Mergi la conţinut

Bloguri

Blogurile comunităţii noastre

    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 1439
      vizualizări

    Postări Recente

    salut , am o intrebare destul de simpla dar la care eu nu stiu raspunsul, am un suzuki gsx-r k2 1000 cm3 , carburatie, intrebarea mea este urmatoarea, ce consum are? il am de aproximativ o saptamana deci nu am apucat sa il folosesc foarte mult. astept raspuns . multumesc anticipat

    • 1
      postare
    • 1
      comentariu
    • 2878
      vizualizări

    Postări Recente

    vand urgent supermoto ktm exc 520 din 2000 inmatriculat ro pret 1700e mai dau la el un ambreiaj nou nout ,placute frana fata,maneta frana racing toate noi detalii la 0765289521



  1. Pentru ca asta s-ar putea sa fie ultimul weekend cu vreme frumoasa ne-am hotarat sa iesim la o tura pe munte.Eu cu Honda XR 400R si Angi cu BMW X Challenge 650, iar traseul a fost in jurul Lacului de acumulare Rausor...http://ro.wikipedia....arajul_RâuČor   Traseu care ne-a multumit pe amandoi: Angi a vrut ceva zapada, iar mie mi-a placut coborarea si trecerea pe care a facut-o drumul prin parau la vale...
    Vremea a fost cam rece dimineata si spre seara, dar pe munte ne-am incalzit suficient...

    DSC04302.JPG

    DSC04317.JPG

    DSC04321.JPG

    DSC04326.JPG


    Angi e fericit ca a dat de ceva zapada si gheata...


    DSC04335.JPG

    P1010857.JPG

    DSC04340.JPG



    DSC04346.JPG



    Peisaj de iarna...


    DSC04354.JPG

    DSC04356.JPG
    P1010862.JPG

    P1010869.JPG

    P1010872.JPG

    P1010874.JPG

    P1010876.JPG

    DSC04374.JPG

    DSC04379.JPG

    DSC04381.JPG

    DSC04384.JPG

    DSC04389.JPG

    DSC04391.JPG


    Drumul se continuua prin parau, apoi printr-o exploatare forestiera cu sleauri si noroi..iar dupa bariera, asfalt pana acasa...
    141635045323123919-3897343563662610436?l


    Sursa
  2. 29 Aprilie 2012

    O sa incerc eu sa continui povestea lui Noni despre "golaneala de primavara 2012"

    post-2-0-75707500-1339014024_thumb.png

    Dimineata a venit prea repede. Clar... Ar fi fost de dorit o zi cu cateva ore mai lunga .. sau macar noaptea acelei zile :).

    Ploaia ne-a deschis si usa hotelului cand am inceput sa ne aranjam bagajele. Deloc promitator insa rugile ne-au fost auzite si ploaia a incetat.

    post-2-0-27824800-1339014418_thumb.jpg

    Étretat. Nu ma intrebati cum am ales aceasta destinatie din multimea de locuri extraordinare pe care Franta le ofera. A fost un WIldguess fericit. De la receptionera am aflat ca majoritatea turistilor vin de la Paris, petrec o zi sau doua in Étretat apoi se indreapta spre Mont Saint Michele ( punct pe traseul nostru din aceasta zi). mi-a mai spus si ca suntem primii Romani pe care i-a gazduit. Magulitor :) Suntem niste europeni integrati asadar de acum :)

    post-2-0-38898300-1339014757_thumb.jpg

    Étretat , loc preferat de Monet pentru peisaje Impresioniste , are ceva special. Stanci care deschid arcuri peste ape. Ramasite ale unor catedrale costruite de natura inainte ca oamenii sa isi fi definit credinta. Impresionant.

    Ne-am oprit sa ne imortalizam pe retina imaginea marii si a arcelor peste timp si ape si sa culegem suveniruri de pe plaja.

    Pe faleza, in ciuda vantului, o multime de oameni se uita cand spre mare, cand spre o expozitie de Muscle Cars, bijuterii americane de acum 40-50 de ani. O incantare.

    Am plecat. destinatia finala a zilei Saint Malo. Ni s-a parut rezonabil sa rezervam o zi pentru 360 Km ...

    Le Havre. Ne bucuram de imaginile ambarcatiunilor usoare ancorate pe cheiuri cu nume de tari. Portul este impresionant. Cel de agrement sclipeste de vase de lux.

    Fericire autentica. ploaia ne lasa definitiv. Ramanem doar cu amenintarea unor nori cam negri si cam gri dar care ne fug din drum sistematic. O adevarata performanta de slalom la sol printre norii de pe cer.

    Plecam urmarind conturul tarmului si ajngem la Honfleur. Port vechi, cladiri si pietre incarcate cu istorie. Ne oprim in centru pentru o clatita Normanda .. clatite cu sunca. Delicioase.

    Ne indreptam spre Caen unde ne petrecem un ceas fotografiindu-ne cu catedrala si cetatea. Imense. Frumoase, foarte vechi .. Nu poti sa nu te gandesti, oare noi (Romanii) unde eram si ce faceam cand niste Francezi (stra-stra-bunicii lor) ridicau asemenea edificii. Impresionant.

    Ne reintoarcem spre coasta ( fentand a nu stiu cata oara nori negri de ploaie) si ajungem la Cimitirul American de langa plajele debarcarii, maretie. onoare, glorie ... americanii stiu sa isi venereze eroii oriunde ar fi ei. 3 milioane de soldati implicati in operatiunea OVERLORD in 1945 - 4-6 Iunie.

    post-0-0-82461400-1339016365_thumb.jpg

    Timpul s-a scurs si apropierea serii ne-a silit sa ne grabim. Ne indreptam spre autostrada si facem cu mana peisajelor de coasta care ne-au rasfatat toata ziua. Plecam in mare viteza spre Mont Saint Michele si St. Malo.

