Autentifica-te  
Urmăritori 0
  • postări
    46
  • comentariu
    1
  • vizualizări
    4.956

Despre blog

Postări în blog

raven30hell

Piatra Arsa

20130817_141315.jpg

Din intamplare am dat astazi peste blogul meu...recunosc rusinata ca am uitat sa mai scriu in el, am uitat sa mai impartasesc traseele si calatoriile mele pe motocicleta. Asa ca, in semn de iertare va prezint astazi plimbarea catre Piatra Arsa situata pe platoul Bucegilor.

Habar nu aveam de acest traseu, tot ce stiam erau mici detalii legate de priveliste de la prietena mea motociclista Cristina. Asa ca intr-o zi am decis sa ii acord sansa sa imi prezinte aceasta locatie. Si a meritat!

Cabana Piatra Arsă este situata pe platoul Bucegilor, la o altitudine de 1950 de metri, la jumatatea distantei dintre Babele si Cota 2000. Construită în anul 1935, ea a fost transformată ulterior într-o bază sportivă. La Complexul Sportiv Național Piatra Arsă vin în fiecare an numeroși sportivi în cantonament. In cabana acest lucru este memorat pe un perete imens la etaj, unde sunt trecute toate olimpiadele unde Romania a participat.

20130817_133249.jpg

Traseul pana la Cabana Piatra Arsa iti fura gandurile si iti aduce un entuziasm de necrezut in suflet. Peisajele abia daca te mai lasa sa fii atent la drum, la curbele stranse si la prapastia de langa sosea.

Mi-am adus aminte, din nou, de ce iubesc Romania...si de ce nu ma dau inca batuta sa o mai cunosc putin. Inca are sa imi ofere multe zone superbe, care te lasa ca pe o statuie in fata frumusetilor naturale.

20130817_132228.jpg

20130817_132319.jpg

Traseul pana acolo a fost destul de aglomerat. O data cu asfaltarea drumului pana la cabana, parcarea a devenit de neincaput. Mi-as fi dorit din suflet ca la acel moment sa mai detin enduro si sa parcurg km si pe varfurile dealurilor inalte si neasfaltate, nu doar pe curbele frumoase si asfaltate.

Va recomand cu drag acest traseu, si rezervati-va o zi intreaga pentru ca veti dori sa va opriti din 100 in 100 m pentru a admira natura impunatoare si totusi primitoare!

20130817_133221.jpg

20130817_135303.jpg

20130817_135242.jpg

20130817_133452.jpg

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2013/10/piatra-arsa.html" rel='external'>Sursa</a>

raven30hell

Piatra Arsa

20130817_141315.jpg
Din intamplare am dat astazi peste blogul meu...recunosc rusinata ca am uitat sa mai scriu in el, am uitat sa mai impartasesc traseele si calatoriile mele pe motocicleta. Asa ca, in semn de iertare va prezint astazi plimbarea catre Piatra Arsa situata pe platoul Bucegilor.

Habar nu aveam de acest traseu, tot ce stiam erau mici detalii legate de priveliste de la prietena mea motociclista Cristina. Asa ca intr-o zi am decis sa ii acord sansa sa imi prezinte aceasta locatie. Si a meritat!

Cabana Piatra Arsă este situata pe platoul Bucegilor, la o altitudine de 1950 de metri, la jumatatea distantei dintre Babele si Cota 2000. Construită în anul 1935, ea a fost transformată ulterior într-o bază sportivă. La Complexul Sportiv Național Piatra Arsă vin în fiecare an numeroși sportivi în cantonament. In cabana acest lucru este memorat pe un perete imens la etaj, unde sunt trecute toate olimpiadele unde Romania a participat.

20130817_133249.jpg

Traseul pana la Cabana Piatra Arsa iti fura gandurile si iti aduce un entuziasm de necrezut in suflet. Peisajele abia daca te mai lasa sa fii atent la drum, la curbele stranse si la prapastia de langa sosea.
Mi-am adus aminte, din nou, de ce iubesc Romania...si de ce nu ma dau inca batuta sa o mai cunosc putin. Inca are sa imi ofere multe zone superbe, care te lasa ca pe o statuie in fata frumusetilor naturale.

20130817_132228.jpg

20130817_132319.jpg

Traseul pana acolo a fost destul de aglomerat. O data cu asfaltarea drumului pana la cabana, parcarea a devenit de neincaput. Mi-as fi dorit din suflet ca la acel moment sa mai detin enduro si sa parcurg km si pe varfurile dealurilor inalte si neasfaltate, nu doar pe curbele frumoase si asfaltate.
Va recomand cu drag acest traseu, si rezervati-va o zi intreaga pentru ca veti dori sa va opriti din 100 in 100 m pentru a admira natura impunatoare si totusi primitoare!

20130817_133221.jpg

20130817_135303.jpg

20130817_135242.jpg


20130817_133452.jpg


raven30hell

Relativ de curand am facut cunostinta cu un motociclist si purtati de discutiile deja bine cunoscute, am fost intrebata de cat timp merg pe motocicleta. M-am blocat. Nu mai tineam minte anul cand am luat permisul...parca se intampla acum o vesnicie...parca m-as fi nascut deja cu permisul in mana. Am stat cateva secunde bune, daca nu chiar 1 minut sa-mi aduc aminte ca in anul 2007 am facut nebunia de a-mi cumpara motocicleta si a da examenul pentru categoria A. Nebunia de a-mi urma un vis.

S-au implinit 6 ani de cand ... nici acum dupa atata timp nu imi place sa ma aud spunand asta: sunt motociclista. Ma simt de parca as afirma ca sunt femeie! Nu e logic?! Nu se vede?! Ar trebui sa stii deja! :)

IMG_4903-001.jpgEram, cum imi place mie sa cred, inca un copil cand am primit primul impuls real de a calca pe acest drum. Totul a fost un secret pentru parintii mei, i-am anuntat doar cu o saptamana inainte sa-mi vina motocicleta in tara ca voi da examen pentru categoria B (de care stiau deja) si A (secret). Imi aduc aminte si acum chipul mamei la aflarea vesti, si emotiile aproape de lacrimi ale tatalui, mandru ca fata lui ii va urma pasii bunicului (tot motociclist). De nepretuit momentul.

Nu as fi ajuns aici poate daca nu era alaturi de mine un prieten drag...Joseph, care a avut incredere in mine si parca a fost un inger trimis special pentru mine. Sper vreodata sa fiu si eu pentru cineva un suport cum a fost el pt mine la acel moment.

Anii au trecut si daca m-as apuca sa scriu toate amintirile ce vin navala acum peste mine, probabil nu m-as mai ridica din fata laptopului cateva zile bune. Blogul acesta este un foarte mic schelet al amintirilor si trairilor mele legate de acest capitol din viata mea.

 Am incercat sa ma imaginez fara aceasta pasiune, o fata simpla, dar nu am reusit. As regreta prea multe si as pierde prea multe.

Am cunoscut extrem de multi oameni in acesti 6 ani, unii au ramas prieteni peste ani si ani, altii au plecat de langa noi. Am trait momente frumoase alaturi de motociclisti: nunti, petreceri si actiuni caritabile. Dar am trait si clipe groaznice de grija: accidente si decese. Dar toate astea fac parte din viata. Insa cred eu ca noi motociclistii le traim mai intens, in lumea asta a noastra neinteleasa de publicul comun.

419955_3546327781991_1608798809_n-002.jp6 (ani) nu este o cifra care spune multe in lumea motociclismului, pentru ca mai importanti sunt km parcursi si momentele traite. Dar pentru mine cei 6 ani inseamna foarte mult, inseamna zeci de mii de km adunati pe 2 roti, inseamna dezvoltarea si formarea mea ca persoana, inseamna castigul in randul prietenilor dar si pierderi.

Stiu ca in ziua de azi aceasta pasiune este destul de periculoasa. Dar este riscul pe care ni-l asumam zi de zi fiecare din noi. Am cazut, am petrecut zile in spital, am cicatrici ce povestesc multe, dar toate astea fac parte din mine. Aceasta sunt eu. M-am ridicat mereu, m-am scuturat de praf, mi-am dat ragaz sa invat din greseli si am mers mai departe.

Multumesc....

...mama, pentru rabdarea si intelegerea ce mi-o oferi de cate ori ies pe usa cu casca in mana. Doar o mama poate sti ce e in sufletul tau.

...tata, ca esti mandru de mine si vorbesti cu ochii luminati tuturor ce vor sa auda despre fata ta motociclista.

...Joseph, pentru increderea ce ai avut-o in mine.

...Dumnezeu, ca m-ai vegheat de acolo de sus si mereu mi-ai fost aproape.

...fiecarui motociclist din viata mea, pentru ca de la fiecare am de invatat cate ceva despre lumea asta mereu in schimbare si totusi mereu aceeasi, a motociclismului.

Dar gata ca devin prea sentimentala si nu pot trada imaginea de motociclist(a) dur(a), asa cum suntem perceputi de cei ce nu ne inteleg. Nu judecati ceea ce nu intelegeti.

Multi km sanatosi pentru fiecare dintre noi!

