start Ziua 1 de la Cabana EMF EXTREM
    17:00 – Finis Ziua 1
    18:00 – Afisare rezultate

    C43A5548SAMBATA 23 FEBRUARIE 2019
    10:30 – Sedinta tehnica
    11:00 – Start Ziua 2 de la Cabana EMF EXTREM
    15:00 – Finis Ziua 2
    17:00 – Afisare rezultate
    20:00 – PREMIEREA

    Organizatorul pregateste pentru sambata 23 februarie 2019 o petrecere la care sunt invitati toti sportivii si spectatorii. Petrecerea va avea loc inainte de festivitatea de premiere, chiar langa linia de Finish.

    C43A5706Din motive de siguranta, sportivii sunt obligati sa poarte cu ei pe snowmobile, urmatoarele materiale:
    1 bricheta
    1 telefonmobil GSM in ambalaj impermeabil (capabil sa apeleze si saprimeasca apeluri)
    1 torta (lanterna)
    6 rachete de avertizaresau 2 rachete de avertizare rosii de mana(optional)
    1 folie de supravietuire (patura)
    1 jacheta impermeabila si impotriva vantului
    1 creion + numarul de contact + formularul de prim-ajutor
    2 bujii de schimb
    1 set de reparatii de baza(CUREA TRANSMISIE)
    1 set de baterii de schimbpentru GPS
    Casca, manusi si caciula de iarna

    C43A5741Regulamentul Particular al Cupei EMF Extrem este disponibil aici.

    Pagina de Facebook a evenimentului poate fi accesata aici.

    Sponsori: OMV, Auto Schunn, Inteco Holding, Deme Macarale, Trucks Cargo, Terarium, Marcu Company, Huawei, MotoBoom, Izvorul Minunilor, Euronautica, Banca Transilvania si ReWine.

    Va asteptam!

    Foto: Marius Dincă

  10. 27.png?resize=748%2C299&is-pending-load=


    As the Snow in the passes of the High Atlas thaw, and Just before the Sahara gets hotter than hell, we are getting ready for a Spring run of the Morocco Adventure. Departing from Malaga Spain, this 11 day, 2400Km ride ticks off the best Morocco has to offer. From the Kasbahs and the Medinas to the Berber villages in the Atlas, and Tuareg tribes in the Sahara. We still have last seats on this spring ride and the Autumn ride is filling fast.

    For more about this tour go to the tour page.

  11. După lupte seculare care au durat aproape un an întreg, cartea ”Est, spre Siberia” a văzut lumina zilei. Vă zic sincer, să n-avem discuții, meritul meu e la fel de mare ca meritul lui Alexandru Tudorie la titlul FCSB-ului din 2015. Știu că mulțumirile sunt plictisitoare, dar eu am avut norocul să cunosc niște oameni care au considerat că apariția cărții e o idee bună, care m-au împins să fac pasul ăsta. O să îi cunoașteți la lansare, că am de gând să îi arăt cu degetul.

    Așa, acum detalii concrete:

    Vom face o întâlnire, un eveniment de lansare. El va avea loc sâmbătă, 16 februarie, ora 13:00, la QP Pub (str. Praporgescu David 13). E și un event pe FB, vă puteți confirma prezența aici!

    Practic, ne vedem acolo, bem o cafea, o bere, un vin, un absint în flăcări, fiecare după facultăți. Vorbim, povestim dacă e cazul, fac și eu o poză cu lumea.

    De cumpărat, în momentul de față sunt următoarele posibilități. Cartea o să fie disponibilă spre cumpărare la lansare. Reprezentanții editurii sunt amabili și vor asigura condițiile necesare pentru cumpărare, cash sau card. Prețul cărții la lansare va fi de 40 de lei. Ea poate fi comandată și online, de pe site-ul editurii, începând de acum, la prețul de 50 de lei.

    Eu vă aștept la lansare chiar dacă nu vreți să luați cartea. 😀 Că sunt unii care știu despre ce e vorba, care au urmărit în timp real călătoria spre Magadan. Deci nu e musai, să ne înțelegem.


    Vezi articolul integral

  12. Scoala moto bucuresti AMI -Scoala Moto Iarna Afi Cotroceni

    Imbunatatim impreuna Scoala Moto Bucuresti

    Scoala moto Bucuresti AMI a fost înființată din dorința de a avea motocicliști responsabili și bine pregătiți în orașul nostru și nu numai. Sperăm că prin tot ce vei învăţa de la noi vei deveni un exemplu de urmat şi un promotor al siguranţei rutiere.
    Te rugăm să fii alături de noi în procesul nostru de perfecţionare şi să vii cu sugestii ori de câte ori vrei.

    Lucrăm la idei revoluţionare pentru ca tu să înveţi mai bine şi în siguranţă

    În 2015 am fost prima şcoală de şoferi care oferă o şedinţă de test auto/moto gratuită. Experienţa acestor şedinţe de test ne-a ajutat să stabilim un nivel de comunicare mult mai bun cu viitorii noştri cursanţi.

    Am introdus echipamente performante precum vestele cu airbag la ieşirile în trafic.
    Echipament Complet Obligatoriu
    Știm că este neplăcut să ajungi la poligon și instructorul să nu-ți dea voie să te sui pe motocicletă. Dar asta se va întâmpla dacă nu porți tot echipametul (inclusiv bocancii).
    Tu trebuie să vii cu pantaloni lungi şi bocanci. Echipamentul complet de protecţie este asigurat de noi şi obligatoriu pentru toate şedinţele. Pentru că vei purta căștile noastre, vei primi o Cagulă cadou la inscrierea la scoala moto.

    Siguranţa presupune un set complex de cunoştinţe şi deprinderi practice asimilate şi exersate riguros de la bun început. Adică din scoala moto.

    Echipa Scoala Moto Bucuresti AMI demarează din ce în ce mai multe proiecte pentru a îmbunătăţi experienţa de învăţare a cursanţilor, având totodată ca obiectiv şi siguranţa rutieră.

    Cursurile de teorie sunt obligatorii. Ştim. Nu vrei, nu ai timp, ştii deja legislaţia. Dar cursurile acestea nu sunt doar de legislaţie.