    Ajungem la urmatorul punct in lista noastra, Mont Saint Michele. Vantul bate cu putere. Suficient sa tranteasca motocicleta lui Noni la pamant dandu-ne mari emotii cand ne oprim sa facem cateva poze. De la distanta, castelul de pe peninsula legata firav de continent printr-o banda de pamant (reabilitata de altfel de curand si fara de care mareea ar acoperi sistematic orice cale de acces) ne zambeste printre rafale de vant (si ploaie - din nou ... )

    Nu putem vizita insula. Am ajuns tarziu si privim de la oarecare departare. Accesul este interzis si nu riscam sa ne apropiem si sa calcam regulile lor..

    Ne oprim totusi pentru o friptura la tava de vitel si de vita. Exceptionala bucataria Normandiei.

    Plecam spre Saint Malo. Ne astepata un receptioner binevoitor si de loc suparat ca a stat pana la 11 noaptea sa ne astepte. O camera austera, dar calda si cu o bere rece pe tava ne incheie ziua.

    Galeria foto completa pe ziua de 29 Aprilie:

    Sursa: Plimbare Prin Franta Pe 2 Roti - Aprilie-Mai 2012

  3. Am aflat ca singurul care s-a dat in cursa comuna MX1/MX2 desfasurata la Branesti-Faget a fost Mihai Stoichescu. Lajos Bacescu a hotarat sa se retraga si el de la start. A ramas spectacolul facut de un singur om... Interesant este insa faptul ca celelalte curse s-au desfasurat normal (amatori/veterani, copii...). E adevarat si faptul ca la MX1/MX2 viteza este mult mai mare, sariturile mai lungi/inalte, si riscurile sunt evident mai mari in conditiile vizibilitatii scazute.

    Sursa

  4. Gata si excursia, azi am ajuns acasa, nu am vrut sambata sa ma intorc si am mai facut un ocol pe la Slanic Moldova. A fost foarte frumos...

    Drumul de la Miercurea Ciuc la Comanesti e super extrem de dezastru, ca peisaje nu e cine stie ce, multe sate deci nu prea merita. Mai bine mergeam pe la Tg Secuiesc si treceam pe la lepsa dar...

    Am fost pe acest traseu, prima zi:Acasa-(drum prost pe unele locuri chiar foarte prost, sunt si portiuni bune, dar putine)-Barlad-Vaslui-Roman (intre Vaslui si roman chiar pana la Tg Neamnt e drum cam prost, deci ocoliti)-Tg Neamn-(vizitat cetatea neamntului si ceva manastiri, Sihastria, Seucu, Neamnt, Agapia si ce mai era pe acolo)-Piatra Neamnt-Bicaz (izvorul Muntelui la Baraj unde m-am si cazat la Motel Cristina la casuta si dupa am mers pe jos prin zona pana la baraj si inapoi. A 2a zi: plecat de la Baraj Bicaz spre Durau pe malul lacului, drum cam prost dar si unele portiune bune, dar merita ca peisaje, am ajuns la Durau unde m-am si cazat la Hotel Brandusa la casuta (partea proasta ca nu ai priza in camera si nu poti duce motoreta langa casuta, dar super liniste si frumos si aproape de statiune, in rest pana seara tarziu plimbat pe jos prin statiune. A 3a zi plecat pe drumul intre Durau si izvorul muntelui, drum cam forestier unele zone, dar merge, e super liniste si frumos, pustiu mai trecea o masina foarte rar, pentru iubitorii de natura e foarte bun, cam scurt dar, nu te grabeste nimeni din spate ca sa-l faci repede, deci mers incet il faci lenger. Ajungi la un moment dat si vezi lacul Bicaz.... belea ce peisaj acolo. Multe trasee turistice pe munte, cel mai scurt era la cascada Duruitoare parca cam 2.30-3 ore dus, nu ma fost, nu am avut incaltari de munte (eram cu cizmele de moto care am cam facut bataturi la mers pe jos) si nici antrenat bine nu prea eram. Am vazut barim de jos masivul Ceahlau. Am ajuns la Cheile Bicazului-Lacul Rosu, cam aglomerat era, dar asta e, m-am cazat tot la casuta la Hotel Turist, zona frumoasa linistita, cam greu accesibil pentru masina/moto dar merge. Tot asa plimbat pe la lacul Rosu si prin zona tot pe jos, nu mergeam deloc cu motoreta daca apucam sa ma cazez, nu avea rost si mai vream sa beau si eu o bere ca tot omul si sa ma plimb lenger cu haine civile. A 4a zi plecat de la Lacul Rosu spre Gheorgheni, drum cat de cat bun, unele zone mai distruse, dar ca priveliste e super, ajungi la un moment dat sa vezi soseaua de sussau de jos ceva cam ca la Tansfagarasan... De la Gheorgheni pana la aproape de Miercurea Ciuc la Racu e belea drumul, foarte bun si viraje multe si drum lat nu prea te incurca nimeni, de la Racu pana la Frumoasa e drum bun, chiar foarte bun unele zone, deci merita, de la Frumoasa pana pe la lac e cat de cat bun, dar dupa incepe dezastru de drum, e cu placi de beton si peticit la misto cu denivelari parca a aruncat cu mortar pe jos... si gropi, ocoliti acel drum daca tineti la moto/masina voastra. Ajuns la Comanesti era alta viata, drum foarte bun, si de aici am fost la Valea uzului, drum prost pana la un moment dat dar incepe si foarte bun drumul care intra in padure si virajat, super drum cam pana la baraj ca dupaia incepe cam prost si nu am mai fost prea departe. Si cam tot atunci m-am gandit sa nu ma duc acasa inca si sa mai stau o noapte prin zona montana, si cum Slanic Moldova era in drumul meu am mers pana acolo si stat pana duminica dimineata cand am plecat acasa, cam devreme am plecat, si am ajuns acasa, ce frumos a fost parca a fost un vis frumos care nu as fi vrut sa ma trezesc vreodata... Asta e viata, alta data cu alta ocazie. Total cam in jur de 1000 km parcusi.