Enjoy:

" />
raven30hell

Relativ de curand am facut cunostinta cu un motociclist si purtati de discutiile deja bine cunoscute, am fost intrebata de cat timp merg pe motocicleta. M-am blocat. Nu mai tineam minte anul cand am luat permisul...parca se intampla acum o vesnicie...parca m-as fi nascut deja cu permisul in mana. Am stat cateva secunde bune, daca nu chiar 1 minut sa-mi aduc aminte ca in anul 2007 am facut nebunia de a-mi cumpara motocicleta si a da examenul pentru categoria A. Nebunia de a-mi urma un vis.
S-au implinit 6 ani de cand ... nici acum dupa atata timp nu imi place sa ma aud spunand asta: sunt motociclista. Ma simt de parca as afirma ca sunt femeie! Nu e logic?! Nu se vede?! Ar trebui sa stii deja! :)
IMG_4903-001.jpgEram, cum imi place mie sa cred, inca un copil cand am primit primul impuls real de a calca pe acest drum. Totul a fost un secret pentru parintii mei, i-am anuntat doar cu o saptamana inainte sa-mi vina motocicleta in tara ca voi da examen pentru categoria B (de care stiau deja) si A (secret). Imi aduc aminte si acum chipul mamei la aflarea vesti, si emotiile aproape de lacrimi ale tatalui, mandru ca fata lui ii va urma pasii bunicului (tot motociclist). De nepretuit momentul.
Nu as fi ajuns aici poate daca nu era alaturi de mine un prieten drag...Joseph, care a avut incredere in mine si parca a fost un inger trimis special pentru mine. Sper vreodata sa fiu si eu pentru cineva un suport cum a fost el pt mine la acel moment.
Anii au trecut si daca m-as apuca sa scriu toate amintirile ce vin navala acum peste mine, probabil nu m-as mai ridica din fata laptopului cateva zile bune. Blogul acesta este un foarte mic schelet al amintirilor si trairilor mele legate de acest capitol din viata mea.
 Am incercat sa ma imaginez fara aceasta pasiune, o fata simpla, dar nu am reusit. As regreta prea multe si as pierde prea multe.
Am cunoscut extrem de multi oameni in acesti 6 ani, unii au ramas prieteni peste ani si ani, altii au plecat de langa noi. Am trait momente frumoase alaturi de motociclisti: nunti, petreceri si actiuni caritabile. Dar am trait si clipe groaznice de grija: accidente si decese. Dar toate astea fac parte din viata. Insa cred eu ca noi motociclistii le traim mai intens, in lumea asta a noastra neinteleasa de publicul comun.
419955_3546327781991_1608798809_n-002.jp6 (ani) nu este o cifra care spune multe in lumea motociclismului, pentru ca mai importanti sunt km parcursi si momentele traite. Dar pentru mine cei 6 ani inseamna foarte mult, inseamna zeci de mii de km adunati pe 2 roti, inseamna dezvoltarea si formarea mea ca persoana, inseamna castigul in randul prietenilor dar si pierderi.
Stiu ca in ziua de azi aceasta pasiune este destul de periculoasa. Dar este riscul pe care ni-l asumam zi de zi fiecare din noi. Am cazut, am petrecut zile in spital, am cicatrici ce povestesc multe, dar toate astea fac parte din mine. Aceasta sunt eu. M-am ridicat mereu, m-am scuturat de praf, mi-am dat ragaz sa invat din greseli si am mers mai departe.

Multumesc....
...mama, pentru rabdarea si intelegerea ce mi-o oferi de cate ori ies pe usa cu casca in mana. Doar o mama poate sti ce e in sufletul tau.
...tata, ca esti mandru de mine si vorbesti cu ochii luminati tuturor ce vor sa auda despre fata ta motociclista.
...Joseph, pentru increderea ce ai avut-o in mine.
...Dumnezeu, ca m-ai vegheat de acolo de sus si mereu mi-ai fost aproape.
...fiecarui motociclist din viata mea, pentru ca de la fiecare am de invatat cate ceva despre lumea asta mereu in schimbare si totusi mereu aceeasi, a motociclismului.

Dar gata ca devin prea sentimentala si nu pot trada imaginea de motociclist(a) dur(a), asa cum suntem perceputi de cei ce nu ne inteleg. Nu judecati ceea ce nu intelegeti.

Multi km sanatosi pentru fiecare dintre noi!

Enjoy:



Iar pentru cei ce nu ne mai sunt alaturi, printre care Rontz, Mada si altii...: Dumnezeu sa va linisteasca sufletele si sa ne paziti de acolo de sus!



raven30hell

Trebuie sa recunosc ca placerea de a scrie in acest blog am uitat-o.

Mi s-a facut dor sa recitesc vechile mele postari, probabil din dorinta de a retrai sentimentele de atunci. Mi-au adus un zambet larg pe buze!

P8210001-003.JPGIn aceasta seara o sa aduc in plan ultima mica escapada, la Manastirea Comana.

Am auzit de aceasta locatie de la alti motociclisti, enduristi, ce inainte isi faceau trasee de enduro in zona Parcului Natural Comana, asa ca am decis sa cunosc si eu putin zona cu Stelutza mea.

P8210002-003.JPG
Am fost surprinsa inca de la intrarea in Comana, trecand peste un podulet in lucrari, privelistea iti fura privirea fara sa realizezi.

P8210006.JPG
Prima oprire a fost la Manastirea Comana, pe care o recomand cu caldura. Este intima, departe de aglomeratia si agitatia Bucurestiului, unde te poti relaxa si opri timpul in loc.

Manastirea Comana este monument istoric, ridicata in 1588 de Radu Serban si refacuta in 1700 de Serban Cantacuzino.

P8210008.JPG
P8210012.JPG
P8210015.JPG
P8210032.JPGP8210034-001.JPG
P8210038.JPGP8210035.JPG

P8210017.JPG
Planul de acasa aproape niciodata nu se potriveste cu cel de pe drum, dar cu asta m-am obisnuit deja. De ce spun asta? Pai oricat de tare mi-am dorit sa ajung in Parcul Natural Comana, pentru a vizita locatiile ce in prealabil le cautasem pe Google, nu am putut ajunge. Drumul principal in padure abia acum incepe sa fie asfaltat, restul fiind din piatra. Stelutza mea nu mai este foarte incantata de mersul pe drumuri de piatra, dupa experienta de anul trecut prin Romania.

P8210040-003.JPG
Asa ca am facut cale intoarsa, putin dezamagita, dar cu siguranta ma voi intoarce, fie cu masina...fie pe jos. De ce nu?!

Nu am plecat inca spre casa inainte de a ma bucura de un sandwich, in curtea Manastirii Comana, in spatele acesteia unde privelistea spre Balta Comana este cu adevarat superba.

Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Este locul ideal pentru motociclistii pasionati de fotografie pentru a vizita si a se bucura de subiecte frumoase de fotografiat. 

Cum fiecare drum ce-l strabat este presarat cu amintiri frumoase si oameni ce isi arata profunda mirare catre pasiunea mea...nici acesta nu a iesit din tipar. "Esti fata, pe motocicleta, pe unde ai calatorit?". Un bunic tare simpatic, cu chipul si blandetea unui om cu experienta in ridurile expresiei, s-a oferit sa-mi faca poze fiindu-i mila ca sunt singura si nu-mi pot face poze. (Nu spuneti nimanui, dar aparatul meu are self timer, dar astea sunt detalii...).

P8210022.JPG
P8210024.JPG
P8210026.JPG

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2012/09/parcul-natural-si-manastirea-comana.html">Sursa</a>

raven30hell

Trebuie sa recunosc ca placerea de a scrie in acest blog am uitat-o.
Mi s-a facut dor sa recitesc vechile mele postari, probabil din dorinta de a retrai sentimentele de atunci. Mi-au adus un zambet larg pe buze!

P8210001-003.JPGIn aceasta seara o sa aduc in plan ultima mica escapada, la Manastirea Comana.
Am auzit de aceasta locatie de la alti motociclisti, enduristi, ce inainte isi faceau trasee de enduro in zona Parcului Natural Comana, asa ca am decis sa cunosc si eu putin zona cu Stelutza mea.

P8210002-003.JPG
Am fost surprinsa inca de la intrarea in Comana, trecand peste un podulet in lucrari, privelistea iti fura privirea fara sa realizezi.
P8210006.JPG
Prima oprire a fost la Manastirea Comana, pe care o recomand cu caldura. Este intima, departe de aglomeratia si agitatia Bucurestiului, unde te poti relaxa si opri timpul in loc.
Manastirea Comana este monument istoric, ridicata in 1588 de Radu Serban si refacuta in 1700 de Serban Cantacuzino.

P8210008.JPG
P8210012.JPG
P8210015.JPG
P8210032.JPGP8210034-001.JPG
P8210038.JPGP8210035.JPG
P8210017.JPG
Planul de acasa aproape niciodata nu se potriveste cu cel de pe drum, dar cu asta m-am obisnuit deja. De ce spun asta? Pai oricat de tare mi-am dorit sa ajung in Parcul Natural Comana, pentru a vizita locatiile ce in prealabil le cautasem pe Google, nu am putut ajunge. Drumul principal in padure abia acum incepe sa fie asfaltat, restul fiind din piatra. Stelutza mea nu mai este foarte incantata de mersul pe drumuri de piatra, dupa experienta de anul trecut prin Romania.
P8210040-003.JPG
Asa ca am facut cale intoarsa, putin dezamagita, dar cu siguranta ma voi intoarce, fie cu masina...fie pe jos. De ce nu?!
Nu am plecat inca spre casa inainte de a ma bucura de un sandwich, in curtea Manastirii Comana, in spatele acesteia unde privelistea spre Balta Comana este cu adevarat superba.
Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Este locul ideal pentru motociclistii pasionati de fotografie pentru a vizita si a se bucura de subiecte frumoase de fotografiat. 
Cum fiecare drum ce-l strabat este presarat cu amintiri frumoase si oameni ce isi arata profunda mirare catre pasiunea mea...nici acesta nu a iesit din tipar. "Esti fata, pe motocicleta, pe unde ai calatorit?". Un bunic tare simpatic, cu chipul si blandetea unui om cu experienta in ridurile expresiei, s-a oferit sa-mi faca poze fiindu-i mila ca sunt singura si nu-mi pot face poze. (Nu spuneti nimanui, dar aparatul meu are self timer, dar astea sunt detalii...).

P8210022.JPG
P8210024.JPG
P8210026.JPG



raven30hell

Uite ca am ajuns sa scriu din nou aici, am si uitat ca pe vremuri exista aceasta dorinta in mine de a pune in scris toate intamplarile/trairile mele pentru a nu fi uitate in timp. Multumesc persoanei dragi ca mi-a adus aminte de aceasta placere.

Cred insa ca am ruginit putin, asa ca nu te astepta, dragul meu cititor la prea multe! Sa nu zici ca nu ti-am spus!

Astazi, dupa ceva timp, am sa povestesc putin despre calatoria mea, una din dorintele mele pentru anul 2011, pe care am indeplinit-o cu mare succes.

Totul a pornit de la lipsa de km in acest an, asa ca am planuit o excursie doar eu si Stelutza (motocicleta mea iubita). Planul l-am facut, banutii i-am strans si totul a pornit de la o harta, prieteni si google care le stie pe toate.