    Îţi asigurăm cursuri de Prim ajutor cu voluntari ai Fundației pentru SMURD. Vei învăţa de la paramedici profesioniști: ce TREBUIE să faci şi ce NU AI VOIE să faci în cazul unui accident rutier fie că eşti implicat sau doar martor.

    În cadrul cursurilor despre Echipamentul de protecţie vei învăţa cum să te echipezi corect şi de ce este atât de important. Vei avea ocazia să vezi diferite tipuri de echipament moto. Astfel vei putea face o alegere corectă când îți vei cumpăra propriul echipament moto.

    Vezi tu, în poligon va fi simplu să te joci cu motocicletele, te vei distra şi vei învăţa despre manevrabilitate şi încredere. În trafic instructorii îţi vor şopti numai de bine și vor avea grijă să înveți tot ce ai nevoie și să respecți regulile de circulație.

    DAR odată ce vei merge singur în trafic este răspunderea ta să continui să circuli cu respect faţă de tine şi ceilalţi participanţi la trafic.
    Instructorii de la scoala moto Bucuresti AMI au structurat exercițiile în aşa fel încât să îţi insufle plăcerea de a merge cu motocicleta în siguranţă.

    PrograMotor = sistem de programare online a ședințelor la scoala moto

    PrograMotorul l-am implementat pentru a-ţi facilita procesul de setare a orelor pe care le vei efectua în cadrul şcolii şi pentru a te ajuta să înveţi. În contul tău din PrograMotor îţi oferim şi un program de învăţare simplu al chestionarelor DRPCIV şi nu numai.

    Întrebările special gândite de instructorii tăi te vor ajuta să înţelegi multe situaţii de trafic din punct de vedere al motociclistului, nu al automobilistului.
    Zona de Informații utile îți oferă acces la link-uri cu articole și filmări care te vor pregăti în plus pentru examen moto dar și pentru traficul de zi cu zi.

    Scoala Moto Iarna

    Scoala Moto Iarna a început acum 3 ani în hale industriale. Anul acesta orele practice Scoala Moto Bucuresti AMI se desfășoară în parcarea subternă AFI Cotroceni. Poți vedea mai multe detalii despre Scoala Moto Iarna și poți veni la o ședință moto gratuită de test.

    În Scoala Moto Bucuresti AMI vrem să îţi oferim cea mai completă variantă de pregătire. Din acest motiv, feedback-ul și ideile tale sunt importante pentru noi.

    Cuvinte relevante: echipament moto, sedinta moto gratuita, veste airbag, scoala moto iarna, scoala moto, scoala moto bucuresti, scoala moto bucuresti ami, examen moto

    Vezi articolul integral

  13. Costin Beekman
    Ultima postare

    Poate va întrebați ce naiba cautam cu motoarele la plimbare pe 28 Decembrie când afara sunt câteva grade și când e mai degrabă vremea de schi. Dacă ești motociclist, știi ca boala asta cu motocicletele provoacă o mâncărime care din când în când trebuie scărpinata, da unii mai des, la alții mai rar. Pe lângă asta, la mine s-a mai întâmplat în sfârșit ceva ce-mi doream de foarte multi ani, și anume, am schimbat Hornetul cu un GSA de 1200. Chestia e ca schimbarea s-a produs în octombrie și drept urmare nu prea am apucat sa o plimb prea mult. Am reușit o tura de o zi pe Transfăgărășan la sfârșitul lunii Octombrie, iar în rest am făcut drumuri prin și pe lângă București. Și nu știu cum se întâmpla de că fix anul asta, după poate zeci de ani, iarna s-a găsit sa vina încă de la jumătatea lunii Noiembrie. 
    De atunci în fiecare zi stau și ma uita pe prognoza, ma uit pe fereastra, doar-doar mai prind o zi, un weekend în care sa fie cât de cât uscat și temperatura pozitiva astfel încât sa mai merg putin cu motorul. Prin oraș, deja dacă la meteo îmi spune ca dimineața vor 2-3 grade, chiar dacă e ud pe jos sau e burniță, plec cu motorul la birou, pentru ca știu ca în centru vor fi cu cel putin 1-2 grade în plus deci șansele de polei sunt minime. Ajuta și parbrizul, rezervorul lat și motorul boxer care ma protejează destul de bine de vânt. Singura problema e ca dacă ma prinde noaptea și ploaia, nu prea mai vad nimic cu viziera lăsată, iar pe frigul asta e cam groaznic sa mergi și sa-ți iei tot vântul asta înghețat și picăturile de ploaie direct în față. 

    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    După jumătatea lunii Decembrie, după câteva ninsori și nopți geroase, deja îmi pierdusem orice speranță că vremea se va mai îndrepta cât sa mai permită să scot motorul din garaj. Totul a culminat acum vreo câteva zile, într-o seara, când nu am mai suportat să văd că de câteva zile, la prânz, sunt 4-5 grade și deja toată zăpada s-a topit în afară de o porțiune de vreo 30 m la mine în spatele blocului pe unde ies eu cu motorul. Așa că m-am dus la magazinul din colț și am cumpărat o pungă de sare și am început să o împrăștii pe alee. Nu vreau să știu ce au gândit vecinii care m-au văzut... un om normal ar fi făcut lucrul ăsta a doua zi după ce a nins, eu îl făceam cam la două săptămâni de la ultima ninsoare... În fine.. ideea e ca a doua zi oricum au fost vreo 10 grade cu soare și toată zăpada s-a topit. Asta se întâmpla pe 23 decembrie. Văzând că urmează o săptămână cu temperaturi constant peste 0 grade, am decis ca undeva intre Crăciun și Anul Nou ar merge o tură mai lunga de câteva sute de kilometri. Îl întreb pe Andrei dacă se bagă și normal, cum mă așteptam, spune ca da. Așa că ne decidem să încercam pe 28 decembrie pentru că vremea se anunța cea mai favorabilă: 5-6 grade la prânz și ceva soare. Traseul câștigător este următorul: București - Ostrov - Lipnita-Kaynardzha - Silistra - Ruse - Comana - București.

