Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    126
  • comentarii
    5
  • vizualizări
    31.056

Despre blog

Postări în blog

NDX

Plaiul Foii

Inca un pas…

Toarna cu raze de mi se lipeste maieul de acest eu. Merg parca in pielea altuia, sau ma rog…un fel de a spune merg. Paseste strainul asta pentru mine…inca un pas…
Tensiunea din antebrate si incheieturile palmelor imi zice ca trebuie sa ma intorc. Alunec pe o piatra si ma dezechilibrez. Imi bag un penis si ma uit de la poarta spre casa. Hai ca am numa’ 60 de metri de mers inapoi si ma opintesc in carje…Scuip acrit in san si ma gandesc: iar ma ‘cac pe mine’ pana la scaun, cateva minute bune de sontacaiala…
Sunt obosit si visinata ajunge prea repede sa se bata in gura cu Tadoru pe piciorul meu stang si cred ca ultimul pierde. Privesc la bietul Fazer, muscat de partea stanga, ma intristez de rana lui proaspata, ma las in scaun si inchid ochii atingand cu degetele cutia de pe masa cu bucatile de carena sparta…Sute de imagini mi se desfac direct in cortex pe fast rewind ca o epidemie agresiva…
Se anuntau multe grade in ceas si toate tindeau sa sparga ecranul normalitatii. 16 motoare in 3 grupuri si 4 masini se urneau din KFC-ul de langa Ikea, apasand DN1, ca apoi sa ia drumul Rasnovului, prin Paraul Rece, Zarnesti si intr-un final sa-si odihneasca tablele in Plaiul Foii. Erau 200 km, dar toti aveau sa se intample la temperaturi de pana la 44…
Ne-au prins orele din urma aratandu-ne victorioase un 11:00, stand la o tigare prelungita in Petromul de pe centura de la intrarea in Ploiesti. Aglomeratia de la pompe, tigara si multele litre de apa sunt de vina. Dupa un rusinos 40 de minute, ne-am urnit spre Paraul Rece, pe un drum aglomerat foarte, odata cu apropierea de Sinaia, obligandu-ne la depasit prin stanga coloana interminabila si aproape stationata. Fierbeau motoarele, noi si benzile de pe asfalt parca fluturau in panglici curbate de mirajul emisiei de caldura din drum. In Busteni, un politist il certa pe Bucataru “-Ce cauti, ma, pe aici? Vrei amenda? Depasesti coloana asa cu mine de fata? Esti nesimtit?”, in timp ce in spate se forma o coada de 16 motoare. “-Pai si ce vrei, ma, sa mor aci, printre masini, la 60 de grade si sa blochez tot traficul?”, raspundea Bucataru. Omul si-a pus mana in cap si, cu un zambet de strain, ne-a facut semn sa trecem…
Crosetam traficul super imbacsit usor usor, apropiindu-ne de intersectia DN1 cu 73A, unde ne urniram spre Paraul Rece in binecunoscuta de-acuma succesiune de curbe. Razele nu mai ajungeau direct pe noi sa ne fiarba in carcase, izbindu-se de masivii muti si lasand izul de rasina sa ne trezeasca dorul de munte si pofta de curbe…Mirosea a cauciuc incins si motoreta mugea constant. Doamne, ce imi place cum zice pe limba ei. Zice doina drumului intr-o cursivitate sora cu mersul apei de rau. O aplec si ma asculta, trag de gaz si ii cer mai mult. O cunosc deja! Ma apropii de Mitroi si il rog mut, in casca, sa nu mai franeze in curba, si sa ma priveze, totusi nu il depasesc. Imi place jocul si vreau parca sa-l imping si pe el sa-i ceara tributul. Daca nu vrei mai mult, ajungi sa stai, si daca stai, ajungi sa te gandesti ca e bine asa…sau poate ca doar Vaca e de vina pentru ca merge prea incet si e in fata noastra 
In casca se intampla multe, adesea mai multe decat pe sosea, sau poate sunt eu de vina in locul vacului…Pana la urma suntem toti un grup tocmai pentru ca suntem diferiti, desi cu o pasiune comuna si constanta, iar drumul este placerea noastra multa, mai multa decat destinatia…
Ne-a prins ceasul din urma, batand de 14, cand am andocat in parcarea Penny-ului din Zarnesti. Ne-am organizat repede, am facut cheta, am luat cu asalt magazinul si in scurt timp am umplut 3 carucioare cu tot ce aveam nevoie pentru doua mese ce urmau sa vina, cat si pentru micul dejun de a 2-a zi.
A urmat un drum in care praful s-a tesut frumos pe noi si cai, schimbandu-ne culoarea si infundandu-ne aerisirile la casti (mai putin alora cu open face-uri la care le-a infundat direct narile.) Inca ardea de sus, dar padurea si prietenii masivi l-au mai imblanzit o leaca. Ne zambea fara nori. Se oprise bine din ras…(pentrut cei care se intreaba, da, este elipsa subiectului adica soarele 1f603.png:D)
Corturile s-au montat parca singure in timp ce radeam cateva beri fara drept de apel. Cu greu mai ajungeau la rau, alaturi de vin, tarie si mancarea ce trebuia tinuta la rece. Am surprins un Varan umfland la saltea, cand i-am confiscat toporisca pentru a croi o cale prin lastaris, spre rau. Aveam sa facem multe drumuri intre gratar si rau…
Ne-am oprit de cateva ori bune pana sa dam de refugiul asta. O bucatica de poiana cu trunchiuri de copaci taiati si stivuiti, gata spre a fi ridicati, cu multe lemne de gratar si foc de tabara, cu padurea aproape si raul la cativa pasi. Ce haiducie sa iti poti dori mai mult?…Se anunta o dupa amiaza perfecta. Urma o bula de “no stress” cu bere, gratar si caterinca….exact ca in vremurile bune…Tanjeam dupa asta. O asteptam ca pe o baie rece dupa multi km de desert, unul in care asfaltul arde mai tare ca nisipul si oamenii sunt mai rari decat cactusii…
Gratarul sfaraia cu de toate, strajuit de noi. Berea pierdea teren si ne luptam sa nu pierdem si noi, dar gratarul a mers ca uns si in curand, am pus de pat cu o campeneasca la umbra, aproape de apa si de rezervele stivuite la rece. Pana acolo insa, ne-am tiganit in rau mai rau ca aia mici…noi si cainele lui Pitic.
Un tablou prea greu de animat din cuvinte se desena singur, pe masura ce eu, Cos si Varanu incercam sa tinem disperati stropii de apa departe de tigarile noastre, Toma, Dragoselul si Pitic se luptau sa invinga cainele in apa si Fanel se lauda pe cracul stang, in timp ce pe malul drept, la cativa metri, Tilda, Oana si Zizu lopatau apa la slapi in capul astora din rau. Din cand in cand se tipa din amonte, la Misu, pentru a recupera cate un slap furat in aval de curent…
Dar cum burtile pline trebuie sa nu sada prea mult, ne-am pus pe trante si demonstratii de lupta (in joaca evident) si cum nu puteam sa lipsesc, ma puse naiba sa ma incerc cu Pitic care are cu vo 40 de kg peste mine si un cap in plus si cum ne opinteam mai tare, il incarc pe mine. Asta se descarca cu toata greutatea si apasa pe piciorul meu stang pana cand il simt ca paraie sub talpa…A urmat o durere de muscam din cernoziom albindu-ma la fata. Nu parea nimic rupt, dar durea de ma cacam pe langa mine. Stiu ca a trebuit sa ma intind ca se intunecase orizontul o leaca si dicleam un zenit strain de lumea asta. Mi-am revenit repede, meditand cu piciorul in apa rece a raului. Cautam niste pesti imaginari si meditam la tampenie. Acu, pe semne ca de la adrenalina si ceva cocartz nu simteam exact ce trebuia, dar inca mai puteam sa calc in calcai…asta pana a 2-a zi…Stiu ca nu l-am mai bagat in seama in seara aia, desi se umfla incet incet. Era si pacat. Atmosfera e greu de zugravit. Foc, glume, mistouri, cocartz si povesti la flacara, cu oameni dragi pe care anii si viata nu i-a dus departe de mine si pt. asta sunt recunoscator cu adevarat…
Era tarziu si doream cu incapatanare, schiopatand usor, sa ma tin dupa Tilda in incercarea de a ajunge la o colina putin mai inalta. Voiam sa prind ceva semnal si sa trimit un mesaj alor mei ca sunt bine (eram ?!..) Stiu doar ca m-am trezit cocotat pe un butuc, am reusit sa fac vant la sms si “surpriza”! Eu cum plm ma mai dau jos d’aci, caci Tilda se desira daca ma las pe umarul ei sa cobor…Sunt idiotul impardonabil!… Norocul meu a fost ca m-am trezit cu un Bucatar care, desi are probleme mari cu lombara, s-a opintit si m-a carat vreo 100 de metri, atarnat de o aripa, pana la corturi, in ciuda rugamintilor mele de a nu isi nenoroci lombara cu mine…Eram impresionat si gandeam cu voce tare in cap, in timp ce masivul meu prieten ma purta incet…
Se fisura de ziua si prima gura de aer montan m-a pocnit in moaca de indata ce am crapat cortul. Treaba era nasoala caci urma sa ma reazem mai mult in dreptul cat strangeam cortul si puneam pe cal. Zeci de ganduri se adunau agitate si se inghesuiau gatuite la filtru…Ptiuh! Tacere in cap am zis! Pe rand! Norocul meu a fost ca imi scoate D-zeu in cale oameni adevarati atunci cand ma arde mai tare. Sunt un norocos!
….
Eram aliniati toti in acelasi colb de ieri si gata de plecare. Rahat! Am uitat sa imi incarc mp3 player-ul. Asta si faptul ca, surpriza din nou, nu pot sa schimb nici o viteza in sus. Ma doare de ma stramb…Si, deodata, imi pica de sus si raspunsul. Schimba la calcai, potaie! Bagi calcaiul sub pedala, prin fata si ridici apucand ca si cu un carlig. Urmau 300 km cu un Transfagarasan la pachet si totul la schimbat cu calcaiul…Merg de mult pe motor, dar trebuie sa recunosc ca m-am indoit de mine un pic si atunci s-a gasit scarbavnicul de mp3 sa ma lipseasca in casti de un Icon for Fire sau un Poets of The Fall…
Schimbam a 2-a, apasam brusc ambreiajul si agatam cu calcaiul pedala pentru a 3-a. La inceput motorul se tura un pic si intra putin in frana de motor pana trageam iar ambreiajul, caci nu apucam sa schimb suficient de repede. Dupa 40 km incepea sa ma jeneze tendonul lui Ahile. Il frecam prea des, insa cel mai complicat era sa aduc cutia de viteze la punctul mort pentru ca e nevoie de finete, iar eu trebuia sa folosesc calcaiul…M-am obisnuit repede si in curand nu am mai bagat in seama durerea constanta si nici tendonul. Adrenalina isi facea treaba, iar eu ma concentram la curbe, depasiri si la oglinzi. Avantajul meu, gandeam in spatele vizierei, este ca imi cunosc bine motorul actual, de mai bine de 4 ani. Il inteleg si stiu ce si cand sa-i cer, cum intra in viteze, cum franeaza spate si fata simultan si compesantoriu, cum sta pe curbe, ce face centrul de greutate acolo, cum lanseaza furca pe fata si amortizorul pe spate si mai ales cum se comporta cuplul si frana de motor (esentiala). Astea le inveti in timp si bine, daca nu schimbi motorul des, caci fiecare motoreta are particularitatile si comportamentul ei…
Ne-am oprit in ultima benzinarie inainte de intrarea pe Transfagarasan. De sus ne incerca usor o ploaie si lumea a inceput sa cotrobaie usor agitata prin bagaje dupa costumele de ploaie, cand Misu ne-a anuntat ca motoreta lui nu mai sare de 5000 de ture si de 80, pe langa un mers al motorului cam ciudat la ureche…
Dupa o cautare de 15 minute a unei chei cazute intre carene si scut (Toma a fost erou si a salvat ziua), impaiati bine in costume si cu gazul full, ne-am urnit incet pe superbul drum ce patrona zarea.
O silueta lunga si sinuoasa a unui imens sarpe impietrit printre munti, adesea cu inelele in nori, se desprindea luand viata parca din legendele Olimpului, de parca un titan dinaintea timpului, intr-o lupta epica, a aruncat sarpele imens din ceruri si l-a infipt intre munti, un strajer al eternitatii ce va sa fie tot aici cand noi vom fi demult plecati din lumea asta si Vaca biciclea parca dupa un ceas care avea minute la secundar…
Curba dupa curba, cu hau in drepta si versant in stanga, cu nori si soare, drumul ne-a lasat in parcarea dinainte de tunel. Pustiul de acolo ne ameninta ca daca nu platim 5 lei de motor, in conditiile in care de masina era 10 lei, cheama jandarmii…(daca ajungeti pe acolo, nu le faceti buzunarele mari hapsanilor!) Hmm, ce specimene locuiesc frumoasele meleagurile imi ziceam in casca…Nu am fi stat oricum mai mult de 15 minute asa ca ne-am urnit repede, agatand cativa Kurtoskalacs din mers.
Ploaia ne-a prins imediat dupa ce am parasit sarpele, dar nu cu burtile goale. Am apucat sa ne oprim la o terasa inca pe Transfagaran unde ne-am desfatat cu o masa calda si niste papanasi, apoi ne-am apucat iar de curbe. Mai faceam o pauza mica de cateva minute la o tigara. Ma bucuram de ea caci neputand sa ma mai ridic in scari, imi amortise dosul.
Cos tragea de curbe, urmat de Mitroi, apoi eu, Saru si Turbo in primul grup. Le-am aplecat si am inchis cauciucurile pana cand ne-a “sarit inima” intrand intr-o curba plina de nisip si cu ditamai craterul pe mijloc. A fost unul dintre momentele alea in care am strans din dinti si am mangaiat toate comenzile motoretei impreuna cu un flash “Pater Nostrum”. Saru aproape ca jura ca a dat drumul la unul dens pe crac si fara jena! Recunosc ca toti am avut aceasi senzatie frustrant de veridica…
Ploua si nu dadea semne de un viitor menajament. Se aliniau norii la orizont, prevestind un dus lung si umbra multa…
Eram patru si aveam un avans de cateva minute in fata. Ne-am oprit intr-o parcare betonata, pe marginea drumului si putin mai jos decat acesta, sa-i asteptam pe restul. Era bine. Imi mai odihneam piciorul pe jumatate beteag. Se umflase in bocanc, dar inca calcam in el. Toma suna si tocmai ne anunta ca motoreta lui Misu a cedat de tot si nu mai vrea cu el. Urma sa vina John desi mort de obosit, cu duba lui de cartofi, sa incarce motoreta si sa o duca la Bucuresti. Nu avea rost sa mai asteptam. Incalec pe motor, ma asigur st / dr si dau sa plec, dar calul se inclina brusc pe partea stanga. Roata putin virata, proptita in asfaltul care era mai sus decat parcarea, a alunecat. Pun repede piciorul stang si beteag, din reflex sa o sprijin, dar instinctul de autuconservare si durerea nu ma ajuta prea mult. In alte circumstante as fi rezemat-o usor de pamant sau as fi tinut-o, dar asa o las sa cada intre picioare analizand repede daca nu am sexat de tot piciorul…Bucataru (sa traieti Bucatare, te pup!) se opreste pe partea cealalta a drumului si dupa 2-3 minute ma incarca in spate si ma ajuta sa incalec iar pe motor. De data asta nu cred ca mai pot calca in picior, dar vad ca macar mai pot schimba vitezele. La calcai, dar inca pot…
Pe rand, Curtea de Arges, Bascov si Pitestiul se pierdeau in spatele nostru…Usor, intram pe autostrada A1. Cerul parca se inchidea la culoare invers proportional cu deschiderea vanelor. De acum incepuse sa dea bine cu apa in noi (urmeaza o parte pe care nu o recomandam ca etalon de urmat sau incercat. De preferat este sa va opriti la un ceai cald, sa asteptati sa treaca apa si apoi sa calariti linisititi…)
Era primul km de autostrada si perdeaua se tzesea incet dar sigur. Ma intrebam retoric si tot in aceeasi casca, pe unde am ratacit panarama de stergator de deget pt viziera, in timp ce crapam viziera la juma de minut sa se dezabureasca. Apa curgea de acum pe manusile si bocancii deja saturati urmandu-si linistita ciclul in natura. In spatele meu si a lui Cos, se aliniau motoarele bine spalate…
Borna arata km 50 si ceva parca si cerul trecuse de la cana la galeata. Turna pe noi supart de parca tinea cu tot dinadinsul sa ne spele de tot colbul din Plaiul Foii, uitand ca s-a dus demult…Motoarele mugeau constant si sigur sub cerul dezlantuit….
Pe la km 40 a inceput sa dea de sus de parca anunta al 2-lea stres a lui Noe si nici semn de vreo arca…doar noi motoarele si raurile din cer mictionand cu presiune peste noi.
Mergeam cu 100-110, insa constant si usor usor eu si Cos ne-am distantat de restul. Orice incercare de semne se pierdea in negura furtunii si in imposibilitatea de a fi percepute din spate. Principala noastra ghida erau stopurile si umbra de reflectorizante care se mai distingea din parapetul din stanga noastra si noi o tineam constant 100-110…Mai depaseam, mutandu-ne pe banda a 2-a, ca mai apoi sa revenim succint pe prima, dupa ce invariabil ne trezeam cu cate un pitziponc dandu-ne nervos flash-uri din spate in acele cateva secunde de banda doi. Ni se parea ca pedalam putin cam repede pentru furtuna aia, dar ne saturasem de murat. Cateodata, se facea lumina brusc si un arc maiestuos lega cele doua taramuri in razboi, in timp ce noi ne limitam la a ridica degetul aratator spre cer…Depaseam si ne intrebam cand ne va pune un destept o frana in fata ca s-a cacat pe el de la un fulger, nu il diclim prin perdeaua deasa de apa si ne agatam de antena lui de plafon…Probabil ca era doar o chestiune de timp sau noroc…
Nu trecu mult si am tras repede in proxima benzinarie. Cos cauta masca de neopren. Se saturase demult de biciul stropilor de ploaie pe fata din cauza openface-ului. Am postit o tigara in causul palmei cu un filtru imbibat de ploaie, cand s-a apropiat de noi un membru de la Romantic Bikers. Omul nu avea costum de ploaie. Venea de pe Dealul Negru si nu se pregatise. Ne-a intrebat daca putea sa dea join, in conditiile in care nu am fi depasit 120. Nici pomeneala, l-am asigurat ca e viteza maxima si se va intampla rar.
Autostrada murata si noi odata cu ea, parca nu se mai termina. Calaream instinctual, semi-orbi, printre blocuri de tabla abia clipind din stopuri, prin valurile de apa si intunecimea unei autostrazi prost intretinute, macinand in singuratatea castii “Doamne, tu tii acest ghidon. In mainile tale ma pun. Du-ma acasa bine!”
Ne-am gasit toti in ultima benzinarie inainte de intrarea in Bucuresti. Radeam, cu bocancii in maini desertand apa, storceam manusile, fumam frenetic si faceam poze de grup in timp ce Vaca mai avea sa faca cca o jumatate de ora pana la noi…
M-am departat un pic de grupul viu colorat, am iesit schiopatand de sub copertina statiei, din nou in apa si m-am uitat in sus multumind, desi ploaia continua tacuta sa-mi inunde fata…
IMG_20170701_095235 (1)20049089_1959595494066302_2092730995_oIMG_2350 IMG_1948IMG_1959IMG_1977IMG_20170701_154612IMG_20170701_154400IMG_20170701_154352IMG_20170701_154541IMG_20170701_132650IMG_20170701_095252IMG_20170701_154503IMG_20170701_095358IMG_20170701_132613IMG_20170701_154409IMG_20170701_154257IMG_2347 IMG_2349 IMG-20170703-WA0066 IMG-20170703-WA004219911786_1959595180733000_1583850015_o


