Mergi la conţinut
  • postări
    94
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    2.694

Postări în blog

pemotoare.ro

Colaboratorul nostru Alan Cathcart tocmai a revenit de la lansarea internațională Triumph Tiger 1200 – model 2018, cu o poveste despre propunerea Triumph pentru clasa adventure touring – categoria grea. Testul complet este aici. Iar în caz că n-aveți timpul necesar ca să-l parcurgeți de la un capăt la altul, iată câteva lucruri esențiale pe care le-am extras din povestea lui Alan. 

Motorul răspunde mult mai bine la turații joase, dar fără să te bruscheze, chiar și atunci când deschizi accelerația rapid, de la 0.

Cuplul maxim – 122 NM este la 7,600 rpm. Dar ai deja 121 NM la 6.100 și 118 NM la 5.500. Asta înseamnă că-l poți lăsa într-a treia mai tot timpul. De la 3.000 rpm, unde ai 107 NM până la limita de 9.500.

160 km/h la 6.000 rpm. Adică la doar două treimi din plaja de turație. Asta-nseamnă că va fi în elementul lui pe autostrăzile din Europa. La 7.000 de rotații ai deja 200 de km/h, dar motocicleta este limitată electronic la 220 km/h, probabil din cauza instabilității cu bagaje.

Accelerația ride-by-wire oferă șase moduri de mers – Rain, Road, Off-Road, Rider, Sport, Off Road Pro. Varianta entry-level XR le are doar pe primele trei, în timp ce XRX vine cu modul Sport, iar varianta de top XRT cu un mod Rider. Modul Off-Road Pro este rezervat familiei XC și deactivează complet ABS-ul și controlul tracțiuni, acționând totdată asupra suspnesiei ajustabile electronic.

TIGER-1200-Press-Ride-11-17-03-8112-defa

Opțiuni interesante – pornire fără cheie, asistență la pornirea în pantă și lumini speciale pentru viraje – e vorba despre patru LED-uri care se aprind progresiv în funcție de unghiul de înclinare – până la 31 de grade – o opțiune care, dacă funcționează cum trebuie, este cu adevărat utilă pe timp de noapte.

Mai manevrabil – datorită motorului, care are o forță giroscopică mai redusă, datorită accelerației și datorită poziției. Este mai manevrabil pe viraje decât varianta Explorer.

Categoria grea – Cu toate că Triumph a reușit să dea jos până la 10 kg în funcție de variantă, XRT cântărește 243 de kg, cu rezervorul gol. Cam cât are un R1200GS cu rezervorul plin. Dacă umpli rezervorul de 20 de litri al Tigerului ajungi la 265 de kg. Totuși, grație îmbunătățirilor nu mai este așa de greu ca înainte.

Frâne mai bune – Discurile au aceeași dimensiune, dar noul Tiger 1200 are etrieri noi Brembo cu patru pistonașe, care măresc considerabil forța de frânare. Mai mult, Triumph a lucrat cu cei de la Continental la un sistem de frânare combinată, care aplică automat un procent de forța de frânare pe spate în timp ce frânezi cu fața. Sistemul este dezactivat la viteză mică sau pe off-road.

Hero-Static-Tiger-1200-XCA-7-1673-defaul

Pornirea fără cheie este foarte utilă – asta până când vrei să alimentezi. Ca să scoți bușonul ai nevoie de cheie, adică să-ți dai jos mănușile și să scotocești prin buzunare – ceea ce-nseamnă că pornirea fără cheie devine inutilă. 

Prețurile pentru România n-au fost încă anunțate, dar în Marea Britanie va fi undeva între 12,200 de lire (variantele de bază ) și 17,650 de lire cu tot ce pune pe el, inclusiv un set complet de bază. Modelul de anul trecut costa, la Motoboom, undeva între 15.000 de euro și 17.500 de euro.

Am testat Tiger Explorer vara trecută și l-am pus față-n față cu BMW R1200GS, pe drumurile din Transilvania, cu sau fără asfalt. Iată comparativul. Acum nu putem spune decât că suntem nerăbdători să vedem cum a evoluat noua variantă.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Au mai rămas două săptămâni. Sper să am suficient timp să învăț să mă dau cu drona, pentru că de data asta voi fi singur. Și voi avea o misiune dificilă. 

Cum se fac filmele PeMotoare & DriveMag Riders? Eu sau Bogdănel (ori amândoi) în fața camerei, Ionuț Ivana în spatele ei și Adi Popescu la volan și la butoane, făcând montajul. Așa a fost în Muntenegru. E cea mai bună rețetă și o s-o repetăm.

În călătoria din Caucaz am fost doar eu și Ionuț, fără mașină după noi, și-am fost nevoiți să cărăm aparatura pe motocicletă: dronă mare, cameră video (mare și aia), Go Pro-uri, accesorii. N-a fost chiar simplu: ca să luăm un cadru de 3-4 secunde în care apăream amândoi munceam 45 de minute. Găsește locul, fă cadrul, lasă camera acolo, pleacă în tandem, întoarce-te. Și când ți-era lumea mai dragă, apărea o mașină care-ți strica totul și trebuia s-o iei de la capăt.

În Kazahstan n-am avut dronă, dar nici spațiu de bagaje prea mare. Acolo am mers cu o cameră video și două GoPro. Eram pe la începuturi.

Un film de 5-7 minute, pentru noi înseamnă o zi-lumină de muncă. Un film mai lung se poate întinde la câteva zile. După o astfel de filmare ai nevoie de două-trei zile ca să-ți revii. Dar merită: în formula asta am reușit să strângem 5 milioane de vizualizări și 17.000 de abonați pe canalul Riders, în puțin peste un an.

la-filmari-800x600.jpg

Echipa completă

Ei bine, de data asta voi pleca singur. Cu doi prieteni, dar fără Ivana care să filmeze. Inițial voiam să fac doar fotografii și să scriu. Dar până la urmă voi filma de unul singur toată călătoria de cinci săptămâni, iar apoi mă voi bizui pe montajul lui Adi. Vor fi câte două variante, una în engleză și una în română și, probabil, patru părți.

Filmele vor fi niște reportaje de călătorie, trase dintr-un unghi subiectiv. Neavând cameraman, voi așeza camera pe un trepied sau o voi ține în mână stil seflie și voi povesti, voi filma de pe cască, voi ridica drona. Sper să-mi iasă. N-o să iasă la fel de bine, dar o să iasă ceva.

Cu ce filmez? Dronă (DJI Mavic) cu care încă mă dau pe câmp ca să mă prind cum funcționează, două camere GoPro Hero 5 și un telefon. Suficient, dacă voi ști cum să le mânuiesc.

Câteva sfaturi pentru cei care pleacă în călătorii și se filmează singur:

  • Camera de pe cască are unghi larg. Nu înregistrează așa cum vezi tu, deci orizonul acela frumos n-o să-ți iasă. Așadar, vei spune la final “era foarte frumos, dar nu se vede pe cameră”. Concentrează-te pe obiectele din apropierea ta.
  • Schimbă unghiurile. Dacă vei filma din același loc (de pe cască, de exemplu) toată călătoria, filmul tău de 20 de minute va fi la fel de la cap la coadă. Găsește și alte locuri unde să pui camera. Pe piept (dacă nu ai geantă de rezervor), pe ghidon orientată către tine.
  • Filmează oameni. Oameni și interacțiuni cu oameni. Pentru că întotdeauna aduc culoare, iar altfel filmul va fi sec.
  • Filmează-te pe tine. Povestește în fața camerei, atunci, impresiile la cald.