    Zis și făcut, iată-ne pe 28 dimineața. Am hotărât să ne vedem la 8.30 la o benzinărie la ieșirea spre Oltenița. Andrei îmi dă mesaj pe la 7.30 să-mi spună că deja a plecat de acasă, așa că bag viteză și la 8 fix sunt la locul de întâlnire. E mai bine așa pentru că oricum ziua e scurtă și avem de parcurs vreo 400 km.

    Lângă pădurea Ciornuleasa
    Pe la 8.30 o luăm din loc. Sunt ceva nori, mai iese soarele din când în când și termometrul e înțepenit pe +1 grad. Pe jos s-a așternut peste noapte un strat fin de bruma, deci suntem foarte atenți la frâne și schimbări bruște de direcție. E oarecum stresant pentru că nu știi la ce să te aștepți. La unele curbe, nu știu dacă e mintea care îmi joacă feste sau e o mică denivelare, sau chiar alunec, ideea e ca nu e deloc plăcut. Sunt cu ochii doar pe termometrul din bord, doar doar mai apare un grad în plus. 
    Drumul spre Oltenița e cât de cât ok pentru ca e circulat, dar după Șoldanu, virăm stânga spre Mânăstirea pe un drum relativ pustiu. Aici e și mai stresant: nu prea au trecut deloc mașini și sunt multe zone unde pe jos se vede un strat fin alb de brumă. E enervant pentru că soarele strălucește pe alocuri și te-ai aștepta să se topească mai repede.
    Trecem de pădurea de la Ciornuleasa și facem un prim popas. Termometrul arată un singur grad cu plus și deja pe Andrei l-a cam luat frigul. Eu am scăpat doar cu degetele de la picioare puțin înghețate. Ce să-i faci... iarna nu-i ca vara... O pauza de 10 minute și plecăm mai departe. Acum sunt 2 grade. După câțiva kilometri ieșim în drumul Oltenița-Călărași, trecem de lacul Mânăstirea și după vreo 20 de minute ajungem la Călărași. Ne oprim la o benzinărie să ne mai încălzim. S-a făcut ora 10. Când plecăm din nou termometrul arată 4 grade, apoi pe centura Călărașului 5 grade, deja e mult mai bine. Chiar dacă nu e tocmai cald, măcar psihologic e mult mai bine pentru că teoretic am scăpat de riscul de polei.

    Traversarea Dunării la Ostrov
    La 10.30 ajungem la bac-ul de la Chiciu. Trecem de primul feribot pentru că nu se vede nici urmă de vapor la mal, și ajungem la al doilea. Plătim taxa de trecere la casă și casiera e suficient de drăguță să sune la vapor să le zică sa ne aștepte. Așa că reușim să ne urcam pe bac fără să așteptăm deloc. 
    Ne-am decis să intrăm în Bulgaria pe la un punct de frontieră deschis recent lângă satul Lipnița. La vreo 30 km de Ostrov, din DN3 virăm la dreapta spre noua graniță. Drumul ăsta pare nou, asfaltul este destul de bun și sunt multe viraje și câteva dealuri. E chiar frumos pe aici. Pe la ora 11.15 ajungem în graniță și exact cum ne așteptam nu e țipenie de om în afară de vreo 3-4 vameși care pierd vremea. Probabil că suntem singurii lor clienți pe ziua de azi pentru ca își fac treaba foarte conștiincios, ne verifica actele vreo 10 minute. Nu e problema pentru că avem ce face: pe ghereta din graniță sunt tot felul de afișe din care aflăm lucruri foarte utile: de exemplu, dacă nu știați se pare că ai voie să treci granița cu o cantitate mică de alimente din state precum Insulele Feroe, Andora sau Norvegia. Sau dacă vreți sa mergeți în audienta la D-na Carmen Dan, o puteți face în fiecare miercuri dimineața la ora 10 fix. Cel mai tare e un afiș care ne avertizează de pericolul pestei porcine africane și înfățișează un grup de poci domestici peste care sare (sau mai degrabă zboară) un porc mistreț.

    Langa granita Lipnita-Kaynardzha
    Pe la 11.30 trecem în Bulgaria. Practic suntem cam la jumătatea traseului propus. De aici o luăm înapoi spre Vest oarecum paralel cu Dunărea. Pornim pe un drum secundar care ne scoate în Kaynardzha apoi continuam pe același drum printr-un mic canion și apoi pe lângă o cariera de piatră. După câțiva kilometri ieșim la drumul principal ce duce spre Silistra și apoi către Ruse. Șoseaua este ok, din când în când câteva viraje largi, asfalt aproape uscat și trafic destul de redus. Temperatura deja a ajuns pe la 6-7 grade deci deja e lux. Dar pentru ca nu vrem sa ne plictisim, am decis să facem o mică abatere și să o luam pe un drumeag care merge pe maul Dunării intre satul Dolno Ryahovo si orașul Tutrakan.

    Lângă Dunăre la Dolno Ryahovo
    Părăsim drumul principal și pe măsură ce ne apropiem de Dunăre șoseaua devine din ce în ce mai îngustă până ce ajungem într-o intersecție unde se termină și asfaltul. De aici începe un drum îngust presărat cu bolovani înfipți în pământ. Pare că bolovanii sunt relativ uscați, dar asta e aici în prima parte a drumului unde a bătut soarele. Mai departe drumul se afundă într-o pădurice și probabil ca acolo sunt uzi. Facem o pauză mai lungă să ne mai încălzim și să prindem curaj. Pornim. Motorul trepidează pe pietre dar e ok. După un mic urcuș, mai mergem puțin și ajungem la o coborâre plină de băltoace și de noroi.