NDX

Bikers For Humanity, Cumpana, Constanta, 2017

Pielea ma ardea parca mai tare sub geaca, acum ca mai aveam putin pana la perna. Motorul era deja pe cric si eu ma impleticeam incet spre usa casei in timp ce bagajele urmau sa ramana pe bietul catar metalic, inca cel putin o zi. Putzeam la propriu si din toate ungherele lesului animat. Ma minunam si eu de unde si ce ma mai propaga in opinci, dar se simtea cald si bine. Era sentimentul acela pe care il ai cand ai reusit ceva care ti-a depasit asteptarile… Ah…perna! Asteptam sa-mi rupa filmul, dar el se incapatana sa treaca pe replay, insa de data asta pe FFW. Acelasi catar, acum pe cric si la fel de incarcat, se precipita in dupa-amiaza de 2 iunie, repede pe poarta si ateriza in ultima benzinarie Mol, dinaintea intrarii pe autostrada A2. Urma sa ridicam cricurile la orele 14:00 si ne astepta un drum spre acelasi litoral, drum despre care, sincer, mi-am cam pierdut interesul de ceva vreme. Nu are nimic de spus, cu exceptia modului in care il condimentezi tu, singur sau alaturi de tovarasii de drum. O singura variabila merita consemnata in aceasta ecuatie: nici un drum nu este identic cu celalalt. Daca ar fi sa ma intrebi de ce, nu as sti sa iti dau un raspuns concis, insa as putea veni cu sute de exemple. Asa se facea ca siluetele om-motor, lasau umbre miscatoare pe griul dungat intrerupt, deformandu-se pe alocuri de la caldura. Am ales sa merg ultimul, inchizand grupul. De departe este cel mai bun loc, pentru ca poti vedea tot ce se intampla in fata si mai este si view-ul magnific dat de organismul viu format din siluetele de mai sus. In fata mea, “Bucataru” macina usor km sub greutatea choper-ului croit parca pe masura lui. Vantul ii anima steagul BH prins de sisy-bar, cand acesta dadea semne vadite ca vrea sa evadeze. Nu stiu cand am ajuns langa el, semnalizandu-i problema prin semne specifice, si dupa o oprire scurta, ne puneam iar in miscare, de data aceasta, pentru a ne opri in 7-800 m. “Bucataru”, prinsese steagul cu soricei dar uitase manusile pe rezervor… Acum graiau prin semne evidente, ca un tir le-a luat pe talpi, insa erau intregi… Intarzierea cumulata din cele doua opriri, sa zicem ca ar fi totalizat cca 10 min….poate unele dintre acele minute de intarziere pentru care multumesti si te pun pe ganduri tare de tot… Asta cerneam in timp ce treceam pe langa un accident grav ce se intamplase cam cand ar fi trebuit noi sa trecem prin acel punct al autostrazii, daca nu intarizam “aleatoriu”…In sant, un camion cu cartofi si un autoturism, ambele rasturnate, isi cereau tributul in victime… Am incetinit dar nu ne-am oprit. Era deja multa lume si se acorda primul ajutor. Dupa calculele mele nu trecusera mai mai mult sau mai putin de 10 minute… [de aici cuvant inainte, urmeaza 4 randuri peste care poti sa sari daca nu ai baut suficient sau nu ai fumat ce trebuie ) ]
A urmat o discutie foarte filozofica la cafea, pe marginea subiectului “soarta este scrisa si nu poti schimba absolut nimic pentru ca este un interval inchis, destinul fiind singurul interval deschis din spatiul matematic {Soarta}, in care iti poti ajusta drumul si face alegeri cu impact cauzal, fara insa a putea afecta nodurile principale, scrise si inalterabile”.
A circulat cafeaua si gandurile prin noi, in flow-ul dubios descris mai sus (nasol daca nu ai citit alea 4 randuri pt. ca trebuie sa te intorci) si pe nesimtite ne-am trezit in campul Bikers for Humanity din Cumpana. Am odihnit dihaniile metalice in zona frumos delimitata, am montat corturile si ne-am prezentat la debreef-ul de la 19:00, conform programului afisat pe site. Urma sa “citim” cumpatat pentru ca venea peste noi o zi cu 8 ore de munca pe bune, exceptand pauza mesei de pranz si de tigare. Si cum nu suntem prea buni la respectat reguli, am “citit” pana ne-a amortit echilibrul…insa nu inainte de a beneficia de un discurs pasional al d-nei primar din Cumpana, unde ni s-a inmanat revista locala, noua, “bikersilor din Iad” asa cum am fost botezati de distinsa gazda.

Alarma misca telefonul care aluneca agitat prin cort. Era o dimineata de Sambata frumoasa, insa care se anunta darnica in grade. Batuse de 8:00. M-am luat si pe mine si am taiat-o repede la cortul de campanie pentru protectia muncii si semnarea documentelor specifice, apoi a urmat formarea echipelor de lucru, pe specialitati. Fetele au fugit repede la zugraveli interioare crezand ca scapa usor. La pauza de masa erau ornate de parca cineva ciufulise o bidinea de ele. Altii au ales placarea podului casei cu vata minerala si inchiderea cu OSB. Credeau ca va fi usor, asta pana cand au fost bagati in combinezoane cu gluga si au priceput ca aia e sauna la purtator, mai mult decat protectie. Unii s-au orientat la lucru pe schela, la tencuiala decorativa, o alta formatie, la legat fier pentru centuri si grinzi. Mi-aduceam aminte de discutia de cu o seara inainte, cu Cos. Desi am ramas la zidarie, inca sovaiam vazand pofta soarelui de noi. Dar, rapid s-a ajus si la cererea voluntarilor pentru echipa de zidari. Ne-am trezit facand, toti din BH, pasul in fata. Urma soare si munca grea, dar la fel de bine, urma sa ridicam paharul la final admirand ce a crescut din mana noastra. E usor sa distrugi si nu ramai decat cu amar, sau mai rau, nu simti nimic. E greu sa ridici si, ceea ce trece prin tine dupa aceea, iti incalzeste fiinta de parca ai fi crosetat pamantul din fire vii de lut…
Asa ne-a prins pranzul, punand BCA peste BCA, cu cate un cancioc de mortar dedesubt. Zidurile cresteau si o faceau mai repede decat le-am dat credit. Eram 18 oameni, cate 4 pe fiecare zid si Toma cu Fane la malaxat mortarul de zidarie.
-Toma, ce e ma, mortarul ala? E pisat! Uite Cip, vino sa vezi arta, ma striga Fane in timp ce eu taiam la un bloc de BCA. Eram 18 si nici unul nu isi castiga existenta din asa ceva, dar treaba mergea si o facea ireal de bine. Ne mai intra praf in ochi de la taiat BCA, ne mai indreptam de sale de la galetile cu mortar si de la carat material, dar nici unul nu se lasa. Trasam, masuram, zideam, ridicam sforara de nivel si o luam de la capat. Se zice ca timpul petrecut impreuna leaga oamenii si ca tinzi sa te incojori de oameni care te distreaza, te fac sa razi, dar cred ca greul dus impreuna leaga sau intareste prieteniile cinstite. Este greu de exprimat in cuvinte ce simteam cand fratii mei munceau cot la cot cu mine si fara a astepta rasplata, doar din dorinta de ajuta pe altii. Asudam toti laolalta in soare, pe placa, printre mortare si ziduri, faceam glume de santier si beam fiecare din apa celuilalt…Ne injuram, ne bateam pe umar si cantam…
Mitra mai aducea un BCA si ne invita la el cand va sa se apuce de casa, in timp ce Alin sculpta in cate un BCA, ba un falus, ba o pereche de sani sau emblema Bikers for Humanity. Blocurile au ramas zidite ca dovada vie ca zidurile alea au fost ridicate de “bikersii din iad” ai d-nei primar :-)
Ne-a prins ora 17:00 bronzati cu maneci, ca tractoristii, uitandu-ne la ce am reusit sa terminam. Ridicasem un etaj de cvadruplex intr-o zi! Nu este lucru putin si pot spune ca am vazut multe echipe de zidari radicand ziduri iar noi eram o adunatura, tehnic vorbind, de necalificati…
Stateam mandru cu berea in mana si ma uitam la ce crescuse din mainile noastre. Imi venea in minte vorba unui clasic in viata “berea are acelasi gust si fara voi!” si, poate acum mai mult decat oricand, realizam cat de mult se insala. Berea nu are niciodata acelasi gust…Ma gandeam la vorba asta si la cat de mult imi doream sa fi fost cu noi, toti fratii, pentru ca experienta asta nu era de eludat…
Pe negandite m-am trezit cu Cos langa mine. Se uita si el tot acolo…Pot sa pun pariu ca o parte din gandurile mele erau un ecou in mintea lui si nu numai, ca intr-o constiinta de stup. Stiu ca m-a convins sa “evadam” pana in Vama si, dupa ce am incercat fara succes sa il conving si pe Toma, m-am trezit calarind. Lume multa in Vama si pestrita, dar nu-mi era de mirare. Ne-am vazut cu Varanu si cativa amici, l-am predat pe Turbo si ne-am asezat la o tigare. Stiu ca i-am spus lui Cos, atat: vreau sa imi bag picioare in mare cateva minute si o taiem inapoi. Nu stiu daca am intors meduzele cu vreascurile in sus sau am oxidat pestii, dar am reusit sa ma intorc cu blugii uzi pe mine, in Cumpana. Macar eram multumit ca am luat marea in talpi. E terapie, promit!
Noaptea ne-a prins in plin chef, cu un Hrubi fericit si cantand Cargo. Roabele veneau una dupa alta, purtand la refuz berile si gheata. Undeva gratarul abia se terminase , cocosand din nou 2 oale mari cu carnati si mici. Cred ca ceva proroc fals sau, la betie, a prorocit ca are unde sa intre atata mancare si bautura. La pranz, insasi d-na primar ne-a servit cu sarmalute, placinta dobrogeana si gogosi. De cu o seara inainte ne-a adus pizza si nu eram decat vreo 150 de lupi…
Nu stiu cand mi s-a rupt filmul. Am incercat sa stau cat mai mult adunat in capul oaselor mele, insa oboseala si berea m-au impiedicat sa mai gasesc iesirea din cort. Dadusem o fuga la el sa caut un hanorac, dar mi l-a ascuns si mi-a dat saltea la schimb.
Dimineata ne-a gasit in viteza, cu bagajele pregatite. Ne-am luat la revedere de la gazde dupa ce au mai facut cateva poze cu noi. Aveam sa aterizam la parintii lui Fane. Oamenii ne asteptau cu un bors excelent, cu placinta, cozonac si prajituri. A fost una dintre mesele acelea de care iti aduci aminte mult timp (sa traiesti, Fane!) Ne-am inghesuit unii in altii, am ras, am impartit mancarea, ne-am “batut” pe verdeata de pus in ciorba, pe ardei si pe coliva. Desi ghiftuiti, am mancat cu pofta si cu mare drag unii langa altii, asa cum manca fratii, cot langa cot, apoi ne-am intins pe marginea drumului, vis-à-vis de motoare, la o tigare si o caterinca.
Drumul de intoarcere, deja prea des batut, ne-a asezat in doua grupuri organizate si ne-a lasat pe fiecare de pe unde ne-am urnit spre Constanta. Nu stiu cu ce au plecat unii din Cumpana, dar un lucru este cert. Eu m-am intors mai plin de acolo si nu neaparat de la mancare…FB_IMG_1497207125990

