Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

  1. Am ascultat ieri o selectie numita"Cele mai frumoase cantece de balena". Acum doar ghicesc, dar departajarea nu cred ca s-a facut pe baza versurilor. Versuri care sunt probabil doar fraze gen "hei, tu de colo", sau "o sa mananci tot planctonu' ala?" si "cacat, m-am taiat intr-o scoica".

    Astept cu nerabdare un cantec de balena cu tourette.

    Ca tot veni vorba de apa, am doi prieteni care adora sa faca sex in natura, in special cand ploua. Intr-o seara, ea zice "hmmm....miroase a ploaie", la care el "doar picura, ca-s obosit".

  2. Atunci când vrei cu adevărat să ajungi la o întrunire moto cum este Born Free, nimic nu te mai poate opri. Born Free este o întrunire moto dedicată motocicletelor custom, care se ţine anual în luna Iunie Oak Canyon Park, Orange County, în USA.

    Şi cum fata despre care discutăm dorea atât de mult să ajungă la Born Free, a făcut tot ce a putut pentru a-şi atinge ţelul. Fetelor, aşa se face autostopul cu succes:

  3. În perioada 11-19 iulie 2020, în premieră pentru România, Randonneurs România va organiza brevetul din categoria BRM1200+, RO-VELO Epic Tour Randonneur, pe un traseu unic, cu distanța de 2020 de km și aproximativ 15.000 de metri diferență de nivel, pe itinerariul: București – Buzău – Focșani – Iași – Sibiu – Transfăgărășan – Sibiu – Arad – Bumbești Jiu – București. Modul de participare poate fi consultat aici.

    De la organizator:

    Brevetul poate fi parcurs într-una din variantele:

    • GREEN – cu respectarea etapelor stabilite de organizator, în timpul limită de 202 ore;
    • RED ONE – în ritmul ales de fiecare participant, complet pe cont propriu, cu timpul limită de 160 de ore;
    • RED TWO în aceleași condiții ca Red One, dar timp limită 202 ore.

    Pentru varianta GREEN sunt disponibile 100 de locuri, iar pentru variantele RED sunt disponibile 50 de locuri în total.

    BRM1200-RO-VELO-Epic-Tour-Randonneur.png

    Pre-înscrierile au loc în perioada 2 februarie – 2 martie, iar înscrierile în perioada 5 martie – 25 mai. Pentru preînscriere, cicliștii trebuie să fi parcurs cel puțin un brevet de minimum 600 de km în perioada 2016-2019. Pentru finalizarea și validarea înscrierilor, participanții trebuie să parcurgă un brevet de minimum 300 de km în sezonul 2020. Calendarul evenimentului poate fi consultat aici.

    Evenimentul este organizat în parteneriat cu Asociația Adevărații VeloPrieteni cu susținerea “Mausolee pe biciclete”, Primariei Bumbești Jiu, Reprezentanților Regionali din Buzău, Iași, Sibiu și Arad și al magazinului DragZone din București, precum și cu sprijinul oferit de o echipă de voluntari.


    Sursa: Freerider

  4. Alaturi de sloganul global de promovare a marcii, „For The Ride”, constructorul britanic Triumph a lansat si un clip publicitar de promovare pentru TV, denumit „Voices”. Acesta este disponibil in doua variante: de 30 secunde sau de 60 secunde.

    Ideea principala a clipului publicitar, pe care au gandit-o cei de la Triumph, este descrisa de nostalgia timpului trecut, caracterul atemporal si spiritul pur al motocicletelor. Aceste trei trasaturi sunt folosite pentru a promova imaginea brandului Triumph in intreaga lume.

    Britanicii de la Triumph ne mai sugereaza faptul ca modelele de motociclete produse de acestia au fost, sunt si vor fi la moda tot timpul datorita stilului clasic si autentic, celebru deja in toata lumea.

    „Noul clip de promovare „Voices” se adreseaza atat motociclistilor cat si publicului larg si suntem foarte bucurosi ca am reusit sa venim cu ceva nou in 2015, avand in vedere ca ultima campanie de promovare pe TV a marcii Triumph dateaza din 2013. In noul spot publicitar, denumit sugestiv „Voices”, sunt invocate caracterul, spiritul si vocea unica a brandului Triumph in intreaga lume” a declarat Matt Sheahan, directorul executiv al Triumph Motorcycles America.

    Mai jos puteti vedea varianta completa a noului clip de promovare a brandului Triumph:

    Sursa

    https://www.youtube.com/watch?v=bd_Dbqxs1yU

  5. La Revoluție ai mei tocmai tăiau porcul iar eu eram într-a douășpea. La un liceu tare din București, poate cel mai bun, doar că eu nu învățam pe măsura măreției clamate a acestui liceu, în fine… Și când oamenii de la Timișoara erau uciși iar nea Nicu a venit cu prostiile alea, cu „agenturili străine” și celelalte minciuni tâmpite, cum obișnuia el, desigur că cu toții am spus că animalul va pieri. Rău și cu sânge mult. Mi se rupea sufletul de cei din Timișoara… Cum să împuști oamenii nevinovați, femei, copii sau muncitori? Eram cu toții îngrijorați și indignați de ce vești ascultam la radio. La Radio Europa Liberă, adică. Singurul mod alternativ de informare de atunci, pentru că cu toții, ceilalți, mestecau numai căcat. Am simțit atunci că se va termina această epocă (pe care cu mândrie o numeam Epoca Ceaușescu, nu?) în valuri de sânge. Nicidecum catifelat, precum în celelalte țări comuniste. Și atunci ne-am grăbit, cu porcul, pentru a fi în București cât mai repede. Istoria tocmai își accelera ritmul…

    In familia mea Radio Europa Liberă era ascultat zilnic.

