Mergi la conţinut

Freerider

Autentifica-te  
  • postări
    2.516
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    12.821

Postări în blog

freeriderro

Chiar dacă Apeninii nu-s la fel de faimoși precum Alpii, asta nu înseamnă că sunt mai puțin provocatori. Cippo di Carpegna este cățărarea pe care Marco Pantani a făcut-o celebră, prin stilul sau unic de cățărare, pe foaia mare, mâinile în dropuri și cu capul ras acoperit de o bandană.

  • Lungime: 6,5 km
  • Altitudine maximă: 1.415 m
  • Diferență de nivel: 667 m
  • Rampă medie: 11,25%
  • Rampă maximă: 20%

DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

În weekendul 14-15 octombrie a avut loc la Reșita concursul Metal Enduro. Cu aceeași ocazie s-a încheiat și Cupa Națională Enduro, Metal Enduro fiind a 5a și ultima etapă a Cupei.

Sezonul a început în primăvară cu etapa întâi de la Bistrița, desfășurată pe 8 și 9 aprilie. S-a continuat apoi la Oradea cu Thermal Enduro care s-a întâmplat pe 29 și 30 aprilie. Etapa a 3a  avut loc în județele Prahova și Brașov, la Ciucaș Enduro între 7 și 9 iulie. Harghita Enduro a fost următoarea etapă, data desfășurării fiind weekendul 9-10 septembrie. Iar a 5a etapă, așa cum spuneam, a fost la Reșița.

metal-enduro-2017-foto-corina-dorina-01-Alex Delcea la Metal Enduro 2017. Foto Corina Dorina

Etapele s-au desfășurat foarte bine în cea mai mare parte, dar am dorit să aflăm cum s-a văzut și din interior. Am cerut o poziție oficială din partea organizatorilor CNE, iar răspunsul a venit de la Tudor Geangălă, președintele ADMR – Asociația pentru Dezvoltarea Mountain Biking-ului din România.

Tudor ne-a transmis că o parte din lucrurile propuse pentru 2017 s-au întâmplat întocmai, altele pe jumătate, iar altele deloc. De reținut este că proiectul de organizare a Cupelor se desfășoară pe baza modelului de lucru cooperativ al organizatorului. „Este un mecanism ce necesită timp pentru a funcționa optim, iar noi suntem la început de drum”, spune Tudor. „Ceea ce experimentăm acum este un regim tranzitoriu, mai sunt câțiva pași importanți de făcut până când Cupele Naționale să fie două proiecte ajunse la maturitate. Sunt multe lucruri pe care le putem face mai bine. Unele le-am intuit, altele le-am aflat pe parcurs, iar altele ne au fost aduse la cunoștință sub formă de feedback pe adresa feedback<at>mtbcup.ro. Încurajăm folosirea acestei adrese de email ca mijloc de dialog.”

Participanții care au concurat în cadrul Cupei au obținut un număr de puncte în urma fiecărei etape. La final s-a făcut suma punctelor obținute. Un concurent poate obține o clasare foarte bună chiar dacă a absentat de la câteva etape. Este și cazul lui Sorin Parau care nu a participat la etapa 1 și 4, dar care s-a clasat totuși pe locul 2 în CG, mai sus față de Linul Darius Gabriel care a absentat la doar o etapă, a 4a.

Câștigător al Cupei Naționale Enduro la categorie Masculin 19+ este Dan Crișan de la Bike Point Racing. El a concurat la toate cele 5 etapele și a strâns un total de 565 puncte. Pe locul 2 s-a clasat Sorin Parau de la Bike House Crew, cu 560 puncte în ciuda absenței de la două etape. Pe trei este Darius Gabriel de la România pe Bicicletă. El a strâns 550 puncte concurând la 4 din 5 etape. Pal Gabor de la RideMore, este ocupantul locului 4. El s-a dat la toate cele 5 etapele și a strâns un 530 puncte. Iar pe cinci s-a clasat Fogarassy Botond de la Bike Point Racing, totalul său fiind de 515 puncte.

podium-masculin-cupa-nationala-enduro-20Podium Masculin Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan

La categoria Masters 30+, locul 1 este ocupat de Liviu Bota, pe doi este clasat Sorin Văcaru de la Angry Shlongs on Twentynineres, trei este ocupat de Bogdan Stănila, pe patru este Florin Boncuț, iar pe cinci îl regăsim pe Florin Gheorghe de la Kronstadt Cycling.

podium-masters-cupa-nationala-enduro-201Podium Masters Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan

La categoria Juniori, cel mai bun a fost Mihai Anitan de la BikePoint Racing. Pe doi s-a poziționat Sebastian Râpea de la NHBike, pe trei Matei Moisil de la PlayBike, locul 4 este ocupat de Ion Munteanu, iar pe cinci îl avem pe Razvan Sacuiu de la NH Bike.

podium-juniori-cupa-nationala-enduro-201Podium Juniori Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan

La Feminin cea mai bună enduristă pe 2017 este Martina Băieșu. Ea a concurat la 3 din 5 etape și a strâns 600 puncte. Pe locul 2 s-a clasat Lenghel Laura de la România pe Bicicletă, cu 590 puncte. Locul 3 este ocupat de Denisa Anghelina de la NH Bike. În urma celor 4 etape la care a participat a strâns 585 puncte. Locul 4 a fost câștigat de Anamaria Dragotă de la Slană & Blană, cu 580 puncte în timp ce locul 5 i-a revenit lui Patricia Plumbotă. Ea a concurat la 3 din 5 etape și a strâns 460 puncte.

podium-feminin-cupa-nationala-enduro-201Podium Feminin Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan

Rezultate complete mai jos.

Pentru categoriile din cadrul Cupei este de reținut faptul că participanții trebuie să dețină o licență validă FRC. Categoriile pentru care se organizează Cupa sunt: Juniori, Feminin, Masculin 19+ și Masters 30+.

Însă traseele de concurs din etapele Cupei Naționale Enduro sunt deschise și amatorilor. Pentru ei există categoria Hobby unde nu este nevoie de licență FRC. Totuși sunt necesare adeverință de la medicul de familie și asigurare de accident valabilă pe perioada evenimentului. În cadrul acestei categorii nu există diferențiere între sexe și vârste, la final realizându-se un singur Clasament General valabil doar pentru etapa respectivă.


Sursa: Freerider

freeriderro

Sezonul de ciclism nu s-a încheiat! La început de noiembrie avem un concurs de mtb cross country nou-nouț organizat “la botul calului”, în București. Pe 4 noiembrie organizatorii te așteaptă în Parcul Natural Văcărești, aka Delta dintre Blocuri, la prima ediție a concursului București MTB Race. Concursul va fi de tip XCO, iar traseul cu o lungime 6 km, va fi parcurs de mai multe ori.

De la organizator:

București MTB Race este un concurs de mountain bike, care iși propune să sprijine un stil de viață sănătos și să promoveze Parcul Natural Văcărești ca spatiu de protecție, educație și recreere în aglomerația Bucureștiului. Mersul cu bicicleta este o activitate permisă și încurajată de regulamentul parcului, organizatorii evenimentului, BikeXpert Racing Team si Asociatia Parcul Natural Vacaresti,  asigurându-se că prezența sportivilor în parc va avea impact zero asupra speciilor și habitatelor. Evenimentul vine în întâmpinarea iubitorilor de natură, a cicliștilor amatori și profesioniști ce doresc să-și testeze abilitățile pe două roți, într-un cadru natural de neuitat chiar în mijlocul Bucureștiului.

Bucuresti-MTB-Race-delta-vacaresti-1.jpg

Traseul amenajat în format XCO, are o lungime de aproximativ 6 km și se va parcurge de 7 ori, de către categoriile de varstă 15- 50+ ani și de 1-2 ori de către copii.

Acesta va fi marcat pe digul care împrejmuieste parcul și pe potecile principale, in afara zonelor de protecție, astfel incat prezenta cicliștilor sa aiba impact zero asupra ecosistemului. Ciclismul in Parcul Natural Văcărești este o acțiune permisă de regulamentul aprobat de Ministerul Mediului.

ELITE:

  • 1000 lei – locul 1
  • 600 lei – locul 2
  • 400 lei – locul 3
  • 300 lei – locul 4
  • 200 lei – locul 5

Masculin/Feminin (15 ani – 50+ ani):

  • 350 lei – locul 1
  • 250 lei – locul 2
  • 150 lei – locul 3

Feminin (15 ani – 50+ ani):

  • 350 lei – locul 1
  • 250 lei – locul 2
  • 150 lei – locul 3

Sursa: Freerider

freeriderro

Un set de protecții pentru mâini, care se montează pe ghidon, nu este o idee rea în sine dar am vrut să văd dacă există și o utilitate în viața de zi cu zi. Așadar am despachetat protecțiile trimise de AVS, le-am montat pe bicicletă și i-am dat drumu la vale, pe trasee nu neapărat foarte dificile însă presărate cu crengi și mărăcini.

protectii-avs-2017-1.jpg?x12266Nu trebuie să fie neapărat negre, iar stickerele cu graficele exterioare pot fi înlocuite.

Aceste protecții sunt creația francezului Arnaud Vincent, Campion Mondial la Moto GP, clasa 125cc, foarte implicat în sporturile cu motor dar și cunoscut pasionat de bicicletă. Ideea i-a venit în urma unei accidentări suferite, din cauza unei crengi care s-a înfipt în maneta de frână, așa cum Arnaud descrie situația. Împreună cu câțiva rideri de top, acesta a dezvoltat protecțiile de față pentru a elimina astfel de întâmplări neplăcute dar și pentru a oferi bicicletei un aspect mai agresiv. În acest moment, Nicolas Vouilloz și Sam Hill utilizează astfel de protecții pe bicicletele lor.

protectii-avs-2017-2.jpg?x12266Nu este cea mai fericită combinație de culori…

Revenind la produs, acesta cântărește doar 112 grame, iar construcția este cât se poate de simplă: două prinderi din aluminiu, mai lungi, 4 șuruburi și două protecții din plastic, personalizabile (culoare, stickere). Pentru a le monta nu trebuie decât să scoți manșoanele, locul protecțiilor fiind imediat în fața manetei de frână. Brațele sunt suficient de lungi astfel încât protecțiile să treacă peste manete, fără a deranja degetele atunci când frânezi. Iar legat de aspect, aceasta este o poveste subiectivă: pe cât de agresive le pot părea unora dintre voi, pe atât de mult le pot semăna cu un set de oglinzi altora. Plasticul este suficient de dur pentru a ține crangile de pe traseu la distanță, inclusiv mărăcinii de care vorbeam, iar degetele rămân astfel protejate. În cazul unei accidentări, plasticul acela poate proteja degetele însă nu te aștepta la minuni, căci duritatea materialului nu este foarte mare (în contact cu o piatră sigur își va schimba forma).

protectii-avs-2017-3.jpg?x12266Suport din aluminiu care se prinde de ghidon cu un șurub.protectii-avs-2017-4.jpg?x12266Așa le vei vedea tu din spate. De aceea spuneam că pot semăna cu niște oglinzi. 🙂protectii-avs-2017-5.jpg?x12266Și pe aici, prin boscheți, i-am dat la vale.