FB_IMG_1497207427620

 

FB_IMG_1497207418649

FB_IMG_1497207398798

FB_IMG_1497207348456

FB_IMG_1497207339540

FB_IMG_1497207323507

FB_IMG_1497207314153

FB_IMG_1497207297760

FB_IMG_1497207283636

FB_IMG_1497207274738

FB_IMG_1497207268819

FB_IMG_1497207259645

FB_IMG_1497207252826

FB_IMG_1497207245551

FB_IMG_1497207239135

FB_IMG_1497207143454

FB_IMG_1497207134357


NDX

Manesti 2017

Ediţia cu numărul 5 a venit cu o noutate în organizare şi amplasarea în locaţia deja cunoscută multora care apreciază o întrunire relaxată în compania oamenilor frumoşi adunaţi de prin toată ţara. Deşi zona de campare şi parcarea au rămas în acelaşi loc, nu acelaşi lucru putem spune despre elementele cheie ale întrunirii, focul de tabără, scenă şi zona meselor, lucru datorat unor chichiţe birocratice, pe care noi am încercat să le rezolvăm cât mai bine. Anul acesta nu am fost prea norocoşi cu vremea care a considerat că trebuie să ne ude puţin, în special sâmbătă seara exact în perioada în care aveam organizat concertul “Cântecele unui Derbedeu” cu Ovidiu Niculescu şi Jaja, dar asta nu ne-a împiedicat să facem o reconfigurare şi să vă oferim un “concert de cameră” în zona meselor protejaţi de picăturile de ploaie sub zecile de umbrele. Conform zicalei “tot răul spre bine” considerăm că acest lucru a oferit concertului o notă personală şi o interacţiune mai apropiată între artişti şi spectatori. Am încercat să ţinem cont de recenziile voastre de anul trecut şi considerăm noi că am îmbunătăţit condiţiile, nu ezitaţi să ne înştiinţaţi ce consideraţi că trebuie îmbunătăţit şi ne vom da toată silinţa ca la anul Manesti-ul să ne fie o gazdă şi mai primitoare. Vă mulţumim pentru participare fraţi motociclişti de pretutindeni şi vă aşteptam cu bine la anul, la următoarea, până atunci asfalt uscat şi mulţi km frumoşi!
IMG_4460 IMG_4461 IMG_4462 IMG_4466 IMG_4475 IMG_4483 IMG_4486 IMG_4487 IMG_4491 IMG_4494 IMG_4502 IMG_4515 IMG_4517 IMG_4568 IMG_4569 IMG_4581 IMG_4582 IMG_4616 IMG_4736 IMG_4738 IMG_4793 IMG_4854 IMG_4919 IMG_4920 IMG_4948 IMG_4976 IMG_5036 IMG_5043 IMG_5055 IMG_5059 IMG_5064 IMG_5068 IMG_5077 IMG_5078 IMG_5084 IMG_5088 IMG_5090 IMG_5097 IMG_5104 IMG_5193 IMG_5196 IMG_5210 IMG_5214 IMG_5217 IMG_5225 IMG_5262 IMG_5296 IMG_5327 IMG_5340 IMG_5375 IMG_5410 IMG_5417 IMG_5423 IMG_5491 IMG_5581 IMG_5583 IMG_5584 IMG_5588 IMG_5590 IMG_5595 IMG_5603 IMG_5611 IMG_5623 IMG_5634 IMG_5669 IMG_5688 IMG_5692 IMG_5700 IMG_5725 IMG_5726 IMG_5756 IMG_5776


NDX

Dupa o perioada de lunga asteptare si demersuri am reusit cu greu sa organizam editia a-VIII-a a marsului de constientizare a participantilor in trafic de existenta motociclistilor ! Noi am anuntat voi ati participat si credem ca ne-am facut auziti si vazuti chiar daca pentru putin in traficul din Bucuresti, desi ne repetam ne dorim sa nu mai fie nevoie sa organizam astfel de marsuri dar pana atunci mai avem mult.

Seara am fost onorati de numarul mare de participanti la petrecerea organizata in Presa Pub unde speram sa va fi simtit macar pe jumatate cum ne-am simtit noi. Va multumim in continuare ca ne sunteti alaturi la toate evenimentele pe care le organizam si va dorim sa ne vedem cu bine ! Asfalt uscat !
17424950_1428187387203718_7461006371970029467_n17424756_1428189767203480_8567730583744726626_n
17425829_1428186977203759_5448821923904847699_n 17458036_1428188703870253_4709459633373648524_n 17458130_1428188587203598_7412864892604783084_n 17458284_1428187697203687_7293194194575451429_n 17458285_1428188657203591_3479798032946434973_n 17458341_1428187213870402_4145356558394279969_n 17498484_1428189770536813_5035049776921949338_n 17498559_1428187283870395_2210754788059301727_n 17499247_1428189293870194_1661490220924871331_n 17499403_1428187813870342_3914917810903355626_n 17499407_1428189083870215_9151701120395263040_n 17523011_1428188447203612_8232248407661215608_n 17523090_1428186993870424_6508348736142395865_n 17523105_1428186870537103_6326352290150102289_n 17523585_1428189087203548_5724560681150217274_n 17523626_1428187450537045_97927166607702018_n 17553611_1428187183870405_952375004652539971_nIMG_2963 IMG_2965 IMG_2966 IMG_2968 IMG_2970 IMG_2971 IMG_2972 IMG_2975 IMG_2976 IMG_2977 IMG_2980 IMG_2983 IMG_2985 IMG_2987 IMG_2988 IMG_2990 IMG_2992 IMG_2994 IMG_2998 IMG_2999 IMG_3000 IMG_3001 IMG_3002 IMG_3006 IMG_3008 IMG_3011 IMG_3013 IMG_3017 IMG_3022 IMG_3024 IMG_3026 IMG_3029 IMG_3030 IMG_3032 IMG_3033 IMG_3036 IMG_3039 IMG_3042 IMG_3043 IMG_3044 IMG_3045 IMG_3046 IMG_3047 IMG_3048 IMG_3049


NDX

Intrucat este 1 Martie, ne-am gandit sa continuam traditia si sa luam cu asalt strazile vanand soferite pe care le-am surprins cu un martisor viu in forma de zambila parfumata, un flyer si un stiker ,urandu-le o primavara frumoasa si la multi ani din partea motociclistilor si indemnul de a fi atente in oglinzi si la noi motociclistii ! Deci inca o data doamnelor si domnisoarelor, Black Helmets va ureaza la multi ani si o primavara cat mai frumoasa !
EDD_6634 EDD_6635 EDD_6636 EDD_6638 EDD_6639 EDD_6641 EDD_6643 EDD_6645 EDD_6649 EDD_6651 EDD_6655 EDD_6658 EDD_6664 EDD_6666 EDD_6669 EDD_6671 EDD_6673 EDD_6675 EDD_6677 EDD_6688 EDD_6693 EDD_6699 EDD_6702 EDD_6705 EDD_6710 EDD_6722 EDD_6725 EDD_6734 EDD_6736 EDD_6743 EDD_6745 EDD_6746 EDD_6749 EDD_6750 EDD_6756 EDD_6764 EDD_6766 EDD_6768 EDD_6778 EDD_6783 EDD_6803 EDD_6808 EDD_6812 EDD_6827 EDD_6831 EDD_6837 EDD_6838


NDX

Cabana Voina

Doar Cabana Voina pentru mulți, pentru familia BlackHelmets o cabană a prietenie și a voii bune.
Cei mai nerăbdători dintre noi s-au grăbit să ajungă de vineri și pozele lor de pe facebook cu asfințitul dintre brazi și cu cănile înroșite de vin fiert, ne-au făcut așteptarea și mai lungă. Majoritatea ne-am întâlnit sâmbătă la KFC-ul din Militari și dup-o cafea și două țigări sudate la 08:00, ne-am înșirat pe autostrada București-Pitești, via Câmpulung unde ne-am și oprit să luăm d-ale gurii: jack, timi și alte răcoritoare. Pe drumul ce urca spre cabană, ia zăpada de unde nu-i, măcar dacă luam după noi câțiva saci din București ca s-avem de-o bulgăreală, dar continuăm încrezători cu gândul la pozele de c-o seară înainte pe care le derulasem cu invidie. Odată ajunși, am realizat că pozele au reușit doar în mică măsură să surprindă tot frumosul, ați mai văzut o cascadă înghețată?! Nici mulți dintre noi. Frumos-frumos, dar parcă lipsea ceva, o sticlă de tărie făcută poștă și o poză nu de grup ci de familie. După-amiaza a fost o recreere totală, unii au plecat în drumeție pe munte, alții și-au dus copiii la derdeluș, iar cei mai mulți au pus țara la cale trasând pe hartă excursiile din sezonul ăsta. Seara s-a grăbit să vină și odată cu ea un frig d-ăla de la mama lui, care parcă punea singur vinul la fiert. Unii zic că dacă mergi la munte și nu tremuri cu o cană de vin fiert în mână în jurul grătarului, degeaba ai fost; ei bine înclin să le dau dreptate. Altă vorbă din „popor” spune că cine n-are măcar un prieten bucătar să-și facă, noroc că al nostru face parte din club și de fiecare dată, grătarul este un real succes. Cu un asemenea pansament gastric, n-ar fi fost păcat de roșcata aia demidulce căreia nu-i ținea nimeni companie?! Seara a fost lungă și dacă n-ați mai încercat până acum să jucați „mima” târziu, este o distracție garantată, deși unii vor avea nevoie de pastile pentru cap a doua zi. Nouă de obicei nu ne plac diminețile, pentru că…și pentru că tre’ să plecăm, dar nu-i bai, a fost doar prima ieșire BH pe 2017 și suntem convinși că anul ăsta va fi unul grozav! D.B.SIMG_2032 IMG_2039 IMG_2043 IMG_2052 IMG_2055 IMG_2056 IMG_2086 IMG_2094 IMG_2120 IMG_2121 IMG_2143 IMG_2145


NDX

Lepsa- Intre dealuri

Responsabilul cu vremea nu-i întotdeauna motociclist mai ales atunci când hotărăști o excursie cu o lună înainte, în plină toamnă; așa că week-end’ul ăsta ne-a prognozat să fim conservari, dar să derulăm înapoi.
Din seria pe unde mai facem o ieșire de două zile, drumul Focșani – Târgu Secuiesc părea un traseu care întrunea toate condițiile: curbe, munte, un 500 de km dus-întors de bun-simț. Începem cu vreo două săptămâni înainte să ne numărăm pentru a rezerva o pensiune în zona Lepșa, punct care marca jumătatea traseului. Printre discuțiile administrative se putea întrevedea deja un tumult tacit, în fond putea reprezenta o ultimă ocazie să ieșim, în condiții umane, cu mobrele pe anul acesta. În virtutea fanteziilor proprii toți ne imaginam cum o să închidem cauciucurile și cum vom reuși cu greu, de zâmbetul larg, să ne dăm casca jos. Timpul trecea, gândeam optimist și speram că dacă vremea va fi rea măcar să nu fie chiar atât de rea, pentru că în atâția ani de motociclism ne-am obișnuit cu ploaia, sincer nu mi-aduc aminte de vreo excursie în care n-am încasat măcar o ploaie. În ultimele zile am acordat mai multă atenție prognozei meteo decât obișnuitelor „probleme” ale prietenelor / soțiilor noastre, dar n-a fost să fie, pe lângă temperaturile scăzute se anunțau lapovițe și ninsori. Nu ne-a rămas decât să ne aciuim în mașini și sâmbătă dimineață am reușit să plecăm aproape la ora stabilită. Pân’ s-ajungem la Buzău aproape că ne întrebam ce dracului prognoză meteo am urmărit, ținând cont că un soare timid ne pâlpâia în parbriz. Spre satisfacția frustrărilor noastre a început să bată vântul și să plouă mărunt, apoi mai des; am ajuns la cazare pe o vreme nehotărâtă, scurtele reprize de soare erau urmate de precipitații reci. Ce-i drept câțiva motocicliști ne-au trecut pe la poartă și urmărindu-i cu jind ne-am răsucit cuțitul în „rană” adâncind-o. A urmat un lung grătar puțin mai tăcut decât cele cu care eram obișnuit, ceva lipsea, poate veșnicile discuțiile în contradictoriu despre cum să abordezi virajele sau cum să frânezi eficient, dar chiar și așa o ieșire mai puțin cu motorul nu ne făcea mai puțin specialiști și până la urmă discuțiile sub pretextul fin al alcoolului au „deraiat” în sfera moto.
Bun și cam acesta reprezintă momentul zero, când fiecare dintre noi are o versiune proprie despre cele întâmplate. Poate doar cei doi supporti care în urma unor probe „de foc” la propriu au devenit prospecți, ai clubului Black Helmets, pot oferi o variantă veridică, dar lucrurile mari tind să fie învăluite de mister. Așadar s-a încins o petrecere demnă de cele cu care v-am obișnuit și restul este can-can, că doar tuturor ne place șprițul și n-ar fi nici prima și nici ultima oară când ne trezim mahmuri, că doar suntem bărbați și sintagma de-a doua zi „nu mai beau” nu mai este demult uzitată printre noi motocicliștii. Dimineața ne-a întâmpinat cum nu se putea mai „bine” cu ceață, vânt, ploaie și-am horătât să facem cale-ntoarsă, fără să mai ajungem la Târgu Secuiesc și să ne întoarcem pe Cheia sau DN1.
Așadar, nu ne-am dat cu mobrele, dar pariez că niciunul dintre noi nu consideră week-end’ul ăsta pierdut, pentru că mai bine să te „ningă” în Vrancea decât să ai soare-n București și cum familia BH găsește prilej de distracție în orice context, da, a fost o altă excursie de pomină și acel „cum ar fi fost dacă era soare și noi călare pe mobre” ne va oferi oricând entuziasmul de a planifica o nouă ieșire! D.B.dsc00554 dsc00556 dsc00561 dsc00566 edd_5438 edd_5452 edd_5454 edd_5457 edd_5464 edd_5474 edd_5502 edd_5511 edd_5532 edd_5547 edd_5552 edd_5571 edd_5628 edd_5633 edd_5696 img-20161017-wa0056 edd_5708 edd_5754