    Nouă nu ne-a lipsit nimic în comunism. Aveam chiar și petrol pentru lampa din celălalt secol la care îmi făceam lecțiile, pentru că nici electricitate nu ne dădeau comuniștii mereu, chiar dacă „din munte pân` la mare, din Argeș la Bicaz / Zeci de hidrocentrale ne dau lumină azi”. Era crunt pentru ceilalți, bieții proletari; chiar ăi cei mai fanatici limbrici ai partidului o duceau cel mai cumplit. Dar noi ne-am descurcat binișor, că în ce privește hrana aveam bunici vrednici, la țară; iar ai mei (numai prin conjunctura întâmplării și a relaționării lor personale, că nu au fost nici unul membru de partid dar în pofida acestui… handicap -așa era privit în epocă- erau prieteni cu câțiva dintre cei importanți de la nivelul de vârf al vremii); ai mei au rămas jos, că nu-i interesau funcții, disprețuiau Partidul iar prietenii lor erau dintre ăi mai educați și mai  spălăței, genul cu care aveai ce discuta și care la rândul lor erau indignați de mersul Țării – chiar dacă nu făceau nici unul, nimic pentru a schimba asta, e drept.

    De asemenea, prietenii mei cei mai buni făceau parte din familii ce aveau (și au) legături strânse cu lideri comuniști de vârf, aceștia fiind -credeți-mă!- oameni absolut respectabili, chiar dacă se întâmplă ca numele câtorva dintre aceștia să fie Ceaușescu. Am trăit acele zile și nu mănânc rahat. Și DA! Respect în continuare acești oameni.

    Dar toată familia bunicii a fost exterminată în Siberia, pentru singura vină (închipuită) că ar fi fost exploatatori imperialiști români, cu un bunic preot (naaașpa!) și un altul vânător de munte într-un regiment regal de gardă (și mai naaașpa!). Am crescut într-un spirit al libertății alimentat întotdeauna fără teamă în familia mea. Acest bunic, ăla din Garda Regală (cu toate că el nu a fost niciodată motociclist), mi-a dăruit primul meu vehicul pe două roți cu motor, o mini-Mobra, despre care am scris aici. Avea aripile albe. Iar cel popă nu a fost niciodată habotnic.

    Așa că după ce am răzbit (că nu era deloc voie dar în seara aia nici nu ne-a controlat nimeni – de parcă am fi furat carnea, dar comuniștii nu agreau nici măcar într-o formă autonomă să ai ce mânca) cu porcul tăiat acasă, era 22 decembrie, vreme în care toată lumea a devenit mai interesată de televizor decât de porc, eh; nu aveam pâine. Am plecat atunci nițel după pâine, cu motivul acesta: și când m-am întors ai mei plângeau ca după mort.

    Sub pretextul cumpărării de pâine am plecat spre miezul orașului. Se auzea de acasă -nu stăm departe de centru- un zgomot constant și aprig, care mi-a zbârlit părul. Era un vuiet grozav dinspre oraș; foarte mulți oameni se îndreptau, ca și mine, pe jos, spre mijlocul Bucureștiului. Eu am prins o basculantă – dintre cele ce le-ați văzut în pozele vremii, înțesate de oameni- numai că aceasta a ocolit departe de locul acțiunii, și anume pe la pasajul de la Obor. Nu mai știu cum s-a întâmplat, în iureșul acela, că am ajuns să particip la un fel de echipă de control antiterorist, cu mâinile goale, al mașinilor ce mergeau spre centru. Era atunci o magnitudine magică a acțiunilor fiecăruia  și voiai să ajuți cu ce poți. Cu orice. Tuturor ne era teamă de teroriști și credeam, atunci, că prin aceste filtre îi putem opri să ucidă. Contribuția mea a fost modestă și nu o consider relevantă. Nu aș fi avut niciodată prilejul să scriu pe aici fără jertfa celor ce au murit, ori au fost răniți grav, ori au fost arestați și apoi maltratați -de către criminalii fără chip, fără identitate, pentru că e nepermis ca după 30 de ani Statul Român să nu fie capabil să-i judece pe cei vinovați. Dar fără acești oameni curajoși din prima line a protestatarilor din Timișoara sau București, poate că și azi croncăneam rusește. Ori în biata limbă cea de lemn a comuniștilor. Iar în fața lor și a umbrelor acestora, eu mă înclin cu respect și recunoștință.

    Cunoscuți ai mei au demonstrat cu adevărat în seara zilei de 21 decembrie dar ei erau așa de puțini! Oamenii ceilalți stăteau pe margine și doar îi priveau iar pentru manifestanți era important să vină cât mai mulți lângă ei și strigau asta! Dar prea puțini au venit. Cei care demonstrau activ atunci erau câțiva intelectuali, apoi doar niște rockeri și ceva țigani (da, multe persoane de etnie rroma au demonstrat decisiv în contra regimului comunist, în vreme ce… oamenii cumsecade priveau de pe margine) și cu toții au fost foarte, foarte tineri. Și cu sufletul aprig și curat.

    In vremea asta, în 23 decembrie, numeroși cetățeni, mai mulți ca noi ăia din drum care filtram traficul, așteptau, privindu-ne bovin acțiunea… „eroică” (așa credeam noi atunci, că putem opri teroriștii verificând mașini) la o coadă formată în dreptul unui magazin alimentar. De aici ei cumpărau ouă și conserve chinezești de carne. În fundalul așteptării lor la coada tăcută se auzea un lătrat continuu de Kalașnikov și zgomotul înfundat al mitralierelor grele de pe tancuri. Ieșeau din magazin luminați la față de cartoanele cu ouă ce le țineau în brațe, în vuiet de război. Noi mai strigam, „veniți cu noi!” și altele asemenea, numai că nu aveam succes. Strigam mai mult de frică, eram puțini și doar adrenalina ne încălzea. La un moment dat, deși nu era așa frig afară – dar era un timp șobolănos – am intrat în acel magazin, să mă încălzesc nițel – Alimentara se numeau cele de tipul ăsta. Si acolo aveau un radio, la care am auzit -în timp ce cumpărătorii ăia de la coadă mă felicitau și mă încurajau ca pe un revoluționar ce le asigura lor siguranța de a cumpăra alimente de vis până atunci, nu??? – că toar`șu Iliescu a cerut ajutorul Armatei Sovietice…. (momentul există, e real, doar că mai nimeni nu a considerat convenabil să readucă în atenție acest moment).