Cu harta in mana am inceput sa conturez un traseu, cu sfaturi de la diferiti motociclisti si cu ideile mele fixe pentru vizitat. Bineinteles ca traseul l-am urmat in 80%, doar vorba aia: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Timp la dispozitie 7 zile.

In final traseul meu a avut 1600 km, bani cheltuiti pe benzina 500 lei cred. Consumul undeva la 5,5-6,1% (cu cat ma plimbam mai mult prin orase crestea si consumul).

P8080040.JPG

Bucuresti - Sibiu - Deva.

Am plecat la drum cu ideea ca in Miercurea Sibiului voi ramane o noapte, in drumul meu spre Arad. Insa nu a fost asa, realizand ca am mai mult de jumatate de zi la dispozitie sa mai parcurg ceva km pentru a ma putea bucura de mai mult timp la Hunedoara. Asa ca prima destinatie de dormit a fost tocmai Deva.

In drum spre Sibiu, pe una din curbele de pe Dealul Negru mi-a sarit un surub care fixeaza etrierul pe discul din stanga, iar celalalt s-a desfiletat instantaneu. Spre norocul meu am simt imediat ca ceva nu e in ordine si am tras pe dreapta. Panica se instalase deja in clipa in care am realizat ca nici nu am plecat bine si deja am surprize. Nu imi explic nici acum ce s-a intamplat insa e mai putin important acum. Important e ca in 5 km m-am imprietenit cu 3 soferi in incercarea mea de a gasi un surub sa se potriveasca ca sa pot ajunge pana in Ramnicu Valcea. In final la o vulcanizare, un baiat tare de treaba mi-a facut unul din ce avea el prin magazie, si inca este acolo pe motor, in aceeasi stare, adica fixat perfect. Baiatul ala chiar mi-a salvat ziua!

P8080054.JPG

P8080056.JPG

P8080057.JPG

P8080061-1.JPG

P8080064-1.JPG

P8080071-1.JPG

P8080072.JPG

P8080076-1.JPG

P8080079-1.JPG

P8080095.JPG

P8080110.JPG

P8080113-1.JPG

P8080115-1.JPG

P8080125.JPG

Hunedoara

O mare dorinta a fost sa ajung in acest oras. In urma cu 1 an vorbeam cu o prietena Ruxandra ca aceasta este una din locatiile unde este necesar sa ajungem sa o vizitam in Romania, pe motoare. Din pacate am ajuns singura, insa pozele ce urmeaza ti le dedic Rux, cu drag.

Un oras pierdut de lume, sarac si abandonat. Inca de la intrare am ramas surprinsa cat de afectat de vreme este. Timpul s-a oprit in loc acolo, uzine vechi parasite si pline de praf, strazi pline de gauri si neasfaltate de pe vremea lui "taticu" Ceausescu, aer de nerespirat, parca mi s-a pus un pietroi in stomac, raman masca de ce vad in jur, insa in final am ajuns la castel.

Superb castelul Huniazilor, il recomand oricui sa mearga sa-l viziteze, o data in viata macar. Daca as putea, l-as ridica de acolo si l-as amplasa departe de Hunedoara, in mijlocul unor dealuri. Insa nu pot rescrie istoria.

La castel am intampinat problema bagajelor si abandonarea lor pe motor. Insa stiam ca am sa gasesc un suflet bun care sa le poarte de grija cat timp vizitez eu minunatia asta. Un paznic de la intrarea in castel a fost chiar bucuros sa ma ajute, mi-a pazit tot echipamentul si bagajul, iar la plecare evident ca i-am fost datoare cu o explicatie: de unde am plecat, unde merg, de ce, cum merge motorul, ce motor este, etc.

O alta fiinta prietenoasa a fost un catel care imi tot dadea tarcoale motorului. Datorita iubirii mele pentru animale i-am daruit toata mancarea mea din ghiozdan, painea si branza topita. Le-a mancat si nu se mai dezlipea de mine, pana in clipa in care s-a hotarat sa faca pipi pe motocicleta mea! Atunci s-a rupt prietenia noastra!

P8090183.JPG

P8090186.JPG

P8090192.JPG

P8090201.JPG

P8090204.JPG

P8090205.JPG

P8090219-1.JPG

P8090225.JPG

P8090227.JPG

Timisoara si Arad:

Nu stiu cum s-a facut, eu care am rude la Lipova, in apropiere de Arad, sa nu vizitez niciodata acest oras mare. Am fost destul de surprinsa sa realizez ca Aradul este un oras mare si chiar frumos. Bineinteles ca sunt o norocoasa, asa ca am ajuns fix cand orasul isi serbea ziua. E adevarat nu stiu cati ani a facut Aradul insa am fost bucuroasa sa iau parte la petrecerea acestuia. In centru zeci de tarabe ne intampinau cu arta, mestesuguri, mancaruri traditionale si mare caldura.

Am sa trec mai pe scurt peste toate zilele petrecute acolo, ca sa va povestesc si despre Timisoara.

Doamne ce oras! Doamne ce oras! M-as intoarce oricand ca sa mai bat la pas, o mica parte din strazile acestui oras. M-am indragostit de Timisoara. E drept ca m-a intampinat cu o mare caldura, aproape de lesin, apoi dupa ameteala data de caldura, strazile intortochiate si sucite m-au ratacit de vreo 3 ori, daca nu de mai multe ori (dar mi-e rusine sa recunosc).

Multumesc Teo, prietenul meu bun care m-a cazat si mi-a aratat o parte din oras, si bineinteles care m-a dus si la Mall. Unde se putea duce o bucuresteanca daca nu la Mall. Multumesc Teo pentru rabdarea acordata cand eram sunata si intrebata unde sunt. Raspunsul meu era acelasi: aproape de unde m-ai lasat, parcul ala cu copaci verzi, cladirea aia gri si mare. Fereasca Sfantul sa fie nevoie sa dau eu indicatii unde sunt intr-un oras asa mare, ca m-ati pierdut.

Promit ca am sa ma intorc! Acum stiu unde sunt cateva cladiri importante, parcuri mari si Mall-ul evident!

302645_276171249064342_100000144081348_1
                                               

P8090231.JPG

P8090233-1.JPG

P8100270.JPG

P8100275.JPG

P8100277.JPG

P8100284.JPG

P8110292-1.JPG

P8110311.JPG

P8110329.JPG

Moldova Noua – Orsova – Baile Herculane

Am plecat din Timisoara nestiind ce urmeaza sa vad, nu eram pregatita sa vad atata frumusete in jurul meu.

In urma cu ceva timp, cativa motociclisti mi-au recomandat sa nu ratez traseul Dunarii, pe la Moldova Noua pentru ca o sa fie de neuitat. Si asa a fost! Nu il ratati, va rog frumos. Am avut senzatia tot drumul ca sunt in alta tara, alta lume, cu peisaje de nota 1000. Atat de entuziasmata incat opream din 50 in 50 m sa mai fac cate o poza.

In fericirea mea, in fericirea ochilor, sufletului si simtului am si uitat sa verific daca mai am semnal la telefon. Problema a fost ca nu aveam, si cum am pierdut cateva ore bune pe acel drum teama a aparut ca cei dragi isi vor face griji. Dar in clipa aia nu ma mai interesa.

Am intalnit si drum prost, offroad, pentru ca se lucreaza la o parte din drum, tre sa recunosc ca am trait cu teama ca as putea cadea pe acele pietre insa am continuat sa fac ceea ce am invatat in 4 ani de motociclism si se pare ca a dat roade. Enduro cu o sport-touring si nicio cazatura e o realizare!

O alta intamplare funny a fost in clipa in care nenea garcea m-a tras pe dreapta intr-o localitate mica, unde eu chiar mergeam legal (ca tot drumul de altfel :P ). Se prezinta garcea, imi cere actele la control si uimitor imi spune „ati fost depistata cu aparatul radar cu viteza de 90 km/h”, am ramas masca pentru ca abia plecasem din benzinarie si aveam cred 40 km/h. Ii raspund ca e imposibil, imi ia actele la control in masina, se intoarce  cu ele zambind dar destul de pe fuga si imi spune „imi cer scuze, intradevar nu erati dumneavoastra, ci masina din spate” ... Am crezut ca pic pe jos de ras. Politistul nu stia cum sa faca cale intoarsa mai repede spre masina.

P8130007.JPG

P8130013.JPG

P8130015-1.JPG

P8130017-001.JPG

P8130018.JPG

P8130022.JPG

P8130041.JPG

P8130045.JPG

P8130050.JPG

P8130055.JPG

P8130056.JPG

P8130057.JPG

P8130060-1.JPG

P8130062.JPG

P8130068.JPG

P8130072.JPG

P8130079.JPG

Transalpina!

Nu era in plan sa ajung pe acel traseu, la apelul unui prieten am hotarat totusi sa merg. De data aceasta nu singura ci in compania unui Kawasaki si a unui prieten. A fost un traseu de neuitat.

Pana acum eram mandra ca am calcat pe aceleasi drumuri ca bunicul meu cu Ij-ul lui cu atas, acum insa sunt de doua ori mai mandra sa stiu ca am fost si prin locuri pe unde el nu a apucat sa ajunga dar pe care i le-am impartasit cu drag!

Este un traseu ce iti taie respiratia, obositor dar superb. Divin! Las pozele sa vorbeasca de la sine!

P8140090.JPG

P8140106.JPG

P8140107.JPG

P8140108-1.JPG

P8140109.JPG

P8140117.JPG

P8140131.JPG

P8140133.JPG

Nu pot sa spun decat ca a fost o experienta de neuitat, nu sunt o singuratica daca asta va ganditi, am plecat la drum singura pentru ca in majoritatea oraselor aveam sa ma intalnesc cu prieteni si rude. Am simtit nevoia sa nu stau dupa nimeni, sa ma opresc de cate ori si unde vreau eu, sa am libertatea deplina. Nu cred ca pot descrie ce am simtit tot acest drum, cate ganduri mi-au trecut prin capusorul meu incapatanat, de cate ori am simtit teama ca nu o sa ma descurc, de cate ori am simtit nevoia sa sun pe cineva si multumesc tehnologiei ca exista telefoanele mobile pentru oameni comunicativi ca mine.