În afara faptului că m-au protejat chiar și de câteva urzici, protecțiile sunt un plus pe partea de siguranță, mai ales că-ți oferă cumva și mai multă încredere atunci când te dai la vale. Acestea pot fi folosite fără probleme pe orice fel de bicicletă, nu neapărat de downhill sau de enduro, însă decizia rămâne la tine: din punctul meu de vedere, 55 de euro pentru aspect și utilitate pare o sumă rezonabilă.

Informații și comenzi pe avs-racing.com.
Preț: 55 euro.


Sursa: Freerider

freeriderro

Maxxis-tires-Industry-Nine-BC360-carbon-Anvelopele cu margini maro sunt din ce în ce mai apreciate și devin încet o nouă modă. Maxxis nu a stat deoparte și a adăugat câteva modele în colecție.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studPe lângă modelul Rekon+ din prima imagine, pentru bicicletele gravel modelele Rambler și Re-Fuse primesc și ele margini maro, ambele în dimensiunile 700x40C cu carcase Tubeless Ready.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studMaxxis introduce și o colecție bogată de modele 27.5×2.6 Wide Trail, concepute pentru jante late de 30-35 mm. Acestea primesc indicativul WT și vor fi disponibile cu profilele Ardent Race, Forecaster, Minion DHF și DHR II.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studPrimul model în dimensiunea 29×2.6 WT de la Maxxis este Rekon, în versiunea 3C, Max Terra, EXO, TR. Modelele High Roller II și Aggressor vor fi oferite și ele în versiune Wide Trail dar cu o dimensiune de 29×2.5.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studCei ce se decid să meargă pe trend-ul bicicletelor de DH cu roți de 29 pot alege între Minion DHF, DHR II și Shorty, toate în dimensiunea 29×2.5 și Tubeless Ready. Tubeless Ready e o noutate la anvelopele Maxxis de DH, multă lume le folosea în acest mod dar până acum ele nu erau recomandate pentru acest tip de utilizare. Noile modele de anvelope TR DH vor fi disponibile atât în dimensiunea de 27.5 cât și 29 și folosesc o carcasă de 60 TPI dual ply pliabilă.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studTehnologia Tubeless Ready ajunge și la BMX cu modelul Torch 20×1.75.

Maxxis-plus-wide-trail-2.6-fat-bike-studPentru fat bike Maxxis oferă o nouă opțiune, modelul cu ținte Moosetrak, cu o carcasă de 120 TPI și disponibil în dimensiunea 26×4.8. Acesta va fi disponibil de-abia în ianuarie sau februarie, având totuși șanse să mai vadă ceva zăpadă.

Mai multe informații aflați pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com


Sursa: Freerider

freeriderro

De-a lungul sezonului cei care călătoresc, fie doar în concediu sau cu ocazia concursurilor, au șansa de a combina utilul cu plăcutul, sau în cazul nostru plăcutul cu plăcutul. Dacă ești la un concurs ideal este să stai mai mult în zona respectivă. O zi participi la concursul de ciclism la care te-ai înscris, după care poți ieși la plimbare cu familia. Dacă cel mic este prea mic, poate fi transportat într-o remorcă.

Noi am testat noua remorcă Qeridoo Sportrex1, pentru un copil. Qeridoo este o marcă germană și, de fiecare dată când am mai testat produse de la ei, am rămas plăcut impresionați de calitatea excelentă a construcției, a materialelor și a specificaților.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Qeridoo Sportrex1 are o construcție robustă și precisă. Precisă în sensul că toleranțele sunt mici, asta însemnând o manevrabilitate foarte bună pe drum, lucru pe care îl pot confirma. Remorca este pliabilă, așadar atunci când nu este folosită poate fi păstrată în casă fără să ocupe mult loc. De asemenea, când este transportată în mașină, vor avea loc în portbagaj și restul de bagaje.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

În modul pliat, proțapul prin care remorca se leagă de bicicletă, poate fi stocat dedesubtul remorcii. În acest fel nici nu ocupă mult loc, dar cel mai important se elimină șansele să-l rătăcești pe undeva prin casă.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Partea din față a dedesubtului remorcii este protejată cu o folie de plastic, ceva ce întâlnești mai rar la remorci. Este instalată acolo pentru a proteja de ploaie copilul din interior.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Sportrex1 este o remorcă universală întrucât poate fi folosită nu doar la plimbări cu bicicleta ci și la alergare sau mers la cumpărături împreună cu cei mici. Remorca dispune și de a 3a roată care se instalează în față. Se transformă astfel într-un buggy pe care îl poți folosi drept cărucior. Roata din față poate fi lăsată liberă sau poate fi blocată să ruleze doar drept. Această specificație este utilă atunci când ieși la alergare și nu vrei ca remorca să balanseze stânga-dreapta în ritmul în care alergi.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Specificațiile noii remorci sunt foarte înalte și pot fi depășite doar de produse mult mai scumpe. Spre exemplu Sportrex1 dispune de suspensii. Chiar dacă acestea nu sunt de tip lamelar, pe care le-am găsit mai eficiente în alte teste, și acestea de tip elicoidal atenuează mare parte din denivelările drumului. Foarte utile când traseul are loc pe un drum forestier.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Securitatea copilului este extrem de bună. Pe de o parte, cel mic poate fi securizat cu ajutorul unei centuri de siguranță în 5 puncte. Pe de altă parte cadrul remorcii realizează un adevarat roll-cage care protejează perfect dacă cumva remorca se răstoarnă.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

La interior cel mic beneficiază de confort deplin. Bancheta este foarte confortabilă, iar dacă copilul este mai mic, se poate chiar întinde ca într-un pat. De asemenea există inclusă în pachet o tetieră care poate fi instalată la înălțime reglabilă. În acest fel capul celui mic este suplimentar protejat dacă este nevoie, sau dacă doarme.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Tot la capitolul confort, la interior vom găsi un buzunar în care părinții pot pune niște gustări. Buzunarul este totuși destul de mic așa că și gustările trebuiesc să fie mici. Sau poți pune acolo o sticlă de apă.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Qeridoo Sportrex1 dispune de multe opțiuni pentru protecție la soare. Pe de o parte ferestrele fumurii dispun de protecție UV însă dacă este prea mult soare, se poate fixa cu velcro copertina pentru umbră. Aceasta se poate instala în două poziții, pentru mai multă sau mai puțină umbră. Dacă este frig, se poate trage folia transparentă din plastic care blochează vântul. Dacă nu, atunci poate rămâne instalată doar plasa care protejează copilul de insecte sau pietre care ar putea sări de la roata bicicletei.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Dacă este frig, dar totuși este nevoie de ventilație în interiorul remorcii, aceasta dispune de o fereastră mică triunghiulară care se poate deschide independent de restul opțiunilor.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Nu în ultimul rând, în partea din spate mai avem o fereastră cu plasă, tot pentru aerisire. Dacă este răcoare și aceasta poate fi închisă cu o folie de plastic. Fereastra dublează și pe post de buzunar. Este destul de mare și poți pune aici haine, chei sau alte obiecte de care ai nevoie să fie la îndemână.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Dacă pleci într-o excursie mai lungă, Sportrex1 dispune și de portbagaj în partea din spate. Potrivit fabricantului, capacitatea este de aproximativ 45 litri. Este suficient de mare. Noi l-am testat și ne-au încăput doi rucsăcei pe care altfel ar fi trebuit să îi cărăm în spate. Portbagajul se închide bine cu ajutorul mai multor benzi velcro la care se adaugă și o pereche de șnurulețe elastice.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Fixarea de bicicletă se face cu ajutorul proțapului clasic. Prinderea presupune mai multe elemente de siguranță. Dacă fixarea se face corect riscul deconectării în timpul mersului este exclus. Dacă însă din varii motive nu îți dai seama și prinzi remorca greșit, există două elemente suplimentare de siguranță care asigură că remorca nu se va detașa complet de bicicletă. Astfel, la butucul roții bicicletei avem o chingă pe care trebuie să o petreci prin interiorul cadrului bicicletei. În partea de prindere de la remorcă, avem un pin de siguranță care trebuie fixat înainte să pleci la drum.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Dacă nu dorești să folosești căruciorul pe post de remorcă, îl poți folosi și la alergare pe post de jogger, mulțumită barei suplimentare care se instalează în partea din spate a remorcii, dar și mulțumită celei de-a 3a roți pe care trebuie să o fixezi în fața remorcii. Cu ajutorul acestor accesorii incluse poți fie să ieși la alergare cu cel mic în remorcă, fie să mergi doar la plimbare sau cumpărături.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

În plus, dacă ești la alergare, roata față a remorcii poate fi blocata în poziția drept, pentru a permite remorcii să ruleze în linie dreaptă independent de mișcările tale. Dacă ești la plimbare sau cumpărături, poți lăsa roata față în poziția liber pentru a-ți fi mai ușor să ghidezi remorca, mai ales că aceasta poate fi destul de grea când copilul este la interior și ai inclusiv cumpărăturile puse în portbagaj.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Sportrex1 este echipată și cu frână de mână, foarte utilă când faci o pauză și terenul nu este plan. În momentul în care te oprești, poți pune cricul la bicicletă și acționa frâna de mână la remorcă. Întreg ansamblul bicicletă-remorcă va sta pe loc. La Sportrex1 frâna de mână este clasică și nu pe disc. Frâna pe disc, pe care o întâlnim la alte remorci Qeridoo, este mai avansată și mai folositoare întrucât o poți folosi și pentru a încetini căruciorul atunci când ești la alergare.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Pentru securitate în trafic, Sportrex1 este echipată cu mulți ochi de pisică: doi albi în față, doi roșii în spate și câte doi galbeni pe laterale, pe fiecare roată. În plus există și elemente textile reflectorizante integrate în husa remorcii. Nu în ultimul rând, avem și stegulețul Qeridoo. Rolul acestuia este să facă remorca să pară mai înaltă, să fie mai vizibilă în trafic.

Pe traseu nu am întâlnit vreo problemă cu această Sportrex1. Mi-a plăcut faptul că mulțumită toleranțelor mici, inerția remorcii este mult redusă. Reușești astfel să o controlezi mult mai ușor pe traseu. Calitatea construcției este excelentă, pliabilitatea este bună, iar confortul celui mic la interior este foarte bun, lucru confirmat și de juniorul care a avut plăcerea de a sta înăuntru.

test-review-recenzie-remorca-qeridoo-spo

Singura recomandare pe care o fac este să ai la tine acum, în plus față de camera de rezervă a bicicletei și una pentru roțile remorcii. Ai nevoie de cameră de rezervă pentru roți de 20 inch.