    Și atunci am plecat acasă, pe jos. Și cam tuflit.

    Cum adică să ceri ajutor Armatei Sovietice? Eram tare necăjit dar mai ales temător pentru ce va urma. M-am întors acasă cu o mare îndoială în suflet. Ce mai aveam eu de făcut, un biet copil? Iliescu a confirmat apoi, chiar dacă Armata Roșie nu a venit fizic și el a clamat mereu o (falsă) independență, o vreme în care țara a eșuat în democrația așa zis originală trâmbițată de către comuniști și urmașii lor până azi la putere: iar cei mulți, cei ca ăia care cumpărau ouă în zgomotul gloanțelor, cu fricile manipulate de regimul cumplit în care și-au petrecut viața, prostiți de ai lui Iliescu și înfricoșați de către Securitate, ne-au adus aici unde suntem astăzi. Prin vot, adică democratic.

    IMG_20191223_124000

    Iar eu, în timpul ăsta… nu am stat deoparte. Nici de acum încolo n-oi sta, chiar dacă mi-am îngăduit o pauză… Dar despre asta, poate că voi spune o altă poveste… 🙂

    Vă rog frumos să vedeți aici o radiografie, excelent realizată, despre cei 30 de ani ai noștri. Anii cei liberi. Vă rog.

    DOCUMENTAR RECORDER. 30 de ani de democrație

    Mai rămâne doar un cântecel…

    „Avioane de hârtie treceau solemn pe cer. Un înger râdea singur privind în frigider. Ce frumoasă-i lumea, ce foame şi ce ger.  Un ban într-o fântână, un cântec dus de vânt. Un zâmbet ce ne iartă pe toţi pe sub pământ. Ai grijă de numele tău, e ultimul rămas”

    Ai grijă… de numele tău, om.


    Vezi articolul integral

  6. Yamaha WR250F 2015 te asteapta in showroom, sa o pilotezi in teren!

    Vrei o motocicleta noua pentru enduro? E posibil ca planurile sa iti fie date peste cap de noua Yamaha WR250F, mai ales ca motocicleta a sosit deja in showroom-ul Dual Motors si este gata pentru Yamaha Riding Days, cel mai mare test cu motociclete Yamaha din ultimii ani. Daca ai in plan sa ai parte de un sezon de enduro in forta, daca vrei sa obtii cele mai bune rezultate ale tale la concursuri sau daca pur si simplu vrei sa te distrezi in natura, departe de "tumultul" curselor, ai toate motivele sa o faci cu aceasta motocicleta.

    De ce spunem asta? In primul rand, pentru ca are motorul montat "invers" fata de cum e "normal", dar intrebarea este, ce e normal in hard enduro? Propulsorul provine de pe crosser-ul YZ250F, care si-a spulberat competitia in cursele din Europa si din America, fiind acum adaptat pentru mersul in regim enduro. Yamaha a facut totul sa pastreze agilitatea unui crosser, WR250F bucurandu-se de un cadru usor din aluminiu, cu un subcadru scurtat la maximum. Masele sunt centralizate, pentru ca motocicleta sa fie o "zvarluga" pe cararile intortocheata de munte, iar aici, furca KYB de 48 mm cu camere separata pentru aer/ulei, are un cuvant greu de spus, pentru ca tu, pilotul sa poti trage de motor toata ziua, pentru a ajunge la finis.Te gandesti deja la Red Bull Romaniacs? De ce nu?

    Desigur, un cuvant greu de spus in "lupta" cu coclaurii il are de spus si ambreiajul, care a fost proiect sa suporte ore dupa ore de... pedeapsa. Pentru optimiza performantele propulsorul alimentat prin injectie electronica de benzina, rapoartele cutiei de viteze au fost optimizate pentru nevoile enduristului. Iti mai punem la dispozitie electro-starter, power tuner, un sistem facil de acces la filtrul de aer si, desigur cauciucuri Metzeler Six Days Extreme.

    Trebuie sa incerci motocicleta asta! Pe 20 si 21 martie o poti face la Sarata Monteoru, iar pe 22 martie la Ciolpani! Te asteptam!



    Sursa
  7. United Motors
    Ultima postare

    United Motors: Unic distribuitor Kawasaki în Romania

    United Motors este un concept născut in anul 2004, din pasiune, ambiţie şi nu în ultimul rând muncă. Echipa noastră, formată din profesionişti, conduşi la rândul lor de aceiaşi pasiune pentru motociclete, scutere, skijet-uri, atv-uri, este gata să vă ajute să găsiti soluţia care să vi se potrivească cel mai bine.

    Astfel, activitatea noastră se structurează pe 3 componente, în ideea stabilirii unor relaţii de lungă durată între dumneavoastră şi noi:

    Vânzări vehicule noi şi second hand - Motociclete, Scutere, ATV-uri, Jetski-uri, unde suntem reprezentanţii oficiali ai Kawasaki in România dar comercializăm şi brandurile Triumph, Kymco, Linhai, precum şi motociclete second hand, verificate in prealabil de mecanicii nostrii.

    Accesorii şi echipamente, unde reprezentând oficial în România brandul Schuberth şi importând direct mărcile Dainese, AGV, Oxford, dorim să vă oferim produse de cea mai bună calitate, la cele mai bune preţuri, produse de care aveti nevoie pe lânga motocicletă, de la cască sau mânuşi până la huse sau mânere incălzite.

    Service-ul, având tehnicieni specializaţi anual la Kawasaki şi fiind dotat cu tehnologie de vârf pentru diagnoză şi reparaţii, cum ar fi standul Dynojet pentru măsurarea efectivă a puterii motorului sau calibrarea injecţiei, vă oferă servicii pentru toate tipurile şi mărcile de motociclete, scutere, ATV-uri, sau Jetski-uri, piese şi accesorii de origine sau after market.

    Un număr mare de firme colaboratoare şi parteneri vă vor oferi servicii similare în centre autorizate de distribuţie atât în Bucureşti cât şi în restul ţării.