Mai sunt multe de spus, dar nu sunt vreun Tarantino. Vorbesc din ce-am prins din zbor până acum. Cam atât pentru moment. Vă las. Mă duc în afara orașului să zbor puțin.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Moshocicliștii sunt consecvenți. Scriem despre ei încă de când a apărut PeMotoare, iar faptul că anul acesta pe afișul evenimentului scrie “Moshocicliștii 10”, înseamnă mult. Mai e puțin până ce campania caritabilă din acest an e gata, pentru că mai e puțin până vine Moș Crăciun. Iar anul acesta lucrurile sunt diferite. 

La fel ca până acum, îi găsești pe Moshocicliși în Cișmigiu. Dar de data asta fiecare copil trebuie să aibă Moș Crăciunul lui. Pentru că semnificația se pierde atunci când apar grupuri de oameni cu cadouri. Așadar, anul acesta au publicat o listă cu copiii fără părinți și fără un Moș Crăciun ce vor fi ajutați și cu vârstele acestora, cu mărimea la încălțăminte și la hanie, alături de o listă cu articole necesare lor. Mai multe detalii despre articole și condiții, pe pagina de Facebook.

Cu 16 ore înainte de scrierea acestui articol, Moshocicliștii mai aveau nevoie de Moși Crăciun pentru 15 din 70 de copii. În acest weekend vor fi din nou în Cișmigiu pentru a strânge lucruri, iar pe 13 decembrie are loc un concert caritabil în Quantic cu Semne, Zaibăr și Trooper.

Mai multe detalii, pe pagina lor de Facebook. Linkul către lista cu copii.  

Tot în Quantic, sâmbătă seara (9 Decembrie) – are loc o nouă ediție Mâini pentru mâine, organizată de către Clubul Free Riders.

moshociclistii-432x600.png


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
akrapovic-hp.jpg

OPINIE | Nu cred că “loud pipes save lifes”, e vorba de plăcere pură. Iar de când cu normele Euro 4, motocicletele se aud din ce în ce mai plat și mai încet. Soluția: evacuare after-market. Măcar finala. 

Să fie clar: nu sunt de acord cu evacuările foarte zgomotoase montate pe sportivele de 600-1000, din anii 2000, care urlă prin oraș. Știți, alea de merg turate din semafor în semafor toată vara, cu precădere noaptea. Mi se pare de prost-gust să deranjezi pe toată lumea, nu e deloc civilizat și aș lua taloane într-o veselie dac-aș fi în locul poliției. Acum că mi-am pus o mulțime de motocicliști în cap, pot continua.

Astă vară mi-am pus finală Akrapovic pe motocicleta mea – un R1200GS Euro 3. Ca zgomot, era mult sub exemplele de mai sus și începea să se-audă cu adevărat tare abia pe la 6.000 de rpm. Cu toate astea, după un drum de 12.000 de km prin Europa, până la Capul Nord, am dat-o jos și-am revenit la stock. Mi s-a părut deranjantă și obositoare.

O senzație total diferită față de R1200GS-ul 2017 (Euro 4) cu care mersesem înainte pe Transalpina și care avea o finală Akrapovic. Mixul boxer-Akrapovic mi s-a părut atunci sublim. Motorul pocnea violent la retrogradări, pe la 4.000 rpm, apoi reacționa instantaneu și ți se ridica păru de emoție cu cât mergeai mai tare pe viraje. Asta, fără să devină deranjant. Nu voi uita niciodată acel drum.

Astăzi am încălecat pe alt GS, un Adventure 2017 (Euro 4) cu evacuare stock. Parc-aș fi încălecat pe un uscător de păr. Nu tu sunet, nu tu senzație, nici măcar la 7.000 rpm, unde-ar fi trebuit să tune. Desigur, sunt subiectiv, dar n-am mai simțit niciun farmec. O fi și din cauza experiențelor anterioare – pe sistemul “once you go black…” Ideea e că normele Euro 4 nu se aplică doar la emisii, ci și la decibeli. Iar asta se simte la multe dintre motoarele din ziua de azi, care au pierdut mult din sunetul ce le ofera o personalitate distinctă.

Ce vreau să spun e că o evacuare de calitate pe un motor Euro 4 poate fi un update perfect, care-ți va schimba total percepția pe care-o ai când te dai cu motorul, dar fără să-i deranjeze pe cei din jur așa cum se întâmplă la motocicletele mai vechi.

Așadar, în cazul în care plănuiești achiziția unei motociclete noi, lasă niște bani deoparte și pentru evacuare. Cam mulți, ce-i drept, pentru că un astfel de moft poate costa 1.000 de euro, dar dacă viața e muzică, măcar să se-audă bine.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Băieții și Denisa de la Kulturide East Adventure ne așteaptă marți, pe 12 decembrie, la Deschis Atelier (Splaiul Unirii 160), să ne povestească cum a fost timp de cinci luni pe motocicletă. 

Au pregătit:

  • Clipuri din fiecare țară prin care au trecut – “am filmat cu sarguita intamplari inedite”
  • O expozitie de fotografii din calatorie – “ne-am cocotat pe stanci si am intrat in casele oamenilor”
  • Motocicletele cu care au plecat, echipate si prafuite – “n-am indraznit sa le spalam inca”

“Noi vom fi acolo sa va povestim peripetiile prin care am trecut, despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre obiceiuri diferite si cat de mult ne-am schimbat (sau nu) fata de acum un an. Va steptam cu chef de vorba, povestit si impartit idei. Sper sa ne vedem sau revedem cu drag, in prag de iarna, sa rememoram aventurile de asta vara”, scrie Kulturide.

Ce e Kulturide East Adventure: cinci prieteni au încălecat pe monocilindre vechi de 20 de ani, toate Yamaha, și au făcut o tură de cinci luni prin Asia.

kulturide-ea2-800x533.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Avem o slăbiciune pentru Moto Guzzi. Cred că orice pasionat de moto o are. Un fel de admirație pentru încăpățânarea de-a face motociclete cu V2 transversal, pentru contribuția la istoria motociclismului și pentru liniile clasice. 

Moto Guzzi a prezentat la Milano conceptul V85. Motocicleta era pusă pe cricul central, lângă un cort, o cămilă și trei palmieri – adica într-un decor ce arăta a deșert. Sahara, probabil. Probabil că-n viața reală nu vor ajunge prea multe Moto Guzzi V85 până acolo, asta deși producătorul spune că suspensia are o cursă destul de mare pentru off-road, iar roțile cu spițe (19 față) pot fi încălțate oricând cu niște anvelope off-road.

Moto-Guzzi-V8510-800x533.jpg

Moto Guzzi V85 are scărițe pentru pasager, semnalizări, chiar și suport pentru numărul de înmatriculare, dar a fost prezentat drept concept. Totuși, este foarte posibil s-o vedem în curând în producție, mai ales că italienii au dat drumul la o campanie de marketing pentru alegerea numelui. Așadar, dacă ești fan Guzzi, poți propune un nume pentru noul model retro-adventure: Transalpina, de exemplu.

V85 este o motocicletă complet nouă. Deși păstrează arhitectura clasică, motorul V2 ajunge la 850 cmc și este parte din cadru. Este răcit cu aer și dezvoltă 80 de cai putere. Guzzi V85 mai are o transmisie pe cardan și o basculă asimetrică, astfel încât amortizorul-spate este legat de basculă pe lateral, în dreapta, în timp ce evacuarea înaltă se află pe patea stângă.

Moto-Guzzi-V859-800x534.jpg

Desigur că nu ne putem aștepta la performanțe comparabile cu ce se întâmplă acum în clasa adventure. Moto Guzzi V85 va fi o motocicletă pe care s-o iei așa cum este: un retro-adventure inspirat din anii 80, bun de dus la cafenea, dar și suficient de potent pentru touring în ritm relaxat.