    Drum forestier pe malul Dunării
    Mă opresc să-mi fac puțin curaj, roata din față îmi alunecă și aproape cad. E prima oară când mă bag cu monstrul ăsta de motor pe un drum de genul ăsta. Acum ce să fac, oricum e cam greu să mai întorc pentru că sunt cu fata la vale și drumul este foarte îngust. Deci nu prea am altă variantă decât să o iau la vale. Încerc să-mi aduc aminte de toate filmulețele pe care le-am văzut pe Youtube în care diverși "specialiști" te învață cum sa abordezi drumurile accidentate. Toți zic că cea mai bună abordare e să mergi ceva mai repede decât te lasă instinctul de conservare și să te ridici în picioare pe scărițe. Cică reflexele omului sunt formate să-ți ții echilibrul când stai în picioare și oricum stând în picioare, greutatea se lasă pe scărițe și centrul de greutate va fi mai jos. Pare logic, n-am ce să zic. Îmi iau inima în dinți și plec. Mă ridic în picioare, accelerez și trec prin prima zonă de noroaie. Motorul îmi fuge de sub mine în lateral, mă uit cu groază la boscheții din stânga drumului și deja îmi imaginez cum o să aterizez acolo.... dar ce să vezi, teoria funcționează și reușesc să mă redresez. Wow!!, am trecut de primul obstacol.

    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Mai departe urmează o parte relativ ok, apoi iar câteva zone cu bălti și noroi și pe alocuri mici  porțiuni de gheață. După câțiva kilometri, în sfârșit se zărește niște asfalt, dar normal că înainte mai e o ultimă poțiune de noroi și câteva bălți adânci care ocupă tot drumul. Din nou motorul dansează în toate părțile, dar cu puțin noroc trec și de astea în picioare. De aici drumul începe să fie din ce în ce mai bun, până dispar toate gropile și se transformă într-un drum normal cu 2 benzi. 

    La Tutrakan reintrăm pe drumul național 21 ce duce la Ruse. Mai sunt vreo 60 km, deja temperatura a ajuns la 8 grade, așa că ultima porțiune de drum prin Bulgaria e destul de plăcută. La ora 14.00 suntem pe podul dintre Ruse și Giurgiu. În graniță găsim o coada de vreo 15 mașini și după aproximativ 15 minute intrăm în țară. 

    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Nu am mâncat nimic de azi dimineață așa că ne oprim la prima benzinărie să mâncăm ceva și pe nesimțite se face ora trei. Ne decidem să mergem direct spre București fără se ne mai abatem pe la Comana așa cum plănuisem inițial. Deja frigul ne-a cam obosit și nu prea mai avem chef de ocoluri pe drumuri lăturalnice. A fost ok pentru o singură zi și mai ales o zi de iarnă.
    La ora 4  ajungem în București, exact cum ne planificasem și chiar mă bucur că am decis să venim direct pentru că la ora 5 începe să plouă.

    Dunărea lângă Tutrakan (vis-a-vis de Oltenita)

  14. Partea bună când faci parte dintr-o comunitate, este că prinzi de veste repede când se organizează ceva. Și mai frumos este atunci când ești demult în branșă și ai acces la evenimentele speciale. Auzisem demult despre Gentlemen’s Race și mă tenta să particip, dar nu prea-i vedeam rostul. Nu este concurs, dar nici plimbare, așa că nu înțelegeam de ce ai lua parte. Evenimentul este totuși un concurs pentru că există “taxă de participare” și deși nu se face un podium la final și nici timp limită nu ai, trebuie totuși să termini cursa cât mai repede.

    gentlemens-race-2018-GRX-7.jpg?x20673foto Gentlemen’s Race

    Organizatorul ne spune că „Gentlemen’s Race este un tip de cursă relaxată: fără arbitri, fără puncte de control, fără sancțiuni, fără taxă de înscriere, care se bazează pe munca în echipă”. Se dă un traseu, iar tu trebuie să-l urmezi fără a fi verificat de cineva. Organizatorul are încredere în tine că nu trișezi și n-o iei pe scurtatură.

    gentlemens-race-2018-GRX-6-150x150.jpg?x gentlemens-race-2018-GRX-3-150x150.jpg?x gentlemens-race-2018-GRX-8-150x150.jpg?x

    Și sunt multe alte caracteristici care fac acest eveniment să fie special. Spre exemplu traseul este făcut public doar cu o săptămână înainte de start. Practic te înscrii, dar nu știi pe unde o să ajungi sau cât de greu va fi. Apoi, numărul de participanți este limitat, sau mai bine spus de echipe. La prima ediție organizata în 2013, s-au înscris doar 6, în timp ce în 2018 numărul este limitat la 24 și este bătaie pe locuri.


    Traseul este și el bine gândit, să fie echilibrat. Să ofere provocări, dar și recompense și peisaje. În cea mai mare parte este asfalt, dar pentru a fi mai interesant se introduc și porțiuni de macadam. În felul ăsta trebuie să te gândești bine cu ce viteză mergi și chiar ce bicicletă folosești, cursieră, ciclocros sau gravel. Pentru 2018 tura a avut 205 km și o diferență de nivel de aproape 2500 m, cu startul și finishul în Harghita Mădăraș. Nu a fost deloc ușor, mai ales pentru o echipă mai puțin închegată. Poți lua de aici track-ul dacă vrei să faci tura. Merită.

    gentlemens-race-2018-GRX-Andrei-Soimu-foGentlemen’s Race 2018. Foto Andrei Soimu –

    Dar atributul principal al cursei Gentlemen’s Race este echipa. Pentru a lua startul trebuie să faci parte dintr-o echipă, iar ca să termini, toată echipa trebuie să termine. În 2018 echipa trebuia formată din 6 membri, iar organizatorul ne-a spus că în mod special a schimbat și a ales acest număr, pentru că e mai greu să găsești 6 oameni, disponibili, doritori să facă așa ceva și capabili să termine un traseu destul de greu. Dar dacă reușesti, deja ai trecut prima etapă a concursului și anume faptul că ai reușit să organizezi o echipă. Pentru șase oameni este greu și cu deplasarea pentru că trebuie două mașini, altfel de cazare etc.

    gentlemens-race-2018-GRX-12.jpg?x20673In dimineata startului

    În 2018 am reușit și noi să formăm echipa Freerider Supersonic, un nume ironic pentru că puțini dintre noi, dacă nu cumva chiar nimeni, ne încadram la categoria „super” sau „sonic”. Ba mai rău, toți eram cât se poate diferiți ca nivel de antrenament. Dar am zis s-o facem pentru că traseul părea să fie o adevărată aventură. În plus, nu mai fusesem în zonă.