    Sursa: United Motors

  8. Отключить Отключить Пожаловаться Отключить Отключить Пожаловаться Удалить все Your lover initial become a member of Blackstone whenever there were only fifteen workers, and then she has recognized the particular constant and large growth and development of the firm from the moment. Giles is in charge of setting up strategic direction, major organization progression and purchases,

    Read More...


  9. articol micDementor KTM Black Friday 17 Noiembrie - 17 Decembrie

    Te intampinam cu super oferte la piese, accesorii echipamente si motociclete. Exclusiv in perioada 17 noiembrie - 17 decembrie!


    Vezi articolul integral

  10. Cum ar fi să-ncepi sezonul cu permis moto? Bine, nu? Vara e pentru drumuri în Vamă, nu pentru școală și programări la examene. Probabil că la asta s-au gândit și cei de la Școala Moto Ami, care au organizat un poligon în parcarea subterană de la Afi Cotroceni. 

    Practic, poți exersa aici primele manevre și traseul din poligon, urmând ca la primăvară să ieși în trafic și să-ți iei permisul. Prietenii de la Școala Ami oferă și o ședință de test ca să vezi dacă ți se potrivește. Și, ca să nu-ți fie frig, primești o cagulă cadou.

    pemotoare-banner-bmw.gif

    Şcolarizarea include 26 de ore didactice, echivalente a 13 şedinţe practice de 2 ore:

    – 14 ore în poligon interior AFI Cotroceni
    – 2 ore acomodare poligon Electronicii
    – 10 ore în trafic.

    *1 ora didactică = 50 minute.

    Mai multe detalii, la ei pe site. 

    scoala-moto-ami-2-1.png

    Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

  11. Rezultatul anului 2019 este similar cu cel înregistrat în anul precedent, vânzările Ducati ajungând la 53.183 de unități în 90 de țări.

    Vânzările Ducati în 2018

    Cea mai importantă contribuție la reușita vânzărilor anului 2019, atât din punct de vedere al volumelor cât și financiar, l-a avut gama Panigale, cu un total de 8.304 motociclete, care reprezintă 25% din piața modelelor superbike.

    Cu alte cuvinte, la fiecare 4 motociclete vândute la acesta clasă, una este Panigale.

    Două dintre modelele introduse în 2019 au reprezentat, la rândul lor, un succes comercial, Hypermotard 950 fiind vândut în 4.472 unități și Diavel 1260, din care s-au vândut 3.129 motociclete, volume care reprezintă o dublare a vânzărilor anului precedent a modelelor anterioare.

    Și modelele din gama Multistrada au cunoscut o creștere a vânzărilor, succesul datorându-se apariției celor două modele noi, 950 S și 1260 Enduro, cele 12.160 de motociclete vândute fiind un record în cei 16 ani de existență a modelelor Multistrada.
    Cea mai importantă piață de desfacere pentru Ducati este în continuare Italia, unde s-au vândut 9.474 motociclete în 2019, rezultat în creștere față de sezonale precedente.

    vânzările Ducati in 2019

    În timp ce în SUA, cea mai bogată și interesantă piață pentru toți producătorii, vânzările au înregistrat o scădere de 3%, cu un total de 7.682 motociclete, în alte țări, cum ar fi Brazilia, Spania și Franța, vânzările sunt în creștere cu peste 10%.

    O altă țară în care Ducati se bucură de un succes notabil este China, cu peste 3.200 de motociclete vândute, rezultat care face din această țară cea de-a cincea piață ca volum al vânzărilor pentru Ducati.

    Rezultatele bune sunt o garanție pentru succesul anului viitor, pentru că există la această oră numeroase comenzi pentru noile modele care vor începe să fie livrate în primele luni, modelul Streetfighter V4 fiind lider la acest capitol, cu peste 1.700 de motociclete comandate.

    În același timp, noile operațiuni inaugurate în cursul anului trecut vor începe să conteze, în 2019 fiind deschise 54 de noi magazine Ducati în 20 de țări.

    În fine, gama Scrambler se va mări în acest an, un nou model fiind anunțat, prețurile mai mici ale motocicletelor din această gamă asigurând vânzări importante.

    Și în România vânzările Ducati sunt în creștere și, poate ceea ce este mai important, importatorul Ducati a primit comenzi pentru noile modele scumpe lansate, ale câror livrări vor începe în curând.

    Vânzările Ducati în 2018

    Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe FacebookLinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe  YouTube.


    Vezi articolul integral

    • 94
      postări
    • 8
      comentarii
    • 29161
      vizualizări

    Postări Recente

    sacal
    Ultima postare

    Instinct is something which transcends knowledge. We have, undoubtedly, certain finer fibers that enable us to perceive truths when logical deduction, or any other willful effort of the brain, is futile. Author: N. Tesla

    Post-ul Instinct apare prima dată în Camera de citate.



    Sursa
  12. Little Boxes little boxes on the hillside little boxes made of ticky tacky little boxes on the hillside little boxes all the same there’s a pink one and a green one and a blue one and a yellow one and they’re all made out of ticky tacky and they all look just the same and […]


  13. Inainte de a fi motociclista, esti femeie. Si poate acum locuiesti in strainatate, dar mai mult ca sigur iti e cunoscuta violenta aproape legala existenta in Romania. Ce-ar fi daca, impreuna, am lua atitudine? De ce sa pui umarul la stoparea violentei?

    Statistici comparative

    Statisticile  arata ca 3 din 10 femei au fost agresate. Mai pe romaneste, 30% dintre femei au fost agresate si au avut curajul sa declare asta. Adica dintr-o gasca de 4 fete, cel putin una a mancat bataie. Ca sa-ti faci o idee despre cum e situatia in alte tari, ia ca exemplu Franta. La ei, statisticile arata ca 1% dintre femei au fost agresate fizic si/sau sexual. Aici intra tot: de la glumele deocheate absolut tolerabile in Romania pana la viol si crima in toata regula.