Moto-Guzzi-V857-800x534.jpg Moto-Guzzi-V854-800x534.jpg Moto-Guzzi-V856-800x534.jpg Moto-Guzzi-V855-800x534.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
kriega-back-pack.png

Un sistem de închidere conceput pentru geaca cu protecții, materiale mai rezistente, distribuția optimă a greutății. Asta dacă vă întrebați ce înseamnă un ghiozdan moto și cu ce e diferit față de banalele produse de 100 de lei pe care le purtai și-n liceu. Și tot diferit față de rucsacul obișnuit este și prețul. Un ghiozdan Kriega R20, de exemplu, costă 600 de lei (asfalt-uscat.ro). De vreo șase ori mai mult decât unul banal. 

Colegul Bogdănel folosește zilnic, de mai bine de două luni, un rucsac moto Kriega R20. Impresiile lui, în filmul de mai jos.

Am împrumutat de la el ghiozdanul pentru câteva teste și l-am ținut în spate de dimineața până seara, inclusiv în off-road. Pentru mine a fost esențial felul în care a fost distribuită greutatea – nu l-am simțit. Și, desigur, sistemul de închidere.

Probabil mă veți întreba: merită? Ei, bine, treaba e că laptopul tău nu tușește dacă-l ții într-un ghiozdan obișnut. E o chestiune ce ține de buget și priorități, până la urmă. Dar dacă folosești des rucsacul pentru a-ți căra lucrurile, e genul de investiție ce-ți va face viața de motociclist mai ușoară. Eu mi-am dat seama de asta după ce l-am purtat de câteva ori și apoi am revenit la rucsacul meu.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Au rămas trei săptămâni. La momentul scrierii acestui text, motocicleta e în container, în drum spre destinație. Acum două luni înainte mă gândeam la anvelopele cu care o voi încălța pentru călătoria din iarnă. Nicicând un subiect nu strârnește mai multe dezbateri – se discută, uneori, despre anvelope mai mult decât despre motociclete. Și pe bună drepate. Pentru că sunt legătura dintre tine și asfalt. Iată cum am gândit-o eu. 

Motocicleta: R1200GS.
Încărcătură: trei cutii de aluminiu, roll-bag, fără pasager.
Distanța 8.000-10.000 de km, timp de trei săptămâni. Suprafața: în principiu, asfalt. Pe alocuri, deșert, dar tot asfalt. Prin alte locuri, sezon ploios. Posibile alunecări de teren, inundații, viituri – cât mai puține, sper. Avem drumuri? Așa am auzit. Avem obiceiul de-a ieși de pe ele ca să vedem și altceva? Nu prea ne putem abține.

Continental-TKC-703-800x600.jpg

Deci, ce anvelope punem? Se dau trei categorii:

  • Stradă: Michelin Anakee III, Metzeler Tourance Next, Pirelli Scorpion Trail. Pot rezista peste 15.000 de km, oferă performanțe stradale remarcabile, dar nu sunt făcute pentru ieșiri în afara asfaltului. Poți străbate liniștit un forestier ușor, dar vei avea probleme la noroaie. Nu te poți baza prea mult pe frâne sau pe direcție în off-road.
  • Stradă cu profil mai pronunțat: Continental TKC 70. Profilul mai pronunțat oferă, teoretic, o aderență mai bună în afara asfaltului. Totuși, având o construcție radială au flancuri moi și trebuie să ai grijă în zonele cu pietre ascuțite. Par puțin mai off-road decât Tourance Next, spre exemplu, dar nu m-aș baza pe ele la noroaie și nu cred să aibă cine știe ce aderență în off-road. Ar trebui să țină 10.000 de km. Continental spune că sunt la jumătatea drumului dintre un model de stradă și TKC 80. Rămâne de văzut.
  • Dual Sport: Continental TKC 80, Michelin Anakee Wild. Bune și pe stradă și pe off-road. În mod normal ar fi alegerea ideală pentru orice tură care implică ieșiri în afara asfaltului. Transformă un big-adventure de 250 de kg într-o motocicletă cu care poți ajunge în locuri nebănuite și au un comportament acceptabil pe asfalt. Singura problemă: se uzează repede. Spatele ține în jur de 5.000 de km. N-am de gând să car anvelope de rezervă după mine și nici de-acolo nu țin să cumpăr. Dacă nu am în plan o călătorie cu mult off-road, nu-mi bat capul.
  • Dual Sport “Mârțoagă”: Mitas E07, Heidenau K60 Scout. De ce “mârțoagă”? Pentru că nu oferă performanțe. Nici pe asfalt, nici în off-road. Pe asfalt vibrează, au un comportanemnt neplăcut pe viraje și alunecă îngrozitor de tare pe ud. În off-road sunt sub TKC 80 și Anakee Wild. Sunt potrivite pentru motociclete fără pretenții și singura lor calitate (foarte importantă) e că țin mult. Sunt singura alegere dacă vrei să pleci departe și nu vrei să schimbi gume pe drum. Eu am făcut Georgia și Armenia cu Heidenau, iar Scutariu a fost în Siberia și a ieșit la Magadan cu Mitas E-07. Le văd drept o alegere de compormis.

Pentru tura asta am ales Continental TKC70. Este prima oară când merg pe așa ceva – am auzit și de bune și de rele. Dar par să se potrivească cel mai bine rutei mele: voi merge mai ales pe asfalt, am nevoie de aderență pe ud, voi face și 700-800 de km pe zi, așadar prefer o anvelopă față silențioasă și care să nu vibreze. Totuși, caut ceva mai profilat decât Tourance Next și Anakee Wild.

Dacă voi ieși de pe asfalt, mă voi descurcat atâta timp cât nu va fi noroi sau nisip. N-ar fi prima oară când ies cu anvelope de stradă.

Continental-TKC70-800x600.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

moto-waze-338x600.pngPrin noua funcție, Waze devine cea mai bună, ușor de folosit și ieftină navigație de pe piață. Ai nevoie doar de un telefon și de ceva trafic de date, care începe să fie din ce în ce mai ieftin. Cu excepția țărilor din zonele 4-5 (Serbia, de exemplu), unde datele mobile sunt scumpe. 

 

Dar să vedem ce e nou. Din setări poți trece de pe modul mașină pe modul motocicletă. Am făcut asta și, estimarea de 20 de minute s-a transformat într-o estimare de 8 minute. Cam asta ar fi diferența dintre patru și două roți în București, la ora 9.30 dimineața. La ora 18.00 sigur ar fi mai mare.

 

Nu e vorba doar de estimare, ci și de optimizarea traseului. Astfel, moto-waze-ul te trimite pe prin locuri pe unde pe unde, în mod normal, n-ai avea loc cu mașina. Chiar și pe drumuri neasfaltate, dacă setezi această opțiune și dacă vrei să te distrezi puțin.

Apoi, ai comandă vocală. Astfel, îți conectezi telefonul la sistemul de navigație, îi spui “Take me home” și gata.

Asta pe lângă funcția clascică ce te anunță unde stă poliția la pândă, unde sunt lucrări sau gropi în asfalt, s.a.m.d.

Tot ce-ți mai trebuie e un suport bun de ghidon.

 

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

 

pemotoare.ro
aglomeratie_trafic.jpg

E ciudat că abordez această chestiune fix acum, când se anunță maxim 9 grade și ploaie pentru zilele libere ce urmează. Dar suntem și noi oameni, până la urmă, iar dacă nu putem merge cu motorul ne mai urcăm și prin mașini. Nu e rușine. 