    Alexandru Tudor, Cristian Enache, Eduard Oprea, Ion Gruea, Șerban Obreja și subsemnatul am plecat din București cu o zi înainte pentru a ajunge în Harghita la timp, la startul matinal de-a doua zi. Ne-am distrat pentru că am găsit la cazare camera ideală, cu 6 locuri. A fost ca pe vremuri, cu băieții în tabără. Pe drum ne-am oprit în Brașov pentru a cumpăra „taxa de înscriere” la Gentlemen’s Race, mai precis câte-o bere de persoană. Este altă tradiție a evenimentului. De la participanți se strânge un „munte” de bere care la final de concurs este împărțit între finisheri și toti cei care sunt pe acolo.

    gentlemens-race-2018-GRX-11.jpg?x20673Taxa de participare la Gentlemen’s Race 2018

    Am prins vreme excelentă, mai bine nici că se putea. La modul cel mai serios, cu tot uraganul care ne-a lovit pe la jumatea zilei. Cum spuneam și în titlu, a fost o aventură. Dimineața însorită ne-a găsit făcând ultimele reglaje la cai. Eu participam cu o bicicletă nouă pentru care trebuia să fac și recenzie. Era un gravel bike și fiind pentru prima oară pe așa ceva, m-am trezit că habar nu aveam ce presiune trebuie să pun în roți, mai ales că urma să mergem și pe macadam. Am rezolvat-o până la urmă alegând un compromis și reglând pe parcurs la nevoie.


    S-a dat startul într-un final și pentru noi, așa că am pornit la drum. S-a plecat la vale, Mădăraș fiind la peste 1600 m altitudine. Toată lumea a pornit ca din pușcă, doar pentru a frâna urgent câteva sute de metri mai jos pentru că se intra deja pe forestier. Fiecare am luat-o cum am știut mai bine, mai pe margine, mai cu grijă, eu fiind protejat de roțile mai „grase”. Însă cei din jur, inclusiv colegii de echipă, erau secerați de pene precum spicele de grâu de combină. Nu știu dacă a scăpat vreo echipă, însă mulți se lăudau mai târziu că au făcut și două-trei pene. Ne-am revenit și noi într-un final, cu toate penele reparate așa că am zbughit-o cu viteză pe asfalt.


    Traseul ediției 2018 a avut forma unei frunze, întoarsă cu codița în sus. Eram echipați cu gps-uri și telefoane însă din motive „necunoscute” nu ne-am dat seama din timp care este totuși sensul corect de parcurgere. Asta pentru că odată ce terminai codița, ajungeai la intersecția unde trebuia s-o iei fie la stânga fie la dreapta. După câteva minute de discuții au început să ne depășească celelalte echipe. Așa că ne-am luat și noi dupa ei. Ulterior am aflat că puteam totuși să mergem în orice sens atâta vreme cât pedalam corect tot traseul. Dovadă că pe parcurs ne-am intersectat cu câteva echipe care mergeau invers.

    Kilometri au început să fie înghițiți cu poftă. Era frumos afară, iar noi odihniți. Traseul valonat te lăsa să te odihnești pe coborâri suficient cât să ai energie pentru următoarea urcare. Personal eram curios să văd cum arată portiunea de macadam. Până la urmă nu degeaba luasem un gravel bike, trebuia să am undeva și eu un avantaj. Mergeam bine în pluton, iar pauzele scurte la magazinele sătești erau plăcute. Te simțeai ca într-o excursie rapidă. Nu te gândeai la nimic altceva decât la peisajul din jurul tău, ce bună e vremea și ce bine este pe bicicletă.


    Însă nu dupa multă vreme au început să se vadă fisurile din echipa noastră supersonică. Cum spuneam, fiecare cu nivelul lui de antrenament. Așa că deja înainte de a ajunge la macadam unii dintre noi rămâneau în urmă. Însă echipa era echipă și nimeni nu mergea singur. Cei mai buni o luau în față însă restul mergeau cu cel mai lent.

    Pe la ora 13 a început și vremea să dea semne că pregătește ceva. Noi abia eram pe la kilometru 90, deci nu era deloc bine să ne apuce ploaia de pe-acum. Însă n-am avut noroc și a început să toarne. Ne-am adăpostit o vreme sub un șopron însă după câteva minute părea totuși pedalabil. Așa că am luat-o din loc, moralul fiind în continuare optim.


    Am început să ajungem și să fim ajunși de alte echipe, alții erau adăpostiți pe sub streșini, iar alții îi dădeau bice de parcă voiau să se usuce în același timp în care se udau. A mai ținut-o așa, improbabil, încă mulți kilometri și s-a putut merge bine. Ba ne permiteam chiar să mai oprim pe la buticuri și să lungim, sperând că ce-a fost mai rău a trecut. Totuși simțeam că vântul bate spre noi, iar norul foarte negru din apropiere nu pleca ci venea.

    Într-un final norii s-au rupt, iar noi am fost de asemenea rupți. Ritmul pe care îl aveam cât de cât, a fost distrus, nereușind să mai stăm grupați distanțe mari. Pedalam bine și pe dedesubt nu eram încă ud. Nu era rău, dar pentru a rămâne în parametri și pentru a nu mi se face frig, trebuia să trag tare. Dar nu puteam pentru că unii dintre noi erau în spate și mergeau încet. Așa că îi așteptam, și pentru că nu aveau traseul.

    gentlemens-race-2018-GRX-9.jpg?x20673Echipa Freerider Supersonic 2018

    Prin sate ne mai opream la adăpost însă între sate, la intersecții, trebuia să așteptăm sub cerul liber, eventual sub un copac. Lucru foarte neinspirat pentru că tuna și fulgera în jurul nostru, de ziceai că-i sfârșitul lumii. Frigul începea să se instaleze, iar uscat nu mai era chiar nimic pe mine. Am mai făcut o ultimă pauză într-un magazin sătesc, de unde am mai luat ceva pentru energie, după care ne-am făcut curaj să-i dăm până la capăt fără oprire. Trebuia să fim curajoși la modul real pentru că tuna foarte des și aproape de noi. În sat puteai pedala fără probleme, dar odată ieșit din localitate nu mai erau multe lucruri înalte care să te protejeze de fulgere. Dar, am scăpat.