Greutate cu roti si protap (fara maner spate si fara a 3a roata) 12,95 kg
Inaltime (cu roti) 91 cm
Inaltime (fara roti) 71 cm
Inaltime (pliat) 30 cm
Latime (fara roti) 60 cm
Latime (cu roti) 71 cm
Lungime (fara protap) 94 cm
Lungime (pliat) 116 cm
Inaltime spatar 62 cm
Latime bancheta 43 cm
Loc picioare 30 cm
Dimensiuni roti 20 inch
Pret recomandat 1.880 Lei
Importator Martin Velo

Sursa: Freerider

freeriderro

În contextul în care zona Sibiului are un potential cicloturistic deosebit iar mountainbike-ul necesită o atenţie mai sporită dar şi o mai bună promovare, Asociaţia Tură în Natură vine cu o competiţie nouă în zona deluroasă nordică a Municipiului Sibiu denumită Dealul Gușteriței.

Sibiu-gusterita-MTB-2017-150x150.jpg?x12Aflat la a doua ediție, concursul de biciclete denumit sugestiv ”Sibiu Gușterița MTB 2017” se va desfășura duminică 22 octombrie începând cu ora 9.00, cu plecare din fața Bisericii Evanghelice din cartierul Gușterița. Traseul concursului are 20 de kilometri lungime și este de dificultate medie parcurgând drumuri de țară și drumuri forestiere. Cea mai parte a traseului străbate pădurea de pe Dealul Gușteriței o zonă deosebită din imediata apropiere a Sibiului dar care este destul de puțin promovată din punct de vedere turistic. Competiţia se vrea o punere în valoarea a acestei zone dar şi o prelungire a sezonului competiţional, după ce practicarea MTB – ul în zona montană este mai puţin accesibilă.

Categoriile de concurs vor fi următoarele:

  • Juniori: 14 -19 ani
  • Seniori: 20 – 29 ani
  • Seniori: 30 – 39 ani
  • Feminin: sub 30 de ani
  • Feminin: peste 30 de ani
  • Family: tineri sub 14 ani însoțiți de un părinte
  • Veterani: peste 40 ani
  • Veterani peste 50 de ani

Programul competiției:

Sâmbătă 21.10.
15.00 Începerea înscrierilor şi preluarea numerelor de concurs
15.30 Şedinţă tehnică
16.00 Tură de recunoaştere a traseului şi socializare

Duminică 22.10
9.00 Înscrieri şi preluarea numerelor de concurs
10.30 Sedița tehnică
11.00 Start pe categorii la Biserica Evanghelică din Guşteriţa
13.00 Sosire la Biserica Evanghelică din Guşteriţa
13.30 Family bike race (pt copii sub 14 ani cu însoțitor)
14.00 Festivitate de premiere și tombolă.

Competiţia nu are taxă de participare!

Mulțumim sponsorilor și partenerilor noștri cu ajutorul cărora am reușit și anul acesta să NU AVEM TAXĂ de participare și să avem premii importante pentru câți mai mulți dintre participanți. Le mulțumim pe această cale firmelor SC Downhill & More SRL, Boromir, Visma, Explorer, Aria, Libraria Erasmus, Pinion Sport, Bike Show. Avem și parteneri care sprijină activ desfășurarea concursului nostru și amintim Directia Județeană pentru Sport și Tineret Sibiu, Federația Română de Ciclism, Asociația Gușterița Verde, Asociația Sibiu Challenge. Nu în ultimul rând le mulțumim partenerilor media Sibiu 100 și revista Free Rider.

Pentru mai multe detalii legate de Concursul ”Sibiu Gușterița MTB 2017” vă rugăm să accesați pagina de facebook a asociației https://www.facebook.com/turainnatura/, să ne sunați la telefon 0740.941.028 sau să ne scrieți pe adresa de e-mail info@turainnatura.ro.


Sursa: Freerider

freeriderro

Bicicletele Pegas sunt oficial și în zona de vest a capitalei, la Afi Cotroceni, într-un spațiu care să permită testarea bicicletelor și produselor noastre în condiții reale. Investiţia se ridică la 20.000 de euro, iar magazinul are aproximativ 20 metri pătrați, o terasă şi un depozit.

Pegas_Andrei-Botescu_Alexandru-Manda-04-

„Zona de vest a capitalei nu o aveam acoperită, așadar am folosit modelul de magazine-butic pe care l-am lasat anul trecut în zona de nord, pe spațiul unui alt centru comercial. Practic, am eficientizat spațiul și am adus experiența Pegas mai aproape de consumatori. Mai mult decât atât, magazinul de dimensiuni relativ reduse este și o formă de a arăta celor interesați de franciza Pegas că se pot găsi soluții practice pentru vânzarea bicicletelor Pegas,” explică Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas.

Pegas_Andrei-Botescu_Alexandru-Manda-01-

Colecția completă a Atelierelor Pegas vă așteaptă la Afi Cotroceni cu: Strada 1 și 2, MTB, Fatbike, Șoim, Clasic, Cutezător, Practic, Drumeț, Strada Mini, Pegas Mezin, Hoinar, Pegas Practic (bicicletele pliabile), precum și gama de e-Pegas, electrice – Pegas Suprem Dinamic și Pegas Practic dinamic, dar și brandul Scandal care cuprinde trotineta electrică și longboardul electric.

Pegas_Andrei-Botescu_Alexandru-Manda-10-

În acest moment, Atelierele Pegas au patru mono stores, Pegas Lascăr (Vasile Lascăr 144, București), Pegas Promenada (Calea Floreasca 246, București), Pegas Timișoara (Calea Șagului 100, Timișoara) și cel mai recent, Pegas Afi Cotroceni (Vasile Milea 4, București).

În afara necesității de extindere a businessului Pegas prin deschiderea de noi magazine în regie proprie sau prin franciză, planurile Pegas cuprind și vânzarea de soluții de bike sharing către municipalități și instituții atât locale cât și internaționale, pe modelul deja implementat în România la Universitatea de Farmacie și Medicină Târgu Mureș.

„Sloganul Pegas este „cucerim orașul”. După cinci ani în care am dezvoltat o gamă variată de biciclete pentru tipuri diferite de consumatori, de la copii la nostalgici la bikeri profesioniști interesați de noutăți și inovație, am decis că este momentul să oferim Pegasul ca soluție de transport alternativ pentru orașe, implementând modelul de bike sharing care în străinătate devine un mod de viață urbană. Ne propunem să cucerim orașele care își caută în acest moment sisteme și modalități de fluidizare a traficului prin metode de transport alternative,” subliniază fondatorul Pegas.

Despre Atelierele Pegas

La cinci ani de la relansarea celor mai cunoscute biciclete din anii ’70-’80, Atelierele Pegas au adus publicului 28 noi modele special create pentru toată familia. Până în prezent, peste 25.000 de biciclete din noile colecţii Pegas au ajuns la clienţi din ţară şi din Europa.

În octombrie 2015 proiectul Pegas a intrat în  parteneriat cu Network One Distribution, parteneriat prin care îşi va accelera dezvoltarea la nivel naţional şi internaţional. În urmatorii trei ani, Atelierele Pegas ţintesc o creştere de zece ori a volumului de biciclete, până la 25.000 de bucăţi anual şi o cifră de afaceri de 5 milioane de euro.


Sursa: Freerider

freeriderro

Pentru mine acest concurs a fost capul de serie în 2016 pe lista concursurilor la care trebuia să particip, dar din păcate, anul trecut concursul nu s-a ținut din varii motive. La începutul anului 2017 nimic nu era sigur legat de organizarea Moontime Bike, iar cu doar câteva zile înainte de start, organizatorii au anunțat amânarea datei inițiale pentru 14 octombrie.

chivu.jpg?x12266Subsemnatul în acțiune. Foto: 2Eyes

În ceea ce mă privește, cursa a început cu două săptămâni înainte de eveniment și cu siguranță nu doar pentru mine. La începutul lui octombrie potecile din Parcul Tineretului erau pline de cicliști, iar printre aceștia am fost prezent și eu, în anumite zile. Pregătirea bicicletei a început o dată cu antrenamentele în parc, dar și căutarea unui rulou pentru o încălzire corespunzătoare la start. Totul a decurs comform planului până la numărătoarea inversă de la start, de acolo totul era o mare necunoscută. Înaintea startului mai multe întrebări mi-au trecut prin cap „oare pe unde să mă strecor la start?”, „în ce tură să iau un alt bidon?”, „ ce trasă să aleg la ultimele scări?” și tot felul de întrebări fără un răspuns clar.

Startul a fost unul destul de bizar, deoarece nimeni nu s-a prins de sunetul „gun shoot-ului”, dar până la urmă a fost exact așa cum spunea prietenul meu Andrei Bănescu cu o zi înainte de start: „o să se plece ca la cursele de câini!”. Și exact așa a fost: nimeni nu se uita în stânga sau dreapta, fiecare căuta o gaură în plutonul format pe aleea principală a parcului gazdă.

Primele două urcări au întins plutonul destul de bine, iar eu mă aflam în primii 50 de oameni, destul de bine pentru un start extrem de rapid. Chiar dacă am plecat cu zâmbetul pe buze, la „urcarea lungă” veșnica mea durere de spate a apărut în peisaj, și așa lupta mea cu ceilalti concurenți s-a transformat în lupta mea cu durerea de spate.

În cea de-a doua tură, am observat că am format un mic grup cu încă 4 baieți, grup care a rămăs destul de compact până la final. Cum a fost competiția? Exact cum mă așteptam. Aveam să recuperez foarte mult pe coborârile scurte, dar tot avantajul se pierdea pe zonele de plat, dar și pe urcări. Așteptam ca un copil mic să intru în zona finală a traseului, să pot să cobor în cea mai mare viteză pe scări și să trec peste obstacolul surpriză, o Dacia Break.

Turele au trecut foarte repede, poate mult prea repede pentru numărătoarea mea. În tura 4, pe care am apucat s-o bifez în cap, am fost depașit de câștigătorul acestui concurs, Ede Molnar, ca să aflu aproape de finish că de fapt sunt în tura 5 și nu voi le voi mai prinde pe toate cele 6.

Am ajuns la finish pe locul 45 la general și 10 la categoria 19-29 de ani, destul de ok pentru antrenamentul meu din anul acesta.