M-am alăturat proiectului “Trafic FM” – o campanie a platformei desprealcool.ro (unde găsești tot felul de povești interesante). Ce facem la Trafic FM? Dezbatem, pe scurt, probleme din trafic și încercăm să găsim soluții și recomandări de supraviețuire în jungla din jurul nostru.

După ce-am povestit despre “capcanele toamnei”, a venit vremea să vorbim despre mini-vacanțe. Mai jos, un film scurt pe acest subiect. Poate fi urmărit direct în fereastră sau pe canalul de YouTube desprealcool.ro

Bun, acum să dezvoltăm puțin. Mini-vacanța este acel fenomen care are loc când zilele nelucrătoare se cuplează cu weekend-ul: Sf. Andrei – 1 Decembrie, 1 mai, 15 august, etc. În aceste zile tot poporul prinde chef de ducă și șoselele se transformă într-un furnicar. Deja îi compătimesc pe reporterii TV care vor sta, zilele astea, să transmită despre “traficul infernal” de pe Valea Prahovei. De parcă ar mai fi o știre…

Așadar, dacă ieși la plimbare în astfel de zile, ia în calcul următoarele situații:

  • ocolește DN-01 și A2. Pentru că cete de grătaragii umplu șoselele, pregătiți să dea gata niște mici și două lăzi de bere. Chiar dacă ești cu motocicleta, nu e distractiv să tot depășești – mai ales la cum se conduce în țara asta. Ocolește pe Cheia, ori dacă mergi la mare alege ruta Călărași-Ostrov.
  • în Bulgaria și Grecia nu se sărbătorește 1 decembrie. Bine, dacă te duci în Veliko Trnovo sau în Thassos, o să vezi la fel de mulți români ca la Căciulata, dar mai sunt și alte destinații. Ca să nu prinzi aglomerație, poți trece în Bulgaria pe la Turnu Măgurele. La Giurgiu e de fiecare dată full în astfel de zile. Ah, stai puțin: avem motociclete și nu prea ne interesează.
  • nu pleca mahmur. Dacă ești cosntrâns, prin cine-știe ce metode, să dansezi și să consumi până la răsărit, în Vamă, nu te urca pe motocicletă imediat ce te trezești. Nu e de glumă și poate fi la fel de periculos ca atunci când pleci băut. Dincolo de echilibru, trebuie să fii 100% prezent pentru o situație neprevăzută.
  • atenție la cei din jur. Asta e o regula valabilă tot timpul, dar trebuie s-o aplici cu precădere de sărbători. Aglomerația schimbă mersul lucrurilor și pe stradă apar “șoferii de duminică”, nervoșii, grăbiții, supărații, neatenții
  • ia-ți o carte cu Dalai Lama pe copertă și muzică zen. Plus ceai anti-stres. În momentul când tu stai în coloană și vezi că unul depășește pe toată lumea pe linie continuă sau pe banda de urgență, încearcă să te gândești că nu te-ai putea supăra pe o maimuță.
  • alimentează în oraș. Mi se pare fabulos cum, de fiecare dată, prima benzinărie de pe autostradă și OMV-ul de la Breaza sunt mereu full. Pe lângă coada de la pompe, toată lumea cumpără apă, sandwich-uri și cafea. Bine că nu mai sunt la modă casetele cu Guță, altfel ar fi trebuit să aștepți încă cinci minute ca să vezi dacă-și alege Chef de chef vol. 78 sau Nebunia lui Salam.
  • dacă vrei, totuși, să pleci weekend-ul ăsta cu motorul, atenție la condițiile de iarnă: nu ai aderență bună, e frig, iar mulți șoferi au oglinzile aburite.

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Se spune că elvețienii n-au mai inventat nimic de la ceasul cu cuc și ciocolata cu lapte. Greșit! Compania Quadro tocmai a prezentat la EICMA scuterul adventure cu patru roți. 

Quadro4 vine cu “Steinbock effect”, poate fi condus cu categoria B, va fi produs în 100 de exemplare și va costa 11.250 de euro. Apropo, glumeam în titlu.

Steinbock este este denumirea germană pentru capra alpină, animal ce paște liniștit în munții elvețienilor. “Datorită celor patru picioare, se poate cățăra în siguranță chiar și pe cele mai abrupte pante”, explică cei de la Quadro. De aici și numele.

Citește și:

Pregătim o nouă aventură. Vaccinuri și recomandări medicale

Noua Africa Twin Adventure Sports. Cu ce diferă față de versiunea standard

Quadro mai vorbește și despre “efectul Steinbock”, referindu-se la sistemul hidraulic ce permite înclinarea mașinăriei și la menținerea aderenței chiar și în cele mai dificile condiții.

Fiecare roată este dotată cu un disc de frână.

Față de versiunea standard vine cu un crashbar, un scut frontal, un topcase de aluminiu de 42 de litri. Mai are parbriz ajustabil, suport de navigație, proiectoare de ceață și handguard-uri.

Are un monocilindru de 350 cmc. Nu foarte sportiv, având în vedere masa de 218 kg cu rezervorul plin.

Quadro4-Steinbock-47-800x534.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

“Fix ca ăsta are și rottweilerul meu”, îmi spune unul dintre prietenii cu care voi pleca în această călătorie, atunci când îi arăt carnetul de vaccinuri. Bine că e, totuși, rottweiler și nu chihuahua. 

A rămas mai puțin de-o lună până la startul călătoriei și pregătirile continuă. Iar dacă motocicleta-i protejată cu crash-bar-uri, mi-am zis că n-ar strica să am grijă puțin și de mine. Ar fi păcat ca, în loc să mă bucur de ce văd, să mă pocnească vreo febră pe-acolo.

Că tot am adus vorba de febră, vaccinul obligatoriu este cel de febră galbenă. Fără el nu m-aș putea deplasa pe unde am eu treabă și n-aș putea obține viza pentru o destinație importantă. Viză pe care n-o iau din București, pentru că există reprezentanță diplomatică la noi, așadar o s-o iau de pe drum. Sper să meargă. Carnetul internațional de vaccinuri va sta întotdeauna lângă pașaport.

M-am vaccinat la o clinică privată, iar costul pentru consultație și vaccin a fost de 440 de lei. Pe lângă acest vaccin obligatoriu, am mai primit câteva recomandări: hepatita A, febră tifoidă și încă un 3 în 1: difterie, tetanos, palehuielită (sau ceva de genul ăsta). Cel din urmă a fost cu dedicație specială, pentru că merg acolo pe motocicletă. Încă ceva, vaccinul pentru febră galbenă este valabil pe viață. Iar vaccinul ăsta, fiind de fapt un virus, poate provoca reacții la 1-10 zile după vaccinare: febră, durere de cap, în fine, simptomele unei gripe. Până acum sunt bine.

carnet-vaccin-450x600.jpg

Ar mai fi și malaria, pentru care nu există vaccin, ci niște “pastile galbene” pe care-ar trebui să le găsesc pe-acolo. Nu cred că va fi cazul, pentru că traseul meu nu include pădurile tropicale, ci mai degrabă platouri de 3.000 de metri.

Inamicul numărul unu este țânțarul. Nu e vorba doar de febra galbenă, ci și de Zika și alte nenorociri. Toate se transmit prin mușcătura de țânțar. Cum pastilele Spira Mat ies din discuție, trebuie să caut un spray. Dar nu banalul autan, ci unul care să conțină DEET (Dietil toluamida). Alte recomandări: evitarea circulației prin zone înverzite, împădurite – sau dacă mergi să o faci cu pantaloni și mâneci lungi, îmbrăcăminte de culoare deschisă. Evitarea contactului direct cu animale domestice, utilizarea de unguente anti-țânțar, pentru zonele descoperite ale corpului.

