Mergi la conţinut
  • postări
    372
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    25.394

Postări în blog

pemotoare.ro

Dacă nu ți-ai setat deja destinația pentru această zi frumoasă de duminică, poți merge la circutiul Motor Park România, unde vei vedea la un loc două competiții: Moto RC (etapa 4) și RoSBK (etapa 5) și o mulțime de piloți aliniați pe grilă. 

Potrivit site-ului FRM cursele încep de la 14.10 – Stock 600. Cursa Stock 1000 este programată să înceapă la ora 15.00, iar festivitatea de premiere va avea loc la 16.00.

moto-rc-2-800x450.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
rusia.jpg

Au trecut câteva zile de când am ajuns acasă, după o lună prin Rusia, de la Vest la Est: 5.000 de km cu Trans-siberianul, încă 4.000 cu motocicleta prin nord-estul Siberiei, și încă o săptămână în marile orașe din Rusia – Saint Peteresburg și Moscova. Pe lângă jurnalul de bord și filmele de călătorie, ar mai fi multe de spus despre Rusia. Mult prea multe. Iată câteva lucruri interesante, fără a avea pretenția că sunt reprezentative. Doar câteva observații de călător. 

  • La benzinărie, întâi plătești, apoi alimentezi. Estimezi cât vrei să pui, dai banul și după aceea te duci la pompă. Ce se întâmplă dacă estimezi greșit? Te duci la casă și iei restul.
  • Rangul oligarhului rus se măsoară în numărul de Land Cruisere cu bodyguarzi. Cei mai mici au limuzina lor și un Land Cruiser antemergător, cu patru oameni înarmați. Apoi, sunt cei care au Maybachul flancat de două mașini de protecție. Dar, într-o seară, în timp ce mă plimbam prin zona Kitai Gorod din Moscova, am zărit o limuzină cu un Land Cruiser în față și alte două în spate. Probabil era un pește mare, de prim rang.
  • Trans-siberianul merge, fără oprire, 9.000 de km, fiind cea mai lungă rută pe calea ferată în lume. Desigur, sunt opriri între Moscova și Vladivostok, unele au chiar și 40 de minute – e nevoie ca o vidanjă să treacă pe la cele 20 de vagoane, iar asta durează.
  • La cateva mii de km est față de Moscova intri în roaming. Da, ești în aceeași țară, ai aceeași rețea, dar tarifele cresc. Așadar, MB de net te costă cam cât o porție de borsch. 
  • Se spune că niciodată o sticlă goală nu trebuie să rămână pe masă. Odată golită, sticla trebuie să dispară. Iar din ce-am observat, aceeași regulă se aplică și la pahare, doar că altfel. Acestea nu dispar de pe masă, ci vor fi umplute din nou. 
  • Pe vremuri, în Moscova se spunea că singurul șofer de taxi treaz este Apollo. Acel zeu grec care stă într-o șaretă trasă de patru cai și se află pe acoperișul Bolshoi Theater. Acum a apărut Uber.
  • Am mâncat foarte mult borsch. Era singurul cuvânt din genul supelor pe care-l stiam. Ulterior am învățat și “rassolnic”. Îmi amintea de Raskolnikov, personajul lui Dostoievski din Crimă și Pedeapsă. 
  • În Rusia nu găsești presă internațională. Nici măcar în aeroport. Așadar, succes cu “Pravda”. 
  • În toată țara există nenumărate statui cu capul lui Lenin. Doar capul. Este și un top, iar cea mai mare dintre ele e la Ulan Ude. Am avut plăcerea s-o văd și s-o fotografiez. Desigur, cu un grup de chinezi alături. 
  • Rușii sunt sătui de turiștii chinezi. Și de chinezi, în general. Au și o fobie – natalitatea fiind redusă, se tem că urmașii lor vor avea ochi oblici și numele Vladimir Xiaomi. 
  • Legenda este adevărată. Rusoaicele sunt frumoase. Dar modeste fiind, spun că-i vorba de concurență și că vor să aibă grijă de ele. Prea puțini bărbați interesanți pentru o populație feminină de o asemenea anvergură. Așadar, în caz că vreți să emigrați…

Tocmai am publicat filmul călătoriei în Rusia (prima parte). Îl puteți vedea pe YouTube. 


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

La care se-adaugă și întâlnirea cu Dakarul. Deci am putea spune c-am avut o zi pe cinste. 

Dimineața mă trezesc cu valurile oceanului în ureche. Deschid fereastra și simt aerul răcoros. Suntem într-un golf, izolați de orașul mic și urât unde credeam că vom fi nevoiți să rămânem peste noapte. Până la urmă, nu puseseră toate camerele pe booking. N-avem de unde ști, dar eram foarte aproape de epicentrul cutremurului de 7,1 grade ce avea să vină peste trei zile. Ce-avea să-mi pese? Aveam valurile oceanului și o nouă zi de mers cu motorul.