Organizarea a fost așa cum mă așteptam, foarte bună. De la amenejarea traseului până la zona de start. Și anul viitor acest concurs va fi pe locul 1 pe lista competițiilor la care voi spune prezent.
Despre desfășurarea cursei nu se pot spune prea multe, deoarece sportivul echipei Dinamo Bikexpert Racing Team, Ede Molnar, a dominat fără drept de apel. Acesta a condus toată cursa, fiind urmat de către Lucian Logigan de la Scott Geiger Team, ultima treapta a podiumului fiind ocupată de catre Ion Valentin Rosoaga de la echipa NoMad Merida CST.

ede-molnar.jpg?x12266Ede Molnar și-a adjudecat victoria fără drept de apel. Foto: MoonTimeBike

În clasamentul fetelor, mezina echipei Carcover Racing Team, Eszter Bereczki a arătat cum poți ajunge pe prima treaptă a podiumului la doar 16 ani. Aceasta a fost urmata de catre Bondor Salome și de Emese Fodor, ambele de la echipa NoMad Merida CST.

eszti.jpg?x12266Eszter a fost cea mai puternică fată a zilei. Sau a serii? Foto: Maxim Albert

Material redactat de Ștefan Chivu.


Sursa: Freerider

freeriderro

esi-grips-bliss-grips-shaped-silicone-foNu sunt puțini cei ce iubesc și jură pe grip-urile de top de la ESI (mă includ și eu aici). Pentru cei ce vor opțiuni și forme noi, cei de la ESI au pregătit surprize pentru 2018. Noile ESI Bliss trec de la grosimea chunky în exterior către una mai mică spre interiorul ghidonului unde stau arătătorul și degetul mare. Ideea e de a oferi amortizare unde e nevoie mai mare de ea dar și de a îmbunătăți senzația și controlul pe ghidon.

esi-grips-bliss-grips-shaped-silicone-foModelul va ajunge în magazine în câteva luni la prețul de 32 USD perechea și va fi disponibil în toate opțiunile de culori ale colecției Fit Grip, cu o greutate de 50-52 g perechea.

esi-grips-tops-n-drops-road-bike-handlebesi-grips-tops-n-drops-road-bike-handlebPentru cursiere, ei au introdus tehnologia spumei siliconice din grip-urile de MTB pe ghidolină, oferind o aderență superioară în jumătatea inferioară a ghidonului, în timp ce zona superioară rămâne la o grosime normală. Prețul va fi de 44 USD pentru un set dar ghidolina va fi vândută la bucată, pentru o singură parte a ghidonului, la 22 USD, pentur a lăsa posibilitatea de a face mix-uri de culori. Aceasta va fi disponibilă la începutul lui 2018!

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentGT Zaskar 9R Elite (2018)
c810fd3debb2ee0d736024221a17cf1f?s=96&d=

Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.


Sursa: Freerider

freeriderro
gt-zaskar-elite-2018-1.jpg

Zaskar-ul nu mai are nevoie de nicio prezentare și fără dubii, este cel mai cunoscut model al producătorului american și unul dintre cele mai longevive modele din istorie. Timp de 25 de ani, acest cadru a participat la competiții de cross country, downhill, dual slalom, iar unii chiar au practicat trial-ul pe el. Așadar, cum este Zaskar-ul zilelor noastre?

Cadru/Pe traseu

Cu siguranță este orice altceva decât un alt hardtail. Din momentul în care te urci pe bicicletă, aceasta se simte destul de masivă, iar când începi să-i dai pedale, nu prea seamănă cu nimic din ceea ce ai încercat până acum. Dacă arunci un ochi asupra geometriei, unghiurile head-, respectiv seat-tube-ului, n-o să-ți spună nimic special, însă va trebui să arunci o privire peste valoarea lungimii top-tube-ului și a ampatamentului: sunt mari, mai mari decât în cazul altor hardtail-uri în dimensiunea M. Așadar, cumva poziția este alungită pe față, dar fără să stai aproape cocoșat ca pe bicicletele de race. în ciuda faptului că pipa nu este chiar scurtă (80mm). Și nici chainstay-ul nu este scurt (440mm), dar cu toate acestea bicicleta este foarte capabilă la vale. Atât de capabilă încât mi-aș asuma riscul să spun că uneori uiți că te afli de fapt pe un hardtail, mai ales dacă rulezi cu o presiune mai joasă în anvelope.

Apoi, este angrenajul: pe lângă formatul boost care-l face mai lat, aducând cu un fat-bike, lățime care necesită obișnuință, acesta este dotat cu o foaie de 36. Adică foaia aia cu care se dau Campionii Mondiali în cursele de XCO. Tind să cred că cei de la GT s-au gândit că pentru posesorii de Zaskar nu contează atât de mult cadența mare la deal, ci-și vor aloca resurse din forța mușchilor. Oricum ar fi, să urc cu această bicicletă a fost destul de greu și a fost necesar efort suplimentar pentru a menține viteza media. Ca să nu cad în derizoriu pe Strava, nu de alta.

Tot în formatul boost sunt și roțile, care împreună cu angrenajul mai lat, crează un sentiment de stabilitate impresionant. Mai pune la socoteală și ghidonul cu o lățime de 740mm și obții rețeta ideală. Dată fiind lungimea top tube-ului însă, aș fi instalat pe bicicleta asta o pipă de 60mm, fără să stau la discuții. Iar în ceea ce privește tija de șa, aceasta se ridică la limita înscrisă pe spatele acesteia, așadar, dacă vrei M, înălțimea ta maximă ar trebui să fie de 1.73m (asta dacă nu faci calculul mai precis cu lungimea piciorului).

De lăudat este faptul că toate cablurile sunt trase prin exterior, așadar mi-a fost extrem de ușor s-o demontez pentru a cântări componentele. Există totuși două găuri, acoperite cu un dop, care pot fi folosite spre exemplu în cazul instalării unei transmisii Di2, una dintre găuri aflându-se în preajma headtube-ului, iar cealaltă pe chainstay, imediat lângă schimbător. Iar despre finisaje n-are sens să amintesc nimic, căci acestea se află la un nivel mult prea înalt ca să mai nască întrebări.

Echipare

Ca noutate absolută, Zaskar-ul este echipat cu noul model SID, de la RockShox. Aceasta prestează fără cusur indiferent de traseul pe care l-am ales, cu mențiunea că este mult mai grea decât m-aș fi așteptat: peste 1.7 kg. O comandă de lock-out, pe care n-am folosit-o nicio clipă, se află instalată pe ghidon, iar rebound-ul poate fi accesat din partea inferioară.

Totodată, bicicleta avea în dotarea standard un set de frâne Shimano BR-MT500, adică un Deore fără denumirea inscripționată. Puterea de frânare este absolut acceptabilă, lever-feel-ul grozav, iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că japonezii au montat pe acestea un reach adjust pe partea superioară a levierului. Acesta poate fi accesat simplu și rapid cu un imbus de 3. Discurile în schimb sunt din cele mai ieftine, ambele având diametrul de 160mm, așadar aviz persoanelor cu greutate. Pentru cele 65 de kg ale mele, acestea au fost suficiente.

Transmisia 1×11 vine cu foaia de 36, de care vă povesteam mai devreme și cu un set de pinioane Sunrace CS-MS8, în formatul 11-46. Nu te entuziasma la aceste auzite! Cu o foaie de 30 și un pinion de 42, obții un raport de 1.4, pe când în cazul de față, unul de 1.27. Așadar, greu la deal cu boii mici. Angrenajul FSA V-Drive Mega Exo cântărește cam cât un Shimano XT, dar fără să aibă brațele goale pe interior, iar schimbătorul Shimano XT cu tehnologia Shadow plus s-a descurcat impecabil. Conectat desigur la o manetă Shimano SLX.

Un alt mic inconvenient l-am regăsit la nivelul anvelopelor, Schwalbe Racing Ralph în versiunea mai ieftină Performance. Tind să cred că un GT merită cu adevărat un set de Maxxis-uri, iar dacă-l vei achiziționa, asigură-te că acesta va fi primul cadou pe care i-l vei face bicicletei.

Concluzie

Întrebarea care m-a măcinat permanent: oare coborârea a fost atât de faină din pricina faptului că a fost greu pe urcări? Nu. Datele tehnice vorbesc în favoarea lui Zaskar, care este un hardtail 29er extrem de stabil, excelent finisat și bine echipat, care este dispus să ofere ore în șir de distracție pentru puțin peste 10.000 de lei. Greutatea însă nu este atât de mică pe cât m-aș fi așteptat, iar câteva componente, puține ce-i drept, nu prea au ce să caute pe această bicicletă. Altfel, nu pot spune decât că acesta un GT veritabil așadar faptul că a primit un nou cadru, care reintepretează vechiul design, nu este motiv de panică.

Date relevante

Greutate totală: 11.98 kg
Greutate cadru: 1.482 grame
Greutate roți*: 4.940 grame
Greutate furcă: 1.760 grame
Lățime ghidon: 740 mm
Lungime pipă: 80 mm
Greutate angrenaj: 760 grame (+BB 100 grame)

*Greutatea roților cu anvelopă, pinioane, disc și quick release

La deal: 6/10
La vale: 9/10

Galerie foto:


Sursa: Freerider

freeriderro

La final de Campionat Mondial la DH, Loïc Bruni a dat o fugă la Red Bull Foxhunt, să vadă cum se descurcă. Fiind obișnuit cu run-urile solo la concursurile sale, Bruni s-a cam chinuit să depășească alți 450 de rideri, în tentativa de a ajunge “vulpile” Gee Atherton și Colin Ross.

DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

Pentru sezonul următor, în România se vor organiza nu mai puțin de 7 curse înscrise în calendarul UCI. Acest lucru crește prestigiul de țară, dar și nivelul ciclismului de la noi întrucât cursele de acest tip devin din ce în ce mai atractive pentru cicliștii străini al căror nivel este, de multe ori, peste nivelul sportivilor autohtoni.

Carpathian-MTB-Epic-2017-foto-RidersClubCarpathian MTB Epic 2017. Foto @RidersClub.ro

Cu 7 curse organizate în 2018, România se poziționează printre cele mai prolifice țări din Europa Centrala și de Est. Doar Slovenia și Grecia sunt mai sus, cu 8 curse UCI organizate fiecare. În rest mai avem: Croația 7, Slovacia 6, Serbia 5, Bulgaria 3, iar Ucraina și Ungaria nici unul.