    Repet: doar 1% dintre frantuzoaice patesc neplacerile cu care ne confruntam noi zilnic, in timp ce 30% dintre romance mananca bataie ca la carte SI vor sa scape de ea. Pentru ca sunt multe altele care nu depun nicio reclamatie, doar stau si incaseaza.

    Poate te gandesti ca Franta n-are minoritatile noastre. Din punctul de vedere al mass mediei romanesti, in privinta minoritatilor, ea are ceva si mai rau: 7,5% din populatia Frantei e formata din musulmani.  Cate griji n-au fost prin mass media ca ne invadeaza „salbaticii” aia de refugiati, ca or sa ne bata femeile etc?. In acelasi timp noi avem un 0,3% populatie musulmana (cu tot cu turcii si tatarii din Dobrogea). Ce putem intelege de aici? Ca indiferent daca sunt adevarate sau nu miturile cum ca barbatii arabi le considera pe femei inferioare si indiferent cat de salbatici ii credem, pe noi tot romanii ne bat. Absolut nimic din ce se intampla acum in lumea asta mare nu influenteaza cat de mult sau de putin sunt batute romancele. Nici refugiatii din Siria, nici criza din Grecia, nici alegerile din SUA… nimic din ce s-ar putea vehicula.

    Noi femeile suntem singurele care putem schimba situatia. 

    Cum putem lua masuri?

    Prima mea idee a fost sa iau atitudine de fiecare data, de la prima amenintare, de la prima palma. Din experienta iti spun ca, daca gestul e social acceptat, oricat ar fi el de ilegal, politistii o sa incerce sa te convinga sa dai inapoi. Daca se poate, sa nu depui nicio declaratie. Daca te incapatanezi, hai, fie, o reclamatie ca-s ei baieti de treaba. Dar plangere penala fiindca ai primit o palma, n-ai sa vezi.

    A doua idee a fost sa citesc putin legea, sa vad daca se merita sa insist. Legea este foarte permisiva: in privinta bataii, pedeapsa maxima despre care am citit este de 6 luni. Si pe aia o primeste doar daca mai are putin si te omoara, nicidecum pentru 2-3 palme.

    A treia idee au fost protestele, iesitul in strada pentru schimbatul legii… orice, doar ca nu gaseam nimic organizat de nimeni.  Dar iata ca azi am descoperit un eveniment: Festivalul Egalitatii de Gen. Va avea loc in Sibiu, in perioada14-16 octombrie 2016, este organizat de fundatia „A.L.E.G” si are intrarea libera.

    Descrierea lor a evenimentului suna asa:

    Programul include conferinta nationala „Prevenirea violentei de gen in educatie” in care prezentăm rezultatele finale ale Proiectului GEAR Against IPV II. Sunt nelipsite actiunile noastre cu traditie: Teatru forum, Alege-ti cuvintele!, Gender treasure hunt. Cu sprijinul Transilvania Film, readucem la Sibiu filmul Stockholm (Spania, 2013).

    Ce putem face noi? Dincolo de participarea la festival (in limita posibilitatilor) pentru a incuraja organizarea si a altor manifestatii de acest fel, putem raspandi vestea.

    Fie ca publici pe blogul tau, fie ca dai share pozei pe retelele sociale, fie ca distribui articolul asta, fie ca le povestesti personal prietenelor tale, fie ca faci orice altceva pentru a afla lumea de eveniment, faci foarte bine.

    Este un prim pas important pentru eliminarea violentei din viata noastra!

    Felicitari!


    Vezi articolul integral

  14.   Home Back Next   Cât vezi cu ochii șoseaua taie deșertul fierbinte care pare nemărginit. Căldura încinge motoarele și radiatorul meu pierde constant lichid dar merg bine. Planul este să ajungen astăzi până la Darvaza, în mijlocul deșertului Kara-Khum, la 300 de kilometri de Keneurgengh, distanță pe care pe hărți nu este nici o altă […]


  15. 81722957_2975807549110154_6102025767330250752_oRaliul Dakar a ajuns in acest an pentru prima data în pe un nou continent, Asia si într-o noua tara, Arabia Saudita. După 29 de ani în Africa și apoi 11 ani în America de Sud, Dakar 2020 deschide un nou capitol, la start anuntându-ți prezența inca din noiembrie 2019 și trei sportivi din România.

    Emanuel Gyenes – Mani #44 a luat startul Dakar Rally purtând pe motocicletă însemnele „Legend” (această distincție este acordată de către organizatori celor care au participat la minim 10 ediții ale raliului). Cu ocazia conferinței de presă din deschiderea raliului, Mani a fost urcat pe scenă alături de piloții care au luat startul în Africa, America de Sud și vor concura și în Arabia Saudită.

    butuza nou 2Marcel Butuza #80 a luat startul alături de echipa Vectra Racing Team. Din păcate Marcel s-a văzut nevoit să abandoneze raliul în urma unui accident. Inițial, acesta a fost internat într-un spital din Arabia Saudită pentru câteva zile. Marcel s-a întors în România la sfârșitul săptămânii trecute și este acum acasă. Durerile inițiale de piept au dispărut și acum Marcel este într-o perioadă de refacere.

    martin 78Martin Freinademetz (creatorul Red Bull Romaniacs), aleargă la Dakar 2020 cu licență românească și cu numărul 76 pe motocicletă. Acesta concurează la clasa Marathon și continuă Dakar-ul, aflându-se în prezent pe locul 78.

    Dakar 2020 a început pe 5 ianuarie și a fost gândit să aibă 12 etape. Startul s-a dat la Jeddah, iar linia de sosire este în Al-Qiddia (unde piloții vor ajunge pe 17 ianuarie 2020).

    81656575_2975807492443493_441481187299426304_oMani a avut până acum un raliu foarte bun, acesta impunându-se încă din prima etapă la clasa Malle Moto (Original by Motul – clasa celor care concurează fără asistență). Etapa a III-a ne-a dat mari emoții, deoarece aceasta ajunsese la final și numărul 44 tot nu apărea printre cele care încheiaseră cursa. S-a dovedit în final că a fost o defecțiune la sistemul GPS, organizatorii decizând din acest motiv să scurteze proba specială. Timpii luați în calcul au fost astfel cei de la KM 389 (din 427). La finalul etapei a IV-a Emanuel Gyenes crescuse avansul față de locul 2 din clasamentul Malle Moto la 50 de minute și era pe locul 38 în clasementul general.