    Si acesta e traseul: http://goo.gl/maps/WWsJp

    O sa fac odata o lista cu drumurile care merita sa le faci si starea lor, cele care le cunosc eu si care am fost.

    http://www.pro-bike....e-zone-din-jur/

    Si mai multe poze pe blogul meu acolo si ceva filmulete.

    Sursa: Galati-Bicaz Si Prin Zona

  5. Woody's Blog

    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 4928
      vizualizări

    Postări Recente

    Va salut pe toti!

    De curand mi-am cumparat o motocicleta si am inceput sa circul prin Bucuresti si imprejurimi. Va marturisesc ca nu exista traseu facut fara a fi "agresat" de cel putin 2-3 ori de catre soferii de autoturisme furgonete si camioane prin neacordare de prioritate sau comportament huliganic. Deoarece circul si cu autoturismul, nu mi-a venit sa cred ca se intampla aceste lucruri!

    De cele mai multe ori mi s-a pus in pericol viata sau integritatea fizica a mea sau a motocicletei!

    Eu nu conduc agresiv sau cu viteza (in oras 50-60 si afata 90-100 km/h).

    Trebuie sa facem ceva pentru a stopa aceste manifestari ale participantilor la trafic impotriva motociclistilor!

    Ce se poate face? Poate putem indrepta ceva! Ce credeti?

    Astept comentariile Dvs! (bineinteles, deviatiile de limbaj sau orice altfel nu vor fi luate in consideratie si sunt in responsibilitatea celui care le scrie).

  6. Little Boxes little boxes on the hillside little boxes made of ticky tacky little boxes on the hillside little boxes all the same there’s a pink one and a green one and a blue one and a yellow one and they’re all made out of ticky tacky and they all look just the same and […]

    • 1
      postare
    • 1
      comentariu
    • 1190
      vizualizări

    Postări Recente

    Calaresc cu placere o Yamaha Diversion.

    Am inceput direct cu acest subiect care se pare ca nu a mai fost discutat pe pro-bike, in ideea (optimista) ca dc vom fi uniti vom putea schimba ceva.

    Sincer nu stiu ce ar tr. sa fac exact, este prima data cand am un astfel de "blog", dar sunt deschis la orice fel de sugestie (sau critica), invitand pe toti sa-si spuna oful, dc au avut neplaceri sau cazaturi cu motorul datorate apei de pe sosea, cu tot cu "probe incriminatorii" gen poze sau altceva.

    Singura mea rugaminte este sa nu ne aducem injurii unii celorlalti (in special mai ales ca suntem in familie .... cea a motociclistilor) , in rest admit principiul ca omul la necaz mai scoate cate o "perla" ...

    Voi incepe cat de curand documentarea exacta a firmelor (precum Supercom-ul de exemplu) care pishluie ... pardon uda strazile in nesimtirea lor. Ideal ar fi sa facem o petitie sau sa ii constrangem cumva (chiar si cu ajutorul media sau alte metode ortodoxe sau neortodoxe ... preferabil legale). Eventual sa vedem si noi contractele semnate de primarii cu aceste firme, valoarea contractelor, clauze si conditii, etc.

    Un mare plus ca imagine si ca suport am obtine dc am reusi sa convingem "escadrila" moto a Politiei Romane sa ne sustina demersul, sper eu ca fratii nostrii pe doua roti - sa fie deschisi si dispusi ... in ideea asta ... voi ruga pe cei cu motoare care trec pe langa ei (n.a. politia moto ...) si au doua secunde sa-i salute respectuos si sa le ceara suportul.

    Voi pune in curand lista cu incovenientele care ni se aduc ...

    Asfalt uscat !!!

    PS: sarcastica expresie avand in vedere cele mentionate mai sus ...

  7. newsletter_201205.ramai-pe-val.png

    Puteti profita acum de apropierea sezonului estival pentru a sistematiza procesul de vanzari. Organizati clientii, contactele, vizitele, ofertele, comenzile intr-o baza de date comuna, accesibila oricand, de oriunde.

    • Clientii suna si reprezentantii de vanzari sunt in concediu? Nici o problema, toate datele, vizitele si discutiile sunt in CRM.
    • Comenzi uitate? Imposibil cu notificarile automate din sistemul de management al ofertelor si comenzilor.
    • O viziune mai ampla asupra afacerii? SOLIS-Reports genereaza rapoarte de activitate particularizate specificului activitatii.
    • Acces de oriunde? Da, de oriunde, folosind un laptop sau chiar telefonul  mobil.

    SOLIS va permite sa profitati de vacanta si in acelasi timp sa va organizati mai bine pentru lunile care urmeaza astfel incat sa ramaneti pe val vara aceasta.

    Va invitam sa testati SOLIS online si sa ne contactati pentru mai multe informatii.


    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 1354
      vizualizări

    Postări Recente

    Geanta dubla din piele hidrofuga cu grosimea de 4 mm.

    Curele de fixare.

    Inchidere cu catarama.