Cred ca singurul moment cand ma gandeam daca e ok ca am plecat singura sau nu a fost clipa in care realizam ca am toate bagajele legate de motor si nu pot merge sa vizitez tot ceea ce vreau de teama sa nu raman fara ele. Insa spre fericirea mea am tot dat de oameni de treaba care au spus ok sa arunce un ochi la bagajele mele in timp ce eu pierdeam vremea pe acolo.

Am facut si offroad cu CBRica, m-am dat si pe curbe, m-am dat si pe uscat dar si pe ud....Am intalnit tot ce se putea intalni, oameni, traditii, animale, obiceiuri, s.a.m.d.

Si sa nu uitam un lucru foarte important! Mi-am imbogatit cu multi magneti de frigider, care de care mai frumos, mai mandru sa-mi aduca aminte de locurile pe care le-am strabatut.

Habar nu am ce sa mai povestesc, sunt atat de multe experiente si amintiri incat... sunt deschisa intrebarilor.

 Traseu: Bucuresti – Sibiu – Deva – Lipova – Arad – Timisoara – Moldova Noua – Orsova – Baile Herculane – Novaci – Transalpina – Sibiu – Bucuresti.

harta.jpg

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2011/10/uite-ca-am-ajuns-sa-scriu-din-nou-aici.html">Sursa</a>

raven30hell

Uite ca am ajuns sa scriu din nou aici, am si uitat ca pe vremuri exista aceasta dorinta in mine de a pune in scris toate intamplarile/trairile mele pentru a nu fi uitate in timp. Multumesc persoanei dragi ca mi-a adus aminte de aceasta placere.
Cred insa ca am ruginit putin, asa ca nu te astepta, dragul meu cititor la prea multe! Sa nu zici ca nu ti-am spus!

Astazi, dupa ceva timp, am sa povestesc putin despre calatoria mea, una din dorintele mele pentru anul 2011, pe care am indeplinit-o cu mare succes.
Totul a pornit de la lipsa de km in acest an, asa ca am planuit o excursie doar eu si Stelutza (motocicleta mea iubita). Planul l-am facut, banutii i-am strans si totul a pornit de la o harta, prieteni si google care le stie pe toate.
Cu harta in mana am inceput sa conturez un traseu, cu sfaturi de la diferiti motociclisti si cu ideile mele fixe pentru vizitat. Bineinteles ca traseul l-am urmat in 80%, doar vorba aia: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Timp la dispozitie 7 zile.
In final traseul meu a avut 1600 km, bani cheltuiti pe benzina 500 lei cred. Consumul undeva la 5,5-6,1% (cu cat ma plimbam mai mult prin orase crestea si consumul).

P8080040.JPG


Bucuresti - Sibiu - Deva.
Am plecat la drum cu ideea ca in Miercurea Sibiului voi ramane o noapte, in drumul meu spre Arad. Insa nu a fost asa, realizand ca am mai mult de jumatate de zi la dispozitie sa mai parcurg ceva km pentru a ma putea bucura de mai mult timp la Hunedoara. Asa ca prima destinatie de dormit a fost tocmai Deva.
In drum spre Sibiu, pe una din curbele de pe Dealul Negru mi-a sarit un surub care fixeaza etrierul pe discul din stanga, iar celalalt s-a desfiletat instantaneu. Spre norocul meu am simt imediat ca ceva nu e in ordine si am tras pe dreapta. Panica se instalase deja in clipa in care am realizat ca nici nu am plecat bine si deja am surprize. Nu imi explic nici acum ce s-a intamplat insa e mai putin important acum. Important e ca in 5 km m-am imprietenit cu 3 soferi in incercarea mea de a gasi un surub sa se potriveasca ca sa pot ajunge pana in Ramnicu Valcea. In final la o vulcanizare, un baiat tare de treaba mi-a facut unul din ce avea el prin magazie, si inca este acolo pe motor, in aceeasi stare, adica fixat perfect. Baiatul ala chiar mi-a salvat ziua!

P8080054.JPG

P8080056.JPG

P8080057.JPG

P8080061-1.JPG

P8080064-1.JPG

P8080071-1.JPG

P8080072.JPG

P8080076-1.JPG

P8080079-1.JPG

P8080095.JPG

P8080110.JPG

P8080113-1.JPG

P8080115-1.JPG

P8080125.JPG

Hunedoara
O mare dorinta a fost sa ajung in acest oras. In urma cu 1 an vorbeam cu o prietena Ruxandra ca aceasta este una din locatiile unde este necesar sa ajungem sa o vizitam in Romania, pe motoare. Din pacate am ajuns singura, insa pozele ce urmeaza ti le dedic Rux, cu drag.
Un oras pierdut de lume, sarac si abandonat. Inca de la intrare am ramas surprinsa cat de afectat de vreme este. Timpul s-a oprit in loc acolo, uzine vechi parasite si pline de praf, strazi pline de gauri si neasfaltate de pe vremea lui "taticu" Ceausescu, aer de nerespirat, parca mi s-a pus un pietroi in stomac, raman masca de ce vad in jur, insa in final am ajuns la castel.
Superb castelul Huniazilor, il recomand oricui sa mearga sa-l viziteze, o data in viata macar. Daca as putea, l-as ridica de acolo si l-as amplasa departe de Hunedoara, in mijlocul unor dealuri. Insa nu pot rescrie istoria.
La castel am intampinat problema bagajelor si abandonarea lor pe motor. Insa stiam ca am sa gasesc un suflet bun care sa le poarte de grija cat timp vizitez eu minunatia asta. Un paznic de la intrarea in castel a fost chiar bucuros sa ma ajute, mi-a pazit tot echipamentul si bagajul, iar la plecare evident ca i-am fost datoare cu o explicatie: de unde am plecat, unde merg, de ce, cum merge motorul, ce motor este, etc.
O alta fiinta prietenoasa a fost un catel care imi tot dadea tarcoale motorului. Datorita iubirii mele pentru animale i-am daruit toata mancarea mea din ghiozdan, painea si branza topita. Le-a mancat si nu se mai dezlipea de mine, pana in clipa in care s-a hotarat sa faca pipi pe motocicleta mea! Atunci s-a rupt prietenia noastra!
P8090183.JPG

P8090186.JPG

P8090192.JPG

P8090201.JPG

P8090204.JPG

P8090205.JPG

P8090219-1.JPG

P8090225.JPG

P8090227.JPG

Timisoara si Arad:
Nu stiu cum s-a facut, eu care am rude la Lipova, in apropiere de Arad, sa nu vizitez niciodata acest oras mare. Am fost destul de surprinsa sa realizez ca Aradul este un oras mare si chiar frumos. Bineinteles ca sunt o norocoasa, asa ca am ajuns fix cand orasul isi serbea ziua. E adevarat nu stiu cati ani a facut Aradul insa am fost bucuroasa sa iau parte la petrecerea acestuia. In centru zeci de tarabe ne intampinau cu arta, mestesuguri, mancaruri traditionale si mare caldura.
Am sa trec mai pe scurt peste toate zilele petrecute acolo, ca sa va povestesc si despre Timisoara.

Doamne ce oras! Doamne ce oras! M-as intoarce oricand ca sa mai bat la pas, o mica parte din strazile acestui oras. M-am indragostit de Timisoara. E drept ca m-a intampinat cu o mare caldura, aproape de lesin, apoi dupa ameteala data de caldura, strazile intortochiate si sucite m-au ratacit de vreo 3 ori, daca nu de mai multe ori (dar mi-e rusine sa recunosc).
Multumesc Teo, prietenul meu bun care m-a cazat si mi-a aratat o parte din oras, si bineinteles care m-a dus si la Mall. Unde se putea duce o bucuresteanca daca nu la Mall. Multumesc Teo pentru rabdarea acordata cand eram sunata si intrebata unde sunt. Raspunsul meu era acelasi: aproape de unde m-ai lasat, parcul ala cu copaci verzi, cladirea aia gri si mare. Fereasca Sfantul sa fie nevoie sa dau eu indicatii unde sunt intr-un oras asa mare, ca m-ati pierdut.
Promit ca am sa ma intorc! Acum stiu unde sunt cateva cladiri importante, parcuri mari si Mall-ul evident!
302645_276171249064342_100000144081348_1
                                               
P8090231.JPG

P8090233-1.JPG

P8100270.JPG

P8100275.JPG

P8100277.JPG

P8100284.JPG

P8110292-1.JPG

P8110311.JPG

P8110329.JPG

Moldova Noua – Orsova – Baile Herculane
Am plecat din Timisoara nestiind ce urmeaza sa vad, nu eram pregatita sa vad atata frumusete in jurul meu.
In urma cu ceva timp, cativa motociclisti mi-au recomandat sa nu ratez traseul Dunarii, pe la Moldova Noua pentru ca o sa fie de neuitat. Si asa a fost! Nu il ratati, va rog frumos. Am avut senzatia tot drumul ca sunt in alta tara, alta lume, cu peisaje de nota 1000. Atat de entuziasmata incat opream din 50 in 50 m sa mai fac cate o poza.
In fericirea mea, in fericirea ochilor, sufletului si simtului am si uitat sa verific daca mai am semnal la telefon. Problema a fost ca nu aveam, si cum am pierdut cateva ore bune pe acel drum teama a aparut ca cei dragi isi vor face griji. Dar in clipa aia nu ma mai interesa.
Am intalnit si drum prost, offroad, pentru ca se lucreaza la o parte din drum, tre sa recunosc ca am trait cu teama ca as putea cadea pe acele pietre insa am continuat sa fac ceea ce am invatat in 4 ani de motociclism si se pare ca a dat roade. Enduro cu o sport-touring si nicio cazatura e o realizare!
O alta intamplare funny a fost in clipa in care nenea garcea m-a tras pe dreapta intr-o localitate mica, unde eu chiar mergeam legal (ca tot drumul de altfel :P ). Se prezinta garcea, imi cere actele la control si uimitor imi spune „ati fost depistata cu aparatul radar cu viteza de 90 km/h”, am ramas masca pentru ca abia plecasem din benzinarie si aveam cred 40 km/h. Ii raspund ca e imposibil, imi ia actele la control in masina, se intoarce  cu ele zambind dar destul de pe fuga si imi spune „imi cer scuze, intradevar nu erati dumneavoastra, ci masina din spate” ... Am crezut ca pic pe jos de ras. Politistul nu stia cum sa faca cale intoarsa mai repede spre masina.