NDX

Siriu-Cheia in pastel de toamna

17-18.09, Bucuresti – Siriu – Sacele de Brasov – Cheia – Bucuresti si cca 500 km
“Sarpele zi Zig Zag-ul”

Daca ranesti prin noroiul amintirilor, asa suna !…..Ca de prin filmele cu chinezi zburatori si totusi expresia este mai contemporana cu noi decat lasa de banuit la prima vedere…
Varianta metaforica sau sinonimul mai ancorat in realitate, in lumea noastra a motociclistilor, te conduce destul de repede catre ceva sinuos, de preferat drum si nu om.
Gandurile astea mi se derulau in casca in drumul spre intoarcere, stii tu, acolo unde esti singur tu cu tine, motorul tau si sarpele sau zig zag-ul…
Indreptam silueta om-masina ca apoi sa o culc spre dreapta si mai apoi pe stanga, curba dupa, curba, km dupa km. Adrenalina se varsa in sange fara sa anunte. Isi facea repede efectul ca mai apoi sa se elibereze treptat pe o portiune de drum mai potolit, ce-i drept scurta. Motorul vuia in trepte inferioare si ture mari, pentru frane de motor ca apoi sa accelereze progresiv, gumele incise de-acum binisor, imbratisau asfaltul uscat si nu-i mai dadeau drumul. Isi faceau treaba bine, din cand in cand datorita vitezei si a curbei atacate un pic prea repede pentru ea, tineau sa-mi aduca aminte sa nu cer mai mult decat pot sa duc, intrand intr-un voblaj usor. Damn tobe ! I just love them. Rag ca doua leoaice in calduri…
Aici ma simt dator sa va spun “kids don’t try this at home” pentru ca se poate lasa cu indispensabili maro sau mai pe romaneste “cacat la cur”. Nu depasiti in curbe in care nu aveti vizibilitate, mai ales un alt motociclist cu mana in gaz, cand vine ceva din sens opus si tocmai se intra intr-o curba periculoasa in care evident nu ai vizibilitate, altfel urmeaza o jonglare si “aducere” din frane de toate tipurile si ajustaje pe care daca genetic nu esti conceput sa le duci si daca scapi fara sa te prajesti, arunci chilotii la primul cric. Am fost tentat de vreo doua ori sa ma verific, trebuie sa recunosc…
Cam asa se dilata perceptia mea prin viziera, printre versantii impaduriti sau ciopliti doar in piatra rece. Ganduri imperfecte crosetate din senzatii complexe strigau “In plm, sunt VIU !”, la fiecare crestere de puls, la fiecare iz de cauciuc ars care se strecura in casca din cauza unei frane mai brutale. DA, suntem defecti din nastere, pasiunile ne macina, ne urca sau ne pun la pamant, dar intr-un final aduna totalul in noi pe care il citim la ultima statie si eu vreau sa nu ma plictisesc la aceasta ultima lectura.
Esuat printre senzatii, ganduri si trairi mi-am adus aminte ca traiesc ACUM. Maine este azi, asa cum, prin inversiune conceptuala, ieri m-a facut ceea ce sunt ACUM pentru ca traiesc…

Cu o noapte in urma
Ptiuh, al naibii ceas, ori ma minte ori il sparg preventiv. Arata in sictir un 5 dimieata si eu sunt deja treaz de o ora. Rabdarea scartaie in mine de cand m-a gasit orizontala. Incerc sa ma mint ca am dormit destul, in drum spre baia din care ies in 5 min, apuc ceva repede din mers pentru matz si ma arunc in echipament (de data asta full). Azi este distractie. Azi si maine am parte de ce iubesc neconditionat eu la drum: sarpele, zig-zag-ul ma-sii sau curbele.

-Iuliane hai ba in plm ca stam dupa tine de 20 min si pe tine te doare in shtoaca ! Cam asa incepea dimineata in benzinaria Mol Colentina.
Dupa suma maciucilor dirijate catre un singur hall, ne punem in miscare spre Buzau via Urziceni. Ne-am decis sa nu mai vizitam monotonii Vulcani Noroiosi si sa ne oprim direct la Penny din Patarlagele unde am luat mancare pentru masa de seara si dimineata. Nu am dibuit carnea de gratar care sa ne faca pe plac si in scurt timp ne-am urnit catre Nehoiu unde am gasit o carmangerie excelenta. Rar am prins carnati atat de buni (putin afumati)…
Putin mai sus gaseam si crama de-acum mult asteptata. Deranjam gazda de la masa care se prezinta la usa intr-un tricou cu Iron Maiden nascand in mine o tendinta de “bate palma coaie!”. Degustam scurt, agatam un demisec alb si un merlot de asemenea foarte reusite si ne lipim iar de drum. In total, mancare pentru cele doua mese si bautura – cca 30 lei de pers. Trebuie sa recunosc ca ne-a fost mai mult decat necesar.
Trecuse binisor de ora pranzului si ne hotaram sa urcam inca 10 km fata de punctul unde trebuia sa facem dreapta, spre Cabana Valea Neagra. “Soacra” ceda nervos. Certa o Laura, pe noi, la naiba pana si pe caine! Trebuia sa ii umplem pronto tuburile cu o zeama ca sa nu ii captusim frigiderul, ulterior, cu carne. Lasati-ma in pace, nu vorbiti cu mine, maraia el printre ardeiul iute si lingura. In scurt timp, dupa o siesta foarte scurta, ne-am inturnat la rascrucea unde trebuia sa ne lasam in dreapta si, dupa ce am mai ratat-o inca o data cu vreo 50 m, reusim sa ne punem pe calea dreapta pana la cabana. Un drum de tara, practicabil ne-a adus aproape de un pod peste rau, de cca 70 m lungime. Ne-am oprit intrebatori langa el citind pe o tablie balanganind in ritmul aceluiasi pod, pe care scria “are voia sa treaca doar o masina”. Si ne-am urnit usurel…Podul este facut din cabluri si o structura metalica usoara, pe care sunt prinse scanduri si doua talpi de rulare din tabla profilata. Doame si ce scartaia a jale cu fiecare dintre noi…Pe podul ala, daca nu iti vine si trebuie, treci cu motorul o data si sigur te taie nefiresc de rapid, evident un caca. Daca agati un felinar de el (de pod) si il treci noaptea, la luna plina, jur ca daca trage o vulpe un partz, lesini cu mainile pe piept si picioarele inainte!
Nu trecu mult pana la sprijinitul pe cric, langa o cabana mare, rustica, construita din lemn, cu multe camere, dependinte si un foisor generos, asezata la baza unui versant impadurit. Dupa o primire calduroasa din partea gazdei, ne-am aruncat bagajele in camere, ne-am reglat cu banii si ne-am apucat de gratar. Si ce bine a dat Fana din vreascuri….Ceafa, mici, carnati, ciuperci umplute cu branza si piper, cartofi la jar, you name it. A urmat o seara traznet, cu o masa rotativa pe care am pus de toate, pe care o invarteam si de pe care serveam dupa pofta inimii, o seara marca BH, cu vin, povesti, mima pe echipe si palinca sau Jack peste ele ca sa iasa sandwich-ul ideal. Mistoul si voia buna erau la ele acasa. Am ras aratandu-ne cu degetul pe sine si pe restul.
Timpul a trecut repede, Mitra a sters-o mult prea devreme la culcare (pe la 22:30), invocand luna plina si un cap greu, strain de el, in timp ce Fana reitera vorbe de duh deja cunoscute, Saru si Toma se “iubeau” din vorbe ca la inceput si Soacra nu mai reusea sa se certe decat pe el, fireste fara rezultat, in gama DO merlot !
Si acum am greutati in capul meu de mi-e greu sa inteleg de ce un cal tras de capastru, nu intelege de vorba buna si musca de coaie. Nu stiu daca a avut o tinta mai precisa si asta s-a miscat, cert este “ca calul” nu era fumat ca sa zici ca a avut fantezii cu un cocean si i-a fost fomita.
Dimineata batea neserioasa la usa si, dupa un mic dejun extrem de copios, ne-am strans repede bagajele, ne-am luat la revedere, ne-am intors sa ne luam si pe noi si ne-am adus repede aminte de calatorul caruia ii shade bine cu drumul…

–Ark–

 

DCIM100MEDIA ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ?????????????14316897_1111522098930349_7465366437063663675_n 14322761_1098214373588772_6048340687103791257_n 14332935_1098213786922164_1198746941142788845_n 14333080_1098214976922045_1154866875192897550_n 14355051_1098213893588820_3031552984744078978_n 14355546_1098215566921986_3982014176774662902_n 14355692_1098215426922000_7100362107453238907_n 14355716_1098215383588671_3636589579818188290_n 14359146_1111521932263699_6679559819349567812_n 14359209_1098214873588722_4275881047315615387_n 14364859_1098215473588662_6178616646553421946_n 14368757_1111522065597019_6677206123500262488_n


NDX

13-14 Aug. 2016, o noapte pe malul Dunarii
Razele imi scot ochii de dimineata prin fereastra larg crapata dupa ce alarma, la randul sau, mi-a scos timpanele degeaba. Batuse de 8:30 ! Rahat, la oara asta trebuia sa fiu la locul de departure. Ma arunc din pat in echipament, trecand mai intai prin dus si apucand sa bag ceva la mat, mai mult din mers si pe langa periuta de dinti uitata in colt de gura. “Ce plm este cu asta aici ?”, macinam nauc la intrebare in timp ce dadeam din vreascuri prin frigider cautand o ciocolata pentru drum.
Sunt agitat, nu prea am dormit azinoapte si asta se simte, judecand dupa cum ma dau de pereata cu pantalonii in vine si cu un ciorap pe dos, in incercarea de a tranti usa in spatele meu in timp ce imi zic in barba un “vai de plm, ce haos !”…
Motorul este exact unde l-am lasat. Cu cortul, tankbag-ul si sidecase-urile agatate de el ca in cuier, tace malc si isi asteapta cheia.
O sterg in tromba din curte cu un “ne vedem maine”, alimentand pe fuga din Rompetrol-ul de langa mine si o tai spre centura. Urma sa reintregesc grupul in ultima benzinarie de pe T. Pallady, inainte de A2. Urma sa am un weakend fain, pe malul Dunarii, intre frati, langa motoare, foc si un bors de peste la care auzisem de prea ulte ori reclama ca sa nu imi trezeasca interesul…
O centura greoaie si plina de carnati. Depasesc tir dupa tir si inca nu vad podul…
Am intarziat 30 min si maciucile nu curgeau cum ma asteptam…Hmm, astia ai mei sunt suspecti sau n-au cafa in calcaie…
Dupa un drum destul de aglomerat pe A2, trecand pe langa cozi formate in urma accidentelor (vreo 4), apoi iesire la Drajna Noua, Slobozia, Tandarei, E60 si arival-ul la Giurgeni, ne-am oprit sa cumparam cate ceva, am zdranganit jugurile cca 1 km si intr-un final am dat de ai nostri.
Motoarele randuite elegant, corturile puse aproape de padure, masinile grupate si ele ordonat, mesele si bancutele aranajte la umbra, la cca 20 m de mal, toate imbiau la atarnat motorul de cric. Setea isi cerea tributul. Nu stiu cum mi s-a lipit o bere de mana la fel cum, nu stiu cand m-am trezit cu ea goala…
Pe una din mese se pregatea cu multa atentie pestele, pentru ce urma sa fie unul dintre cele mai bune borsuri din cate am mancat. In fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nu cred sa ma fi desfatat vreodat cu altul mai bun. Deci, nene, ne-am apucat de cate un castron si da-i bataie de parca ne alergau pecenegii.
In scurt timp, “Bucataru” s-a apucat a framanta papanasi si coada spre tigaia la pirostrie a prins repede contur. Fara rost sa mai mentionez ca a fost bataie pe ei. EXCELENTI, gandeam in timp ce abia mai trageam aer.
Aici trebuie sa fiu fair si sa mentionez ca totul a plecat de la o propunere de-a lui Fane fartat, de a ne aseza lesurile pe langa mal. Daca tot era de ziua lui si a lui SaruMan  sa fie chef, apai sa fie, si… a fost…