    Spre seară potopul s-a oprit și încet-încet, am început să ne încălzim. Era totuși vară, iar pentru a ne confirma că lucrurile se îndreaptă, asfaltul începea să se usuce, iar noi pedalam prin aburul care se ridica. Am prins un apus plăcut și liniștit însă noi încă mai aveam până la finiș.


    Partea „amuzantă” era că pentru a termina cursa trebuia să urcăm înapoi la 1600, de pe la vreo 500 m altutidine. Nu era cale de întors așa că ne-am regrupat și am început „asaltul final”. A fost greu, sau cum să spun, inuman de greu. Scotoceam prin buzunare sperând să mai găsesc un gel rătăcit însă n-a fost să fie. Obosiți și munciți dupa 200 km, cu vreo 15% energie rămasă, cu rampe de peste 11%, răvășiți de ploaie și cu moralul pe roșu, fiecare a început să pedaleze în ritmul lui, sperând că nu va muri până sus, mai ales că urma drum forestier. Ultimii din echipă au ajuns la finiș la lumina lanternelor.

    gentlemens-race-2018-GRX-Andrei-Soimu-foGentlemen’s Race 2018. Foto Andrei Soimu –

    Gentlemen’s Race a fost o aventură „cu de toate”. De la echipa „pestriță” la traseul provocator, la rândul  lui cu de toate, la vremea nimicitoare care ne-a amețit și ne-a pus pe fugă ca potârnichile. A fost superb și o experiență din care am învățat multe, în primul rând despre echipă. Mai precis că nu-i deloc ușor să spui că ai o echipă. Trebuie mai mult de-atât. Dar atmosfera generală a fost excelentă. Și la start și pe traseu și la finiș. Mai mergem!

    Sursa articolului - Freerider

  15. Am dat startul pregatirilor pentru cantonamentul de pregatire moto offroad pe care il organizam la fiecare inceput de an, din 2012 si pana in prezent. Nici anul urmator nu va face exceptie, Februarie 2019 fiind deja o data setata in calendar pentru acest eveniment. Astfel, Adi Raduta si intreaga logistica RAMS Motorsport si Suspensii RAMS, isi vor muta baza in sudul Italiei, pe incredibila insula Sardinia. Suportul tehnic va fi oferit de echipele Top Cross TCS si RAMS MX School.

    Ce inseamna acest cantonament:

    • transportul motocicletei si al echipamentului moto, ce se va face cu camionul Top Cross TCS;
    • cazare la hotel;
    • transport asigurat pe durata sederii pe insula (drumuri la hotel, aeroport, circuit);
    • mesele gatite de bucatarul echipei Top Cross TCS;
    • acces la circuit (include taxa zilnica);
    • antrenamente de tehnica moto;
    • servisarea motocicletelor.

    Ce trebuie sa faca un pilot care vrea sa mearga alaturi de Adi & Co. in Sardinia:

    • sa-si aleaga o saptamana sau mai multe in perioada 1-22 Februarie 2019 ;
    • sa se inscrie;
    • sa-si ia bilet de avion cu destinatia Sardinia;
    • gata 🙂

    Mai multe informatii si inscrieri la adi21 [@] Februarie 2019, Sardinia, here we come!

    enduro training italy

    Short English description: wanna train with us in Sardegna? Each year we host a training camp, consisting of 3 weeks (you can choose how many you want to spend there) of motocross and enduro riding in Sardegna, Italy. Full logistics included by our team:

    • motorcycle transport from Romania and back with our racing truck;
    • hotel accommodations;
    • on island transportation (to the airport, hotel, track);
    • cooked meals by our personal chef;
    • track access;
    • training sessions with professional motocross rider Adrian Raduta;
    • motorcycle maintenance.

    All you have to do is pick a week or more between 1 – 22 Feb 2019, buy a plane ticket and meet us in Sardegna. More info and sign up via email at adi21 [@]

    View the full article

  16. Adriatica are culorile fade. Liniștite și calme, dealtfel. Dar fără intensitatea luminilor întâlnite până acum.





    Iar în Bosnia merg numai pentru oaia friptă la proțap …


    Traversez rapid în Serbia.


    Si numaidecât sunt iarăși în Bulgaria, la Vidin.


    Cetatea lui Pazvante Chiorul strălucește pe malul Dunării.



    Harta acestei etape este aici . Și-s iar acasă!


    Asta a fost. Iar după mai mult de 7 mii de km pe motocicletă, apusul nostru -de soare și nu numai, apusul nostru, în general-  îmi pare cel mai spectaculos.


    Vezi cum a fost până aici,  în Provence


    Citește toată povestea acestei călătorii.


    Vezi articolul integral

  17. Luand in calcul experienta de anul trecut de la M.A.N. Romania Transfăgărășan EPICA Ediția V am hotarat ca la aceasta editie sa ne implicam mai mult si sa aducem o data cu noi si cativa dintre parteneri si pentru a respecta traditia, desi festivalul a inceput de joi 12 iulie 2018, am fost invitati sa participam incepand cu data de 11 iulie la o seara cu mancare gatita la ceaun alaturi de organizatori si alti cativa parteneri ai festivalului. Desi nu a fost mazarea gatita de Nik (Nicola Cornateanu) de anul trecut, am ramas surprins cand am gustat din tocana de ciuperci cu carne gatita de Hanul DIOSZEGI – han care a pregatit delicatesele pe toata durata festivalului. Concluzie: tot mazarea lui NIK e mai buna 😀


    Incepe nebunia

    Fiind printre primii ajunsi in Tabara Galaciuc, locul unde a fost organizat festivalul in acest an, ne-am inceput dimineata de 12 iulie cu o cafea si cu punerea in aplicare a strategiei de plasare a stand-ului. Si cum e normal intr-o comunitate am fost ajutati de prietenii de la,,, si nu in ultimul rand de bunul nostru prieten NIK. Si asa cum e normal si noi la randul nostru am dat o mana de ajutor celor mentionati, ba chiar mai mult cu totii am participat la unele mici lucrari de amenajare a locului unde avea sa aibe loc festivalul.