    Dimensiuni: 40cm x 30cm x 20cm

    Capacitatea: 25 lt

    Culori disponibile:

    Negru, din piele hidrofuga cu grosimea de 4 mm

    Cafeniu, din piele hidrofuga cu grosimea de 4 mm

    Coniac, din piele hidrofuga cu grosimea de 4 mm

    Maro, colorata manual

    • 2
      postări
    • 2
      comentarii
    • 3586
      vizualizări

    Postări Recente

    TEFLON1%ER
    Ultima postare

    Brothers a vrut pentru Frăţiei reală de 1%, IUBIRE, loialitate, ONOAREA SI RESPECT

    A LA VIE A LA MORT 66 RMF1%FRM


  8. 11.09.17-doftana_009.jpg
    Ruta:

    Brasov - Micul Trianon - Castelul Iulia Hasdeu - Valea Doftanei - Brasov (190km, DN1 + drum forestier + DN1A, harta)

    Am vazut:
    1. Palatul Cantacuzino sau "Micul Trianon" - ruine, neamenajat. (citeste mai mult)

    2. Castelul Julia Hasdeu - este amenajat, taxa a fost 10 lei si a inclus tur audio. (citeste mai mult)

    3. Pasul Predelut - peisaj foarte frumos, un drum pentru orice enduro (voi face acest drum si cu mountainbike-ul)

    Starea drumului:
    Foarte bun pe zonele de asfalt. Pe sectiunea de la Campina - barajul Paltinu - pasul Predelut - Bradet este o combinatie de macadam cu noroi si urme de asfalt care necesita ori un tractor ori un enduro.

    MiculTrianonSiValeaDoftanei.jpg
    Micul Trianon si Valea Doftanei

  9. andreisamoil
    Ultima postare

    Imi amintesc o poveste cu un profesor ce le explica elevilor sai cum este cu viata si cu modul in care ne-o traim. Profesorul adusese un borcan mare si l-a pus pe catedra. Apoi, a scos o cutie cu bolovani. A umplut borcanul pana cand nu mai incapea niciun alt bolovan. Toti elevii au fost de acord ca borcanul este plin. Apoi, profesorul a scos o cutie cu pietris si l-a varsat peste bolovani, scuturand borcanul. Pietrisul a cazut incet pana la fund, printre pietrele mari, pana cand s-a umplut si nu mai incapea mai mult. Si atunci elevii au spus ca borcanul este plin, dar profesorul a scos o cutie cu nisip care, la fel, a alunecat pana la fund, si incet a umplut iar recipientul. Apoi, a explicat care este morala. Spunea el ”Inchipuiti-va ca pietrele mari sunt lucrurile cu adevarat importante pe care le faci in viata, lucruri care ajung sa te defineasca: o scoala, o meserie, o casnicie, un copil. Pietrisul reprezinta lucrurile mai mici, dar totusi importante: o masina, o casa, poate o excursie mai mare, iar nisipul tine locul placerilor si bucuriilor de zi cu zi: o petrecere, o masa in oras, o seara pierduta in fata televizorului, sau o duminica in care dormi tarziu. In viata, regula este ca nu poti sa asezi decat o singura pietricica, pe rand, indiferent de cat de mare este. Acum, daca as fi pus nisipul prima data, bolovanii mari nu ar mai fi avut loc...”

    20110813-IMG_9290.jpg

    20110813-IMG_9299.jpg
    Soarele imi intra in ochi, iar eu merg scufundat pana la brau intr-o apa opaca, plina de alge urat mirositoare. La suprafata este o mazga lucitoare de care imi este scarba. Ma oftic pentru ca mi-am uitat bluza de neopren si o sa imi fie frig. Este ora 9.00 dimineata, am venit in Costinesti, din Vadu, iar Tweety impreuna cu Ioana – cea organica - ma asteapta pe plaja. Am venit aici ca sa imi inchei turul. Asta este ultimul obiectiv de pe lista.

    In mintea mea se amesteca tot felul de imagini si amintiri de pe drum, ce imi par a fi de acum o mie de ani. Imi pun ochelarii pe fata, ma incalt cu labele mari si bag capul in apa. Sunt pe drum, calare pe Tweety si merg spre Targoviste, pe sub un plafon de nori gri, incercand sa imi stapanesc o frica teribila de necunoscut. Incep sa inot prin apa rece si murdara, spre epava mare. Acum sunt in turn, la Calnic, in pijama si ma uit cum rasare soarele peste sat. Ce bine a fost atunci... Inca doua brate, mai dau putin din labe si urc prin Strunga Dracului, pe ploaie ca sa scot capul din marea de nori, cand am ajuns pe Negoiu. Mananc in bucataria lui Mircea, in Deva. Am ajuns cu Tweety pe crestele inverzite din Padis si cativa cai alearga cu mine. Ma uit cum pleaca George si ma lasa singur in pestera Ponicova, merg pe Transalpina intr-un sir disciplinat de motociclisti, iar apoi, brusc, sunt pe un canal din Delta, ma bate vantul si fotografiez un pelican care zboara trufas pe langa mine. Mi-am facut un ritm. Apa devine mai clara si incep chiar sa pot vedea fundul marii, la trei metri sub mine. Vad cum ajung din ce in ce mai aproape de botul impunator al epavei ruginite. Nu stiu ce sa inteleg din drumul meu. Singurul lucru care imi vine in minte este ca a fost de nedescris. Nu credeam ca avem atatea locuri frumoase. Avem tot atatea, sau mai multe si cel putin la fel de frumoase, ca orice alta tara in care am fost pana acum. Nu speram sa intalnesc atatia oameni interesanti. Cred ca am mai spus-o, vorba aia de duh cum ca “Avem o tara minunata, dar pacat ca e locuita” mi se pare acum cea mai mare prostie. Am remarcat, cu siguranta, diverse tendinte ale oamenilor din diverse zone. Unii sunt mai primitori, altii sunt mai repeziti, unii sunt mai smecheri, iar altii mai dintr-o bucata, dar peste tot am avut parte de surprize si am avut ceva de invatat de la fiecare persoana cu care am intrat in contact. Daca am ramas cu ceva din toata calatoria mea asta ar fi ca pot afla lucruri interesante vorbind cu oricine. Este drept, am remarcat diverse tendinte specifice fiecarei zone, astea exista si se simt uneori destul de tare, dar, desi mi s-a spus ca am gresit generalizand in cateva ocazii, am incercat sa vad fiecare om asa cum este el, sa ma raportez la el individual, pe cat posibil fara prejudecati si am avut parte de surprize in ambele sensuri. Incep sa ocolesc epava pe la tribord, inspre pupa. Pe jos, pe fund sunt alge si vizibilitatea este nesperat de buna, mai mare de cinci metri. Mi se face frig. Nu stiu de ce, dar in apa sunt foarte rau de frig. De pe punte, aliniati ca matelotii la salut, ma fixeaza zeci de cormorani. Probabil sunt si ei uimiti de inotatorul singuratic ce le face poze de jos. Mi-a fost bine singur. Mi-a placut foarte mult ca imi faceam programul oricum vroiam, ca singurele limite erau ale mele si doar eu resimteam consecintele deciziilor pe care le luam. M-am descurcat si am reusit. Asta ma face sa ma simt foarte bine. Imi da stabilitate, siguranta si imi spune ca nu trebuie sa depind de nimeni si de nimic. Eu singur am fost suficient. Acum stiu ca am optiunea ca relatiile pe care le am cu cei din jurul meu sa fie unele bazate pe decizia mea voluntara si nu izvorate din dependenta, sau nevoie. In laterala navei este o gaura mare care da direct in cala. Nu sunt valuri, asa ca incep sa inot in colo, ca sa vad ce e inauntru. Totul este ruginit, iar zonele scufundate sunt pline de alge si scoici. Tavanul este brazdat de fante si crapaturi prin care vede cerul. Stiu ca se poate urca in epava pe undeva, vad si o scara ruginita care merge pana sus pe punte, la sapte metri inaltime, dar am cu mine labele si mai ales aparatul in husa lui flexibila, asa ca mi-e frica sa incep sa ma catar de capul meu.