Romantismul s-a dizolvat brusc atunci când m-am dus să mă spăl pe dinți și-am constatat că la chiuvetă e apă sărată, direct din ocean. Gata, un scurt desayuno (mic-dejun) și la drum.

Plecăm așa de hotărâți că ne oprim după 15 km. Dakar. Finish-ul probei din ziua a 5-a. La momentul când puneam motocicleta pe cric, Barreda (Honda) – liderul acelei speciale, trecea prin poartă. Iar până să mă dumiresc eu bine, văd un elicopter urmărind doi motocicliști. Elicopterul lăsat pe-o parte, foarte aproape de sol, iar motocicliștii cu gazul “în blană”, lăsând două urme mari de praf. E o imagine pe care n-o s-o uit niciodată. N-am plecat până n-a apărut Mani Gyenes, în acea etapă pe 35. Regret că n-am apucat să-l felicităm și să-i urez succes pe mai departe, dar mă bucur c-am prins puțin din Dakar – un fenomen pe care-am ajuns să-l apreciez și mai mult după ce l-am văzut pe viu.

Dakar-camion-800x450.jpg

Dar să mergem mai departe, căci mai avem mii bune de kilometri în fața noastră. Următoarea oprire – Nazca, cu ale sale faimoase desene din deșert, pe care le știu din documentare și despre care unii spun ba c-ar fi făcut de extraterești, ba că de culturi pre-incașe care aveau o tehnică specială, fără să fie nevoie să încalce pe condori gigantici ca să vadă dacă coada maimuței a ieșit bine.

Ne oprim direct la aeroport, unde ne agață un nene, care ne-arată avionul “lui” și care ne spune că mai are doi clienți, că vom fi patru în avion și că se pleacă imediat. Bine, fie. Dăm actele, plătim, ne urcăm pe cântar, iar cele 20 de minute se transformă într-o oră.

GOPR2425-800x600.jpg

Pilot plus co-pilot.

Într-un final apar pilotul și co-pilotul. Daniel îl întreabă pe co-pilot din ce an este avionul. “Din 90, dar motorul este nou, stați liniștiți”. Dar cum să stai liniștit când vezi că sunt nori, afară bate vântul și avionul decolează cam “pe-o parte”. Și n-ar fi doar asta, dar au cam căzut avioane pe la Nazca, ultimul accident fiind în 2015, din fericire, fără victime.

În fine, nu doar maimuța, păianjenul și restul reperelor geografice create de cultura Nazca în timp ce pe alt continet se năștea Hristos, sunt o experiență. Ci și zborul în sine. Căci, ca să vezi cum trebuie liniile, pilotul întoarce avionul când pe stânga, când pe dreapta, de simți că stomacul ți-o ia razna. Zborul durează 30 de minute și simt că dacă mai stau 5 minute în avion voi folosi punga din fața scaumului. Nu mai vreau nici maimuțe, nici extraterești, nici altceva, ci doar să aterizez.

Nazca-Lines-800x450.jpg

Ajungem cu bine pe pământ și ne mai ia vreo 30 de minute să ne revenim. Cât de cât. În tot acest timp, tovarășul nostru de călătorie este tot în Canionul Colca, pe care vrea să-l exploreze pe îndelete. Ne-am despărțit la canion, după ce am văzut zborul condorilor. Motivul e unul simplu: George mai fusese prin aceste locuri și voia să vadă ceva noi, mai aproape de natură, mai departe de oraș. Noi doi, însă pornim, apoi, mai departe prin deșert. Ne-așteaptă Lima.

george-si-despartirea-600x600.jpg

Cu două zile înainte – Canionul Colca. George (dreapta) rămâne să exploreze zona, în timp ce noi plecăm spre Lima


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

E mai bine cu trei decât cu două? Asta am îcercat să aflu timp de o săptămână, prin București. Am folosit Tricity pentru mersul zilnic la birou, la supermarket, la piață, în centru. Iată câteva observații.

Motorul. La 155 cmc și 15 cp, trage destul de bine pentru scopul său. Destul de bine, adică pleacă relativ repede de pe loc, iar undeva după 50 km/h viteza crește mai greu. Totuși, poți depăși 90 km/h, dar nu e cazul având în vedere că-l folosești doar în oraș. Motorul în sine e vioi, dar masa de 160 kg își spune cuvântul. Nu va fi niciodată la fel de sprințar ca un scuter obișnuit, de aceeași capacitate, ce cântărește cu 40-50 de kg mai puțin.

Yamaha-Tricity-155-800x533.jpg

Suspensiile. Pe față ai, practic, două furci, dispuse longitudinal, paralel cu roata. Câte o furcă pentru fiecare roată. Tricity este foarte stabil. Simt că ar duce, fără probleme, și un motor de 300 cmc. Sau chiar mai mare. N-are nicio ezitare pe schimbarea de direcție, indiferent de viteză. Dar, ca observație, suspensia față nu absoarbe foarte bine denivelările, astfel încât le simți uneori în ghidon. Aceeași observație și pentru spate, unde e un sistem convențional. Dar, una peste alta, e un set-up echilibrat, potrivit uzului urban.