    Se cuvine să spunem acum câteva cuvinte despre categoria Malle Moto (Original by Motul), pentru a înțelege mai bine cu ce se confruntă acum Mani. Această clasă a apărut tocmai pentru a pune la maximă încercare rezistența sportivilor. Nici o altă clasă nu testează atât de intens capacitatea de a pilota și naviga a unor piloți care sunt din ce în ce mai epuizați fizic și psihic. Toate acestea pentru că piloții de la clasa Original by Motul concurează fără asistență. Nu există un echipaj care să preia sarcinile piloților când aceștia au ajuns la bivuac. Nu sunt permise oricum intervenții majore tehnice asupra motocicletelor, iar piloții au foarte puțin timp pentru a se odihni și pregăti pentru etapa următoare. Zi după zi pentru 12 zile la rând, cu o singură pauză în Ryadh după etapa a VI-a.

    82371713_2973859015971674_2040309976148213760_oDakar 2020 a continuat aducând suprize la vârf, mulți favoriți fiind nevoiți sa abandoneze din motive tehnice sau medicale. Cel mai important abandon a fost în etapa a V-a, Sam Sunderland – fost câștigător al Raliului Dakar în 2017, vâzându-se nevoit să își încheie participarea după o căzătură. La finalul etapei a VI-a Mani reușise să mărească avantajul cu o oră față de ocupantul locului doi în clasamentul Malle Moto, iar Martin Freinademetz (Red Bull Romaniacs), se afla pe locul 81 în clasamentul general.

    A urmat apoi o binemeritată zi de pauză pentru toate clasele la Riyadh și pregătirea pentru etapa a VII-a, cea mai lungă dintre toate. Mani încheie această etapă pe locul 4 la clasa Marathon și pe 2 la clasa Original by Motul. Astfel, la finalul etapei a VII-a Emanuel Gyenes mărește iar avansul în clasamentul Malle Moto față de locul 2 la 1h 25. Din păcate această etapă fost una marcată de accidentul și decesul pilotul portughez Paulo Goncalves. Datorită acestui tragic eveniment, organizatorii au decis anularea etapei a VIII-a pentru motociclete și quad-uri. Paulo avea 40 de ani și participa pentru a XIII-a oară la Dakar Rally. Obținuse până acum un loc doi la Dakar-ul din 2015, trei victorii de etapă și intrase de 4 ori în Top10. Acesta era un model de sportiv dar și de om, o adevărată legendă a Dakar-ului care luase startul pe toate cele trei continente.

    77316028_1025213641212322_7947322474230710272_nLa finalul etapei a VII-a Martin Freinademetz era pe locul 78 în clasamentul general iar Emanuel Gyenes pe locul 33. Mani conduce autoritar clasa Malle Moto cu 1h si 25 de minute avantaj față de locul doi, Florent Vayssade.

    La momentul publicării acestui articol piloții sunt pe proba specială a zilei a IX-a de concurs, între Wadi Al Dawasir și Haradh. Rezultatele în timp real ale Dakar Rally pot fi urmărite aici:

    81949260_2975808125776763_1137399870756225024_ohttp://trackingdakar.com/en/stage-1/bikes/waypoints/

    Felicitări tuturor piloților noștri pentru evoluția de până în acest moment! Vom reveni pe pagina noastră de Facebook cu informații în timp real privind evoluțiile acestora și mai ales cu infirmații privind ziua și ora de sosire a lui Mani la aeroport.

    Foto: Emanuel Gyenes & Marcel Butuza & Martin Freinademetz & Dakar Rally


  16. Daca vrei sa mai urmaresti lucruri amuzante si neplictisitoare ma gasesti aici: http://www.buburyderu.blogspot.com

  17. Te-ai gandit vreodata ca o sa bei un latte cu carbune? Noi cu siguranta nu credeam asta vreodata. Iata insa ca am facut-o. Am folosit pentru prima oara Black Latte si am fost placut surprinsi de aroma pe care o are. Putem spune ca este unul dintre cele mai dulci solutii pentru slabit naturale pe […]

    The post Black Latte – slabire naturala la un pret special appeared first on CommentAbout.ro.


  18. Oferim spre vanzare o Honda Pan European, an fabricatie 2007, 13500 km, 160 CP, 1261 cmc, culoare argintie, noua, inmatriculata, fara accidente, cauciucuri 80%, placute frana schimbate, ABS, motor longitudinal V4 la 90 grade, sistem racire cu lichid, sa ajustabila in 3 pozitii, parbriz electric, sistem comunicatii(radio, GPS, telefon, mp3), inmatriculata in Germania.

    blogentry-31515-0-24984800-1302027787_th

    blogentry-31515-0-84308800-1302027862_th

    blogentry-31515-0-00714000-1302028223_th

    blogentry-31515-0-11859800-1302028286_th

    blogentry-31515-0-96822000-1302028514_th

    blogentry-31515-0-46137200-1302028692_th

  19. Am aflat ca singurul care s-a dat in cursa comuna MX1/MX2 desfasurata la Branesti-Faget a fost Mihai Stoichescu. Lajos Bacescu a hotarat sa se retraga si el de la start. A ramas spectacolul facut de un singur om... Interesant este insa faptul ca celelalte curse s-au desfasurat normal (amatori/veterani, copii...). E adevarat si faptul ca la MX1/MX2 viteza este mult mai mare, sariturile mai lungi/inalte, si riscurile sunt evident mai mari in conditiile vizibilitatii scazute.