    20110814-IMG_9310.jpg

    20110814-IMG_9323.jpg

    20110814-IMG_9311.jpg

    20110814-IMG_9348.jpg

    20110814-IMG_9321.jpg
    De aici, de jos, vaporul gaunos arata de parca un copil s-a jucat si l-a facut din foi de hartie lipite prost. Este destul de sinistru inauntru, singur printre fiare. Multi mi-au spus ca sunt prea repezit, ca prea ma agit tot timpul si nu ma relaxez sa ma bucur de moment, dar mie mi-a fost bine asa. In felul meu, m-am bucurat de excursia asta si de ritmul alert. Poate altii ar face-o mai lent, poate ar face-o mai repede, dar eu am facut-o asa cum mi-a fost mie bine si pentru asta sunt multumit. Pe masura ce inot spre pupa, pe langa chila inalta, cormoranii pleaca pe rand in zbor. Deja mi-e frig bine. Trag mai tare si sper sa ma incalzesc. Obiectivul de astazi l-am lasat intentionat mai tarziu, dar ma gandesc ca as fi putut sa fortez, sa imi termin turul joi, sau cel tarziu vineri, pe 12 august, la doar o zi mai tarziu fata de cum imi calculasem eu programul. Sunt bucuros ca nu am dat-o in bara chiar asa rau atunci cand mi-am facut planul. Ajung la pupa si sper sa vad elicele. Din pacate aici nu este nimic de vazut. In fata mea, spre larg, este ca un zid mare si negru, dar este doar sub apa. Intai nu inteleg ce vad, bag capul in apa, ma uit la zid, scot capul afara, ma uit la soare si la suprafata plata a apei, si apoi ma prind. Vin algele. Scarbos. Incerc sa ocolesc epava fara sa intru prea mult in zona cu alge, dar nu prea imi iese. Sper ca pe partea cealalta sa fie curata apa. Imi amintesc de voi, cei ce m-ati urmarit si de mesajele ce mi-au dat incredere si forta sa imping mai departe atunci cand mi-a fost mai greu. Asta si faptul ca ma asteptau diversi ghizi rasfirati prin toata tara, mi-a dat putere si m-a motivat foarte tare. Am incercat pe cat posibil sa nu dezamagesc pe nimeni si sa respect ce am promis. Nu cred ca mi-a iesit intotdeauna si pentru asta imi pare rau. Imi pare rau si pentru ca am senzatia ca sunt vazut ca un erou ce a facut ceva extraordinar. Mi se pare ciudat. Am fost doar sa ma plimb prin tara. Este ca si cum mi-as fi lipit trei sau patru concedii, la rand si am fost sa vizitez locurile accesibile de sub nasul nostru. Mai mult, in locurile astea m-am intalnit cu oameni normali, ca mine si ca oricine, care au tot doua maini, doua picioare si un cap, multi cu mai putin echipament, sau pregatire fizica, asa ca nu vad nimic extraordinar ca am reusit sa ajung acolo. Asta poate sa faca oricine. Am reusit sa trec de pupa epavei, ma indrept spre mal si apa devine mai curata. Este mai rece, dar mai curata si macar nu se mai lipesc de mine toate algele alea moarte. Inot, mi-e frig si gafai. Este foarte ciudata senzatia. In fata, pe faleza, il vad pe Tweety, galben si bucuros, cum imi face cu ochiul si pe Ioana lungita la soare. Acolo trebuie sa ajung. Aia este linia de finish. Hai Andrei! Ma tot gandesc la ce ar fi trebuit sa invat din toata experienta asta a mea. Ce am invatat? Sigur am invatat ca nu este bine sa astept mereu urmatorul obiectiv ci ca este mai bine sa ma uit cu atentie la cel din fata mea. Urmatorul obiectiv poate fi mult mai urat, sau mai anost decat cel pe care il privesc acum si s-ar putea sa imi para rau, apoi, daca ma grabesc. Imi propun sa tin minte asta si ma gandesc ca, daca asta ar fi singurul lucru pe care ar fi trebuit sa il inteleg, comoara alchimistului, ceea ce nea ala care ma tot inghionteste vroia sa imi arate, probabil a meritat. Pe de alta parte, imi dau seama acum ca poate am gasit deja ce cautam, undeva pe serpentinele pasului Gutai, raspunzand unui perete ce ma intreba daca sunt bine, iar tot drumul de atunci nu este decat intoarcerea mea acasa. Asta trebuia sa aflu despre mine? Ca degeaba pot sa fac orice vreau daca nu am pe cineva de care sa depind, de langa care sa imi fie frica sa plec? Ca doar asa lucrurile si viata sunt interesante? Nu stiu. Poate. Sper. Si acum ca ma gandesc, poate de aia nici nu mi s-a facut dor de casa. Ioana a venit sa ma vada destul de des, nu a apucat sa imi lipseasca asa mult, nu am apucat sa mi se faca dor de ea, iar in locurile in care am fost, oricat de diferite ar fi fost, oricat de inedite si oricat m-ar fi luat cei din jur drept strain, nu mi-au parut deloc nefamiliare. Peste tot m-am simtit destul de in largul meu si foarte “ca acasa”. Pai si atunci de ce sa mi se faca dor? De un apartament la bloc? De un televizor? De un birou, o tastatura si un monitor? Chiar si cu ai mei, parintii si sora mea, m-am vazut pe drum. Atunci ce ar fi putut sa imi lipseasca? Presupun ca Romania este acasa. Ciudat. Foarte ciudat. Pe de alta parte, poate inca nu am ajuns unde trebuie, poate drumul meu inca nu s-a terminat. Intru iar in apa murdara de aproape de mal, dar acum ma bucur. Aproape am ajuns.