P8130007.JPG

P8130013.JPG

P8130015-1.JPG

P8130017-001.JPG

P8130018.JPG

P8130022.JPG

P8130041.JPG

P8130045.JPG

P8130050.JPG

P8130055.JPG

P8130056.JPG

P8130057.JPG

P8130060-1.JPG

P8130062.JPG

P8130068.JPG

P8130072.JPG

P8130079.JPG

Transalpina!

Nu era in plan sa ajung pe acel traseu, la apelul unui prieten am hotarat totusi sa merg. De data aceasta nu singura ci in compania unui Kawasaki si a unui prieten. A fost un traseu de neuitat.
Pana acum eram mandra ca am calcat pe aceleasi drumuri ca bunicul meu cu Ij-ul lui cu atas, acum insa sunt de doua ori mai mandra sa stiu ca am fost si prin locuri pe unde el nu a apucat sa ajunga dar pe care i le-am impartasit cu drag!
Este un traseu ce iti taie respiratia, obositor dar superb. Divin! Las pozele sa vorbeasca de la sine!

P8140090.JPG

P8140106.JPG

P8140107.JPG

P8140108-1.JPG

P8140109.JPG

P8140117.JPG

P8140131.JPG

P8140133.JPG


Nu pot sa spun decat ca a fost o experienta de neuitat, nu sunt o singuratica daca asta va ganditi, am plecat la drum singura pentru ca in majoritatea oraselor aveam sa ma intalnesc cu prieteni si rude. Am simtit nevoia sa nu stau dupa nimeni, sa ma opresc de cate ori si unde vreau eu, sa am libertatea deplina. Nu cred ca pot descrie ce am simtit tot acest drum, cate ganduri mi-au trecut prin capusorul meu incapatanat, de cate ori am simtit teama ca nu o sa ma descurc, de cate ori am simtit nevoia sa sun pe cineva si multumesc tehnologiei ca exista telefoanele mobile pentru oameni comunicativi ca mine.
Cred ca singurul moment cand ma gandeam daca e ok ca am plecat singura sau nu a fost clipa in care realizam ca am toate bagajele legate de motor si nu pot merge sa vizitez tot ceea ce vreau de teama sa nu raman fara ele. Insa spre fericirea mea am tot dat de oameni de treaba care au spus ok sa arunce un ochi la bagajele mele in timp ce eu pierdeam vremea pe acolo.
Am facut si offroad cu CBRica, m-am dat si pe curbe, m-am dat si pe uscat dar si pe ud....Am intalnit tot ce se putea intalni, oameni, traditii, animale, obiceiuri, s.a.m.d.
Si sa nu uitam un lucru foarte important! Mi-am imbogatit cu multi magneti de frigider, care de care mai frumos, mai mandru sa-mi aduca aminte de locurile pe care le-am strabatut.
Habar nu am ce sa mai povestesc, sunt atat de multe experiente si amintiri incat... sunt deschisa intrebarilor.


 Traseu: Bucuresti – Sibiu – Deva – Lipova – Arad – Timisoara – Moldova Noua – Orsova – Baile Herculane – Novaci – Transalpina – Sibiu – Bucuresti.
harta.jpg


raven30hell

Oameni cu carti...

German_Big_Hat_Woman_by_Lorivintage55sto
Carti. Am auzit cuvantul asta foarte des in ultimele zile. De aici poate a plecat si gandul meu de astazi.
Iesind de la birou, dupa o simpla zi de rutina, am coborat la metrou intre cenusii pereti comunisti. Dupa putin timp de asteptare masinaria secolului nostru a venit, asteptat de zeci de oameni care de care mai grabiti pe drumul lor, in aceeasi rutina ca a mea.
Am intrat in masinaria timpului, tare imi place sa ii spun astfel, pentru ca printre peretii subteranului nu se intampla mare lucrur, calatoresti in timp catre o destinatie scurta de cateva minute. Dar azi ma simteam amuzata... fara sa sa realizez am inceput sa vad oamenii simpli din jur, mai complicati decat erau. La una dintre opriri urca o femeie tanara foarte increzatoare, cu o palarie parca furata de pe podiumurile de moda de la Paris, neagra, mare, cu marginile ondulate ca o floare de camp, asortata cu o gentuta in acelasi stil clasic/elegant. Mi-a atras privirea, iar pentru cateva momente m-a facut sa imi imaginez cum ar fi aratat pe un covor rosu in marile orase ale modei. Se aseza pe unul din locurile libere, foarte hotarata dar in acelasi timp timida. Stia ca e privita, admirata de catre oamenii simpli furati pentru cateva secunde de stilul ei unic. Dar ii era totusi teama ca va fi judecata ca fiind altfel si totusi asta ii dadea o stare de bine.
Nu la mare departare de ea isi odihnea trupul, pe un loc, un barbat cam la aceeasi varsta cu ea. Nu ai fi spus ca e cu nimic mai special decat toti oamenii din jur. Dar parul lui saten deschis ca nisipul il trada. Pe cat de serios si neabordabil parea, atat de vulnerabil si placut se facea cand te uitai in directia capului sau. Avea in zona "crestetului capului" parul ridicat, lucrul asta il facea extrem de amuzant. Era atat de placut sa vezi in multimea de oameni cu parul aranjat, pieptanat, prins cu mare atentie, pe cineva caruia acest aspect i-a scapat. Nu era constient de acest lucru si asta nu facea decat sa para si mai simpatic in nevinovatia lui.
De ce mi-au atras acesti oameni privirea? Pentru ca aveau un singur lucru in comun: o carte. Amandoi purtau in mana o carte, mai groasa sau mai subtire. A fost singurul lucru care, in cele doua contraste, i-ar fi adus in acelasi prim-plan, singurul lor lucru comun.

Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine... Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit.
(Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte)

Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.
(definiţie de Victor Hugo)

raven30hell

Inchisoarea Doftana

Din seria "Plimbarici in timpul saptamanii" astazi m-am gandit sa evadez putin din Bucuresti, singura intr-o plimbare cu noul meu motor. Destinatia a fost usor de ales, tocmai ce vazusem un reportaj la televizor despre aceasta. Asa ca am incalecat pe sea si va spun povestea'sa:

Drumul usor de parcurs: Bucuresti - Ploiesti - Campina - Telega - retur.

P9010014.JPGP9010004.jpg

P9010002.JPG P9010001.JPG

P9010015.JPG

P9010007.JPGP9010005.JPGP9010006.JPGP9010010.JPG

Destinatia: De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei Telega se află Penitenciarul Doftana.

Povestea Doftanei incepe incă din 1892, cănd ocnaşii erau aduşi cu trenul sau cu duba. Inchisoarea a fost construită cu cinci aripi, fiecare avănd propria curte interioară. Una dintre ele, numită zona H, a fost făcută pentru tortură, şi aici erau incarceraţi cei mai periculoşi dintre toţi deţinuţii. Dacă in celelalte aripi existau paturi şi mese, in zona H nu erau decăt o ţeavă metalică, de care erau legaţi oamenii in zeghe, şi un butoi pentru necesităţi in mijlocul celulei.

După război, inchisoarea a devenit muzeu. Cănd şi cănd, comuniştii se adunau la Doftana pentru a rememora anii de detenţie şi lupta in ilegalitate. Ceauşescu venea şi el. Covorul roşu era aşternut pănă la intrarea in clădirea administrativă. Preşedintele vizita celulele, apoi participa la intrunirile organizate de partid. Pe pereţi, intotdeauna la loc de cinste tronau tablourile cu portretele Tovarăşului şi Tovarăşei, realizate de cei inchişi la Doftana.
După Revoluţie, angajaţii muzeului au fost daţi afară. Unul singur a rămas, pe post de portar, administrator, femeie de serviciu, gestionar. Inchisoarea a fost devastată de oameni. S-a furat tot ce se putea fura: uşi, ferestre, cărămidă, ţigle, paturi, lemn, mese. Arhiva comunistă a ajuns intr-o incăpere, unde şobolanii rod din greu la cărţile lui Lenin şi ale lui Stalin.

P9010043.JPGP9010016.JPG

In incinta spatiului inchisorii am patruns pe furis printr-o gaura in zidul de piatra de la poarta. Am ingorat semnul: Interzis vizitatorilor!, atrasa prea tare de istoria acestei cladiri. Intradevar zidurile stau sa cada in orice moment, nu am putut vizita prea mult decat exteriorul inchisorii. Zidurile, geamurile sparte si gratiile din fier ruginit iti dau fiori de la prima vedere. E o liniste deplina acolo, poate doar in imaginatia mea aud povesti ce zidurile le tin pe umeri. Povesti cutremuratoare despre chin, pedepse si comunism.
As fi vrut sa patrund si in curtea interioara a inchisorii, acolo unde detinutii vedeau lumina zilei doar atunci cand ajungeau aici, apoi intunericul punea stapanire pe intregile zile, luni si ani ce aveau sa petreaca acolo. Dar nu mirata am fost cand o femeie paznic mi-a spus ca nu am voie sa fiu acolo, conducandu-ma spre iesire. L-a sunat pe primar sa il anunte ca o fata a intrat pe furis in curtea muzeului, de parca eram cine stie ce infractoare. Ma bucur ca primarul are o mare durere "undeva" de ce se intampla la acest muzeu, asa ca nu prea l-a interesat si am putut pleca fara alte complicatii.
Am plecat...insa cu mare parere de rau ca in Romania nu se pune valoare absolut deloc pe istorie, pe lucrurile sacre ce inca mai stau in temelii si asteapta sa arate lumii istoria ce nici in manuale nu mai apare.

P9010022.JPG

P9010018.JPGP9010021.JPG

P9010026.JPGP9010030.JPG

P9010020.JPG
P9010036.JPG
P9010034.JPG
P9010037.JPG

P9010041.JPG P9010039.JPG

Am plecat...insa cu mare parere de rau ca in Romania nu se pune valoare absolut deloc pe istorie, pe lucrurile sacre ce inca mai stau in temelii si asteapta sa arate lumii istoria ce nici in manuale nu mai apare.