Ca să te aperi de boli digestie trebuie să ai grijă la alimente și la cuburile de gheață. Asta nu-nseamnă că mă voi abține de la o friptură locală când voi vedea o cârciumă autentică pe marginea drumului.

Și, desigur, recomandări de bun-simț, ce se aplică oriunde ai merge: să te hidratezi, să ai câteva medicamente uzuale (saprosan, imodium, smecta, antinevralgic, algocalmin, paracetamol). Sănătate!


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Pe 6 ianuarie începe Dakar 2018. Startul se dă în Lima, capitala statului Peru, iar traseul trece prin Bolvia, urmând ca după 14 zile, pe 20 ianuare, să ajungă la finish – în Cordoba, Argentina. Din cele 14 etape, 7 vor fi 100% dune/ off-road. 

Emanuel Gyenes va fi din nou la start. I-am urmărit profilul de Facebook în ultima perioadă (@ManiGyenes) și am văzut că ieri (joi, 23 noiembrie), avea loc îmbarcarea echipamentului din le Havre, Franța, cu destinația Lima, Peru. “Dupa ce va traversa Oceanul Atlantic, vom face verificarile tehnice finale in America de Sud, iar pe 6 ianuarie voi lua startul in editia nr. 40 a celei mai importante competitii din rally-raid”, scrie Mani.

tableau2018_UK.jpg

DAK18-parcours-general-detail-min-400x60

Mani Gyenes merge cu un KTM 450 Rally Replica, al cărui motor a fost schimbat complet anul acesta: vibrochen, piston, rulmenti ambielaji. Pilotul este asistat de echipa Intermotor Satu Mare care-l va însolți în America de Sud.

pregatiri-motocicleta-800x600.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
arai-renegade.png

Arai a lansat Renegade-V la EICMA. Este o cască dedicată posesorilor de motociclete precum Harley-Davidson sau Ducati Diavel și a fost construită în urma unei colaborări de trei ani cu americanii de la Harley. 

Arai rămâne un brand conservator în ceea ce privește liniile. Cu toate că vine cu o “bărbie sculptată astfel încât să ofere un aspect puternic, ce seamanănă cu o față de jucător de rugby”, îți ia doar 3 secunde să-ți dai seama că e un Arai veritabil.

Dar nu e doar aspectul bărbiei. Renegade-V se remarcă prin aerisirea eficientă. Ai patru prize de aer în partea frontală și patru guri de aerisire pe lateral, ce asigură circulația aerului. Dacă vei privi cu atenție, vei observa guri de aerisire între gât și ureche. Acestea ar fi responsabile cu evacuarea aerului cald din interior.

Din punct de vedere al confortului, în general, este foarte important să te asiguri că viitoarea ta cască a fost gândită pentru tipul de motocicletă pe care o folosești. O cască sport pe un chopper nu va fi prea eficientă, de exemplu, pentru că poziția de mers pentru care a fost gândită e diferită.

Noua cască Arai vine cu pinlock, căptușeală detașabilă, buzunare pentru sistemul de comunicație și curea cu Double-D ring.

Prețul – 2.745 de lei dacă optezi pentru o variantă monocoloră și 3.165 de lei pentru variantele colorate. Importatorul Arai în România este Dual-Motors. 


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
internet-troll-2.jpg

Se spune că prostul moare de grija altuia, la fel cum câinele moare de drum lung. Pentru că prostul are timp și minte odihnită. Nevăzându-și de ale sale, preferă să stea cu ochii pe capra vecinului și s-o toace până-l uită Dumnezeu. 

Să ne uităm în ograda noastră, la noi ăștia care avem legătură cu motociclismul. Importatori, jurnaliști, vânzători, combinatori, consumatori. Pe cât suntem de puțini, săraci și neștiutori, pe atât suntem de fudului, de bătăioși și de bârfitori.

Suntem o minoritate. În mod normal, o minoritate ar trebui să fie unită pentru un scop comun: în cazul nostru importatorii ar trebui să fie uniți într-o asociație care să le reprezinte interesele și să facă lobby pentru credite acordate ușor, pentru asigurări normale, pentru un program gen “prima motocicletă”, etc. Ar trebui ca o dată la ceva vreme să stea la masă și să caute soluții de creștere. Dar nu. Concurența, care-ar trebui să fie una strict constructivă și să se refere doar la vânzări, se transformă în mișto-uri pe Facebook și băgat bețe în roate. În comentarii la adresa altuia, în hăhăială, în balcanism. Nu e vorba de aluzii fine, ci de o răutate ieșită din comun.

Jurnaliștii moto ar trebui să fie solidari și să formeze un front comun pentru un dialog decent între presă și importatori. Dar la noi nu doar că nu se întâmplă asta, ci jurnalistul moto îl denigrează pe alt jurnalist în fața unor importatori, din diverse motive: simpla plăcere de a bârfi, ori un plan mișelesc de-al pune pe celălalt într-o lumină proastă. Este rușinos! Și nici nu se mai face pe ascuns. Pentru că mai nou, jurnalistul moto se ia de alt jurnalist pe Facebook, în postare publică, iar primul comentariu este al importatorului X care începe să-i țină isonul. Nu finețuri, ci o răutate ieșită din comun. Oricât de mult ți-ar displăcea o persoană, decența ar trebui să te oprească de la jigniri. Măcar pentru faptul că face același lucru ca tine, trage zi-lumină pe bani puțini și știi că odată ai dat mâna cu acel om.

Și, desigur, consumatorul final. De multe ori neinformat, nepăsător, dar gata să arunce venin în comentarii pe Facebook. Ultimii doi ani mi-au dat acces la două publicuri: un public internațional, format în mare parte din americani, europeni și, mai nou, ceva indieni și thailandezi. Și publicul nostru, românesc, de toate zilele. Dintre toți, cei mai răi și cei mai hateri sunt… ați ghicit – românii. Un film care e bine-primit de publicul din Marea Britanie, care mănâncă motociclism pe pâine, e criticat în România.

Evident, lucrurile se și interesectează pe triunghiul vânzător-consumator-presă. Toată lumea are ceva de împărțit cu toată lumea.

Cine are de câștigat? Nimeni. Cine are de pierdut? Cu toții avem de pierdut. De la importatorii care vând motociclete cât să le numeri pe degete, la presa moto care nu poate fi consecventă și n-are din ce să-și susțină activitatea, la consumator, care n-are parte de produse de calitate, ca într-o țară normală. Pentru că, vedeți voi, toate se leagă până la urmă. Exact ca-n țara asta pe care-o blestemăm în fiecare zi și față de care nu suntem mai buni cu nimic.

Și-atunci te-ntrebi… mai merită?

P.S. Nu voi da exemple nici aici, nici în privat pentru că asta m-ar include în aceeași categorie cu cei de care sunt dezamăgit. Nu m-a supărat nimeni ieri, alaltăieri sau azi la prânz. Textul nu vine ca o răbufnire, ci este lucid și rece. Am vrut să-l scriu de vreo 10 ori până acum și tot de-atâtea ori m-am oprit. Este un semnal de alarmă. Dacă acea energie folosită pentru a denigra ar fi canalizată spre lucruri constructive, alta ar fi soarta noastră. Una mai bună.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
schimb-ulei-1.jpg

Plecăm la drum. A mai rămas o lună, zburăm odată cu Moș Crăciun, vorba unui prieten. Motocicleta mea e acum înghesuită într-un container, cu doi litri de benzină în rezervor, anvelope noi, și revizia făcută. Dar să vorbim puțin despre aceasta din urmă. 