Acelasi Fane, cu o fizionomie grava, ne punea in garda sa fim atenti pe unde ne intindem, caci exista diverse insecte si animale care te pot abuza, intre ele distingandu-se in mod special Curfutitza. Aceasta dihanie, care n-a fost prinsa niciodata, are obiceiul sa atace pe la spate victima aplecata in treaba ei, in noptile cu luna plina. Prin urmare, atentie amatori ! Nu va aplecati prea des pe malul Dunarii ! Curfutitzele lucreaza din umbra…
Am facut baie intr-o Dunare calda, am vaslit in aval si in amonte, am glumit, am povestit despre doua roti si patru picioare, despre joburi si coaiele necesare schimbarii lor, despre sefi si bulshiet-uri corporatiste care ne patroneaza peste 50% din vieti. Timpul ne-a prins urma din nou in barca, dar de data asta pedala motorul pentru noi in timp ce imparteam o bere si o tigare. Eram 5 int-o barca, dar fara caine. Alunecam in aval spre insula, cand ne-a surprins o apa sub 50 cm de se vedea nisipul. Asa am aflat de la barcagiu despre pescuitul pe Dunare, despre reguli si incalcarea lor si despre faptul ca pescuitul nu mai merge cum o facea odinioara. Spunea el, “Pestele a evoluat. E mai destept ! Nu-l mai prinzi cu una cu doua…” si toate astea in timp ce Dan a facut un filmulet super fain. Doamne, ce bogata este tarisoara asta plina de indiferenti…
Lemnul isi canta duca, aruncad scantei spre cerul adormit, proiectii vii a ce urma sa devina, cenusa. Mi-amintesc cum incercam sa salvam niste furnici (bucata aia de lemn era un furnicar) cuprinse de panica si flacari, punandu-le cate un bat pe care sa coboare si sa-si gaseasca scaparea. Busteanul era prea greu si prea incins ca sa-l mai putem misca de acolo iar cu bautura evident nu-l puteam stinge. Alcoolul, imaginatia trairile si starile fiecaruia au inceput sa zugraveasca fantasme in minte, nascand polemici filozofice si intrebari existentiale…
In noaptea aia a fost frig, sau cel putin mie. Deznodand o pereche de picioare slab ascultatoare, am gasit o soacra capitulata in cortul meu, care dormea cu mainile pe piept si, fireste fata in sus. Damned Soacra, m-a speriat aproape de cacare. Deci acest brother nu se auzea respirand si imaginatia m-a pus sa-l trezesc doar de control. Padurea intunecata si aplecata spre stanga, strajuia linia de corturi. O noapte neagra, fara luna. In noaptea aia am avut un cosmar pe care nici acum nu mi-l pot traduce, de parca eram in mintile altuia dar asta ramane de istorisit alta data, la alt foc. Stiu doar ca m-am trezit brusc, pe la 4 dimineata, din cauza unei siluete fara chip care ma prinsese de umeri si plutea deasupra mea…Pe semne ca se tragea de la povestile din folclor cu si despre strigoi, iele, posedati si fantome, trancanite pe langa foc, imi soptii rece in barba…
Dimineata ne-a prins destul de intepeniti (pe unii), cu o Soacra care nu se auzea, jur, cand respira. Nu mai dorm cu el in cort decat daca accepta oglinda langa gura, AM ZIS !
Cu greu ne-am urnit spre cafa, strans de corturi si am plecat usor spre case, cu amintirea unei iesiri foarte reusite, cu sare si piper, povesti, padure strambata spre stanga de un vant fara varsta si Dunarea…
–Ark–14068225_1197754060245902_8747352494545390363_n 14064130_1196951913659450_7098897873803002458_n 13934920_1196952233659418_3686697113443557623_n 13934856_1197754240245884_7913090893472757301_n 13912743_1290517627633902_2345964473119258808_n IMG_9932 IMG_9652 IMG_9622 IMG_9620 IMG_9610 IMG_9598 IMG_9563 IMG_9559 IMG_9558 IMG_9551 IMG_9540 IMG_9538 IMG_9530 IMG_9515 IMG_9514 IMG_9513 IMG_9512 IMG_9473 IMG_9472 IMG_9461 IMG_9444 IMG_9433 IMG_9419 IMG_9401 IMG_9396 IMG_9390 IMG_9378 IMG_9377 IMG_9347 IMG_9345 IMG_9340 IMG_9336 IMG_9327 IMG_9320


NDX

2-4 iulie Roata de foc, Campina
Cortul? Pregătit şi legat deja de şaua pasagerului. La fel şi sacul de dormit, salteua şi să nu uităm pălăria.
Toate la locul lor, atârnate de bidiviu. Tank-bag-ul şi el, tronează liniştit pe rezervor, fără chef de vorbă.
E o dimineaţă plăcut de Sâmbătă, cu un cer curat care parcă zice, “urcă-te şi dă-i bice, ba cocosh!”, lucru pe care îl şi fac după ce arunc în viteză o ceaşcă de cafea pe gât.
Ne întâlnim la KFC-ul de lângă Ikea, îmi zic în casca în timp ce drăcia rage a foame de drum, sub mine.

După salutul specific cu fartaţii şi “inmaciucirile de rigoare” (am întârziat cca 15 min), apuc o gură de cafa pe juma de buza, trag un fum în şuturi, înşfac repede jumătatea de echipament pe care am apucat s-o dau jos şi ne aşternem în coloană ordonată la drum, cu un singur gând: “Roata de Foc” şi cheful de două zile la cort ce va să vie. Urmă un drum simplu, pe DN1, centura Ploieşti şi Campina, dar să nu vă imaginaţi o clipă că un “tir” de 15 motoare şi mai multe capete este uşor de ghidonat de pe o bandă pe alta sau în depăşiri. În fapt, mersul solo sau în 2-3, nu are nici o legătură cu mersul în grup. Chiar la viteza de croazieră, ai o coadă greoaie de care răspunzi la orice manevră pe care o faci, dacă stai în capul coloanei.
Am ajuns în cca o oră şi 20 de min, uşor, ghidaţi de indicatoarele şi semnalistica făcută de gazde, aproape de locul de campare.
Băieţii de la Roata de Foc ne aşteptau la primire, conducându-ne apoi în zona de parcare unde am şi lăsat motoarele pe cric, la odihnă, şi după un schimb de saluturi cu lumea, ne-am grăbit repede să râdem câte o bere în drum spre zona de corturi. Trebuie să spun că mi-a luat mult mai mult timp să montez cortul decât să râd cele 2-3 beri care mi s-au mai agăţat între timp de mână.
A urmat o masă rapidă între fraţi, sub pavilioane, în care am râs unul de altul şi ne-am îndopat reciproc cu toate căpşunile din capsunata la purtător. Hmm… dacă stau bine să mă gândesc, cred că ne-am umflat mai mult de râs şi căpşuni alcoolizate, decât de mâncare…
După, am luat-o uşor la pas, spre răul din apropiere (la cca 7-8 min de mers pe jos) şi, spre surprinderea mea, chiar am reuşit să ne zbenguim vreascurile într-o apă caldă care nu depăşea 10-15 cm adâncime, dar cum reuşim să ne facem de basme de fiecare dată când ieşim în grup, nu ne dezminţim nici acum şi reuşim să zmulgem câteva zâmbete de prin prejur. E greu să uiţi imaginea cu una bucată brother de 1.90 care “înoată” într-o apă de 15 cm, cu burta lipită de pietre sau toarnă apa pe el cu un brain-cap din al 2-lea Război, de parcă filma slow-motion pt reclamă la tricouri ude.
Şi iată că a venit şi momentul concursurilor cu premii. Urmau întrecerile între căi de metal şi cunoscuţii de la cârmă, un duel al voinţei, atenţiei şi măiestriei.
Am avut tradiţionalele: “mers încet” (unde a câştigat un enduro, normal), “împinsul butoiului cu roata din faţă” (aici am reuşit să NU ieşit din prima rundă… dubios: /), “cel mai zgomotos motor” (ar fi câştigat Dacu dacă mai avea ulei de completat la el), “tricouri ude”, “bere ştafeta” unde BH a şi câştigat şi “cel mai frumos motor”. Sunt prea multe cuvinte de înşirat pentru a exprima ce mult mai puţine imagini o pot face, dar dintre toate trăirile, cea mai de preţ a fost asta. Toţi concurenţii şi-au dus motoarele să şi le expună pt. concurs, printre care şi al nostru Dragoş. Băi, ce să zic, nu era cel mai mişto cal printre cai dar a câştigat! De ce? Nu a câştigat pentru că era cel mai fain bidiviu, sau pentru că i-a făcut Dragoş cea mai interesantă prezentare, ci pentru că cei prezenţi trebuiau să urle şi să-l aclame pe cel pe care-l susţineau (zgomotul se măsură cu decibelmetru şi valoarea cea mai mare câştigă.) Băi tată, când a început BH a urla, fluieră şi aclama ca nişte fiare hămesite, am dat aparatul peste cap Toată poiana rezona! În fapt, lecţia de învăţat de aici este că nu contează şansele iniţiale, dacă tu crezi în ceva şi ai suportul echipei, poţi învinge acolo unde nici măcar nu îndrăzneai să speri…
A urmat o seară în care am povestit, a curs berea şi voia bună la foc sau lângă scena pe care au dat un super concert Tribut White Snake, AC/DC şi să nu-i uităm pe “bătrânii” de la Semnal M. Am savurat solo-uri de chitară, vocile puţin răguşite şi ritmurile de bas/baterie, lângă butoaiele de tablă în care ardeau focurile. Am cântat, am îngânat, am cerut bisuri şi am împărţit păreri, apoi ne-am retras în zona de food-court şi ne-am apucat iar la a depăna poveşti de drum până când ne-a răpus somnul.
Duminică avea să ne găsească târziu, pe la 11:00 încă împachetând la corturi, buimaci şi neîncrezători în propriile picioare. O durere suportabilă de cap ţinea să-mi aducă aminte că am avut o noapte lungă. Uşor, ne-am luat la revedere de la gazde şi cunoscuţi şi am urnit acelaşi “tir” greoi spre Bucureşti, de data asta cu tristeţea unui weekend parcă prea scurt.13439236_1124042114305249_5032451492824041212_n 13510928_1165408040147171_4895881798537065150_n 13524471_1165407970147178_5454091706917513730_n13529038_1165408073480501_4795768937504853686_n 13076999_1165407910147184_4924055483436926437_n13528678_1165407840147191_5787001344688136110_n13532900_1165407750147200_2855356737024206009_n 13532945_1165407863480522_297558324910278188_n 13533232_1165407690147206_5315657199620409990_n 13537635_1165407883480520_8190169290828831101_n 13537732_1165407893480519_6932940472327873745_n13599842_1165407803480528_1455465310211364402_n13567043_1165407720147203_8479765673890908769_n13606860_1165407650147210_1111092724800645974_n13567198_1165407630147212_4606187122990328567_n 13592246_1165407936813848_6551155843242815859_n 13537787_1165408023480506_5610652295840032358_n 13606534_1165407986813843_6837519642299404257_n 13606587_1165408003480508_124640257089556230_n13606905_1165407960147179_3942441345442242170_n


NDX

Bikers for Humanity

Wekend-ul 17-19 iunie a fost unul special, unul magic, de ce? Pentru ca am vazut o parte importanta, definitorie pentru comunitatea moto din Romania. ” Baietii astia urati si tatuati cu motoarele alea fioroase, sunt o parte din oamenii aia misto care doneaza haine, mancare batranilor copiilor orfani ” zicea Hrubi ( Cristian Hrubaru ) care ne-a mobilizat si care ne-a dat un exemplu de urmat de munca voluntara. O data cu Mugurii primaverii ajungea in comunitate mesajul lui. Habitat for Humanity urma sa demareze un proiect social care cuprindea 40 de case la Bacau pentru oameni cu o situatie financiara precara. Hrubaru a lansat mesajul ” Bikeri haideti sa ajutam ” Si am fost, am fost 350 cu 50 mai mult decat neinfricatii lui Leonidas la Termopile dar la fel de hotarati. Am simtit mandria de a face parte din aceasta mare familie de bikeri altruisti si cu suflet mare. 350 de oameni care au tras tare si au dat din timpul lor ca si altii sa aiba ceva mai mult si mai bun, o casa. Noi ne-am adunat in parcarea de la kfc baneasa vineri dimineata, urma sa luam ruta mai lunga Bucuresti-Brasov-Targu secuiesc-Onesti-Bacau. Nu o sa va rapesc prea mult timp cu detalii despre drum pentru ca nu asta a fost ideea in aceasta tura. Drumul a fost lejer si placut cu un asfalt nu foarte prietenos cu unele motoare in apropiere de Onesti dar chiar si asa ne-am bucurat de serpentine, peisaj si vreme. O data ajunsa dupamiaza ne-a gasit pe santierul din Bacau, am fost intampinati cu caldura de catre Cristian Hrubaru care ne-a inmanat cate un biscuite de cric. Pe masura ce trecea timpul parcarea din fata cortului de organizare devenea mai neincapatoare. Seara s-a facut discursul de informare urmat de un cantat la unison Aproape de voi de la Cargo. Seara a fost placuta si atmosfera era de intrunire moto cu prieteni vechi si noi cum stim cu totii ca este in marea familie moto. Nu ne-am intins prea mult pentru ca a doua zi de dimineata urma sa intram in paine. Dimineata a venit repede, am bagat cate o cafea si ne-am reunit in marele cort pt o noua informare si inmanarea echipamentului de lucru. Aici ne-am impartit pe caste, unii urmau sa faca etrieri pentru grinzile de fundare,altii urmau sa alcatuiasca grinzile si sa faca legaturile, altii urmau sa faca si sa transporte beton in fundatii si altii se ocupau de lemn, sa taie si sa fabrice capriori si popi. Dupa putin timp toata lumea si-a intrat in ritm si precum niste furnicute harnice au inceput sa plamadeasca ceva bun si trainic, case. Vremea a fost extraordinara cu un soare care ne perpelea pe toate partile si ne facea sa consumam apa cu cisterna. Intre ore de munca asidua si pauze de hidratare, cafea si mancare, ziua de lucru a trecut un pic cam repede parca. Dar am reusit sa deslusesc pe chipurile tuturor imediat dupa oboseala aferenta sentimentul de satisfactie pe care l-am impartasit cu totii cei care am avut onoarea zic eu sa participam la acest eveniment care va continua si va mai avea un eveniment de proportii in perioada 3-7 Octombrie in care se vor finaliza cele 40 de case. In ciuda faptului ca in wekendul acela au fost mai multe evenimente de o cu totul alta factura imi place sa cred si sunt mandru ca acea mica parte care a fost la Bacau este definitorie pentru comunitatea noastra din Romania. Drumul de intoarcere acasa a fost drept si fara evenimente deosebite, am avut 280 de km sa ne derulam filmul celor intmplate la Bacau, “Unde-s multi puterea creste” nu uitati vorba din batrani , ” Impreuna suntem mai puternici”. Felicitari organizatorilor ca ne-au pus la indemana tot ce am avut nevoie si au reusit sa ne canalizeze energiile corect.13501803_1144785985580270_163631732132489842_n13524433_1144787958913406_7061993167172787459_n 13516637_1144789158913286_4774283659547438238_n 13516307_1144791135579755_5467935993872784318_n13512122_1144790865579782_6334454838078005601_n 13509032_1144789088913293_2721317711483562697_n 13502017_1144789145579954_1590194792346329800_n 13510981_1144786408913561_4547777459513802646_n13509073_1144790912246444_880258598849603040_n 13512152_1144789232246612_3091374942556314095_n13494976_1144786758913526_7559892781862156759_n 13494991_1144791672246368_1081013860744852681_n 13450872_1144789782246557_6182348761240299145_n 13510981_1144786408913561_4547777459513802646_n 13450135_1144791452246390_3474917788172328224_n 13445353_1144787828913419_2471318672557826652_n 13494910_1144792242246311_5988197651206348353_n13501658_1145709255487943_2735284242174424028_n13528811_1145709252154610_2086441692372694994_n


NDX

Să te reîntorci la mare este precum revederea cu un vechi prieten, iar prilejul de această dată ne-a fost oferit de SeaWolves MC care au dat startul ediției cu numărul IX al întrunirii anuale de pe malul mării.
Ziua plecării a sosit și am jalonat cu greu prin aglomerația specifică unui vineri seară autentic al capitalei, dar am reușit cu toții s-ajungem la punctul de plecare până la 17:30.
De îndată ce-am pus cauciucurile pe autostradă și temperatura motoarelor a început să scadă, ne-am așezat mai bine în șa nerăbdători să bem prima bere pe plajă.
Pe autostradă vântul ne-a mânat ba de la spate, ba din dreapta, stânga sau din față. Ușor deranjant, dar până la urmă l-am convins să ne poarte la mare!
Prima seară am consumat-o în grabă, cele câteva pahare băute cu prieteni mai vechi sau mai noi ne-au trimis la somn în acordurile cover band-urilor.
A doua zi se anunța o zi plină și fără doar și poate a fost una pe măsura așteptărilor. După ce-am servit cafeau pe plajă ne-am bucurat de scurtele reprize de soare care îndemnau la bălăceală.
Concursile moto au început și cei mai dibaci dintre noi s-au luat la-ntrecere cu alți motocicliști. Competiția a fost pe locul doi, predominând voia bună și camaraderia.
Vremea a fost capricioasă, dar noi motocicliștii ne-am obișnuit să privim mereu partea plină a paharului: plouă ca să iasă iar soarele și s-apară curcubeul, bate vântul ca să ne bucurăm de valuri și se lasă frigul că să ne aciuim lângă focurile de tabără.
Seara am cântat cu toții lângă scenă „Două roți” alături de Trooper iar în noapte târziu ne-am mutat pe plajă chemați de muzica folk și ne-am culcat „devreme” după cum se spune.
Duminică dup-o cafea tare și o ultimă baie-n mare, am încălecat pe șa via Mamaia – București și ăst-o fost weekend-ul nostru moto de 10-12 iunie 2016!????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? DCIM100MEDIA ????????????? ????????????? DCIM100MEDIA ?????????????