    Desi nu ne asteptam ca joi sa apara multi motociclsti am fost surprinsi sa vedem ca tabara incepea sa prinda viata inainte de deschiderea oficiala (ora 16). Pe langa noi si firmele mentionate mai sus, am avut placerea sa ne intalnim din nou cu APAN MOTORS – dealer BMW Iasi, DUCATIROMANIA– importator DUCATI Bucuresti, MADRAS MOTOPARTS – dealer Yamaha Iasi si MOTODYNAMICS – importator Yamaha Bucuresti.

    Ca sa aducem un plus de profesionalism si sa putem face ceva frumos pentru comunitatea moto din Romania prezenta la festival, am reusit sa aducem in stand-ul MotoSUPORT mai multe brand-uri precum: IPONE, Rebelhorn, Ozone, KRIEGANZI, Falco, ICON si Alpinestars, brand-uri care au putut fi probate si testate. Pe langa acestea, cei care au vizitat stand-ul nostru au putut testa cateva dintre produsele EINHELL care se potrivesc si in domeniului moto. Desi nu e ceva la care ne asteptam nici noi, EINHELL produce redresoare de baterii de diferite marimi potrivite si pentru noi, motociclistii. Totodata la stand-ul nostru am avut si ghidurile Carpathian 2 Wheels Guide, ghiduri care deja au ajuns foarte cautate in tara si nu numai.

    Festivalul moto la care trebuie sa participi

    Spun acest lucru deoarece Cristi aka Gospodarul reuseste de la an la an sa ne surprinda cu mai multi parteneri participanti, cu formatii din ce in ce mai cunoscute si care au deja un renume in acest domeniu si cu evenimente si concursuri la care toata lumea abia asteapta sa participe. In acest an am avut parte de:

    • Jurnal de calatorie cu Mihai Tica si Adrian Badea „Mongolia, 25ooo de kilometri. 56 zile. 11 tari. 2 continente
    • Sax-show cu Roman Ciuganschi
    • stand-up comedy Bobi Dumitras
    • superconcert Mihai Margineanu si Banda
    • Fara Zahar Unplugged cu Bobi Dumitras
    • parada moto pe traseul Galaciuc- Panciu si retur
    • sesiuni de ride-test
    • instruire cu personal specializat din cadrul SMURD
    • cursuri demonstrative de pilotaj Rider Academy
    • concursuri moto cu premii
    • superconcert Dave Evans, primul solist AC/DC & The ROCK
    • campania caritabila „Donam pe 2 roti, culegem zambete!!!"

    Tombola cu premii


    Pentru a ne implica si mai mult, toti participantii la festival au putut participa gratuit la tombola organizata de noi, cu premii oferite de partenerii . Toti cei care au completat un talon au avut sansa sa castige premii precum: kit-uri IPONE de intretinere casca si motocicleta, materiale promotionale IPONE – sepci, tricouri, ochelari, esarfe, breloace si manusi Rebelhorn si Ozone. Pe langa premiile oferite la tombola au fost puse in joc si premii pentru castigatorii concursurilor organizate – ulei IPONE, casti NZI, manusi Rebelhorn / Ozone si vouchere cu discount pentru toate brand-urile promovate de noi la M.A.N ROMANIA.

    Premiile au fost puse la dispozitie de:

    Desi au fost 5 zile in care a trebuit sa lucram, am reusit sa imbinam munca cu distractia iar concluzia este ca au fost cateva zile in care am petrecut alaturi de prieteni si colegi motociclisti. M.A.N ROMANIA merita aplauzele noastre si recomandam tuturor motociclistilor sa participe la acest festival. Noi cu siguranta vom fi prezenti in fiecare an si vom incerca sa facem ceva frumos de fiecare data. Felicitari GOSPO si echipei care a fost alaturi de tine la aceasta editie.

    Multumim tuturor pentru implicarea in proiectul la M.AN ROMANIA editia VI - LEPSA MAGICA

    Parteneri :
    • echipament ALPINESTARS
    • produse IPONE
    • echipament Rebelhorn
    • echipament OZONE
    • genti si rucsaci Kriega
    • casti NZI
    • incaltaminte FALCO
    • logistica IPONE
    • casca ICON Airflite
    • ghid-uri trasee moto
    • redresoare de baterii
    • pistol aer comprimat
    • pompa de aer electrica


    Vezi sursa

    • 1
    • 0
    • 1923

    Postări Recente

    Runda 1 a raliurilor hard enduro Extreme XL Lagares a avut loc intre 11 – 13 mai in Portugalia.


    Pe parcursul celor trei zile de competitii din nordul Portugaliei, localitatile Lagares si Porto, s-au desfasurat raliurile de motociclism la categoriile EnduroCross, Urban si Hard Enduro.


    Competitia destinata exclusiv riderilor de motociclete a debutat vineri, cu o cursa nocturna Endurocross, iar sambata scena a fost rezervata curselor pe traseul urban, in timp ce ziua de duminica a marcat aventura pe malurile alunecoase si stancoase si pe drumurile forestiere din Penafiel, pe unul dintre cele mai solicitante si spectaculoase trasee.


    Raliurile Extreme Lagares sunt recunoscute drept cele mai dure raliuri enduro din lume, avand loc pe teren alunecos si numai cei mai pregatiti piloti pot face fata cu brio acestui test.

    Unul dintre riderii care s-au remarcat este si Billy Bolt (Rockstar Energy Husqvarna Factory Racing), acesta cucerind o prima victorie semnificativa intr-o competitie de talie internationala. Rezultatul obtinut il plaseaza intr-o pozitie de conducere in Campionatul Mondial Enduro Super Series 2018. De asemenea, riderul Husqvarna Graham Jarvis a urcat cu partenera sa TE 300i pe locul 5.




    In prima zi, riderul britanic Billy Bolt s-a descurcat fara probleme pe traseul umed si noroios, a condus fara efort in cursa de incalzire, apoi s-a clasat in fata lui Jonny Walker si a colegului de echipa Colton Haaker. In a doua zi de raliuri, concurentii au avut drept provocare sa se intreaca pe strazile orasului Porto – Urban Prologue. Intrecerea pe strazile inguste si pietruite a punctat insa o lupta dura cu rivalul Walker. Duminica, Bolt a facut uz de intreaga sa experienta pentru a ataca dur in turul doi, si-a croit drum spre linia de finis si a cucerit prima victorie din campionat.