Motocicleta mea este un R1200GS 2015 și am făcut toate reviziile la service-ul BMW din București. Toate, însemnând vreo cinci. Pentru că-n aproape trei ani am strâns puțin sub 50.000 de km. Cum ultima dintre ele s-a întâmplat acum 2.000-3.000 de km, înainte de GS TT, mi-am zis că de data asta pot schimba uleiul de unul singur. In fine, nu chiar de unul singur, ci la garajul colegului Bogdănel. În filmul de mai jos schimbăm uleiul și filltrul de aer – elemente esențiale dacă ții la viața motocicletei tale.

Bun, ce folosim? Folosim ce ne spune manualul – 5W40. Nu ce găsim pe forumuri, pe grupuri de Facebook, nu ce ne spune un prieten care știe că “schimbă mai bine dacă pui altceva”.

În mod normal, schimbul de ulei se face la fiecare 10.000 de km, iar filtrul de aer se schimbă la 20.000.  Într-o țară precum Germania poate că-ți permiți să stai cu un filtru de aer  20.000 de km. Dar noi trăim în România, unde-ți prăfuiești pantofii dacă faci 10 pași ca să iei pâine – așadar ar fi bine să-l verifici mai des. Dacă ieși în afara asfaltului cu prietenii, nu mai spun.

Cam asta ar fi – avem plăcuțe de frână noi, anvelope noi, revizia furcii făcută. Și softul modificat astfel încât să meargă cu benzină proastă. Dar despre astea vom vorbi în articolele viitoare.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Mai mare, mai grea, mai multă tehnologie. Deși conține acel “Sports” în nume, nu e vorba de sportivitate în cazul noii versiuni Africa Twin, ci de confort sporit și autonomie mai mare. Asta dacă reușești să ajungi cu piciorul la pământ. 

Pe modelul BMW, care a scos variante “Adventure” pentru R1200GS și F800GS, Honda a prezentat o nouă versiune Africa Twin ce va fi vândută în paralel cu versiunea standard, pe care o știm și care-a primit, de asemenea, câteva îmbunătățiri.

Honda CRF 1000L  Africa Twin Adventure Sports, pe numele sau complet, poartă pe rezervor semnătura aniversară de 30 de ani. Honda n-a crescut puterea motorului, dar a umblat puțin la admisie și a redus masa arborelui balansier.

23435147_1880212825340537_51414543769356

O schimbare foarte importantă, la ambele ediții, este adăugarea accelerației throttle by wire care permite mai multe moduri de mers și un traction control pe 7 nivele. Modurile de mers sunt Tour, Urban, Gravel și User. Din păcate, Honda nu a adăugat și cruise control.

Display-ul de bord este de asemenea, nou, pentru a permite noile configurații de electronică.

118590_2018_Africa_Twin_Adventure_Sports

2018 Africa Twin Adventure Sports

Cu ce diferă versiunea Adventure Sports față de cea standard

  • suspensia are cursa mărită cu 22 mm – totodată, garda la sol e mai mare
  • masă mai mare – 243 kg pentru versiunea manuală și 253 kg pentru DCT
  • rezervor mai mare: 24,2 litri. Honda susține că autonomia crește la peste 500 km
  • mânere încălzite, priza de 12V, un parbriz mai înalt și deflectoare de vânt
  • scut de motor mai mare și crash bar
  • șaua e mai înaltă cu 50 mm – e mai plată și se reglează pe două trepte. Pe cea mai de jos treaptă este la o înălțime de 900 mm
  • ghidon înălțat și adus în spate,  scărițe mai late
  • evacuare nouă
  • semnal luminos special pentru frânarea de urgență

Mai jos, filmul DriveMag Riders de la Milano despre noua Africa Twin Adventure Sports.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
gsx-R1000R.jpg

Un altfel de test cu noul Suzuki GSX-R1000R. Am primit motocicleta timp de o săptămână ca să vedem ce înseamnă să trăiești zi de zi cu un superbike de 200 de cai. Am mers la birou, inclusiv pe ploaie, am ieșit pe autostradă, am făcut o tură de weekend pe Cheia și, desigur, am făcut o vizită pe circuitul Motor Park România. 

Filmul poate fi vizionat în fereastra de mai jos sau direct pe canalul nostru de YouTube.

Filmul a fost realizat de Bogdan Buleandră. Imagine: Ionuț Ivana și Adi Popescu

Urmărește și:

2017 Suzuki V-Strom 650 XT – Test
2017 Honda VFR800X Crossrunner – Test


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Plecăm din nou la drum. Peste o lună, nu la vară, așadar bagajele sunt gata. Totul e frumos împachetat, iar motocicletele se află în acest moment într-un container. Dar să ne-ntoarcem la bagaje. Ce fel de cutii, ce luăm la noi, cum le așezăm? 

Cu ce merg? Cu motocicleta mea, un BMW R1200GS 2015, care m-a dus până acum în Georgia, Maroc și la Capul Nord. Are aproape 50.000 de km de călătorii.

R1200GS-Lofoten-800x533.jpg

Vara trecută, în insulele Lofoten, Norvegia

Prima mișcare pe care-am făcut-o a fost să schimb sistemul de bagaje al motocicletei. Nu era un lucru absolut necesar pentru că m-am înțeles foarte bine, timp de trei ani, cu sistemul Vario – original BMW. Am optat pentru un sistem de aluminiu, SW Motech Trax Advenutre, din mai multe motive: capacitate mai mare, încărcare pe deasupra și nu prin lateral, versatilitate – poti să legi chingi deasupra cutiilor. Mai e și rezistența mai mare a cutiilor din aluminiu, unanim acceptată, doar că la câte evenimente am avut, am foarte mare încredere în Vario.

Voi regreta sistemul elegant de montare a cutiilor Vario, precum și faptul că le poți mări/micșora. Dar nu le poți avea pe toate.

Kitul SW Motech Trax Adventure costă 1.500 de euro (trei cutii + kit montaj) și se găsește la Motomus. Ei aduc SW Motech în România.

Mai jos, un film din atelier, cu momentul unboxingului și al montajului

De la momentul filmărilor până la momentul redactării acestui text am remarcat și două lucruri care nu-mi plac la aceste cutii: pasagera are o poziție incomodă, din cauza spătarului și din cauza faptului că lateralele sunt mai în față decât sistemul Vario, nepermțându-i, astfel, să pună toată talpa pe scăriță, ci doar călcâiele. La întoarcere voi face o comparație și cu cutiile de aluminiu originale BMW.

Un alt inconvenient: lățimea. Toată motocicleta măsoară 105 mm, cu tot cu cutii, cu 5 mm mai mult față de sistemul original. Ei, și ce? Da, în mod normal asta nu te afectează, dar dacă vrei să pui motorul pe paleți și apoi în container, ar putea fi o problemă. Așadar, motocicleta mea a plecat cu sidecase-urile demontate. Sper să ajungă toate la destinație.

De ce nu iau geantă de rezervor

Pe lângă cele trei cutii – side-case-uri și top-case, mai am un roll-bag care stă pe șaua din spate. N-am mai luat geanta de rezervor după mine pentru că și-acum îmi vine în minte un film cu trei băieți înarmați cu machete care ies din boscheți și jefuiesc un cuplu care călătorește cu motorul. Ce fură? Evident, tank-bag-ul. Și cum eu obișnuiesc să țin acolo telefon, aparatura video și alte lucru importante, mai bine mă lipsesc. Să-mi ia roll-bag-ul. O să-mi fie dor de pantofii de trekking și de sacul de dormit, dar trăiesc la fel de bine și fără ele.

bagaje.jpg

Gata de drum

Ce luăm la noi

Păi, haine de civil, haine de moto, scule esențiale, kit de pană, sac de dormit.