NDX

La revedere Prieteni

” La un moment dat in viata, daca esti norocos, intalnesti stele arzatoare, noi am avut norocul sa intalnim doua si am impartit drumul o perioada, acum aventura lor incepe si drumul nostru se desparte urmand sa se reintersecteze “. Iata ca a trecut o luna fara 3 zile, o luna fara dragii nostri frati Florin si Diana cu care am impartit atatea experiente pe doua roti si nu numai. Doi oameni frumosi care au plecat in aventura vietii lor in jurul lumii calare pe “bidiviul” lor bavarez, un armasar in lege, de fier care-i va purta ca vantul si ca gandul pe taramuri necunoscute lor pana acum. 87 poate si mai multe tari. Taramuri de poveste, culturi extraordinare cu oameni si obiceiuri cum are pamantul asta mai bun de dat ! Cand stai cu harta in brate si te uiti pe itinerariul lor iti doresti sa fi copil din nou si sa-l rogi pe Fat Frumos sa-ti da calul lui fermecat care prin vazduh sa te poarte si sa vezi lumea asta mare! Ei il au pe al lor cal maiastru mult iubit. Aventura aceasta desii de mult in pregatire parca nu ne-a pregatit pentru emotiile si trairile pe care le-am avut noi cei care doar i-am calauzit, unii pana la locul de plecare din Bucuresti altii pana la hotarele muntilor Carpati, cativa mai norocosi pana la granita cu Ungaria la Nadlac si inca cativa pana la Budapesta pe pamant strain.
Era o dimineata frumoasa cu un soare ce venise la locul de intalnire sa ne incalzeasca cu razele lui gingase, o dimineata de luni 23 Mai. Printre glume si imbarbatari zglobii, imbratisari de bun ramas de la prieteni si parinti, ora plecarii ajunsese pe nerasuflate punand in miscare alaiul de companioni pe doua roti. Drumul a fost placut dar foarte scurt pana la Sinaia unde a urmat un alt sir de despartiri. Emotiile incepeau sa fie citite din ce in ce mai clar pe chipurile celor doi. Drumul ne-a purtat lin pe langa pietrele cetatii de la Rasnov ghidandu-ne printre munti catre Sibiu. Dupa-amiaza ne-a prins langa Simeria intr-un camping placut care ne astepta doar pe noi. Am campat, am dat drumul celor doua necuvantatoare ( caini ) sa zburde in voie si ne-am apucat de pregatit o masa in lege. Seara a venit usor cu o temperatura numai buna de stat afara la joc. Ne-am jucat o Mima din care ne-am ales cu o usoara febra musculara de la atatea hohote de ras. Nu am zabovit pana foarte tarziu pentru ca aveam un drum lung in fata a doua zi. Dupa micul dejun bine cunoscut in familie si cafeaua aferenta am strans campania si am purces la drum. Nadlacul a venit prea repede, aici era, gata este timpul sa ne luam ramas bun. Dragilor nu va pot relata in cuvinte tumultul de ganduri si sentimente pe care l-am avut, in schimb am sa incerc sa schitez cateva lucruri pe care am reusit sa le descifrez pe chipurile celor prezeni si foarte dragi mie. Mi-am vazut fratii care cu greu isi stapaneau lacrimile de fericire in special dar si de tristete pentru ca doi ani trec dar trec greu si se intampla multe in ei. Fratii si-au luat larevedere barbatesc cu strangeri de mana si imbratisari fratesti iar fetele nu s-au eschivat in a etala doua trei lacrimi. Usor usor i-am petrecut cu privirea cum au trecut granita si cu greu ne-am urnit in directia opusa fata de ei. De aici inainte drumul avea sa ne desparta cu fiecare kilometru parcurs de ei dar si de noi. Cei care s-au intors urmau sa innopteze la Baile Herculane. Intr-un final am ajuns si aici pe seara nu fara a trece pe la statuia celui mai Dac dintre Daci, Decebal. Drumul a fost bun si printre peripetii de genul : pana pe fata si acumulator mort am ajuns cu bine la destinatia pentru acea zi. Noapte am dormit-o neintorsi si dimineata ne-a prins pregatiti pentru ultima parte a drumului de intoarcere acasa. Aceleasi peripetii nelipsite, un motor se incapatana sa functioneze cum trebuie dupa cateva opriri am reusit sa-i bagam mintile in cap si acesta l-a dus cuminte pe stapan acasa. Ne-am despartit la intrarea in Bucuresti si fiecare a mers la casa lui. Fiecare incercand sa-si gaseasca rutina zilnica. Aceasta a fost o drumetie memorabila in care am mai pus o caramida la cetatea noastra, a fiecaruia, o cetate de experiente si legaturi interumane. “BlackHelmets frati pe viata” PS. Din suflet Cos!IMG-20160620-WA0013IMG-20160620-WA001220160523_11231920160523_112309IMG-20160620-WA001820160524_164018 20160524_164008IMG-20160620-WA002020160524_155252 20160524_155223 20160524_155220 IMG-20160620-WA001620160524_155214 20160524_154520 20160524_154519 20160524_154516 20160524_15422620160524_154520 IMG-20160620-WA001920160525_11544220160525_115514IMG-20160620-WA0014 IMG-20160620-WA0021IMG-20160620-WA0022 IMG-20160620-WA0024 IMG-20160620-WA002520160525_20235620160525_202344


NDX

Manesti 2016

Asteptarea a luat sfarsit. A trecut peste noi anul, pe nesimtite, luandu-ne timpul la schimb cu amintirile. Hmmm….parca ieri, aceeasi roata, din acelasi ‘murg’, musca sub mine infometata asfaltul sub amurg. Acum privesc discul de foc scufundat in zenit, prin aceeasi viziera…exact ca acum o primavara…Este un Vineri tarziu si singurul companion este M.B, frecand o masina de acelasi drum gri. Nu am reusit sa plecam de Joi. Deja o buna parte din grup a ajuns. Dupa calculele mele, deja au montat indicatoarele catre locul de campare, in Manesti, au delimitat cu banda semnalizatoare zona de parcare si de campare, au mobilat zona de food-cort si au instalat pavilionul cu muzica. Totul ar trebui sa fie pregatit in timp ce gandurile astea imi deruleaza imagini in ritmul dungilor albe care alearga spre mine si se pierd in trecut. Simt ca ma paraseste rabdarea, himere cu fratii mei ciocnind paharele cu bere in jurul focului, impingandu-mi mana sa traga usor de gaz. Nici pauzele scurte de usurare si tigare nu mai au gust. Papilele isi cer tributul si M.B merge parca prea incet…
Am lasat in urma Tartasesti, Racari si, foarte repede Targoviste, urmand drumul 72 A, catre Manesti. Batuse de-acum de orele 22:00, discul s-a topit in linia orizontului si unicele felinare constante erau cele agatate de fiarele de sub noi.
Am dat de indicator, am virat la stanga si am inceput sa mergem “la pas” pe drumul cu denivelari, am trecut paraiasul, am urcat panta si am ajuns “acasa”, printre frati. Tabloul cald, bahic, cu motoarele aliniate vis-a-vis de corturi, bancutele pline de oameni ciocnind pahare, agitatia din jurul focului zugravind umbre lichide pe fizionomii vag cunoscute, m-au facut sa tremur de nerabdarea trecerii motorului pe cric, la odihna.
Am ras pe nerasuflate un pahar de bere, dand din mers noroc cu fratii mei. Cortul, sacul de dormit, bagajele, totul ramasese inca agatat de motor. Auzem in jur “man, ti-ai pus cortul? “, dar tot ce iesea din mine era un “neah, mai tarziu, lasa-ma sa simt ca v-am regasit si sa mai sorb o bere cu voi!”…Task-ul meu din seara aia era sa ma ocup de foc, dar focul era deja facut…Un usor sentiment de inutilitate m-a cuprins, dar oamenii de langa mine mi l-au sters imediat…
E dimineata si aceasta tine sa-mi aduca aminte brutal ca exista, printr-o durere de cap. Nu-i nimic, asta inseamna ca sunt la fel de viu ca ea. In regula, hai la rau sa facem inviorarea si sa ne luam indatoririle de coarne, coane. Azi e ziua jocurilor, o Sambata frumoasa, fara strop de nor, exact ce ne trebuie. Mai trebuie primiti noii veniti cu deja traditionalul tratament : palinca, sunca afumata, ceapa si paine iar lumea a inceput sa vina. In curand aveau sa lase cricurile pe „biscuiti”, peste 900 de oameni.
Lume pestrita, cu mic, cu mare, pe 4, 2 sau 3 roti, mai pustani dar si purii, pusi pe distractie, impartasit povesti de drum, la foc si vin, si-au asezat corturile dupa ce au facut ce am facut si eu cu o noapte in urma, apoi s-au strans in jurul cortului de staff, unde s-au inscris la toate concursurile disponibile.
A urmat rand pe rand: mersul incet, aruncatul busteanului, aruncatul cauciucurilor la tarus, schiatul in tandem-echipa, sfoara, berea stafeta.
Lumea a concurat, s-a luptat, multi au pierdut, putini au invins dar toti au castigat. Tabloul cu doi indivizi care pleaca in „craci” dupa ce au baut o bere, i-ai invartit de vreo 8 ori si le-ai dat drumul din pusca spre finish (la cca 30 m) este greu de zugravit in cazaturi, luat tarasuri pe burta si muscat din cernoziomul inverzit, putin imbogatit de bovine intr-un trecut apropiat. Este aproape imposibil de etalat in cuvinte – o pereche de fetze care se screm cu sarg sa ramana in sicron, marind viteza, pe aceleasi doua schiuri de lemn si tinandu-se atent de talie. Este greu de imortalizat fizionomia celui care arunca busteanul dar nu e singur unde cade, sau hei-rup-ul echipelor de la sfoara.
Castigatorii, pe deplin merit, s-au ales cu medalii personalizate precum „schiorul”, „puternicul” sau „melcul” si bere pentru a le drege osteneala si stinge setea luptelor duse.
A urmat o retragere in glorie catre un ciaun cu ciorba de legume excelenta, produsa cu multa implicare, la tuci si pirostrie sau la o portie de clatite delicioase, apoi dupa o pauza de tras sufletul, microfonul il chema pe fratele nostru. Usor ne strangem in jurul lui, acesta ingenuncheaza in fata iubitei si, cu emotie vadita in glas, incojurat de multi, spune acel sincer „vrei sa fii sotia mea ?” Recunosc, am simtit un nod si pot sa tin un pariu ca nu am fost singurul…
Usor usor, prietenul nostru cald s-a retras la odihna si, sub patronul de argint, ne-am apucat de stivuit bustenii. DA, a iesit de departe cel mai mare si mai fain foc de cand vapaim impreuna prin lume…
Rand pe rand au curs povestile sub dansul umbrelor de foc desenate de raze reci de luna. Povesti cu si despre drum, femei pasionale si frumoase, despre prietenii nostrii fara glas, despre curaj, despre fratie, despre verticalitate si cuvant, despre pasiuni si iara despre curaj, despre omenie si ce ne leaga dincolo de evident, despre libertatea dintre ziduri, despre zborul peste ele…si despre vinul dupa bere…
Dimineata de Duminica ne-a surprins cu acelasi buzdugan aruncat in cap, urmand pe fast farward: apa rece de rau peste moace, cafeaua bauta din mers, stransul de corturi, gonoi, food-cort, staff-cort si pregatit de plecare. Urma drumul aparent fara noima spre casa si apoi o noua aventura…Una cu totul si cu totul speciala. Urma sa-i conducem pe Flo si Diana pana la granita si apoi sa ne luam la revedere de la ei pentru 2 ani…Pentru noi un drum de petrecere, pentru ei inceputul unui capitol nescris inca in cartea lor…Oare ce ne asteapta in acest drum ? Dar pe ei ?… Ps. Cu drag Ark.DSC_3553

  DSC_3635DSC_3650DSC_3659DSC_3617DSC_3623

DSC_3678DSC_3594 DSC_3585 DSC_3564DSC_3498DSC_3817DSC_3818DSC_3823DSC_3852DSC_3917DSC_3886DSC_3864DSC_3940DSC_4251DSC_4262DSC_4269DSC_4263DSC_4271DSC_4272DSC_4276DSC_4278DSC_4277DSC_4306DSC_4293DSC_4289DSC_4288DSC_4280DSC_4321DSC_4320DSC_4319DSC_4313DSC_4307DSC_4328DSC_4335DSC_4341DSC_4351DSC_4365DSC_4372DSC_4383DSC_4387DSC_4397DSC_4400DSC_4413DSC_4427DSC_4420DSC_4428DSC_4453DSC_4102DSC_4094DSC_4086DSC_4083DSC_4081DSC_404811IMG_8247 IMG_8195 IMG_8322 IMG_8186 IMG_8185IMG_7351 IMG_7579 IMG_8147 IMG_8170IMG_7109 IMG_7102 IMG_7057 IMG_6962IMG_7349IMG_8497 IMG_8512 IMG_8497IMG_7319 IMG_6900


NDX

Dor de Vama

A fost o perioada ploioasa, interesanta vreme dar parca dupa 2-3 zile de mers prin orasul inundat nu mai aveam chef de nimic.