P9010017.JPG

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/09/inchisoarea-doftana.html">Sursa</a>

raven30hell

Inchisoarea Doftana

Din seria "Plimbarici in timpul saptamanii" astazi m-am gandit sa evadez putin din Bucuresti, singura intr-o plimbare cu noul meu motor. Destinatia a fost usor de ales, tocmai ce vazusem un reportaj la televizor despre aceasta. Asa ca am incalecat pe sea si va spun povestea'sa:
Drumul usor de parcurs: Bucuresti - Ploiesti - Campina - Telega - retur.

P9010014.JPGP9010004.jpg
P9010002.JPG P9010001.JPG
P9010015.JPG

P9010007.JPGP9010005.JPGP9010006.JPGP9010010.JPG

Destinatia: De mai bine de 100 de ani, la marginea comunei Telega se află Penitenciarul Doftana.
Povestea Doftanei incepe incă din 1892, cănd ocnaşii erau aduşi cu trenul sau cu duba. Inchisoarea a fost construită cu cinci aripi, fiecare avănd propria curte interioară. Una dintre ele, numită zona H, a fost făcută pentru tortură, şi aici erau incarceraţi cei mai periculoşi dintre toţi deţinuţii. Dacă in celelalte aripi existau paturi şi mese, in zona H nu erau decăt o ţeavă metalică, de care erau legaţi oamenii in zeghe, şi un butoi pentru necesităţi in mijlocul celulei.
După război, inchisoarea a devenit muzeu. Cănd şi cănd, comuniştii se adunau la Doftana pentru a rememora anii de detenţie şi lupta in ilegalitate. Ceauşescu venea şi el. Covorul roşu era aşternut pănă la intrarea in clădirea administrativă. Preşedintele vizita celulele, apoi participa la intrunirile organizate de partid. Pe pereţi, intotdeauna la loc de cinste tronau tablourile cu portretele Tovarăşului şi Tovarăşei, realizate de cei inchişi la Doftana.
După Revoluţie, angajaţii muzeului au fost daţi afară. Unul singur a rămas, pe post de portar, administrator, femeie de serviciu, gestionar. Inchisoarea a fost devastată de oameni. S-a furat tot ce se putea fura: uşi, ferestre, cărămidă, ţigle, paturi, lemn, mese. Arhiva comunistă a ajuns intr-o incăpere, unde şobolanii rod din greu la cărţile lui Lenin şi ale lui Stalin.

P9010043.JPGP9010016.JPG
In incinta spatiului inchisorii am patruns pe furis printr-o gaura in zidul de piatra de la poarta. Am ingorat semnul: Interzis vizitatorilor!, atrasa prea tare de istoria acestei cladiri. Intradevar zidurile stau sa cada in orice moment, nu am putut vizita prea mult decat exteriorul inchisorii. Zidurile, geamurile sparte si gratiile din fier ruginit iti dau fiori de la prima vedere. E o liniste deplina acolo, poate doar in imaginatia mea aud povesti ce zidurile le tin pe umeri. Povesti cutremuratoare despre chin, pedepse si comunism.
As fi vrut sa patrund si in curtea interioara a inchisorii, acolo unde detinutii vedeau lumina zilei doar atunci cand ajungeau aici, apoi intunericul punea stapanire pe intregile zile, luni si ani ce aveau sa petreaca acolo. Dar nu mirata am fost cand o femeie paznic mi-a spus ca nu am voie sa fiu acolo, conducandu-ma spre iesire. L-a sunat pe primar sa il anunte ca o fata a intrat pe furis in curtea muzeului, de parca eram cine stie ce infractoare. Ma bucur ca primarul are o mare durere "undeva" de ce se intampla la acest muzeu, asa ca nu prea l-a interesat si am putut pleca fara alte complicatii.
Am plecat...insa cu mare parere de rau ca in Romania nu se pune valoare absolut deloc pe istorie, pe lucrurile sacre ce inca mai stau in temelii si asteapta sa arate lumii istoria ce nici in manuale nu mai apare.
P9010022.JPG
P9010018.JPGP9010021.JPG
P9010026.JPGP9010030.JPG
P9010020.JPG
P9010036.JPG
P9010034.JPG
P9010037.JPG

P9010041.JPG P9010039.JPG
Am plecat...insa cu mare parere de rau ca in Romania nu se pune valoare absolut deloc pe istorie, pe lucrurile sacre ce inca mai stau in temelii si asteapta sa arate lumii istoria ce nici in manuale nu mai apare.

P9010017.JPG

raven30hell

Honda CB600F Hornet, an fabricatie 1999, capacitate cilindrica 600 cmc, cai putere 98. Cadrul tip grindă simplă, suspensiile necostisitoare, alimentarea prin carburatoare, jantele uşoare cu trei spiţe, cauciucul spate de 180 mm ce poartă calificativul Z (peste 240km/h), dotările relativ spartane reuşesc să alcătuiască o combinaţie picantă, o motocicletă ce ţine pasul cu supersportivele de 600 cmc, darnică la capitolul distracţie şi nu în ultimul rând, durabilă.

Unde sunt însă entuziasmul, fiorul, feeling-ul? Nu vă faceţi griji, acestea sunt pe drum… Până în 5.000 – 6.000 de ture, Hornet se pilotează în stilul motociclistului foarte corect sau foarte începător, după care începe să vibreze, dar nu deranjant. Între 6.000 şi 8.000 de ture urmează stilul agresiv-responsabil – safe, căci am auzit că există şi aşa ceva, iar ceea ce râmâne până la cele 13.000 turaţii însemnate cu roşu, lăsăm pentru “mai târziu”. Adică, pentru ceea se întâmplă în afara oraşului… De menţionat dezvoltarea liniară a puterii de către binevoitorul motor de F3, dar chiar şi aşa, peste 10.000 turaţii, intră în acţiune tricepşii, te ancorezi de ghidon, corpul tinde să se lase peste rezervor şi Hornet începe să-şi urle motorul sportiv.

Este teribil de controlabilă la viteză mică, ghidonul brachează foarte mult şi greutatea e distribuită în aşa fel încât nu am avut nici un moment de dezechilbru uşor, nefiind necesară vreo compensare cu piciorul jos.

Iar pe viraj… ce încântare, ce fericire, motocicleta este la fel de precisă ca bisturiul unui chirurg ( nu Ciomu). Se apleacă având o uşurinţă remarcabilă, ciclistica fiind literalmente impecabilă.Pe cuvânt că nu am găsit nimicde reproşat Hondei la capitolul ăsta. Cu siguranţă este cea mai manevrabilă motocicletă pe care am mers până acum.

text: Vlad Răzvan Vasilescu

P8230012.JPG

tamadau.jpg

P8230008.JPG

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/08/amantul-meu-honda-cb600f-hornet.html">Sursa</a>

raven30hell

Honda CB600F Hornet, an fabricatie 1999, capacitate cilindrica 600 cmc, cai putere 98. Cadrul tip grindă simplă, suspensiile necostisitoare, alimentarea prin carburatoare, jantele uşoare cu trei spiţe, cauciucul spate de 180 mm ce poartă calificativul Z (peste 240km/h), dotările relativ spartane reuşesc să alcătuiască o combinaţie picantă, o motocicletă ce ţine pasul cu supersportivele de 600 cmc, darnică la capitolul distracţie şi nu în ultimul rând, durabilă.
Unde sunt însă entuziasmul, fiorul, feeling-ul? Nu vă faceţi griji, acestea sunt pe drum… Până în 5.000 – 6.000 de ture, Hornet se pilotează în stilul motociclistului foarte corect sau foarte începător, după care începe să vibreze, dar nu deranjant. Între 6.000 şi 8.000 de ture urmează stilul agresiv-responsabil – safe, căci am auzit că există şi aşa ceva, iar ceea ce râmâne până la cele 13.000 turaţii însemnate cu roşu, lăsăm pentru “mai târziu”. Adică, pentru ceea se întâmplă în afara oraşului… De menţionat dezvoltarea liniară a puterii de către binevoitorul motor de F3, dar chiar şi aşa, peste 10.000 turaţii, intră în acţiune tricepşii, te ancorezi de ghidon, corpul tinde să se lase peste rezervor şi Hornet începe să-şi urle motorul sportiv.
Este teribil de controlabilă la viteză mică, ghidonul brachează foarte mult şi greutatea e distribuită în aşa fel încât nu am avut nici un moment de dezechilbru uşor, nefiind necesară vreo compensare cu piciorul jos.
Iar pe viraj… ce încântare, ce fericire, motocicleta este la fel de precisă ca bisturiul unui chirurg ( nu Ciomu). Se apleacă având o uşurinţă remarcabilă, ciclistica fiind literalmente impecabilă.Pe cuvânt că nu am găsit nimicde reproşat Hondei la capitolul ăsta. Cu siguranţă este cea mai manevrabilă motocicletă pe care am mers până acum.
text: Vlad Răzvan Vasilescu


P8230012.JPG

tamadau.jpg
P8230008.JPG

raven30hell

Biker Girl

hide.jpg
Biker Girl

She prepares herself for where she needs to go,
Where that is she doesn't quite know,
She zips up her jacket,
She does it up tight,
She doesn't want to get chilly into the night.


She puts her boots on,
Strolls out the door,
She has prepared all of the things she was looking for,
She walks up to her bike,
The one she has longed over for ages,
Saved up for, over deadly stages.
She kicks off the stand,
The bike being held with a confident steady hand,
Climbs the bike with a shine,
She thinks of it as a warming shrine,
She starts the bike and feels it respond,
It's with things like this that she can understand the bond.
Her helmet feels safe and protective,
Shielding her from harm,
It isn't just this that's keep her calm,
Being like this she doesn't have to feel sad,
This is the best experience she's ever had.

She releases the clutch and away she goes,
Maybe this is all she knows,
She rides past the home she knew,
Past the dramas that she used to go through,
She has an idea about the journey ahead,
How it's a good one letting the old one shed.

She feels she has to collect someone on the way,
She thinks it's the time for her to have her say,
Rehearses what she will speak,
These words have been going on to long,
Week after week,
She speeds up just that bit more,
Anxious to see what she's looking for.