La partea haine de civil n-ar fi prea multe de discutat. Eu umplu, de obicei, o cutie. Nu lipsesc șlapii, încălțămintea ușoară, short-ul de baie, o pereche de jeans, 3-4 tricouri de bumbac etc.

Haine de moto: costumul – format din cele trei straturi esențiale: strat exterior, strat impermeabil+windstopper și strat termic. La care adăugăm un combinezon de ploaie, trei perechi de mănuși (de vară, intermediare, groase), bluze termice de corp și buff.

Scule: câteva torxuri uzuale, imbusuri, kit de pană, bandă adezivă, șoricei de plastic. Nu iau niciodată după mine lucruri pe care nu știu să le folosesc. Și nu e ca și cum aș putea să desfac motocicleta-n drum. Tot la acest capitol menționez lampa frontală și un briceag.

Sac de dormit – nu știi cum arată patul unde vei dormi. De data asta nu iau cortul după mine. În Kazakhstan l-am pus doar o dată, în Georgia nu l-am folosit deloc. Ar fi însemnat să iau, pe lângă cort, și un izopren. N-am de gând să pun cortul în locurile pe unde voi ajunge și sunt convins că o să găsesc cazare.

Cum le așezăm?

Ca idee, trebuie să pui obiectele mai grele jos și pe cele mai ușoare sus. Eu pun hainele de civil într-o cutie, hainele de moto în cealaltă cutie, iar top-case-ul îl folosesc pentru aparatura de filmare și pentru alte nimicuri. Nu-mi plac top-case-urile, în general, pentru că flambează și evit să le încarc. În geanta de pe șaua pasagerei țin sacul de dormit și alte lucruri ușoare.

Despre acte, vaccin, setări ale motocicletei și alte pregătiri, într-un articol viitor.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

La conferința de presă Yamaha de la Milano așteptam două lucruri. O Tenere 700 în versiune de serie, cu care să ne dăm la primăvară și un MT-10 Tracer. Cu care să facem același lucru, doar că mai tare.

Ei bine, am primit în schimb un prototip de Tenere și un MT-09 cu trei roți. Să povestim puțin despre primul. L-am studiat de aproape alături de colegul Bogdănel și ne-am dat seama că motociclete este aproape gata. Cei de la Yamaha spun că acesta e un prototip pe care-l vor testa în condiții reale de drum, îi vor face un tur al deșerturilor și va evolua într-o versiune de serie. Așadar, pe lângă testare și rafinare, e vorba și de ceva marketing.

Yamaha-Tenere-2017-16-8572-800x533.jpg

Totuși, din ce-am văzut noi acolo, motocicleta e aproape gata și versiunea de serie nu va fi cu mult diferită. Iată detaliile care ne-au atras atenția.

  • ieșire 12V pe bord, lângă ghidon
  • suporți și găuri pentru montarea semnalizărilor, în carena de carbon. găurile erau acoperite cu niște dopuri
  • catalizator
  • suportul de număr de înmatriculare
  • suport pentru agățat sistemul de bagaje
  • suport pentru montarea scărițelor pasagerei
  • furtunele de frână. sunt din cauciuc și arată la fel ca restul motocicletelor Yamaha
  • suport pentru oglinzi pe ghidon
  • blocuri de lumini
  • un bord cu totul nou

Yamaha-Tenere-2017-22-5729-800x533.jpg

Ce nu vom vedea pe versiunea de serie? Carenele din fibra de carbon.

Așadar, e doar o chestiune de timp până când vom vedea această motocicletă pe stradă, în versiune finală. Elementele de mai sus sunt evidențiate și video în filmul Drivemag Riders realziat la Milano.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Privind înapoi, liniile ascuțite, de viespe, pe care le-au avut nakedurile Honda din anii 2010 nu m-au prea convins. Am rămas blocat la farul rotund de la primul meu Hornet sau la senzația de muscle bike clasic oferită de CB1300.

Iar farul rotund s-a întors, de această dată mult mai atrăgător, cuplat cu un rezervor de tablă, sculptat frumos și cu o codiță subțire. Honda e din nou în joc și prezintă unul dintre cele mai interesante naked-uri de 1000 de pe piață. O combinație reușită între clasic și modern, aflat undeva la jumătate axei dintre roadsterele retro și supernaked-uri. Ca să fie Honda până la capăt și să ofere o soluție echlibrată, motorul de 1.000 de cmc este derivat de la vechiul CBR și oferă 143 de cai putere, aflându-se în aceeași linie cu Kawasaki Z1000 sau cu Suzuki GSX-S1000, dar sub top-performerii BMW S1000R și KTM Superduke R.

Mai jos, o scurtă prezentare video a modelului, realizată de noi la EICMA.

Dar cui îi trebuie mai mult de 143 cp pe un naked de stradă? Mie nu, așadar aș sări bucuros pe noul CB1000R.

Honda spune că datorită cuplului în plaja de mijloc și rapoartelor scurte, în primele trei trepte (pana la 130 km/h) este mai rapid decât noul CBR1000RR.

Accelerația este ride-by-wire, cu trei moduri de mers și o setare user. Are un cadru nou, este cu 12 kg mai ușoară față de vechiul model (are 212 kg cu rezervorul plin), are suspensii Showa, etrieri radiali, iar roata spate de 190 îi dă un aer agresiv.

Există și o variantă CB1000R+, dotată cu quickshifter, manșoane încălzite și alte detalii vizuale.

Partea și mai frumoasă este că designul derivat din conceptul Neo Sports Cafe a fost implementat și pe alte modele din seria CB – CB125 și CB300. Nimic, deocamdată despre CB500 și CB600.

Honda-CB1000R3-800x534.jpg Honda-Cb1000R2-800x534.jpg Honda-Cb-series-800x534.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

BMW a lansat F850GS. O motocicletă cu totul nouă față de F800 pe care-l știm, cu electronice de R1200GS (opțional) și cu niște caracteristici care-l poziționează drept concurent direct pentru Honda Africa Twin: 95 de cai putere și 230 de kg. Pe lângă varianta 850, există și un F750GS, cu o atitudine mai mult stradală și dedicat începătorilor. 

Am studiat îndeaproape noul F850 la salonul EICMA de la Milano. Tot acolo, am stat de vorbă cu Dorit Mangold, project manager-ul F850 GS și F750 GS. Imagini cu noul F850GS și interviul, de mai jos. Poate fi urmărit în fereastra din articol sau direct pe YouTube. 

Bun, acum să revenim la datele esențiale. Motorul are tot doi cilindri în linie, dar a fost complet regândit. Nu e vorba doar de capacitatea cilindrică – acum 853 cmc – e vorba de un arbore cotit la 90 de grade și un interval de aprindere 270/450. BMW promite sunet și feeling de V2. Doi arbori de contra-balansare sunt acolo pentru a elimina vibrațile.

motor-f850gs.jpg

Performanțe: 95 de cai putere și 92NM. Ambreiajul este de tip anti-hopping, iar lanțul este pe stânga și evacuarea pe dreapta – la fel ca la toate motocicletele.

Electronice

Noul BMW F850GS vine ci ride-by-wire ce-i permite două moduri de mers standard – Rain și Road, plus moduri Pro disponibile opțional – Dynamic, Enduro și Enduro Pro. Modurile de mers schimbă parametrii după care funcționează controlul tracțiunii, ABS-ul Pro și Suspensiile semi-active (dacă ți le-ai ales ca opțiune). În modul Enduro Pro, de exemplu, suspensiile sunt setate pentru off-road, controlul tracțiunii are o intervenție minimă, iar ABS-ul mai este disponibil doar pe față.