Am asteptat cu sufletul la gura sosirea week-end-ului si parca nu mai venea.

Pe masura ce se apropia ziua de vineri eram tot mai nerabdatori si curiosi, oare cum va fi vremea in week-end?

Pana la urma am renuntat la speranta unei zile insorite si am decis, fie ce o fi noi plecam in Vama Veche.

Zis si facut, sambata dimineata ne asteptam rand pe rand in benzinarie.

Cum venea unul dintre noi, direct in pompa la alimentat si apoi cu ochii spre cer cerseam un pic de soare.

Cu plinul facut ne imbarcam pe 10 motoare si 2 masini si dam bice pe drumul vechi spre mare.

Am zis ca daca tot am prins o zi mai neploioasa sa profitam de ea.

Drumul, liber si plin de verdeata, o bucurie nebuna sa rulezi uscat printre copaci. Fara sa ne dam seama ne-am trezit la Ostrov. Descalecam si privim spre cer, desi prea mult albastru nu se vede sunt sanse sa scapam neplouati drumul asta.

La 5 minute de cand am ajuns, vechiul bac soseste la mal si ne apucam sa urcam motoarele pe el. Mai leganati de un val, mai in bataia vantului suntem cu totii pe cursul Dunarii si ne indreptam lent spre malul celalalt. Usor usor ne apropiem de Vama.

Cum am pus piciorul pe uscat ne-am cocotat iarasi in sea si am pornit voiosi spre mare.

Nu dupa multi km oprim de urgenta. Un motor facea nazuri. Precum un cal deranjat de un maracine care refuza sa mearga asa si Transalpul lui Alin tragea spre sant. Cumva, probabil de pe puntea bacului o sarma de 3 cm a spart cauciucul.

Oprim cu totii pe dreapta, la umbra a 2 copaci si ne punem pe treaba. Cred ca si baietii de la MotoGP ar fi invidiosi pe noi. Grabiti sa nu pierdem foarte mult timp, eram cu totii mobilizati sa reparam pana. Unul desfacea etrierul, altul demonta roata, al treilea tinea de lant si uite asa in 25 de minute eram cu totii pregatiti sa pornim iarasi pe drum.

Continuam in coloana pe drumuri serpuite si apropiem o perdea de nori.

Se pare ca nu scapam neplouati.

Gata, a inceput sa toarne. 30 de minute am stat ascunsi intr-o benzinarie si pana la urma am pornit, printre picaturi si baltile care se formau pe drum reusim in cele din urma sa ajungem pe malul marii.

Fugim la cazare, parcam motoarele si am sarit pe plaja. Traversam Vama Veche de la un capat la celalalt si ne oprim aproape de faleza dinspre Mangalia.

Ne asezam la o terasa si printre nori mai facem inca o poza cu soarele in fata.

mmmmmm…..mirosul sarat si marea linistita ne-a cam lasat fara cuvinte. Privim in zare si ne bucuram de briza serii. E atat de placut afara.

Pe masura ce soarele fugea de noi si intunericul venea, spiritele incep sa se incinga. Taria curgea siroaie iar berea rece ne facea sa ne urcam pe mese.

Pe sunete rock am dansat pana spre dimineata. Ba unul dintre noi, mai curajos din fire a facut si o baie in apa rece a marii.

A fost o noapte senina in care ne-am bucurat de….. ne-am bucurat, pur si simplu.

Cu fratii alaturi am mai scris o pagina de amintiri frumoase.

Dimineata a venit mai repede decat ne-am asteptat, chiar foarte repede. Capetele se ridicau greu de pe perna si toti cautam mirosul cafelei proaspat facute.

Dupa ce ne-am dezmeticit, ne-am pus pe impachetat si apoi pe dupa-amiaza am pornit spre casa. Priveam in oglinda retrovizoare tarmul drept si apa linistia. Parca am fi vrut sa mai ramanem cateva zile.

Drumul…..pana pe la Cernavoda a fost ploios. Apoi printre nori si pete de soare am ajuns acasa.

Cam asa am traduce 40 de ore petrecute in familie. Acum sa lasam si pozele sa vorbeasca.

11259711_1166051573429557_4260018283526903363_o 13063090_1166042063430508_4183910410930799879_o 13071981_1166049476763100_3163856392942683838_o 13112792_1166052550096126_2032302552014308018_o 13112885_1166052100096171_6572513294295197790_o 13116258_1166048233429891_3323519871053165986_o 13119797_1166051520096229_1753333432010419783_o 13123202_1166049643429750_951416883419464559_o 13123360_1166053413429373_5776298483979839563_o 13123375_1166053343429380_9147829794166333102_o 13131102_1166049470096434_1503914492767635199_o 13131364_1166049196763128_5024767922658582416_o 13131731_1166053086762739_3130325843711022429_o 13147327_1166049163429798_5740882697689901131_o 13147356_1166049190096462_387358748144595114_o 13147363_1166046493430065_2793613454798341709_o 13147430_1166050176763030_5496187883424046688_o 13147546_1166053040096077_8266718659771881596_o 13147600_1166052823429432_1213047176852604499_o 13147692_1166049443429770_6750955089024703903_o 13147764_1166048180096563_7127847622433713966_o 13161823_1166052116762836_2987170233318947951_o 13161973_1166049626763085_566300495836052098_o 13173038_1166052850096096_223919888107788466_o 13173131_1166048746763173_7258056465521138406_o 13173155_1166051856762862_8961609915788458607_o (1) 13173155_1166051856762862_8961609915788458607_o 13173238_1166053076762740_5513663514719002137_o 13173242_1166051813429533_3592678874376076817_o 13173249_1166046690096712_919969689786975107_o 13173284_1166048736763174_2576662294377137987_o 13173347_1166051490096232_3966334019010832118_o 13173451_1166048220096559_2458180229463713099_o 13173610_1166046776763370_4032857436353455034_o 13173618_1166051810096200_7543536260857218033_o 13198411_1166053636762684_7225380310764654021_o 13198445_1166050490096332_765674150215084434_o 13198530_1166048756763172_1404251387135900279_o 13198555_1166053686762679_3957370040833067358_o 13217040_1166053673429347_3659288816184299349_o 13217060_1166049636763084_1743406036530427891_o 13217250_1166050433429671_3542016502613451292_o 13217267_1166053406762707_7636002164289371859_o


NDX

Printre betoane comuniste

Miercuri, 26 aprilie si pauza de ploaie.

Ca in fiecare miercuri ne-am adunat la noi acasa, pentru un suc si o barfa….dar parca ceva nu era la locul lui. Usor agitati , sau mai bine zis cu chef de plimbare ne hotaram sa iesim de sub acoperisul casei pentru o tura scurta.

Unde? inca nu stiam. Am zis sa mergem undeva in aer liber si cu multa verdeata. Destul de simplu la prima vedere dar provocarea e ca acel loc sa fie in Bucuresti si sa nu fie un loc comun.  pornim.

Mergem pe bulevardele centrale, frumos incolonati si cu viteza legala –  spre sos. Oltenitei.

La Brancoveanu facem stanga si intram printre betoane vechi si noi spre un loc reprezentativ al perioadei comuniste.

Teatrul de Vara in aer liber, ascuns in Parcul Tineretului.

Dupa 2 incercari esuate de a ajunge la el, o traversare ca in filme prin jungla verde care se ridica in zona reusim sa ajungem. Am mers prin iarba si eram fleasca pe pantaloni si cizme dar macar am reusit sa ajungem.

IMG-20160427-WA0008 - Copy IMG-20160427-WA0032 IMG-20160427-WA0033 - Copy IMG-20160427-WA0034

 

Stam in pauza de o tigara si apoi iarasi calare. De data asta fugim spre Gara Baneasa. Gara cu iz istoric si pasi de rege, un loc unde pe vremuri, personalitati ale istoriei coborau din trenuri sa viziteze Bucurestiul.

IMG-20160427-WA0009 IMG-20160427-WA0014 IMG-20160427-WA0015

 

Inca o pauza scurta si dupa cateva glume cu iz motociclist pasim agale spre motoare. A fost o seara motociclista si totusi friguroasa. Trebuie sa mai asteptam pana putem sa ne intindem pe iarba la povesti si un suc.

Amanam urmatoarea tura pentru dupa Pasti cand probabil vom alerga pe centura Bucuresti spre un fort parasit.

Pana atunci, ne-am satisfacut setea de alergat nocturn pe strazi betonate.

20160427_220251 - Copy


NDX

Tura Insorita de suburbii

Si cum weekendul acesta a fost o vreme extraordinara nu ne-am putut abtinem sa nu profitam. Ne-am strans cativa si am zis sa facem o tura scurta in ciuda celorlalti care aveau diferite activitati si nu au putut sa participe. O imbratisare partiala a Bucurestiului. De dimineata soarele ne-a mangaiat cu razele lui caldute in timp ce savuram cafeaua regulamentara pe iarba verde. Ne-am pus in miscare si am parasit traficul de weekend prin Baneasa pe Dn 1, dupa cativa km am parasit “marele drum national” dupa Ciolpani pe directia Gruiu. La un moment dat ne-am oprit pe marginea unei “garle” unde erau nelipsitii pescari de weekend si peisajul era propice pentru cateva poze de grup asa ca ne-am tras cateva instantanee si am purces mai departe catre casa. A fost o tura scurta dar plina de zambete, o tura intre prieteni, o zi frumoasa de aprilie! 12974499_10209873790221799_7316859531537410165_n 12991037_10209873797101971_8730056441363132237_n 12994560_1000816946650916_867154862212309692_n 13001184_10209873801422079_3454395306078255556_n 13007366_10209873799382028_7688665605812712583_n 13015098_10209873793741887_6496983698285499671_n 13015345_10209873798101996_6139264636234411605_n 13015398_10209873798902016_8250276907275313285_n 13015644_10209873800982068_5658873378495658433_n 13055302_10209873788861765_715649434826614284_n


NDX
  •             Si cum am inceput sezonul in forta, nu ne-am speriat de o prognoza de 60-90 % probabilitate de ploaie si ne-am dat intalnire Duminica la orele 11 30 la o cafea in Black Helmets Rock House. La orele 12 30 am incalecat mobrele cu destinatia Manesti jud. Dambovita. Cu scopul de a prospecta poiana care ne este foarte draga deja si loc de intalnire cu marea familie de motociclisti la Intrunirea moto Black Helmets care ajunge anul acesta la a-IV-a editie. 12974478_1000816196650991_4025146824273926830_n
    Dupa o alimentare rapida in apropiere, ne-am pus in miscare. Iesirea din Bucuresti a fost rapida si in curand drumul de Targoviste ni se desfasura sub roti. Vremea era numai buna de motociclit insa in apropiere de Targoviste am tras pe dreapta cu gandul ca norul negru si amenintator nu ne va ierta. 12961468_1371676942858163_7429649385872955235_n                  Dupa ce am imbracat combinezoanele de ploaie am dat bice inainte. Fara doar si poate Targovistea ne-a urat bun venit cu o ploaie blanda, dar stia ea vremea ce are pregatit pentru noi. In scurt timp am ajuns in Manesti si de aici drumul bine stiut catre poiana noastra draga. Dupa ce ne-am urat buna revedere si am facut cateva poze ne-am intors la birtul din sat unde ne astepta o cafea de la aparat numai buna.

              Dupa cafeluta ne-am pus in miscare, de data asta cu destinatia Bucuresti. Targovistea ne-a urat drum bun si nu “asfalt uscat ” am inteles 3 kilometri mai tarziu de ce :))))))). Sa va tineti bine in scarite prieteni, am prins o rupere de nori, o defectiune la vana principala care alimenteaza cerul nu stiu sa va zic ce, insa daca ati fi fost cu noi sigur ati fi avut aceeasi senzatie ca si noi, aceea ca nu l-am mai prins pe Noe in Targoviste sa ne salveze! Ploaie fratilor vreme de 40 km in care deabea daca mai vedeam ceva, 40 km in care mergeam mai mult pe apa decat pe asfalt, 40 km de tsunami care ne lovea constant de pe contrasens, provocat de masinile care mergeau cu stergatoarele de parbriz la maxim incercand sa vada drumul!
In ciuda noantelor noi suntem obisnuiti si cu astfel de experiente si cum ziceam unui frate deunazi ” unde merge BH-ul daca nu da doua trei picaturi nu e bine” ne declaram bucurosi de experienta si asteptam cu nerabdare intrunirea de la Manesti unde va asteptam cu mic cu mare, cu catel, purcel si cu “armasarul” din dotare sa participam la un weakend cu de toate cum ne place noua motociclistilor!12936673_1000816969984247_4961824807023982986_n12991033_1000816936650917_6290956912635985323_n 12994560_1000816946650916_867154862212309692_n 12963844_1368016789890845_111378493227960680_n 12963593_1000816363317641_6858449875629763467_n  12932757_1000816253317652_6017284752528757077_n 12718108_1000816386650972_3888589434991813864_n13001041_1000817213317556_3187762665060709941_n


NDX

Plimbare de Aprilie

Desi e aprilie vremea se arata foarte calduroasa asa ca ne-am facut de drum.

Marti dimineata pe la un 8:00 , cu greu am realizat ca ne-am luat cateva zile libere si nu trebuie sa mergem la munca. Dupa ce ne-am dezmeticit din somn si am baut cafeaua in graba am incalicat pe hergheliile de cai si fuga spre Iuliu Maniu in benzinaria stabilita ca si loc de intalnire.

Facem plinul de banzina si decolam. Unde?  Spre nord-vestul tarii, mai exact spre Oradea.

Trebuie sa ajungem sa vorbim cu un prieten despre un eveniment comun asa ca e un motiv numai bun de un drum lung calare.

Ii dam bice pe A1 pana la Pitesti si apoi spre Ramnicu-Valcea intr-un galop constant.

Drumul desi aglomerat, ne-a perims sa alergam un pic pe Dealul Negru si sa Valea Oltului, ca aproape fara sa simtim ne-am trezit in Sibiu.

Vreme frumoasa si drum uscat, am facut o pauza scurta de alimentare si iarasi calare.

Desi ne gandeam sa mergem pe Alba-Iulia – Cluj – Oradea undeva in Sebes-Alba am gresit o intersectie si am apucat spre Deva – Oradea.

Nicio problema, tot acolo ajungem asa ca am continuat drumul fara sa ne intoarcem.

Dupa ce am trecut de Deva a inceput distractia…. sau mai bine zis a disparut drumul. Am intrat pe celebrul drum Deva – Beius – Baile Felix – Oradea unde locuitorii din Bihor au plantat copaci pe sosea in craterele de acolo.

Dupa 50 de km de off-road am intrebat unul din putini oameni intalnit pe drum cam cat mai continua drumul asa prost iar raspunsul a fost trist… ” cam 25 de km” ….