    20110815-IMG_9352.jpg

    Prin masca nu imi vad bine nici macar mainile, dar ajung din ce in ce mai aproape de cei ce ma asteapta pe mal, cu fiecare miscare pe care o fac. Cand am plecat, am spus ca nu sunt patriot. Ma intreb daca acum am devenit. Nu cred. Poate doar partial. Poate doar jumatate daca as lua definitia din dictionar cum ca un om patriot este cel ce isi iubeste tara si lupta pentru interesele ei. Da, acum pot spune ca sunt mandru si bucuros ca stau intr-o tara asa inedita, cu atatea locuri frumoase. Despre luptat, insa, este o alta poveste. Cred ca sunt prea egoist si imi vad doar de ai mei. Casa si locul unde stau sunt, in capul meu, pe planul al doilea. Am ajuns pe nisip. Gata, pot sa ma ridic in picioare. Merg pe plaja mizerabila si ma intind ca sa ma usuc, alaturi de Ioana si de Tweety. Este liniste. Aud doar zgomotul unei pietre care cade in borcanul meu. Nu imi dau seama cat de mare este piatra, unde sta, sau cat de spectaculoasa este in raport cu celelalte, dar sigur este mai haioasa. Este tricolora.

    Acum sase luni am spus ca plec sa dovedesc ca avem lucruri care merita vazute si facute in Romania. Spuneam eu ca plec sa le ved si sa le fac pe toate. Nu am reusit. Acum imi dau seama cat de arogant am fost crezand ca pot sa fac asa ceva. Mi-ar trebui mult mai mult timp ca sa vad absolut toate locurile valoroase din punct de vedere turistic. Am reusit, totusi, cred eu, sa trec pe la cele mai cunoscute si pe langa majoritatea celor mai interesante. Am condus, am mers, m-am catarat, am inotat, m-am tarat, nu am vaslit (pentru ca toate barcile aveau motor) si am reusit sa vad 215 obiective din lista mea de 218, precum si multe altele de care nu stiam si pe care nu apucasem sa le includ in programul initial. Fac totalul si vad ca Tweety a alergat cu mine in spate 11.284 de kilometri in decurs de doua luni, trei zile, cinci ore si 43 de minute, dar ceea ce mi se pare cel mai frumos este ca am avut 65 de ghizi, majoritatea straini pe care nu ii cunosteam inainte sa plec, oameni ce m-au ajutat, m-au ghidat, m-au sfatuit, iar multi chiar m-au primit in casele lor, aratand atata ospitalitate si caldura cat nu ma asteptam.

    Astfel, iata-ma acum, la cateva ore dupa ce m-am intors de la epava, beat, sub luna stralucitoare, pe plaja de la Vadu, mergand descult prin nisipul fin si rece. In timp ce lucrurile se invart cu mine, cant ingrozitor si incerc sa imi gasesc destinatia precum si sticla pe jumatate plina, va spun bucuros, razand si putin melancolic: “quod erat demonstrandum !!!”.

    20110817-IMG_9362.jpg
    3471780706984715153-8329763324869762686?

    Sursa

  10. Antrenament In Pribram, Cehia si ceva poze de la salturi

     

     

    Va recomand scoala TNT Brothers.
    Magazinul lor online este Skydive Store

  11. In unele tari pudra de talc este un produs cosmetic foarte bine vandut si asta nu doar pe timpul verii. Nu o sa intru in detalii din ce este format produsul, suntem motociclisti, nu chimisti.

    Am citit stirea asta in timp ce dadeam o comanda flori. Daca purtati manusi cand mergem cu motorul sau bicicleta, este bine sa va dati cu pudra de talc inainte, ca sa evitati transpiratia si acea senzatie de discomfort. Eu o sa ma dau cu pudra de talc de acum in colo. Este penibil cand mergi la o intalnire si inainte sa dai noroc cu omul trebuie sa ai grija sa te stergi pe maini.

  12. Am decis că mănuşile Alpinestars sunt mai potrivite pentru ceea ce am nevoie eu în acest moment, motiv pentru care le-am cumpărat. Mănuşile sunt chiar ok, sunt peste ce mă aşteptam în materie de finisaje, se simt bine în mână, sunt suficient de flexibile, pielea şi cusăturile par a fi de foarte bună calitate.