BMW-F850GS20-1874-800x509.jpeg

Cadru nou – rezervorul trece în față

Noile F850GS și F750 GS au un cadru nou, iar motorul este parte din cadru. BMW spune că noua construcție oferă o rigiditate mai mare. Rezervorul de 15 litri trece în față, până acum aflându-se sub șa.

Suspensii noi și Dynamic ESA

Noul F850GS are o furcă nouă, cu o cursă de 204 mm și, opțional, cu Dynamic ESA. Mișcarea suspensiei e analizată de un senzor care setează automat amortizarea în funcție de condițiile de mers, într-un interval de câteva milisecunde, chiar și pe înclinare.

BMW-F850GS86-9724-800x533.jpeg

Anvelope tubeless și o șa cu înălțime mai mică

Spre deosebire de generația precedentă, noul F850GS vine cu anvelope tubeless și cu o șa coborâtă la 860 mm în versiunea standard. Cu șaua joasă poți ajunge până la 815 mm.

O altă noutate este sistemul Connectivity – un display color de 6.5 inch care permite inclusiv navigația prin intermediul telefonului și keyless ride.

BMW-F850GS2-2981-800x533.jpeg BMW-F850GS29-1950-800x533.jpeg BMW-F850GS54-2406-800x533.jpeg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
eicma.png

Suntem încă la Milano. Ne bem cafeaua în apartamentul pe care l-am închiriat în Pero, pentru a fi cât mai aproape de Rho Fiera, locul unde în fiecare an se organizează cel mai important eveniment moto din lume. Timp de două zile am analizat toate motocicletele noi și am făcut o prezentare pentru fiecare. Honda CB1000R, BMW F850GS, Panigale V4, Africa Twin Adventure Sports, Kawasaki H2 SX – toate starurile au fost acolo. 

Am început luni seara, cu conferințele de presă Honda și Yamaha, iar de marți am luat la pas fiecare stand. La momentul redactării acestui articol încă lucrăm la producția ultimelor filme și ne pregătim pentru ultima zi de salon.

Prezentările noastre sunt pe canalul de YouTube DriveMag Riders. Presați de timp, n-am reușit să facem și versiuni în limba română. Am încorporat mai jos playlistul nostru de la EICMA 2017. Îl poți vedea aici sau direct pe canalul de YouTube.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
capcanele-toamnei.jpg

Sunt unul dintre cei care se încăpățânează să meargă cu motorul până dă zăpada. Pentru că-mi place și pentru că traficul din oraș e sufocant. Dar sunt câteva lucruri de care țin cont ca să nu fiu forțat să-mi petrec sărbătorile la spital. 

Începem discuția de la filmul de mai jos, înregistrat într-o zi cu ploaie, când și cu mașina ți-era frică să ieși. Îl puteți urmări direct aici, sau pe canalul de YouTube Despre Alcool.

Acesta e tema primului episod dintr-o campanie mai mare realizată cu desprealcool.ro (unde vei găsi povești interesante spuse de mai mulți contributori) – o platformă susținută de Ursus Breweries. M-am dus la Trafic FM alături de Costin Tătuc – specialist în siguranță rutieră, într-o discuție moderată de Andreea Remețan. De ce?

Pentru că suntem tot mai mulți. Mi se luminează fața când văd motocicletele de școală prin oraș, cu instructor în spate . Chiar ieri am văzut una – erau 5-6 grade afară. E primul pas spre o normalitate. Dar nu e singurul.

Pe cât de tare mă bucură fiecare motocicletă ce apare pe stradă, pe atât de mult mă îngrozește că va veni primăvara și vom fi din nou cap de afiș la rubrica accidente.

Cred cu tărie că fără accelerație viața e pustie și nu voi ține predici despre mers în ritm de melc. Nu, fraților. Trăiți! Dar nu depășiți acea limită. Despre limite, responsabilitate și despre cum trebuie s-o faci ca să te simți bine voi vorbi în aceste șase episoade.

Acum să revenim la tema noastră. Cum cum supraviețuiești la 7 grade?

  • Te îmbraci bine. Pentru că nu există vreme rea, doar echipament nepotrivit. Mănuși de iarnă, vizieră cu pinlock, haine impermeabile – daca nu ai un costum dedicat, poți luat câteva straturi de ploaie după tine. Atenție la mâini și la picioare. De acolo, adică de la extremități, pleacă frigul.Îmbracă-te ca pe munte, folosind regula celor trei straturi: un strat termic, pe piele, un polar gros și un windstopper.Dacă ești în afara orașului și nu mai ai ce pune pe tine, ia un ceai cald și un ziar. Citești prima pagina și apoi îl pui la piept. Hârtia este un foarte bun izolator termic. În rest, un parbriz la motocicletă și niște manșoane încălzite fac minuni.
  • Mare grijă la aderență. Chiar dacă nu plouă, când e frig afară anvelopele tale se încălzesc mai greu iar aderența dispare. Vei fi afectat la frânare, pe viraje, oriunde vrei să te agăți de asfalt.Dacă începe să plouă, cel mai periculos este în prima jumătate de oră. Sau în prima oră. Ideea e că apa în combinație cu mizeria de pe asfalt formează un strat alunecos.Marcajele sunt foarte periculoase, la fel și liniile de tramvai. Nici frunzele căzute pe jos nu-s prietenoase.
  • Atenție la acvaplanare. Ce faci dacă se întâmplă? Nu frânezi, nu închizi gazul brusc, menții accelerația constantă până recapeți aderența. Și zici “Tatăl nostru”. Ca să nu ai parte de astfel de situații, ocolește șleaurile formate pe asfalt și bălțile. Acestea din urmă pot ascunde gropi.
  • Șoferii nu te văd la fel de bine ca vara.  Pentru că nu toți își dezaburesc geamurile și oglinzile, pentru că nu mai sunt obișnuiți cu motoare în trafic, pentru că plouă, pentru că se întâmplă lucruri interesante pe Facebook. Un prieten îmi zicea odată: “Paranoia te salvează. Când ieși cu motorul, imagineazăți că toată lumea vrea să te lovească.”
  • Ziua e scurtă. Nu-ți planifica drumurile la fel vara pentru că e posibil să te prindă noapte pe drum.Cam acestea sunt regulile mele. Ale tale care sunt?

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Honda a făcut paradă la Tokyo Motor Show cu noul Gold Wing. In timp ce toate privirile noastre au fost îndreptate către nava-amiral, au mai apărut două modele pe care le-am neglijat. O dată pentru că sunt două scutere mici, apoi pentru că vor fi disponibile doar în Asia. 

Dar apariția unui PCX Electric este deosebit de importantă datorită tehnologiei. Motorul electric este alimentat de două baterii ce pot fi înlocuite în câteva secunde. Cam ca la o …telecomandă.

2018-Honda-PCX-Electric-scooter-04.jpg

Astfel, poți avea un set care să stea acasă la încărcat pentru a doua zi. Înainte de a pleca spre serviciu nu faci decât să ridici șaua și să schimbi bateriile.

2018-Honda-PCX-Electric-scooter-05.jpg

Apoi este hibridul. Da, un scuter hibrid cu un motor electric ce ajută motorul clasic și oferă mai mult cuplu. Așa cum notau jurnaliștii de la MCN, acest prim pas oferă un potențial uriaș. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la un Gold Wing hibrid, spre exemplu. Sau la o Africa Twin. Consum redus, autonomie extinsă.

2018-Honda-PCX-Hybrid-scooter-05.jpg

Acum nu ne rămâne decât să așteptăm decizia Honda de-a le aduce în Europa.

Apropo, luni (06 noiembrie) seara este programată conferința Honda premergătoare salonului de la Milano. Echipa PeMotoare va fi acolo și va veni cu noutăți și impresii la cald.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

×