Iată și concursurile:

  • Maratonul Banca Transilvania -Cluj Napoca, 20 Mai. Organizator CS Clujul Pedaleaza
  • Napo CUP XCO, C2- Cluj Napoca, 27 Mai. Organizator CS Clujul Pedaleaza
  • Cetatuia XCO, C2- Iasi, 17 Iunie. Organizator ACS Sportmania RO Iasi
  • MTB Academy CUP, C2- Câmpulung Muscel, 14 Iulie. Organizator ACS MTB Academy
  • Herneacova, C2- Timis, 5 August. Organizator ACS Ciclism Dumbravita
  • Zemeș, C2- Zemes, Bacau- 12 Augusat. Organizator IWHEEL BIKE CLUB si ACTIV MOIUNESTI cu sustinerea Consiliului Local Zemes
  • Carpatian MTB Epic, S2- Cheile Grădiștei –16-19 August. Organizator ACS MPG
DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminNicolai au expus acest model la Eurobike plin de noroi, dar se putea observa că e vorba de un full suspension all-mountain cu roți de 29 și cursă medie. Renunțând la deraiorul spate tradițional în favoarea unei cutii Pinion, noul model din aluminiu de la Nicolai este o bicicletă gata de aventuri pe trail în cele mai dificile condiții.

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminChiar dacă numele bicicletelor Nicolai pare lung și complicat, există multe informații tehnice ascunse în acesta. ION este numele purtat de toate modelele Nicoali cu suspensie cu patru brațeși link pe downtube. Bicicletele seria G au geometria Geolution modernă, lungă și cu unghi mic al furcii. Pe spate suspensia are cursa de 133 mm.

GPI reprezintă interfața Gates:Pinion care face modelul să fie deosebit, cu o suspensie tip Horst-link proiectată pentru a elimina tensionarea curelei. O rolă în spatele monoblocului permite tensionarea curelei astfel că în spate e folosit un ax standard thru Boost.

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminBicicleta de trail cu roți 29 e proiectată pentru aventuri și curse de o zi, departe de civilizație iar murdăria de pe ea vine direct de la Campionatul German de Enduro – Upland Enduro.

Cu un centru de greutate coborât datorită cutiei Pinion, ION G13 GPI e disponibilă în cinci mărimi, între S și XXL, inclusiv pentru cicliști înalți. Are loc în cadru pentru anvelope 29×2.5. Cablurile sunt rutate extern, cu cleme de prindere din aluminiu, dar are rutare internă pentru tija dropper.

Ca restul modelelor ION, are un chip ET-Key la articulația spate care permite modificarea unghiului furcii și tijei de șa cu până la 0.7 grade pentru a regla fin geometria bicicletei.

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminCutia Pinion este în centrul bicicletei și sunt disponibile atât modelul cu 12 viteze P1.12 cât și cel cu 18 viteze P1.18. ION G13 GPI e disponibilă sub formă de cadru la prețul de 4250 Euro incluzând aici amortizorul Fox Factory, cutia Pinion P1.12 și angrenajul, un pinion 39T Gates CDS și o foaie 39T Gates CDX, dar și cureaua Gates. Cadrul poate fi apoi transformat în bicicleta fiecăruia preferată împreună cu o furcă de 120-140 mm și multe culori disponibile.

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminBicicleta completă are prețul de 7300 Euro, dar numai în varianta QLFline. Numele provine fonetic de la regiunea Kulftal unde cei de la Nicolai se dau cu bicicletele și este practic echiparea lor de top.

Nicolai-ION-G13-GPI-qlfline_130mm-aluminÎn echpare intră amortizorul Fox Float Factory EVOL și furca Fox 34 Float Factory 29 de 140 mm. Alături se află un pachet generos de componente premium cum ar fi jantele WTB KOM i29 de 30 mm împreună cu butucii Hope Pro 4, frâne și pipă Hope și puncte de contact Ergon.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com


Sursa: Freerider

freeriderro

Trebuie să găsim și noi un deșert din ăsta și să ne dăm cu Toni Ferreiro

DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carFulcrum, marcă Campagnolo, e probabil după Mavic cea mai populară marcă de roți pe cursierele din România și destul de des întâlnită și la MTB. După ce și-au îmbunătățit și adus la zi colecția de roți din aluminiu, a venit rândul modelului de top Racing Zero din carbon să fie îmbunătățit. Modelul păstrează butucii rigizi din carbon și aluminiu, rulmenții ceramici USB și spițele mari din aluminiu dar janta e mai ușoară și mai lată, roțile pierzând în greutate.

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carÎn această vară Fulcrum a trecut modelul tubeless ready din aluminiu Racing Zero la jante c17, în pas cu tendințele din domeniu. Noile versiuni din carbon folosesc aceiași lățime internă de 17 mm recomandată pentru anvelope de la 25 mm în sus. Pe exterior însă ele sunt mai late decât cele din aluminiu, cu 24.2 mm oferind proprietăți aerodinamice superioare.

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carButucii Racing Zero Carbon folosesc flanșe din aluminiu și corp din carbon, o flanșă supradimensionată în spate pe partea transmisiei și spițare 2:1 pentru a rezulta niște roți rezistente, rigide lateral și foarte fiabile. Modelul din carbon nu e doar cu 170 g mai ușor decât cel din aluminiu dar e cu câteva grame mai ușor, mai rigid, mai rezistent și mai reactiv decât vechiul model din carbon. Astfel, Racing Zero Carbon sunt cele mai ușoare roți ale producătorului, cu o greutate de doar 1340 g pentru un set.

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carCombinația între noile jante din carbon și spițele aero din aluminiu fac Racing Zero Carbon niște modele unice atât în gama Fulcrum cât și pe piață. Roțile folosesc același profil de 30 mm față și spate. Materialul folosit este fibra de carbon ”longitudinal twill” folosită și la modelele Speed. Acest material mărește rigiditatea și rezistența la impact. Roțile primesc și suprafața de frânare din carbon AC3 îmbunătățită introdusă de Campagnolo la începutul acestui an pe modelele Bora, cu proprietăți de frânare pe ud și uscat de top.

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carSimilar cu alte jante din carbon din gama Fulcrum și Campagnolo, Racing Zero Carbon nu sunt compatibile tubeless oficial și nu sunt clasificate 2-Way Fit. În schimb se vede clar că jantele au margini foarte potrivite pentru montarea tubeless, mult diferite de vechile Zero Carbon. Mulți cicliști folosesc modelele Campagnolo montate tubeless așa că e de așteptat ca și acestea să funcționeze la fel de bine.

Fulcrum-Racing-Zero-Carbon_17mm-wide-carRoțile nu au încă un preț oficial dar sunt așteptate să fie lansate în vânzare la începutul lui 2018.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com


Sursa: Freerider

freeriderro

Cu o lungime de 256 km de la gura râului Tordera la nord-est de Barcelona și mergând până la granița cu Franța, Costa Brava a fost denumită după natura sălbatică a coastei Mediteranei. Clima temperată și drumurile bune fac ca regiunea să fie ideală pentru ciclism. În clip vedem bucata de 46 km dintre Sant Feliu de Guíxols și Lloret de Mar. În plus față de această porțiune avem și o cățărare de 6,3 km până la Sant Grau.

Lungime: 46 km
Alt. max.: 475 m
Diferență de nivel: 1.051 m

DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

În ciuda numelui pe care îl poartă, noua gentuță de șa Blackburn Local Small nu e „small” de loc. Să nu fiu însă greșit înțeles. Dimensiunile fizice de 18x9x9 cm sunt într-adevăr mici. Nici greutatea gentuței în sine nu este mare, doar 64 grame. Însă la interiorul ei poți păstra o mulțime de obiecte. Sincer cred că poți avea absolut tot ce ai nevoie pentru o tură, concurs sau antrenament de cursieră, chiar și mtb dacă nu ții la interior camera de mtb. Capacitatea menționată în specificațiile oficiale este de 0,5 litri.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

Materialul din care este fabricată e Cordura, practic țesătura din poliester pe care o regăsim în mod normal și la rucsacuri. Acest lucru garantează rezistență în timp la frecare și murdărie. Interiorul este cerat așadar gentuța rezistă la ploaie însă nu pentru multă vreme. După 60 minute ținută sub duș, apa a pătruns la interior pe la cusături și pe la fermoar. Așadar borseta nu este impermeabilă. Însă conținutul este protejat dacă pedalezi pe asfalt ud sau pe ploaie moderată.

IMG_0843-1024x683.jpg?x12266

Fixarea se face clasic cu ajutorul a două curelușe cu velcro. Cea mare înconjoară gentuța complet și se prinde de railurile șeii, în timp ce a doua mai scurtă, se prinde de tija de șa. Mi-a plăcut faptul că chinga lungă dispune de velcro pe toată lungimea. În acest fel nu o să rămână nimic din chingă să atârne. Cel puțin aspectul estetic are de câștigat aici. Faptul că gentuța este flexibilă și din material textil, înseamnă că se poate comprima, folosind curelușa lungă, în cazul în care interiorul nu este plin la maxim.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

Am apreciat faptul că fermoarul capacului se închide spre jos. În trecut multe astfel de borsete se închideau în sus, iar la concursuri vedeam multe gentuțe care se deschideau singure. Capacul în sine este larg și permite acces ușor la interior. Mai sunt gentuțe care, pentru a proteja conținutul, se deschid foarte puțin făcând ca obiectele de la interior să fie greu de scos sau introdus, în special camera de rezervă.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

La fel ca majoritatea gentuțelor de pe piață, și Blackburn Local Small dispune în partea din spate de gaică pentru stop. Cu alte cuvinte, dacă nu mai ai loc pe tija de șa să fixezi stopul, îl poți agăța de gaică. Acesta este avantajul. Dezavantajul este că stopul va sta îndreptat cam spre jos, datorită felxibilității borsetei.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

Dacă nu folosești niciun stop instalat pe gentuță, acesta dispune ea însăși de niște inserții reflectorizante. Pe capac în partea din spate avem scrisă marca Blackburn, iar pe laterale este logoul. Toate acestea sunt reflectorizante. Sunt ele mici, dar sunt.

Cum spuneam, gentuța este mică, dar poți pune multe lucruri înăuntru. Un exemplu îl poți vedea în imaginea de mai jos.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

Cu două camere de cursieră și restul de accesorii se cam umple, dar încă mai este loc și pentru acte, bani și cheile de la casă. Dacă vrei să ai la tine doar o cameră de rezervă, atunci se face loc și pentru un briceag și patent multifuncțional. În plus, pe partea interioară a capacului vei găsi un buzunăraș unde poți ține cutia cu petice adezive sau autoadezive.

review-test-recenzie-gentuta-sa-blackbur

În concluzie, mi-a plăcut această gentuță de șa, nu doar pentru estetică, modul sigur de fixare pe bicicletă și spațiul mare pe care îl oferă, dar mai ales pentru calitatea fabricației, cusăturilor și materialelor. Prețul este ceva mai mare decât al altor produse similare de pe piață, însă Blackburn este deja un brand name pentru care merită să plătești ceva mai mult.

Importator: Extreme Riders Distribution
Preț la data publicării recenziei: 90 Lei


Sursa: Freerider

freeriderro

Cum MoonTime Bike, concursul de MTB XCO de noapte din Parcul Tineretului, în centrul capitalei, va avea loc sâmbăta asta, pe 14 octombrie, ne-am gândit că ar fi interesant să îi punem câteva întrebări lui Daniel Sârdan, inițiatorul și organizatorul principal al acestui eveniment!

daniel_sardan.jpg?x12266Cum a început Moontime Bike? Cum a evoluat concursul de la prima ediție?