    47312_billy.bolt_WESS-2018-Rnd1_11985 (1).jpg


    Castigator de trei ori al raliurilor Extreme XL Lagares, Graham Jarvis a fost unul dintre principalii favoriti ai celei de-a 14-a editii, concurand la clasa Pro unde s-au inscris nu mai putin de 47 de rideri. Acesta a muncit din greu pentru a-si consolida pozitia, insa in timpul negocierii unei sectiuni extrem de alunecoase a traseului, s-a accidentat la piciorul stang si a continuat cursa, terminand pe locul 5.

    Pentru prima data la raliurile Extreme XL Lagares, Colton Haaker – dublu campion mondial SuperEnduro, a avut o evolutie impresionanta, insa a ratat turul final din cauza prabusirii in mijlocul cursei.




    Conform declaratiilor lui Billy Bolt, „raliurile au fost atat de solicitante si tehnice, impunand o experienta temeinica pentru podium. Prologul din Porto a fost incredibil si a dat nastere unor senzatii deosebite. Am avut de luptat cu Jonny Walker si Cody Webb, dar am castigat treptat teren si am ajuns in frunte, marsand catre linia de finis.




    Resultate Top 10 Extreme XL Lagares


    1. Billy Bolt (Husqvarna)

    2. Jonny Walker (KTM)

    3. Manuel Lettenbichler (KTM)

    4. Taddy Blazusiak (KTM)

    5. Graham Jarvis (Husqvarna)

    6. Cody Webb (KTM)

    7. Wade Young (Sherco)

    8. Paul Bolton (KTM)

    9. Travis Teasdale (Beta)

    10. Pol Tarres (Husqvarna)


    Vezi această știre și multe altele pe site-ul ATVRom










  18. United Motors
    Ultima postare

    United Motors: Unic distribuitor Kawasaki în Romania

    United Motors este un concept născut in anul 2004, din pasiune, ambiţie şi nu în ultimul rând muncă. Echipa noastră, formată din profesionişti, conduşi la rândul lor de aceiaşi pasiune pentru motociclete, scutere, skijet-uri, atv-uri, este gata să vă ajute să găsiti soluţia care să vi se potrivească cel mai bine.

    Astfel, activitatea noastră se structurează pe 3 componente, în ideea stabilirii unor relaţii de lungă durată între dumneavoastră şi noi:

    Vânzări vehicule noi şi second hand - Motociclete, Scutere, ATV-uri, Jetski-uri, unde suntem reprezentanţii oficiali ai Kawasaki in România dar comercializăm şi brandurile Triumph, Kymco, Linhai, precum şi motociclete second hand, verificate in prealabil de mecanicii nostrii.

    Accesorii şi echipamente, unde reprezentând oficial în România brandul Schuberth şi importând direct mărcile Dainese, AGV, Oxford, dorim să vă oferim produse de cea mai bună calitate, la cele mai bune preţuri, produse de care aveti nevoie pe lânga motocicletă, de la cască sau mânuşi până la huse sau mânere incălzite.

    Service-ul, având tehnicieni specializaţi anual la Kawasaki şi fiind dotat cu tehnologie de vârf pentru diagnoză şi reparaţii, cum ar fi standul Dynojet pentru măsurarea efectivă a puterii motorului sau calibrarea injecţiei, vă oferă servicii pentru toate tipurile şi mărcile de motociclete, scutere, ATV-uri, sau Jetski-uri, piese şi accesorii de origine sau after market.

    Un număr mare de firme colaboratoare şi parteneri vă vor oferi servicii similare în centre autorizate de distribuţie atât în Bucureşti cât şi în restul ţării.

    Sursa: United Motors

  19. NDX
    Ultima postare

    Aflata la cea de a -VI-a editie, operatiunea “martisorul” a fost o premiera pentru noi anul acesta din punct de vedere termic. Daca in anii trecuti ne-am bucurat.

    EDD_8332-600x398.jpgEDD_8335-398x600.jpgEDD_8337-398x600.jpgEDD_8338-398x600.jpgEDD_8341-398x600.jpgEDD_8344-600x398.jpgEDD_8345-600x398.jpgEDD_8349-398x600.jpgEDD_8351-398x600.jpgEDD_8356-398x600.jpgEDD_8357-398x600.jpgEDD_8358-398x600.jpgEDD_8359-600x398.jpgEDD_8360-398x600.jpgEDD_8362-398x600.jpgEDD_8365-600x398.jpgEDD_8366-398x600.jpgEDD_8369-600x398.jpgEDD_8372-600x397.jpgEDD_8373-600x398.jpgEDD_8377-398x600.jpgEDD_8378-398x600.jpgEDD_8380-600x398.jpgEDD_8389-398x600.jpgEDD_8391-398x600.jpgEDD_8395-398x600.jpgEDD_8396-600x398.jpgEDD_8398-398x600.jpgEDD_8402-398x600.jpgEDD_8408-600x398.jpgEDD_8413-398x600.jpgEDD_8421-398x600.jpgEDD_8443-398x600.jpgEDD_8444-600x398.jpgEDD_8452-398x600.jpgEDD_8457-600x398.jpgEDD_8461-600x397.jpgEDD_8464-600x398.jpgEDD_8467-600x398.jpgEDD_8470-600x398.jpgEDD_8472-600x398.jpgEDD_8473-600x398.jpgEDD_8477-600x398.jpgEDD_8479-600x398.jpgEDD_8491-600x398.jpgde temperaturi pozitive si de prezenta pe motoare, la aceasta editie am infruntat un ger de -15 grade care nu a reusit sa ne stavileasca dorinta de a imparti o floare, un martisor si o urare de primavara frumoasa soferitelor cu indemnul de ” atentie la motociclisti” . Speram ca anul viitor sa nu mai vina cu surprize menite sa ne tina departe de motoare si vremea sa fie mai ingaduitoare. Pentru noi a fost o experienta si speram sa fi dat din energia noastra pozitiva si celorlalti.