    Sursa

  20. Costin Beekman
    Ultima postare
    20181228_091227.jpg

    Poate va întrebați ce naiba cautam cu motoarele la plimbare pe 28 Decembrie când afara sunt câteva grade și când e mai degrabă vremea de schi. Dacă ești motociclist, știi ca boala asta cu motocicletele provoacă o mâncărime care din când în când trebuie scărpinata, da unii mai des, la alții mai rar. Pe lângă asta, la mine s-a mai întâmplat în sfârșit ceva ce-mi doream de foarte multi ani, și anume, am schimbat Hornetul cu un GSA de 1200. Chestia e ca schimbarea s-a produs în octombrie și drept urmare nu prea am apucat sa o plimb prea mult. Am reușit o tura de o zi pe Transfăgărășan la sfârșitul lunii Octombrie, iar în rest am făcut drumuri prin și pe lângă București. Și nu știu cum se întâmpla de că fix anul asta, după poate zeci de ani, iarna s-a găsit sa vina încă de la jumătatea lunii Noiembrie. 
    De atunci în fiecare zi stau și ma uita pe prognoza, ma uit pe fereastra, doar-doar mai prind o zi, un weekend în care sa fie cât de cât uscat și temperatura pozitiva astfel încât sa mai merg putin cu motorul. Prin oraș, deja dacă la meteo îmi spune ca dimineața vor 2-3 grade, chiar dacă e ud pe jos sau e burniță, plec cu motorul la birou, pentru ca știu ca în centru vor fi cu cel putin 1-2 grade în plus deci șansele de polei sunt minime. Ajuta și parbrizul, rezervorul lat și motorul boxer care ma protejează destul de bine de vânt. Singura problema e ca dacă ma prinde noaptea și ploaia, nu prea mai vad nimic cu viziera lăsată, iar pe frigul asta e cam groaznic sa mergi și sa-ți iei tot vântul asta înghețat și picăturile de ploaie direct în față. 

    20181028_163431.jpg
    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    20181028_163450.jpg
    Transfăgărășan coborârea spre Sud
    După jumătatea lunii Decembrie, după câteva ninsori și nopți geroase, deja îmi pierdusem orice speranță că vremea se va mai îndrepta cât sa mai permită să scot motorul din garaj. Totul a culminat acum vreo câteva zile, într-o seara, când nu am mai suportat să văd că de câteva zile, la prânz, sunt 4-5 grade și deja toată zăpada s-a topit în afară de o porțiune de vreo 30 m la mine în spatele blocului pe unde ies eu cu motorul. Așa că m-am dus la magazinul din colț și am cumpărat o pungă de sare și am început să o împrăștii pe alee. Nu vreau să știu ce au gândit vecinii care m-au văzut... un om normal ar fi făcut lucrul ăsta a doua zi după ce a nins, eu îl făceam cam la două săptămâni de la ultima ninsoare... În fine.. ideea e ca a doua zi oricum au fost vreo 10 grade cu soare și toată zăpada s-a topit. Asta se întâmpla pe 23 decembrie. Văzând că urmează o săptămână cu temperaturi constant peste 0 grade, am decis ca undeva intre Crăciun și Anul Nou ar merge o tură mai lunga de câteva sute de kilometri. Îl întreb pe Andrei dacă se bagă și normal, cum mă așteptam, spune ca da. Așa că ne decidem să încercam pe 28 decembrie pentru că vremea se anunța cea mai favorabilă: 5-6 grade la prânz și ceva soare. Traseul câștigător este următorul: București - Ostrov - Lipnita-Kaynardzha - Silistra - Ruse - Comana - București.

    Zis și făcut, iată-ne pe 28 dimineața. Am hotărât să ne vedem la 8.30 la o benzinărie la ieșirea spre Oltenița. Andrei îmi dă mesaj pe la 7.30 să-mi spună că deja a plecat de acasă, așa că bag viteză și la 8 fix sunt la locul de întâlnire. E mai bine așa pentru că oricum ziua e scurtă și avem de parcurs vreo 400 km.

    20181228_091240.jpg
    Lângă pădurea Ciornuleasa
    Pe la 8.30 o luăm din loc. Sunt ceva nori, mai iese soarele din când în când și termometrul e înțepenit pe +1 grad. Pe jos s-a așternut peste noapte un strat fin de bruma, deci suntem foarte atenți la frâne și schimbări bruște de direcție. E oarecum stresant pentru că nu știi la ce să te aștepți. La unele curbe, nu știu dacă e mintea care îmi joacă feste sau e o mică denivelare, sau chiar alunec, ideea e ca nu e deloc plăcut. Sunt cu ochii doar pe termometrul din bord, doar doar mai apare un grad în plus. 
    Drumul spre Oltenița e cât de cât ok pentru ca e circulat, dar după Șoldanu, virăm stânga spre Mânăstirea pe un drum relativ pustiu. Aici e și mai stresant: nu prea au trecut deloc mașini și sunt multe zone unde pe jos se vede un strat fin alb de brumă. E enervant pentru că soarele strălucește pe alocuri și te-ai aștepta să se topească mai repede.
    Trecem de pădurea de la Ciornuleasa și facem un prim popas. Termometrul arată un singur grad cu plus și deja pe Andrei l-a cam luat frigul. Eu am scăpat doar cu degetele de la picioare puțin înghețate. Ce să-i faci... iarna nu-i ca vara... O pauza de 10 minute și plecăm mai departe. Acum sunt 2 grade. După câțiva kilometri ieșim în drumul Oltenița-Călărași, trecem de lacul Mânăstirea și după vreo 20 de minute ajungem la Călărași. Ne oprim la o benzinărie să ne mai încălzim. S-a făcut ora 10. Când plecăm din nou termometrul arată 4 grade, apoi pe centura Călărașului 5 grade, deja e mult mai bine. Chiar dacă nu e tocmai cald, măcar psihologic e mult mai bine pentru că teoretic am scăpat de riscul de polei.