MoonTimeBike a început ca eveniment conceput pentru Red Bull. Am vrut să fie un traseu dificil în mijlocul Bucureștiului, poate puțin mai urban. Ideal ar fi trebuit să fie pe timp de noapte, vara când temperaturile zilei sunt greu suportabile.
Initial eram tentați să dureze mai mult dar traseul având urcări așa abrupte deja devenea o problemă și pentru cei mai buni iar un alt impediment ar fi fost aprobarea evenimentului după ora 11. Așa că s-a conturat evenimentul acesta mai intens în care până la urmă principiile de la Cross Country Olympic s-au potrivit cel mai bine.
Concursul a devenit unul clasic la fel ca și traseul. La traseu s-au făcut mici îmbunătățiri de la un an la altul dar nu am putut adăuga rock garden sau alte elemente de dificultate pentru că trebuie modificat parcul și pentru că aceste elemente associate cu vizibilitatea mai redusă ar crește mai mult riscul.
Bucuria cea mai mare este că el e folosit tot timpul anului pentru antrenamente și a rămas ceva în urma concursului nu doar fotogafii, experiența din ziua aceea și filmele. A rămas un loc unde bucureștenii se pot pregăti pentru munte sau pentru XCO, un loc în natură totuși și care nu te pune în conflict cu cei din parc, dimpotriva.

Cât de complicat e să organizezi un concurs în inima capitalei?

Să organizezi în mijlocul Bucureștiului un concurs este complicat din punct de vedere al aprobărilor și din punct de vedere financiar. Mai ales într-un parc unde nu poți face mari modificări.

04_MoonTimeBike-2013.jpg?x12266Aduce ediția din acest an noutăți organizatorice sau de traseu?

Ca și noutate de anul acesta ar fi că este etapa finală din Cupa României, am adus ceva îmbunătățiri la traseu așa incât să nu se poată sta foarte lejer la plasă acolo unde erau linii mai lungi. Se va transmite live similar cu transmisia de la Prima Evadare, iar la urcarea mare vor fi tobe.

Cum este primit concursul de public, de cei ce se plimbă în parcul Tineretului?  Sunt încântați că asistă la o competiție sportivă sau sunt și unii deranjați de acest lucru?

Bucurestenii care se plimbă prin parc au fost foarte bucuroși de concurs, au stat, s-au uitat, au încurjat. Cred că în aceste 5 ediții a fost doar o excepție cu cineva care a ajuns cu mașina ângă Polivalentă și încerca să treacă prin culoar. Oricum spre toamnă e mai liber parcul și majoritatea vin pentru concurs. În septembrie când a fost data inițială era mai multă lume doar că sunt zilele Bucureștiului și nu prea se mai dau aprobări în luna respectiva.

Care sunt planurile de viitor? Doriți să atrageți mai mulți cicliști din străinătate, să îl transformați într-un concurs cu puncte UCI?

Concursul se adresează în special concurenților de la noi și e deschis și celor din străinătate. Nu avem ca obiectiv principal să aducem concurenți din alte țări iar dacă e in calendarul UCI nu inseamnă că e neapărat o imbunătățire. Atuurile unui concurs UCI în țară ar fi că ar putea concurenții de la noi să ia puncte mai ușor pentru calificarea la Olimpiadă sau că mai ajung câțiva rideri din afară să colecteze aceste puncte. Momentan nu există o strategie pentru adunatul punctelor dar dacă va fi, o să contribuim cum putem chiar și prin înscrierea în calendarul UCI mai ales că cea mai mare parte din Campionii Naționali la această disciplină sunt de la noi din echipă.

red-bull-mtb-1024x683.jpg?x12266În final, Daniel ne-a rugat să vă aducem aminte de concursul foto la care pasionații de fotografie pot participa făcând poze în seara competiției pe traseu și înscriind apoi în concurs cele mai bune poze ale lor.

De asemenea, sunteți invitați și la after party, de la ora 22:30 în clubul Daimon.

Pentru mai multe informații și înscrieri în concurs vizitați pagina competiției.


Sursa: Freerider

freeriderro

A 15a ediție a celui mai mediatizat maraton mtb pe etape din lume, ABSA Cape Epic din Africa de Sud, va avea o lungime totală de 658 km și 13.530 m diferență de nivel. De-a lungul a 8 zile, intre 18 si 25 martie, alcătuite dintr-un prolog și șapte etape, echipele formate din doi cicliști vor pedala de la Table Mountain, de lângă Cape Town, până la domeniul viticol Val de Vie din localitatea Paarl.

Pentru primele trei etape race village-ul va fi în același loc și anume localitatea Robertson, după care caravana se va muta în Worcester. De aici din nou toată lumea se mută la Wellington pentru ca finalul să fie sărbătorit la Val de Vie din regiunea Paarl-Franschoek. Este deja anunțat că Val de Vie va fi finișul maratonului Cape Epic pentru următorii 5 ani.

absa-cape-epic-2017-foto-Greg-Beadle-102Mariske Strauss si Annie Last de la echipa Hansgrohe Cadence OMX Pro in etapa 2 la Absa Cape Epic 2017. Foto: Greg Beadle / Cape Epic / SPORTZPICS

Maratonul Absa Cape Epic este știut a fi unul dificil și de anduranță. Etapele sunt gândite în așa fel încât să nu fie ușoare, să nu menajeze concurenții. Termină doar cine poate cu adevărat. Din acest motiv se va începe brutal cu 4 etape fiecare cu peste 100 km și o diferență de nivel de aproape 2000 m fiecare.

1-prolog.jpg?x12266 2-etap-1.jpg?x12266 3-etap-2.jpg?x12266 4-etap-3.jpg?x12266 5-etap-4.jpg?x12266

Etapa a 5a va avea doar 39 km. Aparent este o etapă ușoară, un moment de respiro după nebunia de 4 zile ce tocmai a trecut. Totuși diferența de nivel acumulată în doar 39 km va fi de 1430 m. Așadar, destul de abrupt. Etapa este practic un contratimp pe echipe.

6-etap-5.jpg?x12266

Etapa a 6a are o lungime mai „normală”, cu care suntem și noi obișnuiți, 76 km. Totuși diferența de nivel este din nou masivă, 2000 m. Organizatorii consideră această zi a fi ușoară rating-ul fiind de 3,5 din 5.

7-etap-6.jpg?x12266

Maratonul din Africa de Sud este cunoscut pentru „calitatea” de a nu lăsa cicliștii să se odihnească, sau să spună că „au scăpat” înainte de ultima etapa. Nici în 2018 ultima etapă nu este ușoară. Distanța e mai scurtă decât ziua precedentă, doar 70 km, însă diferența de nivel rămâne la 2000 m, așadar rampa se accentuează.

Așteptăm cu nerăbdare startul concursului, mai ales că și acum România va fi la start, reprezentată de data asta cu două echipe.


Sursa: Freerider

freeriderro

Commencal-2018-promo-shot-1024x494.jpg?xCommencal au anuntat noile modele de MTB pentru 2018. Bicicletele păstrează trend-ul spre culori vesele și primesc multe modificări la cadru și componente. S-a trecut la anvelope mai mari și jante mai late, la curse mai lungi ale suspensiei, tijele dropper se regăsesc pe mai multe modele.

Multe modele au primit suspensii Fox iar furcile proprii Ride Alpha au fost redesenate pentru a oferi performanțe mai bune tinerilor sportivi. Ce nu se schimbă în 2018 e preferința celor de la Commencal pentru cadrele din aluminiu, carbonul lipsind din colecție și anul acesta.

Commencal-2018-Ramones-16.jpg?x12266Seria pentru copii Ramones 2018 folosește anvelope mai mari și mai cramponate iar modelele cu roți de 14 și 16 vin cu manete mici Tektro și cabluri Jagwire. Modelele de 20 și 24 înlocuiesc furca cu sespensii cu una rigidă dar primesc frâne mecanice pe disc și anvelope fat-kid de 2.6.

Commencal-2018-Meta-HT-20.jpg?x12266Modelele Meta HT de 20 și 24 primesc o furcă Ride Alpha Prodigy complet reproiectată. Modelul Meta HT 20 oferă cursă pe aer de 100 mm față de 50 mm înainte iar cea de 24 primește chiar 120 mm. Furcile noi folosesc ax thru de 15 mm.

Ambele modele Meta HT de 20 și 24 vin cu anvelope de 2.6 pe jante de 30 mm intern și cu frâne hidraulice pe disc speciale Tektro.  Modelul Meta HT Junior a primit și o tijă dropper KS de 100 mm.

Commencal-2018-Supreme-DH-24.jpg?x12266Modelele de DH pentru tineri Supreme 20 vin cu furca Ride Alpha Prodigy de 120 mm iar cele de 20 și 24 includ anvelope de 2.35 pe jante de 30 mm. La fel ca la Meta HT, Junior Supreme are tijă dropper de 100 mm.

Commencal-2018-Meta-AM-4.2-NZ-finish.jpgMeta TR V4.2s a fost îmbunătățită, cu jante de 25 mm și grafică nouă. Modelele Essential au primit transmisii GX Eagle 1×12.

Modelul de enduro Meta AM V4.2 a fost alungit în 2018 cu 10 mm. Pipa e acum de doar 40 mm pentru o stabilitate și o manevrabilitate mai bune. Modelul din oțel Meta HT AM CRMO hardtail a crescut și el în lungime cu 30 mm pentru anul viitor.

Commencal-2018-Supreme-DH-Race-with-Fox-Pentru park și DH modelul Furious DH primește amortizor metric și oferă confort și echilibru mai bun. Cadrele Supreme DH V4.2 primesc un nou braț al suspensiei dintr-o bucată iar modelul de top RACE poate fi cumpărat atât cu suspensii Fox cât și cu RockShox.

Commencal-2018-Meta-Power-at-crankworx-WDacă anul trecut a fost disponibil modelul Meta HT Power E-bike, în 2018 va fi lansat modelul full suspension Meta Power. Ambele modele vor folosi motorul Shimano E8000. Meta Power va fi disponibil în versiunile Origin, Essential și Race la prețuri între 4000-5000 USD.

Pentru mai multe informații vizitați pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com


Sursa: Freerider

freeriderro

Atunci când sunetul natural al clipului cu biciclete pe care îl editezi, nu este suficient de interesant, poți apela la câteva trucuri în studio. Iată cum se face 😉

DISTRIBUIȚI
f50b185ab4884e17f2ad2b63aab78c81?s=96&d=

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.