    Am ieşit azi şi le-am făcut o probă pe motor. Se ventilează bine, un pic cam prea bine pentru gusturile mele. În rest, nu prea am ce sa mai spun. Important e să nu cedeze la prima căzătură. Mai jos sunt pozele şi filmuleţul pe care le-am făcut cu mănuşile. Calitatea este slabă pentru că operaţiunea a fost efectuată cu telefonul mobil.

    16042011086.jpg 16042011087.jpg 16042011088.jpg

    16042011089.jpg 16042011090.jpg 16042011092.jpg

    Şi VIDEO cu mănuşile Alpinestars SPX



    Source
  13. Oferim spre vanzare o Honda Pan European, an fabricatie 2007, 13500 km, 160 CP, 1261 cmc, culoare argintie, noua, inmatriculata, fara accidente, cauciucuri 80%, placute frana schimbate, ABS, motor longitudinal V4 la 90 grade, sistem racire cu lichid, sa ajustabila in 3 pozitii, parbriz electric, sistem comunicatii(radio, GPS, telefon, mp3), inmatriculata in Germania.

    blogentry-31515-0-24984800-1302027787_th

    blogentry-31515-0-84308800-1302027862_th

    blogentry-31515-0-00714000-1302028223_th

    blogentry-31515-0-11859800-1302028286_th

    blogentry-31515-0-96822000-1302028514_th

    blogentry-31515-0-46137200-1302028692_th

  14. Daca vrei sa mai urmaresti lucruri amuzante si neplictisitoare ma gasesti aici: http://www.buburyderu.blogspot.com

  15. Mare doliu a fost dupa ce ne-a parasit Freewind-ul pentru noul sau stapan, anul trecut in septembrie. De atunci a urmat pentru iubitul meu o perioada de documentare, de incercari moto etc, in cautarea noii "iubiri". Mi-a cedat nervul in repetate randuri din cauza starilor emo ale masculului din dotare. Cumva…il intelegeam….a trecut de la cal la magar….de la 600 cmc la cei 125 ai troacei mele, care nu ne permitea o iesire serioasa in afara Bucurestiului (ca sa nu mai spun ca ni se intepeneau oasele pe ea daca ma lua si pe mine pasager). Apoi discutiile se invarteau in jurul detaliilor tehnice ale diferitelor modele de motociclete…am plecat de la TDM si am ajuns la Fazer. In fiecare zi mai aparea un model care primea onoarea de a fi luat in consideratie. Deja in capul meu se formase o mare varza de la cantitatea de informatii ingurgitata cu polonicul, precum bagi malaiul pe gat la gaste. Asa ca deja aveam dileme: „Dominatorul are motorul de pe Yahama R6?”, „Hornetul are 220 kg la gol?” etc. Pana si discutiile pe alte teme (rarisime cazuri) ajungeau la acelasi „topic”: MOTO. Astfel ca ajunsesem sa vorbim ceva la modul:

     

    EU: „Iar s-a plans azi sefa cum ca nu stie cum de s-a ingrasat 2 kg…ma terorizeaza….sa fie oare pentru ca baga in ea ca-ntr-un depozit?”

    EL: „Totusi ma gandesc ca la 180 de kg nu prea are stabilitate”.

    EU: „Nu fi rau, are mult mai putin”.

    EL: „Pisi, nu stii ce vorbesti, este mare, e normal sa aiba atat”.

    EU: „Pisi, hai sa nu exageram, nu arata asa rau”.

    EL: „Dar n-am zis ca arata rau…”

    EU: „Eh, nu, ai zis doar ca are 180 de kg…la greutatea asta nici nu se putea misca”.

    EL: „Pisi, deja aberezi. Sunt altele cu greutate mai mare care se misca foarte bine”.

    EU: „Da, eventual trase de cineva”.

    EL (suparat): „Bine, cand o sa ai chef de vorbit serios, sa ma anunti”.

    EU (uimita): „Eu nu vorbesc serios? Cand tu zici ca sefa are 180 de kg”?

    EL: „Pisi, eu ma refeream la Hornet”.

     