Deeper into the unknown she rides,
Lapping up the energy she's feeling,
Just like the ongoing sea's tide concealing,
She feels refreshed and pure,
This is the right thing she is sure.

She's longing to be at the place she knows,
Be at the place no-one hardly ever goes,
Sit there looking out at the view,
How many nights has she done this?
Only a few.

Sometime later she steps off the bike,
Walks down to look around,
She can hear two steps of sound on the ground,
There's a streak of light breaking through the night,
This is the time that she adores.
This is the time that her spirit soars,
The sense of power in her burns,
The flow of love in her churns.

A sunset breaking through making way for the morning day,
Makes it worth waiting for to sit and stay,
The golden light shines down onto her face,
She has to bend down to tie her lace,
She comes back up and cherishes the time,
A perfect moment in history,
It's not a crime.

She stands looking down,
Not a bad expression on her face no frown,
Only a smile so deep and true,
All of her dreams and happiness have finally fallen through,
She stands there waiting,
Hands go round her waist,
Whispers go in her ear,
That's how she knows her happiness is finally here,
She looks back and sees the moment of joy,
And now the look on her face is an expression of coy,
She laughs and laughs until she cries,
Them magic fingers gently wipe her eyes.


This was the moment she has always dreamed for,
And now this was all coming true she didn't want anymore,
What she now had was fine and complete,
Everything was sealed and covered now,
Just like a perfect secret scenting sheet,
Everything has fallen into place now and she's glad,
This will be the best moment that she has ever had.


©Palepetal
P8150020.JPG


<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/08/biker-girl.html">Sursa</a>
raven30hell

Biker Girl

hide.jpg
Biker Girl

She prepares herself for where she needs to go,
Where that is she doesn't quite know,
She zips up her jacket,
She does it up tight,
She doesn't want to get chilly into the night.


She puts her boots on,
Strolls out the door,
She has prepared all of the things she was looking for,
She walks up to her bike,
The one she has longed over for ages,
Saved up for, over deadly stages.
She kicks off the stand,
The bike being held with a confident steady hand,
Climbs the bike with a shine,
She thinks of it as a warming shrine,
She starts the bike and feels it respond,
It's with things like this that she can understand the bond.
Her helmet feels safe and protective,
Shielding her from harm,
It isn't just this that's keep her calm,
Being like this she doesn't have to feel sad,
This is the best experience she's ever had.

She releases the clutch and away she goes,
Maybe this is all she knows,
She rides past the home she knew,
Past the dramas that she used to go through,
She has an idea about the journey ahead,
How it's a good one letting the old one shed.

She feels she has to collect someone on the way,
She thinks it's the time for her to have her say,
Rehearses what she will speak,
These words have been going on to long,
Week after week,
She speeds up just that bit more,
Anxious to see what she's looking for.

Deeper into the unknown she rides,
Lapping up the energy she's feeling,
Just like the ongoing sea's tide concealing,
She feels refreshed and pure,
This is the right thing she is sure.

She's longing to be at the place she knows,
Be at the place no-one hardly ever goes,
Sit there looking out at the view,
How many nights has she done this?
Only a few.

Sometime later she steps off the bike,
Walks down to look around,
She can hear two steps of sound on the ground,
There's a streak of light breaking through the night,
This is the time that she adores.
This is the time that her spirit soars,
The sense of power in her burns,
The flow of love in her churns.

A sunset breaking through making way for the morning day,
Makes it worth waiting for to sit and stay,
The golden light shines down onto her face,
She has to bend down to tie her lace,
She comes back up and cherishes the time,
A perfect moment in history,
It's not a crime.

She stands looking down,
Not a bad expression on her face no frown,
Only a smile so deep and true,
All of her dreams and happiness have finally fallen through,
She stands there waiting,
Hands go round her waist,
Whispers go in her ear,
That's how she knows her happiness is finally here,
She looks back and sees the moment of joy,
And now the look on her face is an expression of coy,
She laughs and laughs until she cries,
Them magic fingers gently wipe her eyes.


This was the moment she has always dreamed for,
And now this was all coming true she didn't want anymore,
What she now had was fine and complete,
Everything was sealed and covered now,
Just like a perfect secret scenting sheet,
Everything has fallen into place now and she's glad,
This will be the best moment that she has ever had.


(c)Palepetal
P8150020.JPG

raven30hell

Cum vremea era perfecta de o plimbare, nici prea cald nici prea racoare, mi-am facut pachetelul l-am bagat in ghizdan si am plecat unde vad cu ochii. Directia: munte. Pe drum mi-am amintit de o emisiune de turism intern si de prezentarea unei case domneasca de la Brebu, la cativa km de Campina. Asa ca tinta mea in final a fost aceasta cetate.Din Bucuresti sunt fix 100 km pana la Brebu, si din fericire am nimerit din prima drumul. Din Campina asfaltul mai lasa de dorit dar se poate ajunge si cu vitezane insa cu o viteza mai mica. Acu m-am bucurat ca mai am inca enduro si imi permit mai multe tipuri de asfalt.

P6140081.jpgP6140083.jpg

Ansamblul arhitectonic de la Brebu, unul din cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab şi desăvârşite de Constantin Brâncoveanu, constituind o realizare reprezentativă a arhitecturii secolului al XVII-lea

P6140074.jpgP6140070.jpg

P6140039.jpgP6140044.jpgP6140067.jpg

P6140051.jpg

P6140050.jpg

P6140048.jpg

P6140042.jpgP6140041.jpg

Construcţia bisericii a fost începută la 27 iunie 1650 în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654) şi continuată de Constantin Brâncoveanu din anul 1689, după cum se menţionează în pisania aşezată în biserică, pe zidul ce desparte naosul de pronaos. Cutremurele din 1790 şi mai ales cel din 1802 au avariat-o succesiv.

P6140040.jpg
Complexul istoric de la Brebu este asemănător palatelor brâncoveneşti ce au avut nu numai rosturi gospodăreşti, cu pridvoare pentru odihnă, ci şi rosturi militare.
Drumul de intoarcere nu a mai fost acelasi, am preferat sa mai ocolesc, iar drumul m-a purtat prin vai lungi, printre dealuri cu peisaje superbe.

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/06/la-poarta-unei-case-domnesti.html">Sursa</a>

raven30hell

Cum vremea era perfecta de o plimbare, nici prea cald nici prea racoare, mi-am facut pachetelul l-am bagat in ghizdan si am plecat unde vad cu ochii. Directia: munte. Pe drum mi-am amintit de o emisiune de turism intern si de prezentarea unei case domneasca de la Brebu, la cativa km de Campina. Asa ca tinta mea in final a fost aceasta cetate.Din Bucuresti sunt fix 100 km pana la Brebu, si din fericire am nimerit din prima drumul. Din Campina asfaltul mai lasa de dorit dar se poate ajunge si cu vitezane insa cu o viteza mai mica. Acu m-am bucurat ca mai am inca enduro si imi permit mai multe tipuri de asfalt.

P6140081.jpgP6140083.jpg

Ansamblul arhitectonic de la Brebu, unul din cele mai importante monumente ctitorite de Matei Basarab şi desăvârşite de Constantin Brâncoveanu, constituind o realizare reprezentativă a arhitecturii secolului al XVII-lea

P6140074.jpgP6140070.jpg
P6140039.jpgP6140044.jpgP6140067.jpg
P6140051.jpg
P6140050.jpg
P6140048.jpg
P6140042.jpgP6140041.jpg
Construcţia bisericii a fost începută la 27 iunie 1650 în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654) şi continuată de Constantin Brâncoveanu din anul 1689, după cum se menţionează în pisania aşezată în biserică, pe zidul ce desparte naosul de pronaos. Cutremurele din 1790 şi mai ales cel din 1802 au avariat-o succesiv.

P6140040.jpg
Complexul istoric de la Brebu este asemănător palatelor brâncoveneşti ce au avut nu numai rosturi gospodăreşti, cu pridvoare pentru odihnă, ci şi rosturi militare.
Drumul de intoarcere nu a mai fost acelasi, am preferat sa mai ocolesc, iar drumul m-a purtat prin vai lungi, printre dealuri cu peisaje superbe.

raven30hell

Acum cateva zile am primit invitatia la o intrunire moto din Bulgaria, intr-un parc national numit Nikolovo la aproximativ 8 km de orasul Ruse. Din start am fost incantata de idee si am spus ca nu voi rata aceasta ocazie.

Uite asa m-am vazut purtata de drum, catre intrunirea moto, impreuna cu cativa prieteni. Drumul parcurs: Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Nikolovo - Giurgiu - Oltenita - Bucuresti.

Intrunire de nota 10 as zice eu. Din cate am inteles a fost o intrunire cu fonduri mici, o intrunire mica a unui club moto numit Spirit of Freedom, iar ideea petrecerii: Retro Bikers (motociclete de epoca).

P5230070.JPGP5230069.JPGDin momentul cand am ajuns am simtit un aer de noutate. Ne-au intampinat 2 bulgaroaice cu zambetul pe buze, ne-au spus in engleza ca trebuie sa platim intrarea 2 leva, adica 3 lei. In schimbul acestor bani si al accesului in parc, am primit si un medalion inscriptionat cu numele clubului si petrecerii. Un medalion chiar simpatic pe care multi dintre noi il vom pastra amintire.