In cele din urma am reusit sa ajungem in Oradea. Aici Cristi ne astepta in benzinarie asa cum am stabilit. Dupa ce ne-am salutat am pornit spre apartamentul lui unde am fost omeniti cu palinca de 45 de ani si mancare pe saturate. Apoi am discutat noi ce ne propusesem si am iesti la o plimbare scurta prin oras, plimbare care ne-a adus acasa pe la 3 dimineata.

Dupa un somn scurt la 07:30 eram in picioare pregatiti de drumul spre casa, dar nu puteam sa plecam fara sa ii salutam pe prietenii nostrii de la White Wolves  Oradea asa ca le facem o vizita de inca o cafea.

Dupa 2 ore de povestit ne inhamam la drum. De data asta alegem drumul spre Cluj – Sibiu – un drum impecabil. Asfalt proaspat si viraje dementiale parca ne doream sa nu se termine.

Apoi pe bucatele mici de autostrada pana pe Valea Oltului. Iarasi aglomeratie dar reusim sa ne strecuram.

Pe Dealul Negru ne-a cam prins ploaia dar am continuat in viteza pana pe intrarea pe A1. O pauza scurta de alimentare si continuam spre Bucuresti.

Pe scurt 1300km si o noapte de betie in 32 de ore. Scurt si intens cat pentru o saptamana de lucru.

194412ca-67b4-4a7f-9d81-06d02c6a9403 12321431_1007903805955184_4996500936643554028_n 12920538_1007903609288537_2183333999091263584_n 12920538_1007903692621862_2839467961118695336_n 12936750_1007903652621866_2489456172237455044_n 12938098_1007903712621860_8969853588964596945_n 12961552_1007903519288546_5218247461067165831_n a5c16495-1d1a-455d-a0f5-23f677b66623 a7ed77b5-e5b6-4df1-a51f-a39efac1be96 be7adbec-3956-4737-bfb1-3166d3918e7a ca634416-712a-4503-80bb-ed44d49e87ad d2579727-c963-4920-9c3a-47161b481eb2 8cebef5e-7b72-4190-a12d-e7042173aa66 8fc8f92a-beb6-4b2e-994d-302f3289f237 4773bb8e-caca-4464-ab79-ce83b74271d8 20721cb8-95e2-4918-9290-b53b9ae5b56e


NDX

Batuse de 10:00 dimineata, intr-o sambata acceptabila de calarit, de aprilie 2, iar vantul bantuia Molul Colentina din care ne puneam usor in miscare, zicandu-ne parca “va prind din urma, stati incordati !”. Urma sa inghitim sub gumele usor “ruginite”, spre Ramnicu Sarat, via Urziceni, doar 150 de km in cca 2 ore de mers degajat, asa ca vantul putea sa ne sopteasca numai prostii in casti si soaptele sa ramana-n urma…

Benzile albe alunecau regulat, se pierdeau rapid in spatele rotilor si rola de peisaje se derula pe langa noi ca intr-o sala de cinema 3D.

Usor, dintre nori si raceala vantului, incepea sa ne zambeasca soarele si deja batuse de 12:00 de-acum, dar de data asta ne-a prins in Ramnic. Am oprit la clubhouse-ul SeaWolves si dupa ce i-am salutat cum se cuvine pe baieti, ne-am inhamat rapid la cateva mici cumparaturi in drum spre locul de cazare. Dupa o masa copiasa, in familie, alaturi de frati si prieteni, festin acompaniat de glumele condimentate dintre noi,inainte sa ajunga ciorba de burta, ne trezim cu Vaca Punkista aterizand zgomotos si pe legendara ,,Viagra”, fara butelca cu lapte praf la purtator de data aceasta (pentru cunoscatori). In ruptul capului nu ar fi vrut sa piarda vizita, asa ca s-a propagat vijelios inspre noi, de prinprejurul Ploiestiului si ne-a prins oarecum din urma, sunandu-ne din jumate in jumate de ora pentru share location pe whatsapp :)) Dupa stransul regulamentarul de maini, pupat de frunti si un mic ragaz acordat bovinei rebele, ne-am pus fundurile in miscare non-rectilinie uniform variata, catre casa lui Dacu, respectiv a lui “Burebista”, tablou complet in momentul in care am inceput sa alergam caprele tovarasului nostru dac.

Nu trece mult si ne apucam la pensiune de 2-3 pahare (sticle) de whiskey ca sa prindem curaj si pofta de chef, ne luam picioarele la spinare, punem frana in mijlocul party-ului SeaWolves si ne apucam sistematic sa completam nivelul de alcool.

A doua zi, dupa ce am facut o plimbare scurta la Complexul Brancovenesc, strajer tacut a secole de istorie zbuciumata, evidentiat in special de Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, pictata in foita de aur, construita undeva prin sec. XVI si ctitorita de C-tin Brancoveanu si unchiul sau, Mihail Cantacuzino.

Dupa o frumoasa lectie de istorie din care inca ne mai chinuim sa legam puzzle-uri, ne-am oprit la SeaWolves unde am savurat o ciorba de exceptie si un pahar de zeama de muraturi, dupa care am incalecat bidivii de fier si ne-am urnit incet spre Bucuresti, cu oprire la Buzau la Catalin unde am atacat o friptura de porc la gratar cu ciuperci, o saramura magnifica si celebrul ,,babic de la mamuca”.

Astfel, cu bidoanele pline si motoarele incarcate cu niste kg semnificative in plus fata de ce au adus, ne-am asternut iar la drum spre Bucuresti. Ne-am asternut la drum cu burtile pline si mintile nostalgice, ca de..…e duminica si ne asteapta o alta saptamana fara de haiducii… sau poate nu neaparat… stay tuned ;)

 

3 2c 2b 2a 2 1 12524395_1090857777604464_7777391942241978498_n 12963836_1090855270938048_3810297908877744858_n 12963763_1090855514271357_1209106078640743255_n 12963578_1090855470938028_5488768647702043258_n 12963467_1090849030938672_3140952519288528903_n 12963427_1090857760937799_8530372271283431225_n 12963379_1090849950938580_4099103547232457476_n 12961734_1090857667604475_5893662711522974662_n 12961707_1090855147604727_121642770022318092_n 12961491_1090855564271352_2346603950735618048_n 12961471_1090855044271404_2026009220600146291_n 12938371_1090855324271376_3642796705073113702_n12938293_1090849114271997_2463786375133019150_n12936728_1090849074272001_5067916796166292566_n12936662_1090855380938037_6341400429308271364_n12932732_1090849187605323_7392898259243207142_n12932682_1090854997604742_3162594614269868929_n12932610_1090855210938054_330700338883944586_n12931235_1090849017605340_7765271159216551078_n12931144_1090849214271987_603603049391388514_n12928367_1090855584271350_1902338384524861012_n12928257_1090849227605319_4365468890485969613_n12928250_1090850004271908_866889841208589743_n12924561_1090849147605327_810789492258935192_n12924368_1090849964271912_235650433138881349_n12924368_1090849127605329_685346524946030521_n12919814_1090855604271348_7369901367408073162_n12919806_1090855057604736_736835200969187335_n12919625_1090849050938670_1092514321665237060_n12919621_1090855297604712_2364568799760376473_n12805865_1090855350938040_49559570031899170_n12794596_1090849930938582_7516142719719037019_nx12794596_1090849930938582_7516142719719037019_n12705336_1090849200938655_8272583238342739577_n12524220_1090849887605253_6095546465995702606_n12523835_1090855637604678_6457834318884296900_n12512726_1090854937604748_8349471657966743191_n12439091_1090855174271391_8035572674275804560_n12417725_1090857594271149_1587721690145421246_n12417558_1090849174271991_4381838152988403677_n12417556_1090855034271405_3017400729875651748_n12417533_1090857634271145_8306794398005178648_n12321403_1090854967604745_3090359337111614349_n12321342_1090857607604481_493675691859784622_n12140745_1090849060938669_1566031388224756966_n11167909_1090857707604471_8528824159267881765_o10297790_1090857730937802_6808238902250828240_n944983_1090854894271419_1302753192820015805_n943767_1090854980938077_7869329061139638202_n943767_1090854980938077_7869329061139638202_n (1)11975_1090855410938034_647236675906863148_n456_1090855437604698_202899902805877440_n15a1514h14g14f14e14dd14d14c14bb14b14a1413z13y13x13t13s13r13p13o13n13m13l13k13jj13j13i13h13g13f13e13d13c13b13a1312d12bb12b1211e11c11b11a11109a98e8d8c8b8a87d7c7b7a76d6a654


NDX

            Iata ca am ajuns si la cea de a – VIII – a editie a marsului moto de constientizare in trafic! Rezultatele intreprinderii sunt vizibile de la an la an, suntem mai vizibili, conduita participantilor la trafic, conducatori de autovehicule in speta, s-a schimbat in bine, dar mai este loc de imbunatatire atat din partea dansilor cat si a noastra a conducatorilor de motociclete!

            Ne dorim cu totii sa vina ziua in care nu va mai fi nevoie de aceste actiuni de constientizare a prezentei noastre in trafic, dar pana atunci mai avem de lucru atat la perceptia vizavi de noi motociclistii cat si la atentia si bunavointa conducatorilor de autovehicule! Noi sfatuim la prudenta si atentie. Oferind respect primim respect.

             Dupa o saptamana plina de ploaie si frig a venit si ziua de sambata 26.03.2016 cu un soare timid care incerca sa ne reaminteasca ca este primavara si drumurile noastre incep pe 2 roti! Incepand cu orele 13 00 isi fac aparitia primii participanti la mars, nerabdatori sa ia parte la aceasta mica demonstratie de arsenal ( pe doua roti ) In apropierea orelor 15 00 cand era anuntata plecarea, incolonati cu destinatia parcarii supraterane de la Opera, vremea incerca sa ne sperie cu cateva picaturi raslete de ploaie, nu am tinut cont de acest mic inconvenient si ne-am pus in miscare ordonati si disciplinati pe traseu.

Noi ne declaram multumiti in ceea ce priveste desfasurarea marsului si dorim sa va multumim pentru participare si va asteptam si la editiile viitoare in numar cat mai mare cu mai multi km de experienta si fara incidente pe 2 roti!

             Seara am lasat motoarele acasa si am avut placerea sa continuam petrecerea la BlackHelmets RockHouse unde ne-am intins cu petrecutul pana dimineata pe ritmurile celor de la Ora Inchiderii si Zaibar. Am mai bifat o petrecere reusita in palmaresul propriu si speram sa va fii simtit cel putin pe jumatate de bine precum ne-am simitit noi!

            Va mai asteptam si la evenimentele viitoare! Asfalt uscat si sa ne vedem cu bine de acum inainte pe la intruniri si petreceri!

Cateva imagini de la mars, mult mai multe se gasesc aici

IMG_5189

IMG_5199

IMG_5197

IMG_5175

IMG_5205

IMG_5180

IMG_5248
IMG_5182
IMG_5245
DSC_1823
IMG_5253
DSC_1824
IMG_5267
DSC_1884
IMG_5273

IMG_5282

IMG_5312

IMG_5314

IMG_5317

DSC_2108

DSC_2115

DSC_2099

DSC_2105


NDX

1 Martie

Si a venit si primavara…sau cel putin calendaristic….

Se pare ca de 1 Martie am tras o ploaie pe cinste….marunta si mohorata…

IMG_4912

Dar suntem motociclisti si suntem si vestitorii primaverii (asa cum spun marea parte din noi ) deci ce motiv am avea sa stam in casa?

Am iesit pe strada, unii fugind de la munca, unii obtinand o derogare de 2 ore , pentru a sarbatorii femeile asa cum se cuvine.

IMG_4781

IMG_4888

In Piata Romana, soferitele si nu numai, au avut parte de un martisor surpriza din partea noastra.

Desi unele au crezut ca vrem sa le vindem ceva, marea parte au acceptat gestul simbolic din partea noastra si ne-au multumit .

IMG_4884 IMG_4873 IMG_4870 IMG_4865 IMG_4837 IMG_4827

Si cum femeile joaca un rol foarte important in viata noastra vrem sa le uram inca o data, si celor cu care nu am avut ocazia sa ne intalnim,  un Martie frumos si o primavara frumoasa.

La multi ani de 1 Martie, la multi ani de 8 Martie, o primavara superba, o vara torida plina de excursii si un an cu impliniri.

IMG_4808 IMG_4813 IMG_4802

Va multumim ca existati si sunteti alaturi de noi chiar si atunci cand, intr-un exces de barbatie, mai facem si greseli.

Familia BlackHelmets, Frati pe Viata !

IMG_4894 IMG_4895

In plus puteti urmarii o filmare din actiunea de azi : https://vimeo.com/157258825?ref=fb-share&1

si o filmare facuta de AGO Vision cu ajutorul  BlackHelmets


NDX

Mars Moto BlackHelmets

Capture

Frati motociclisti de pretutindeni.
A venit primavara si o data cu ea, noi motociclistii am rasarit iarasi pe strazi, calare pe motoare si cu chef de plimbare. Din pacate ceilalti participanti la trafic “inca nu si-au intrat in mana” sa priveasca in oglinzi, si nici noi nu ne-am dezmortit prea bine.
Pana ne recapatam reflexele in intregime haideti sa participam impreuna la primul Marsul Moto din acest an, sa ne dezmortim impreuna, sa ne facem planuri si sa ne studiem motoarele abia scoase din iarna.
In data de 26.03.2016  va asteptam in  Parcarea de la Fantana Miorita, incepand cu orele 14:00.
La orele 15:00 ne vom pune in miscare pe traseul Soseaua Bucuresti-Ploiesti – Arcul de Triumf – Sos. Kiseleff – Piata Victoriei – Sos. Buzesti – Splaiul Unirii pana in parcarea supraterana din dreptul Operei Nationale.
Dupa incheierea marsului va asteptam in Black Helmets Rock House sa bem o bere si sa facem o noapte alba pe muzica rock si un mic foc de tabara.
Va asteptam

IMG_6904


NDX

Week-end in familie

In cele din urma au iesit si primele “raze de primavara”. Afara inca este racoare asa ca hotaram ca prima excursie in familie, din 2016, sa o facem cu masina. Sambata dimineata soarele incepe sa ne incalzeasca cu razele lui, printre nori, pentru ca mai tarziu sa dispara albastrul cerului. Asta nu ne-a impiedicat sa […]


NDX

In perioada 20-22 Mai avem placerea si onoarea sa va invitam la cea de-a IV-a editie a Intrunirii Moto organizata de clubul BlackHelmets. Evenimentul are loc in aceeasi locatie, Manesti Jud. Dambovita la aproximativ 100km de Bucuresti. Vrem sa va incantam cu muzica buna, concert in aer liber, un foc de tabara cum rar ai […]


Autentifica-te  
×