    20181228_104330.jpg
    Traversarea Dunării la Ostrov
    La 10.30 ajungem la bac-ul de la Chiciu. Trecem de primul feribot pentru că nu se vede nici urmă de vapor la mal, și ajungem la al doilea. Plătim taxa de trecere la casă și casiera e suficient de drăguță să sune la vapor să le zică sa ne aștepte. Așa că reușim să ne urcam pe bac fără să așteptăm deloc. 
    Ne-am decis să intrăm în Bulgaria pe la un punct de frontieră deschis recent lângă satul Lipnița. La vreo 30 km de Ostrov, din DN3 virăm la dreapta spre noua graniță. Drumul ăsta pare nou, asfaltul este destul de bun și sunt multe viraje și câteva dealuri. E chiar frumos pe aici. Pe la ora 11.15 ajungem în graniță și exact cum ne așteptam nu e țipenie de om în afară de vreo 3-4 vameși care pierd vremea. Probabil că suntem singurii lor clienți pe ziua de azi pentru ca își fac treaba foarte conștiincios, ne verifica actele vreo 10 minute. Nu e problema pentru că avem ce face: pe ghereta din graniță sunt tot felul de afișe din care aflăm lucruri foarte utile: de exemplu, dacă nu știați se pare că ai voie să treci granița cu o cantitate mică de alimente din state precum Insulele Feroe, Andora sau Norvegia. Sau dacă vreți sa mergeți în audienta la D-na Carmen Dan, o puteți face în fiecare miercuri dimineața la ora 10 fix. Cel mai tare e un afiș care ne avertizează de pericolul pestei porcine africane și înfățișează un grup de poci domestici peste care sare (sau mai degrabă zboară) un porc mistreț.

    20181228_113012.jpg
    Langa granita Lipnita-Kaynardzha
    Pe la 11.30 trecem în Bulgaria. Practic suntem cam la jumătatea traseului propus. De aici o luăm înapoi spre Vest oarecum paralel cu Dunărea. Pornim pe un drum secundar care ne scoate în Kaynardzha apoi continuam pe același drum printr-un mic canion și apoi pe lângă o cariera de piatră. După câțiva kilometri ieșim la drumul principal ce duce spre Silistra și apoi către Ruse. Șoseaua este ok, din când în când câteva viraje largi, asfalt aproape uscat și trafic destul de redus. Temperatura deja a ajuns pe la 6-7 grade deci deja e lux. Dar pentru ca nu vrem sa ne plictisim, am decis să facem o mică abatere și să o luam pe un drumeag care merge pe maul Dunării intre satul Dolno Ryahovo si orașul Tutrakan.

    20181228_124554.jpg
    Lângă Dunăre la Dolno Ryahovo
    Părăsim drumul principal și pe măsură ce ne apropiem de Dunăre șoseaua devine din ce în ce mai îngustă până ce ajungem într-o intersecție unde se termină și asfaltul. De aici începe un drum îngust presărat cu bolovani înfipți în pământ. Pare că bolovanii sunt relativ uscați, dar asta e aici în prima parte a drumului unde a bătut soarele. Mai departe drumul se afundă într-o pădurice și probabil ca acolo sunt uzi. Facem o pauză mai lungă să ne mai încălzim și să prindem curaj. Pornim. Motorul trepidează pe pietre dar e ok. După un mic urcuș, mai mergem puțin și ajungem la o coborâre plină de băltoace și de noroi.

    20181228_124547.jpg
    Drum forestier pe malul Dunării
    Mă opresc să-mi fac puțin curaj, roata din față îmi alunecă și aproape cad. E prima oară când mă bag cu monstrul ăsta de motor pe un drum de genul ăsta. Acum ce să fac, oricum e cam greu să mai întorc pentru că sunt cu fata la vale și drumul este foarte îngust. Deci nu prea am altă variantă decât să o iau la vale. Încerc să-mi aduc aminte de toate filmulețele pe care le-am văzut pe Youtube în care diverși "specialiști" te învață cum sa abordezi drumurile accidentate. Toți zic că cea mai bună abordare e să mergi ceva mai repede decât te lasă instinctul de conservare și să te ridici în picioare pe scărițe. Cică reflexele omului sunt formate să-ți ții echilibrul când stai în picioare și oricum stând în picioare, greutatea se lasă pe scărițe și centrul de greutate va fi mai jos. Pare logic, n-am ce să zic. Îmi iau inima în dinți și plec. Mă ridic în picioare, accelerez și trec prin prima zonă de noroaie. Motorul îmi fuge de sub mine în lateral, mă uit cu groază la boscheții din stânga drumului și deja îmi imaginez cum o să aterizez acolo.... dar ce să vezi, teoria funcționează și reușesc să mă redresez. Wow!!, am trecut de primul obstacol.

    20181228_130500.jpg
    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Mai departe urmează o parte relativ ok, apoi iar câteva zone cu bălti și noroi și pe alocuri mici  porțiuni de gheață. După câțiva kilometri, în sfârșit se zărește niște asfalt, dar normal că înainte mai e o ultimă poțiune de noroi și câteva bălți adânci care ocupă tot drumul. Din nou motorul dansează în toate părțile, dar cu puțin noroc trec și de astea în picioare. De aici drumul începe să fie din ce în ce mai bun, până dispar toate gropile și se transformă într-un drum normal cu 2 benzi. 

    La Tutrakan reintrăm pe drumul național 21 ce duce la Ruse. Mai sunt vreo 60 km, deja temperatura a ajuns la 8 grade, așa că ultima porțiune de drum prin Bulgaria e destul de plăcută. La ora 14.00 suntem pe podul dintre Ruse și Giurgiu. În graniță găsim o coada de vreo 15 mașini și după aproximativ 15 minute intrăm în țară. 


    20181228_131136.jpg
    Drum pe malul bulgăresc al Dunării
    Nu am mâncat nimic de azi dimineață așa că ne oprim la prima benzinărie să mâncăm ceva și pe nesimțite se face ora trei. Ne decidem să mergem direct spre București fără se ne mai abatem pe la Comana așa cum plănuisem inițial. Deja frigul ne-a cam obosit și nu prea mai avem chef de ocoluri pe drumuri lăturalnice. A fost ok pentru o singură zi și mai ales o zi de iarnă.
    La ora 4  ajungem în București, exact cum ne planificasem și chiar mă bucur că am decis să venim direct pentru că la ora 5 începe să plouă.

    20181228_131129.jpg
    Dunărea lângă Tutrakan (vis-a-vis de Oltenita)



×