Sursa: Freerider

freeriderro

Sezonul rece a început deja, iar odată cu el ziua din ce în ce mai scurtă înseamnă că avem nevoie din ce în ce mai multă de luminile bicicletei. Pentru a face față noilor condiții și pentru a circula în siguranță pe bicicletă în oraș, am testat luminile Krypton și Superflash de la BikeForce. Cele două lumini – Krypton pentru față și Superflash pentru spate, sunt disponibile la vânzare și separat, dar și la set. Achiziționate separat luminile costă 55 lei farul și 20 lei stopul. La set, întregul pachet costă 70 lei, deci puțin mai ieftin. În pachet este inclus și cablul USB de încărcare al farului, un cablu scurt potrivit pentru încărcarea de la laptop.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

Farul are dimensiuni mici, chiar foarte mici pot spune. Este alimentat de la un acumulator care se încarcă prin usb, acesta fiind și motivul dimensiunilor reduse. Greutatea este de doar 37 grame. Instalarea se face fără scule, cu ajutorul unui colier elastic. Așadar se poate instala pe ghidon indiferent de diametrul acestuia. Colierul de fixare permite inclusiv reglaj stânga-dreapta, iar acest lucru este util dacă ghidonul are rise și nu poți instala lanterna să lumineze direct înainte.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

Bikeforce Krypton dispune de trei funcții: lumină continuă la putere maximă, lumină continuă la putere redusă și intermitent. Din păcate puterea în lumeni și intensitatea în lux nu sunt menționate în specificațiile oficiale însă în modul intermitent lanterna este noaptea vizibilă și de la 1 km depărtare.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

În teren fascicolul de lumină este destul de îngust din acest motiv, personal aș folosi această lanternă mai mult pe post de lumină de siguranță în oraș decât lanternă care să-mi lumineze drumul interurban sau pe potecă. Totuși, dacă cumva te prinde întunericul pe coclauri, poți folosi fără probleme lanterna Krypton și pentru a-ți lumina drumul. Condiția principală este să nu mergi prea repede pentru că așa cum am spus, fascicolul este destul de mic și unele obstacole poți să nu le vezi.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

Stopul Superflash face parte din categoria luminilor de siguranță de putere. Deși nici aici nu este menționată puterea sau intensitatea LED-urilor, cu ochiul liber se vede că Superflash este puternică. Oficial ni se spune că stopul este vizibil de la 1 km și pot confirma acest lucru. Stopul dispune de 3 LED-uri din care două normale și unul de mare putere. Alimentarea sa se face cu două baterii AAA. Greutatea stopului este de 51 grame cu baterii incluse.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

La Bikeforce Superflash avem doar două funcții: intermitent și continuu. În modul intermitent cele doua LED-uri de putere mică funcționează împreună și alternativ cu LED-ul puternic. La două clipiri ale LED-urilor mici, cel mare clipește o dată. În modul continuu avem doar LED-ul mare aprins tot timpul.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

Instalarea stopului este posibil să fie făcută fie pe bicicletă fie pe haine sau rucsac. Pentru bicicletă Bikeforce dispune de un suport clasic care se fixează cu scule de tija de șa. Acesta poate fi însă detașat și, pentru că dispune de o agățătoare, se poate fixa și pe un rucsac sau gentuța de șa care dispune de gaică specială pentru un astfel de stop. Agățătoarea este însă destul de robustă așa că stopul poate fi fixat și direct de haine dacă găsești un loc propice. Mulțumită șurubului de instalare, stopul poate fi reglat pe verticală pentru a compensa înclinarea tijei de șa.

Agățătoarea se și scoate complet de pe stop. În mod normal aceasta are o poziție verticală. Fiind detașabilă (am scos-o destul de greu) am crezut că poate fi instalată și pe orizontală, pentru a putea fixa stopul în orice poziție pe haine sau rucsac. Însă nu. Agățătoarea se scoate însă poate fi pusă înapoi doar într-o singură poziție și anume verticală.

test-lumini-bikeforce-KRYPTON-SUPERFLASH

Materialele și fabricația sunt decente. Nu strălucesc în vreun fel anume, dar per ansamblu cele două lumini au o calitate bună și își fac treaba bine. Nu am nimic deosebit de reproșat.

Producator: KeroBike
Pret:
BikeForce Krypton: 55 Lei
BikeForce Superflash: 20 Lei
Set BikeForce Krypton + Superflash: 70 Lei


Sursa: Freerider

freeriderro

La fel ca oricare dintre voi am fost sceptic în momentul în care cei de la Shimano au anunțat primele schimbătoare electronice. Dar să vedeți ce s-a întâmplat până la urmă! Am utilizat atât variantele de pre-producție, mai întâi modelul XTR, căci el a fost primul, apoi și variantele de serie, atât de la XTR cât și de la XT. Iar apoi, de mai bine de jumătate de an, am avut instalate pe propria-mi bicicletă noile Shimano XT Di2, în versiunea de serie.

shimano-xt-di2-2017-1.JPG.jpg?x12266Aceasta este bicicleta de demo furnizată de Shimano. Branding: XT Di2.shimano-xt-di2-2017-2.JPG.jpg?x12266Și una mai artistică. Să vedeți și voi că n-a avut viață ușoară cu mine. 🙂shimano-xt-di2-2017-12.JPG.jpg?x12266Și da, chiar așa tare m-am distrat.

Mai mult decât atât, cei de la Shimano au mai trimis și o bicicletă demo cu aceleași XT-uri instalate, însă cu două manete de comandă, nu cu una singură așa cum am instalat pe bicicleta personală. Totodată, am avut ocazia să testez pe termen lung același sistem de transmisie pe o bicicletă electrică, însă în formatul 1x, celelalte două variante testate fiind în format 2x. Pe scurt, am testat cam tot ce se putea testa, iar acum mă consider convertit la electronice cu slabe șanse de a mai reveni vreodată la schimbătoare mecanice. Iată de ce.

Principiul

Dacă nu este foarte clar ce înseamnă schimbător electronic, iată aici cea mai simplă explicație: cu ajutorul unei manete, cu două padele, dai un impuls electric, care trece printr-un cablu de asemenea electric și ajunge în schimbător, pe care-l mișcă în sus sau în jos în funcție de viteza aleasă. Altfel spus, face același lucru precum schimbătorul mecanic doar că nu mai folosește un cablu din oțel pentru a mișca agregatul. Rolul acelui cablu a fost preluat de un motoraș integrat în schimbător.

Construcția

Pe lângă manetă, cablu și schimbător se adaugă în plus o joncțiune care face legătura dintre componente și acumulator. De asemenea, ai la dispoziție un ecran de foarte mici dimensiuni care-ți arată în permanență pe ce pinion sau în ce viteză te afli.

shimano-xt-di2-2017-3.JPG.jpg?x12266Schimbătorul de pinioane, cu un corp ceva mai gras în partea superioară. Motorul se află în spate, deci este bine protejat.shimano-xt-di2-2017-5.JPG.jpg?x12266Schimbătorul de foi, cu motorul amplasat tot în partea superioară.shimano-xt-di2-2017-6.JPG.jpg?x12266Vedere din spate a schimbătorului de foi.shimano-xt-di2-2017-8.JPG.jpg?x12266Maneta pentru schimbarea pinioanelor. La nevoie, sau mai bine spus la setarea corectă, poți schimba de aici și foile și pinioanele.shimano-xt-di2-2017-9.JPG.jpg?x12266Maneta pentru schimbarea foilor, clasic, în stânga.

Instalarea

Se face destul de facil, mai complicat devine doar când nu ai suficient loc să treci cablul electric prin cadru (cablul având o mufă în fiecare dintre cele două capete, care are un diametru mai mare decât cel al cablului). Toate se conectează conform schemei de instalare, acumulatorul este de preferat să fie băgat în seat tube, iar joncțiunea undeva în apropiere. Dacă ai un cadru care este Di2 ready atunci scapi de aceste întrebări. Totodată, recomand cu căldură și componentele dedicate, cum ar fi pipa, ghidonul sau tija de șa pentru Di2, căci acestea nu doar îți simplifică mult viața dar oferă un aspect estetic mai plăcut. Eu n-am, așadar a trebuit să mă descurc cum s-a putut. În fotografiile de mai jos vei vedea cum arată componentele Di2 ready pe bicicleta de demo oferită de Shimano. Reglajul inițial trebuie făcut într-un service autorizat (am asistat la acest reglaj inițial și personal nu mi-aș bate prea mult capul cu asta, deși de princpiu nu este nimic complicat, sunt doar mai mulți pași care trebuie urmați).

Funcționalitatea

Este exemplară. Schimbătoarele sunt extrem de precise, cursa padelelor scurtă și nu necesită niciun efort, iar apăsarea îndelungată a unei padele va schimba succesiv lanțul pe pinioane. Motorul din schimbător are suficientă forță încât să-și facă treba chiar dacă schimbătorul a suferit o baie de noroi. După mai bine de 2.000 de km parcurși nu am întâmpinat nicio problemă și nicio eroare.

În funcție de numărul de foi ales, ai la dispoziție două variante: fie alegi o manetă din care schimbi atât foile cât și pinioanele (da, ai înțeles bine, un singur schifter care comandă două schimbătoare) fie alegi varianta clasică cu două shiftere, unul pentru foi, altul pentru pinioane. Varianta cu un singur shifter a fost prima pe care am instalat-o pe bicicleta mea și chiar dacă la început mi s-a părut un pic peste mână m-am obișnuit foarte rapid.

shimano-xt-di2-2017-4.JPG.jpg?x12266Pinioanele și angrenajul sunt XT-urile utilizate și pentru transmisiile mecanice.shimano-xt-di2-2017-10.JPG.jpg?x12266Cablurile intră frumos pe sub pipă.shimano-xt-di2-2017-11.JPG.jpg?x12266Pe display obții informații despre treapta de viteză, modul personalizat ales sau poți face chiar reglajul schimbătorului.