Membrii clubului foarte primitori au multumit de nenumarate ori romanilor pentru participare, ba mai mult unul din ei la vederea mea pe motor a inceput sa ma aplaude si sa faca o plecaciune in fata mea spunand ceva in bulgareste. Evident ca nu am inteles nimic si m-am rusinat toata.
O locatie de milioane, superba in adevaratul sens al cuvantului. O rezervatie naturala, un parc national frumos. Am strabatut fiecare alee, ne-am odihnit pe iarba frumos mirositoare la umbra brazilor inalti.
P5230087.JPGUntitled+-+4.jpgDar a venit si momentul cand a trebuit sa ne intoarcem de unde am plecat, adica in capitala romaneasca. Poate ca am incercat sa facem drumul mai lung, asa ca am ales sa ne intoarcem pe Oltenita. Frumos drum, plin de peisaje si satuce...dar nu indeajuns de lung, asa ca in final am ajuns acasa.DSCF6357.jpgUntitled+-+5.jpgUntitled+-+1.jpgUntitled+-+2.jpg Am ramas cu o impresie foarte buna despre intrunirile moto din Bulgaria, motiv pentru care planuiesc sa mai particip.P5230191.JPG

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/05/nikolovo-bulgaria.html">Sursa</a>

raven30hell

Acum cateva zile am primit invitatia la o intrunire moto din Bulgaria, intr-un parc national numit Nikolovo la aproximativ 8 km de orasul Ruse. Din start am fost incantata de idee si am spus ca nu voi rata aceasta ocazie.
Uite asa m-am vazut purtata de drum, catre intrunirea moto, impreuna cu cativa prieteni. Drumul parcurs: Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Nikolovo - Giurgiu - Oltenita - Bucuresti.
Intrunire de nota 10 as zice eu. Din cate am inteles a fost o intrunire cu fonduri mici, o intrunire mica a unui club moto numit Spirit of Freedom, iar ideea petrecerii: Retro Bikers (motociclete de epoca).
P5230070.JPGP5230069.JPGDin momentul cand am ajuns am simtit un aer de noutate. Ne-au intampinat 2 bulgaroaice cu zambetul pe buze, ne-au spus in engleza ca trebuie sa platim intrarea 2 leva, adica 3 lei. In schimbul acestor bani si al accesului in parc, am primit si un medalion inscriptionat cu numele clubului si petrecerii. Un medalion chiar simpatic pe care multi dintre noi il vom pastra amintire.

Membrii clubului foarte primitori au multumit de nenumarate ori romanilor pentru participare, ba mai mult unul din ei la vederea mea pe motor a inceput sa ma aplaude si sa faca o plecaciune in fata mea spunand ceva in bulgareste. Evident ca nu am inteles nimic si m-am rusinat toata.
O locatie de milioane, superba in adevaratul sens al cuvantului. O rezervatie naturala, un parc national frumos. Am strabatut fiecare alee, ne-am odihnit pe iarba frumos mirositoare la umbra brazilor inalti.
P5230087.JPGUntitled+-+4.jpgDar a venit si momentul cand a trebuit sa ne intoarcem de unde am plecat, adica in capitala romaneasca. Poate ca am incercat sa facem drumul mai lung, asa ca am ales sa ne intoarcem pe Oltenita. Frumos drum, plin de peisaje si satuce...dar nu indeajuns de lung, asa ca in final am ajuns acasa.DSCF6357.jpgUntitled+-+5.jpgUntitled+-+1.jpgUntitled+-+2.jpg Am ramas cu o impresie foarte buna despre intrunirile moto din Bulgaria, motiv pentru care planuiesc sa mai particip.P5230191.JPG

raven30hell

biker.jpg

Citesc de cateva zile diferite articole despre motociclism si motociclisti. Inevitabil ma simt putin irascibila cand aflu parerea unora despre acest sport.

Ma intreba cineva de curand de ce m-am apucat de motociclism, raspunsul meu a venit rapid si simplu: cred ca e in sange. Bunicul si unchiul tatalui meu au fost motociclisti, asa a fost sa fie ca o nepoata (adica eu) sa devin motociclista. Mare diferenta intre ce se intampla atunci in motociclism si ce se intampla acum, mare diferenta de asemenea si intre mentalitatea de motorist de atunci si cea de acum.

Am observat ca motociclismul a inceput sa se imparata in diferite ramuri:

- motociclismul ca sport de performanta - practicat in general pe piste speciale, concursuri organizate, antrenori si concurenti. Stima si respect pentru munca depusa, pentru ambitia si sangele rece de la cate esecuri au avut pana sa ajunga acolo unde sunt azi.

- motociclismul ca sport simplu - practicat asemenea celui de performanta, dar fara antrenori, adica pe cont propriu. Motociclisti care merg pe diferite piste (amkart spre exemplu, oricum altul nu cunosc pentru ca nu e domeniul meu) si se dau pana la limite/extreme pentru a-si inbunatati capacitatile de pilotaj, pentru ca acolo pot testa anumite limite fara a avea grija traficului si alte probleme de genul. Zona in care accidentele sunt mai rare si atunci cand sunt fac parte numai din greseala pilotului, un fel de a invata din propriile greseli. Motociclisti echipati care constientizeaza importanta echipamentului full, indiferent de marca acestuia.

- motociclismul ca pasiune - practicat in general in timpul liber, fiind un mod de relaxare plimbarea cu propriul motor prin tara si nu numai. In general se aduna km multi, peisaje care de care mai variate, mai frumoase, se cunosc oameni noi, traditii, se cunoaste propria tara mai bine sau alta (desi multi nu ne cunoastem tara suficient ca sa o cunoastem pe a altora). Sunt motociclisti care combina protectiile detasabile cu tinuta de strada, dar care cunosc eficienta acestor protectii pentru siguranta propriului trup.

- motociclismul ca "trend" - sau mai bine spus tendita/moda. Se practica in general pe marile bulevarde ale oraselor, cu motociclete scumpe sau macar accesorizate pe masura cu scopul de a atrage atentia si de a fi admirati, in genul: "moama ce motor, cat are pe bord?" sau "cat baga?" sau "o dai pe o roata?". Din fericire sau pacate putem spune multe/prea multe despre acesti "bikeri", in general masculi care si-au cumparat motoare doar ca sa aiba ceva tare intre picioare, pentru a impresiona, caci alte componente ale trupului nu ii ajuta. (precum creierul). Probabil ca dupa citirea acestui mic articol imi voi lua multe injuraturi, insa suntem constienti cu totii ca acesti fitzo-bikeri, cum ii denumeste lumea, exista printre noi. Pentru ei e important ca geaca sa fie de marca, scumpa, la fel si casca. Dar uneori se gandesc la pretul ei si le e teama sa o zgaraie de asfalt asa ca cel mai adesea ii intalnim fara echipament de protectie. Caci doar am auzit-o si pe asta: "ce sa ies ma cu casca mea scumpa, daca o zgarai?". Apoi daca dai cu bostanul de asfalt, ai dreptate in acest caz, mare paguba... Sa nu uitam totusi ca tot ei sunt cei care iau in spate fete sau http://www.pitzipoanca.org fara nici o problema, indiferent de tinuta acestora, ba chiar e mai cool sa fie cu o pereche de blugi cu talie extrem de joasa, cu jumatate de fund pe afara si cu pletele si ochii iesiti din orbite de la vant. Daca si ranile ar trece la fel de usor dupa un accident cum se duce pielea de pe asfalt dupa ce arunci cu apa...atunci sunt sigura ca nu ar mai exista campanii antiaccidente.

- Motociclismul de zi cu zi - as zice cel mai intalnit la noi in tara. Reprezinta motociclistii de zi cu zi, al caror mijloc de transport pana la job si la diferite treburi este motocicleta, care in timpul liber pleaca la plimbari tot cu motocicleta, cei ce unesc cateva din tipurile de motociclism de mai sus, mai putin motociclisti de "trend". Sunt cei a care stiu cat de importanta e siguranta persoanala, au grija de acest lucru dar care uneori (din cand in cand) mai uita cate o protectie din graba sau lene si fix atunci au cate o cazatura. Le place uneori sa mestereasca singuri la propriile motociclete, important pentru ei e ca acestea sa functioneze cum trebuie nu sa aiba "x" toba de firma sau leduri pe sub motocicleta.

Toate aceste tipuri de motociclism au ca punct comun un singur lucru: motocicleta. Si atunci vin si ma intreb, suntem judecati in aceeasi oala atunci cand unul din noi greseste in trafic si soferii ne numesc: "motociclisti satanisti si violatori de babe" (e chiar pe bune). Dar ma gandesc de ce trebuie sa primesc eu injuraturi din partea soferilor gen "nesimtitilor, mergeti numai cu viteza" cand eu incerc sa mentin mereu limita legala. Nu spun ca sunt un ingeras, fac si eu greseli pentru care imi cer scuze si merg mai departe, dar am observat ca multi soferi poarta ura pe motosiclisti si ma trezesc cu manevre brutale adresate mie, pentru ca sunt pe o motocicleta. De ce tre sa platesc eu uneori pentru imaturitatea si lipsa de responsabilitate a unora. Nu spun sa nu fim uniti, dar uneori si soferii au dreptate: am avut "norocul" uneori sa merg in spatele unor motociclisti care erau de'a dreptul nesimtiti pe bune, conducand fara norma, incat nu iti puteai da seama ce vor sa faca: sa se sinucida sau sa provoace un accident.

La rubricile de "Accidente", cum da caldura cum se moare pe capete si se umple spitalul de raniti. In Romania nu exista educatie rutiera, nu exista respect in trafic, stiind aceste lucruri uneori e mai bine sa zici: da-l naibi, lasa-l sa treaca, decat sa mor eu / mai bine o las mai usor, nu stiu ce va face soferul din fata. Nu port de grija altor motociclisti, uneori fiecare si-o face cu mana lui, pentru asta exista selectie naturala, doar imi pare rau de motociclistii victime ale accidentelor rutiere.

Apoi dupa prezentarea cazurilor ma uit la Judecata din Zilele Noastre, adica criticile extreme ale unor motociclisti perfecti: "daca esti incepator, de-aia ai cazut" "pai asa se ia o curba?" De parca toti s-au nascut invatati sau ei nu au fost niciodata incepatori. Ba mai mult, vin persoanje care fie nu au motocicleta, fie nici macar pemisul categoria A si critica greselile altora. Mai sa fie, s-a schimbat standardul experienta - sfaturi?

Motociclismul, inainte de '90 mai mult pasiune si sport, acum pasiune sau fitze.

Spune-mi tu acum care este proportia intre aceste tipuri de motociclism?

Link catre ce inseamna motociclismul pentru mine, prin ochii lui Daniel Bufu: http://ravenitza.blogspot.com/2008/05/viata-pe-motor.html

P4050077.JPG

<a href="http://ravenitza.blogspot.com/2009/04/despre-motociclism-si-motociclisti.html">Sursa</a>

Autentifica-te  
Urmăritori 0