    Cand deja visam scenarii horror sa-i curm suferinta (un streang, oleaca de cianura, etc), anul acesta in martie s-a produs inevitabilul, iar decizia a fost: FZS 600 Fazer. Bucuria a fost de scurta durata: n-aveam bani suficienti. De la agonie la extaz, a gasit si „nazdravanul” care sa se incadreze in buget. Credeti ca aici s-a curmat chinul meu? Neaaahhh……Cum aducem motorul de la Oradea? Dupa combinatii de „n” luate cate „k”, s-a gasit dubita cu care sa se puna la punct operatiunea „Recuperarea”. Dar parca totusi chinul n-ar fi fost complet daca nu ar fi lipsit inca o persoana care sa conduca dubita….. Dupa ce s-au gasit toate solutiile, plecam, in sfarsit, catre Oradea. Intr-o zi de sambata. Pe la inceputul lui aprilie. Orele 5 a.m. Trezirea a fost cel putin crunta. Nu mai zic ca am tras de-al meu ca de urs ca sa se dea jos din pat. Plecam la drum. In primii 2 km ne opreste politia. Radar. „Buna dimineata, prezentati actele”. E bine, incepem chiar bine. „Ati avut viteza 71 km la ora”. Se tot invarte domnul politist in fraze „cheie”, doar-doar o pica ceva. In afara de ochii-n gura, n-a picat nimic. Plecam la drum (din nou). Frig ca dracu. Ne oprim la benzinarie sa alimentam (opririle astea dese ma omorau…voiam sa dorm). Baietii fac plinul la dubita, eu fac golul la vezica. Al meu se lupta cu-n sandwich….atat de tare incat la scapat pe tot pe gat. M-a lasat cu matul gol. Plecam, iar, la drum (de data asta „pa bune”). Cu frigul in oase si foamea in mat reusesc sa adorm. Din fericire la mersul cu masina sau trenul n-am probleme cu somnul. Poate sa mi se balabane capul in toate sensurile si sa urle muzica la max la mine in ureche. Leganatul masinariei este un fel de „nani-nani” pentru mine. Ma trezesc la un moment dat….Ma chinuia „lupta” de la Posada care se dadea in burta mea…de foame. Oprim (IN SFARSIIIIT!!!) prima data de cand am iesit din Bucuresti, undeva dupa ce am iesit din Sibiu. N-a vrut lumea la Mec, lumea a vrut sa manance sanatos intr-un fel de restauranto-cantina, unde nu merea curentul (iar patronul era francez) si nu puteau sa gateasca, dar au putut sa fiarba la ibric ceai (banuiesc ca au folosit pentru asta gazele de la aragaz si nu gazele dosului…..atunci de ce nu puteau face manancare??? Si nici cafea, pentru CA CAfeaua se face la „aparat”, nu se mai face la ibric…..in fine). Ne-au facut niste sandwich-uri cat s-a putut de grosolane. Am cerut salam, branza, rosii si am primit parizer, margarina si castraveti. Probabil ce or mai fi gasit saracii aruncat prin bucatarie de la cheful de cu o zi in urma. De foame, au fost bune si alea. Si inca 4 ceaiuri, 40 lei de plata. Plecam. Frumoasa tarisoara avem (pacat ca este locuita) …. Am facut o gramada de poze din mers. Toata verdeata si toate florile erau intr-o explozie de culori de primavara. Apele serpuind din si printre munti, barajele cu lacurile linistite, strajuite de muntii impaduriti, ce se inaltau falnic catre soare. Campiile proaspete cu pamantul afanat, raspandit mirosul crud al vegetatiei. Drumul pe curbe i-a cauzat d-lui Cornhholio diferite spaime si traume. La volanul dubitei se afla fratele sau, vitezomanul Gica. „Ce nu intelegi din 40km la ora?” „Pe 4, ca zero am priceput”. Dupa o scurta oprire de pipi break, am ajuns finally la Oradea. Era deja vreo 3.30 p.m.……Franti, hamesiti, cu vezicile aproape de a face „poc!”. Eu si dl. Cornhholio am ochit frumusetea albastra care ne privea linistita de dupa un colt. Era EL…..Fazerica…Fazerica al nostru. Mi-era mila sa il ating.  Albastrul care il imbraca i se potrivea perfect. Pornirea motorului ne-a umplut inimioarele de fericire: torcea in sunete joase, frumos si linistit. Dupa ce ne-am mai invartit pe la om prin curte (ne-a dat si cauciuce moca), ne-a omenit si apoi am plecat (IAR!!!) la drum. Era deja 7 seara. S-a schimbat soferul. Eh….daca la dus dl. Cornhholio a setat GPS-ul sa treaca prin Cluj in drum spre Oradea, la intors GPS-ul a fost setat de catre Dl. V. catre Sibiu….direct. asa ca ne-a dus prin Deva. Cum a fost drumul? Cumplit. Dupa ce ca erau serpentine, erau gropi (fara numar) si dupa ce ca erau gropi, era seara deja, nici un bec nicaieri si dupa toate astea, Dl. V la volan a fost catastrofishen. Ne-am oprit la vreo 30 de km de Deva, la un motelo-pensiuneo-something, unde am bagat vreo 4-5 ore de somn, apoi pe la 4 a.m. am dat desteptarea si….inapoi la drum, catre Bucuresti, unde am ajuns pe la orele 12 pm. Ne-a parut rau ca am ratat SMAEB-ul, dar in acele momente solemne, bucuria achizitionarii nazdravanului albastru depasea cu mult placerea de a casca ochii pe la SMAEB, asa ca … next year maybe. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. 


  16. Mongolia

    • 4
      postări
    • 0
      comentarii
    • 1517
      vizualizări

    Postări Recente

    bizoo_n
    Ultima postare

    Cobor incet pe stradutele pietruite ale cartierului Sultanahmet, din Istanbul. Ajung la bulevard. Si ploua atat de frumos incat nu prea mai vad nimic. Doar pe scuteristul care ma face atent ca lantul meu e foarte larg si ar trebui sa-l intind. Haide maaa… zau? Pai stii tu oare ca lantul ala s-a facut asa [...]


  17. wolf1's Blog

    • 1
      postare
    • 2
      comentarii
    • 11543
      vizualizări

    Postări Recente

    Hi!! :rolleyes:

    I come from Austria and will stay in Romania for some years. I would like to find some bikers for common trips on the weekend.

    Have a save road and a nice weekend

  18. PC800 Blog

    • 1
      postare
    • 0
      comentarii
    • 11391
      vizualizări

    Postări Recente

    Tomm
    Ultima postare

    I have had my Honda Pacific Coast for about a year now and I am looking for other people that have one also. The longer I own this bike the more I like it. I got it at first becuase it was a good deal and it was what I could pay. Now it is an obsession of mine. I have it in for service now getting all of the fluids changed, the spark plug and the filters. I miss it like it was a child. Let me know if anyone else has one. :rolleyes:

  19. Am ascultat ieri o selectie numita"Cele mai frumoase cantece de balena". Acum doar ghicesc, dar departajarea nu cred ca s-a facut pe baza versurilor. Versuri care sunt probabil doar fraze gen "hei, tu de colo", sau "o sa mananci tot planctonu' ala?" si "cacat, m-am taiat intr-o scoica".

    Astept cu nerabdare un cantec de balena cu tourette.

    Ca tot veni vorba de apa, am doi prieteni care adora sa faca sex in natura, in special cand ploua. Intr-o seara, ea zice "hmmm....miroase a ploaie", la care el "doar picura, ca-s obosit".

×