Dacă te întrebi totuși cum se întâmplă procesul de comandă, răspunsul este simplu: conectarea sistemului la PC. De pe computer, tu vei seta când lanțul va trebui să urce de pe foaia mică pe cea mare. De exemplu, eu am ales pe una dintre combinații astfel: când cobor lanțul de pe pinionul 6 pe pinionul 7, așadar pe un pinion mai mic, acesta să urce de pe foaia mică pe foaia mare. În același timp, ca să păstrez un raport similar, lanțul va urca de pe pinionul 7 pe pinionul 5. Toate lucrurile astea se întâmplă concomitent. Dacă urmează o pantă de urcat, iar eu mă aflu pe foaia mare și pinionul 6, schimb până pe pinionul 1, apoi după încă un click, lanțul cade pe foaia mare și se duce pe pinionul 3. O combinație pe care am ales-o în felul acesta deoarece se potrivește stilului meu de pedalat, dar ceea ce trebuie să reții este că tu poți aranja toate aceste scheme cum ai chef și mai mult decât atât, ai două tipuri de astfel de setări pe care schimbătorul le poate memora: S1 și S2, o opțiune pe care o alegi facil de pe monitor. Totodată, dacă vrei să folosești lanțul pe o singură foaie, presupunând că vei avea doar urcări (foaia mică) sau că vei merge pe șosea (foaia mare), treci pe modul manula M, iar atunci din shifter vei schimba doar pinioanele, dintr-un capăt în celălalt.

shimano-xt-di2-2017-13.JPG.jpg?x12266Transmisia de pe bicicleta mea, 2×11, dar cu o singură comandă (un singur shifter) în dreapta.shimano-xt-di2-2017-14.JPG.jpg?x12266Monitorul este similar la ambele variante. Doar bicicletele electrice au display mai mare.shimano-xt-di2-2017-15.JPG.jpg?x12266Schimbătorul de foi, aici în versiunea curată.shimano-xt-di2-2017-16.JPG.jpg?x12266Și cel de pinioane, cu patină blocabilă, Shadow+.

Transmisia Shimano XT Di2 vine cu 11 pinioane, lanțul mi se pare că se tocește destul de repede (1.200 de km parcurși în condiții 40% umed/noroi – 60% uscat), însă îți permite să folosești toată plaja de viteze, 22 mai exact. Ca să ducă nebunia mai departe, cei de la Shimano oferă aceleași opțiuni, inclusiv cea cu o singură manetă și pentru transmisia cu 3 foi. Toată povestea asta poartă denumirea de schimbare sincronizată, iar în E-Tube Project, programul cu care vei face modificările, trebuie să faci un fel de drag and drop astfel încât schimbătoarele să știe ce au de făcut când tu ajungi pe foaia mare și pinionul doi.

syncronised-shift.jpg?x12266Așa faci setările din program. Aici stabilești ce se întâmplă cu lanțul și mai ales când.diagrama-cabluri-electrice.jpg?x12266Și aceasta este diagrama cablurilor electrice, mai ales când conectezi și suspensia controlată electronic. 🙂

Acumulatorul

Este suficient de puternic încât să-l încarci de 2-3 ori pe an la o exploatare intensă. Procesul nu este chiar cel mai fericit căci acumulatorul este băgat în seat tube, așadar trebuie să conectezi display-ul cel mic fie la încărcător, fie la laptop prin USB, fie chiar și la un încărcător extern de telefon (la mine a funcionat cu brio și mi se pare totodată cea mai simplă variantă).

Sensibilități

E clar că nu vei vrea să dai cu schimbătorul de pinioane într-o piatră, deși pe traseu nu mi s-a întâmplat până acum. Ai grijă când sprijini bicicleta pe partea cu schimbătorul (deși nu se procedează astfel niciodată). Ai grijă când întorci bicicleta cu roțile în sus ca să-i rezolvi pana, s-ar putea să pui display-ul pe o piatră. Ai grijă când tragi cablurile, nu le lăsa să iasă prea mult in exterior, există riscul să le agăți într-o creangă. Acestea ar fi sfaturile mele, dar încearcă să nu te stresezi. Cu greu se poate întâmpla una dintre situațiile descrise mai sus. În condiții de ploaie sau zăpadă funcționează la fel de bine.

shimano-xt-di2-2017-3.JPG.jpg?x12266Cablul acesta stătea cam șui, ieșit către exterior. Cu toate acestea nu s-a agățat în nimic.

Concluzie

Am încercat să sintetizez toată informația și s-o servesc cât mai ușor de înțeles și de digerat. Mai sunt lucruri de povestit despre acest sistem de transmisie electronic, însă nu-s informații de o importanță capitală, așadar, cu ce ți-am povestit mai sus ar trebui să te descurci. După cum spuneam în introducere, acum îmi este greu să renunț la Di2. E clar că-ți crează o depedență puternică, mai ales că totul se întâmplă atât de lin, ușor și cu un feeling greu de descris. Nemavorbind de acel bip de la fiecare schimbare: te face să simți că ai ajuns cumva în viitor înainte de vreme. Greutatea sistemului nu este cu mult mai mare decât în cazul unei transmisii mecanice, ceea ce mi se pare de asemenea impresionant. Dacă acesta va fi viitorul sau nu este greu de spus în acest moment, dar ținând cont că unii producători scot transmisii wireless pe piață, este foarte probabil ca electronica să-și înceapă dominația.

Prețul este destul de mare, incomparabil cu sistemele mecanice: aproximativ 700 de euro va trebui să plătești pentru shifter, schimbător de pinioane, display, baterie și junction box, pentru 1×11. Dacă dorești sistemul în format 2×11, cu angrenaj și pinioane incluse la pachet, va trebui să scoți din buzunar aproximativ 1.200 de euro.

Greutăți (pentru 2×11 cu un shifter):

Shifter: 93 de grame (115 grame modelul mecanic M8000 I-Spec II + greutatea shifter-ului de foi)
Schimbător pinioane: 306 grame (275 grame modelul mecanic M8000 cu Shadow+)
Display: 30 grame
Baterie: 50 grame
Cabluri: 25 de grame (65 de grame cămașă + aprox. 150 de grame cablul de oțel la modelul mecanic)
Junction box: 4 grame


Sursa: Freerider

freeriderro

Relația unui ciclist cu pompa sa trebuie să fie la fel de strânsă precum cea pe care o are, să spunem, cu sistemul de transmisie. Și ca să înțelegi mai clar la ce vreau să mă refer putem să facem o simplă paralelă: o pompă mică, subdimensionată, va fi greu de utilizat la fel ca o transmisie cu pinioane mici și schimbătoare leneșe pe care o folosești la munte. Ani de zile am avut o mică pompă de mână, telescopică ce-i drept, care mi-a irosit minute bune din viață și calorii în exces, în încercarea de a ajunge la 2 atmosfere în cameră. După ce am descoperit pompele mari, în urmă cu vreo 7 ani, pot spune că am câștigat ore bune dacă ar fi să stau să le adun: din 7-8 mișcări ajung imediat la rezultatul dorit. În detrimentul celor 55 de mișcări frenetice de mână în cazul unei pompe mici. În fine, ceea ce vreau să spun este că o pompă mare nu a fost construită special pentru service-uri ci este ideal să o ai undeva în debara și s-o folosești la nevoie.

pompa-bicicleta-pro-1.JPG.jpg?x12266În stânga, versiunea pentru MTB. În dreapta, cea pentru cursiere.pompa-bicicleta-pro-2.JPG.jpg?x12266Aici se văd cel mai bine diferențele între mânerele celor două pompe de podea.

Cei de Pro ne-au trimis două pompe de ultimă generație. Nu-s cu manometru digital așa cum ai putut vedea în testele anterioare, deci nu reprezintă neapărat un produs hi-tech, însă sunt extrem de ușor de folosit și își fac treaba rapid. Ceea ce este cel mai important. Pro Team HV este modelul pentru MTB-uri, iar Team HV este modelul pentru cursiere. Diferența nu se face doar la design ci și la capitolul presiune maximă, cea de MTB fiind capabilă să ajungă la 7 bar sau 100 de psi, pe când cea pentru cursiere, la 15 bar sau 220 psi.

pompa-bicicleta-pro-5.JPG.jpg?x12266Manometre cu cifre destul de mici. Și nu port ochelari.pompa-bicicleta-pro-6.jpg?x12266Lemn sau cauciuc? Mânerul din cauciuc este mult mai ergonimic și se simte mai bine în mână, dar să fim serioși, ai nevoie de ergonomie doar dacă dai la pompă toată ziua. Altfel, iubitorii de frumos, ar putea alege mânerul din lemn.

Apoi, este vorba despre ergonomie: modelul pentru MTB-uri are mânere mai late și mai ergonomice, pe când modelul pentru curisere vine mai degrabă cu un design clasic, cu mâner din lemn, subțire. Chiar și la capitolul construcție Team HV este mai subțire, fără a fi mai înaltă. În cazul ambelor modele, furtunul are o prindere pe picior și de asemenea, împart aceeași bază. O bază care este suficient de lată, dar care din punctul meu de vedere, ar fi putut fi o idee mai masivă. Și pentru că tot am amintit de un punct negativ, voi continua cu un altul: manometrul. Și acesta mi-aș fi dorit să fie o idee mai mare în special datorită faptului că cifrele sunt destul de mici.

Senzația, din punctul meu de vedere, este însă capul dublu pentru valvă Schrader sau Presta. Acesta este extrem de ușor de folosit odată ce înțelegi principiul de funcționare, iar unui copil de 2 ani i se va părea la fel de simplu să-l înfigă pe valvă: nu ai nicio clapetă de fixare, nu ai niciun filet prin care să schimbi piesele interne. Pur și simplu te asiguri că partea corespunzătoare valvei este ieșită în afară, o fixezi pe cap și pur și simplu apeși. Partea opusă va ieși astfel în exterior. Când dorești să o scoți din valvă, doar apeși pe partea ieșită iar capul sare din valvă. Atât. Nu știu ce durabilitate are acest sistem însă până în prezent, după mai bine de 4 luni de utilizare intensă (mai ales că am avut mulți invitați la plimbările de pe la Câmpulung Muscel), capul nu a dat semne de slăbiciune.

pompa-bicicleta-pro-7.jpg?x12266Capul ieșit în afară (albastru) este cel pe care-l vei folosi pentru valva respectivă, Presta în cazul de față.pompa-bicicleta-pro-8.JPG.jpg?x12266Desfaci frumos valva și te apropii încet, ca s-o iei prin surprindere.pompa-bicicleta-pro-9.JPG.jpg?x12266Aici se vede mai clar cum gheara va prinde capul valvei, acaparând-o.pompa-bicicleta-pro-10.JPG.jpg?x12266Pui capul pe valvă și apeși scurt. A făcut click? Înseamnă că a prins-o.pompa-bicicleta-pro-11.JPG.jpg?x12266Pentru a o scoate, trebuie doar să apeși pe secțiunea ieșită în exterior, care acționează precum un buton. Vei auzi doar un POP și gata. Ai terminat.

De final, vreau să menționez materialele din care sunt construite ambele pompe: corp din aluminiu și mâner din cauciuc, respectiv lemn. Furtunul este în format XL (chiar lung), iar cilindrul interior este over-sized, ca să termini repede treaba. Prețul de 61 de euro (pentru oricare din cele două modele) mi se pare de asemenea în regulă, ținând cont că mi-au trecut prin mână pompe de podea cu un preț de 100 de euro care nu erau nici atât de ergonomice, nici atât de funcționale și mai ales nici atât de ușor de folosit precum cele de față.

Importator: Rom-Eurotrade
Preț: 274 lei


Sursa: Freerider

Autentifica-te  
×