Yamaha-Tricity-155-Suspensie-800x533.jpg

Se conduce cu B? Nu. Ai nevoie măcar de categoria A2 ca să mergi cu Tricity. Modelul de 125 cmc poate fi condus cu A1.

Spațiu pentru bagaje. Sub șa intră o cască integrală sau o geantă cu dimensiuni generoase sau un laptop de 13 inch. Acesta din urmă intră doar pe diagonală și dacă vrei să-l ții sub șa îți va lua tot spațiul de depozitare. Sfat: dacă-ți iei Tricity, comandă și un topcase. Sau mergi cu laptop în rucsac. Mai ai la dispoziție un spațiu pentru telefon și portofel în carenă, unde găsești și o priză de 12V.

yamaha-tricity-bagaje-706x600.jpg

Frâne Excelente. Nicicând n-am întâlnit un scuter care să frâneze la fel de bine. Are ABS și frânare combinată, iar frânele n-au cine știe ce bine – e normal -, dar odată ce-ai strâns maneta (ferm), Tricity îngheață pe loc, fără să-ți dea emoții.

Stabilitate. Datorită celor două roți este extrem de stabil, la drum drept, pe viraje, pe gropi, pe unde vrei tu. Poți câștiga orice concurs de mers cu viteză mică, cu o singură mână pe ghidon.

Manevrabilitate. Este de asemea, foarte manevrabil. E o joacă de copii să mergi cu Tricity și nu trebuie să te sperie faptul că e mai lat în față. Te poți băga cu el pe oriunde te-ai băga cu un scuter obișnuit.

Yamaha-Tricity-155-2-800x533.jpg

Cum arată. Aici e ceva subiectiv, dar mie-mi place. Iar dincolo de aspect, materialele și finisajele nu-ți dau impresia că mergi cu un scuter ieftin.

Accesorii: topcase și parbriz înalt. Sunt cele două accesorii pe care le-aș comanda odată cu Tricity.

Preț: 4.700 de euro. Datorită sistemului complex de direcție. Un NMax 155, cu același motor, costă 3.450 euro, iar un X-Max 300 costă 6.000 de euro.

Și, răspunsul la întrebarea de la începutul testului. E mai bine cu trei decât cu două? Ei bine, motociclist fiind, voi alege două roți pentru că nu simt nevoia să plătesc diferența de preț și de greutate pe un vehicul cu trei roți. Rămân la scuterul obișnuit. Dar dacă te-ai săturat de stat în trafic ore întregi cu mașina și vrei un vehicul urban, comod și elegant, care să-ți dea încredere, alege Tricity.

yamaha-tricity-155-4-800x533.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Yamaha MT-07 a avut un succes fenomenal datorită unui pachet reușit oferit la un preț foarte bun. Iar Tracer 700 urmează aceeași filosofie. Am testat noul sport-touring Yamaha în oraș și pe virajele din Munții Ciucaș, drumuri pe care Tracerul ar trebui să fie în elementul lui. 

Mai jos, filmul realizat pentru DriveMag Riders. Acesta poate fi urmărit și pe canalul de YouTube DriveMag Riders. 

Un MT-07 de drum lung

Dar hai să facem cunoștință. Tracer 700 este constuit pe platfoma nakedului MT-07. Are același motor reușit, aceeași transmisie, același cadru, aceleași frâne și aceleași suspensii (a fost modificată doar cursa). Diferențele apar la rezervor (17 litri față de 14), carenaj, poziție (șaua și ghidonul sunt mai sus), șa, ampatament (o basculă de aluminiu și ampatament mai mare).

Aceste elemente au ridicat masa motocicletei la 196 kg, cu rezervorul plin. Deși mai grea, rămâne cea mai ușoară motocicletă din clasa ei [competitorul direct este Kawasaki Versys 650].

Motorul a rămas neschimbat: bicilindrul de 700 cmc, foarte distractiv și cu un cuplu liniar.

Suspensii, frâne, manevrabilitate

Tracer 700 este o motocicletă accesibiliă. N-o să vezi furcă întoasă, etrieri radiali aurii, slippery clutch și arealul de electronice de la motocicletele scumpe. Dar nici nu prea ai nevoie.

Suspensia are o setare orientată pe confort. Astfel, te-ai putea aștepta la o oarecare instabilitate în regim de pilotaj sportiv. Eu n-aș spune că e cazul și că, din acest punct de vedere, suspensia se potrivește perfect platforme. Cu alte cuvinte, e greu de crezut că potențialul cumpărător va alerga atât de tare încât să-i simtă limitările.

Eu am simțit, totuși, alte limitări. Nu este cea mai confortabilă pe drumuri proaste și trebuie să reduci considerabil viteza.

Frânele cu ABS nu mușcă agresiv, dar sunt în normele clasei. Dacă strângi tare de manetă, oprirea este eficientă, asta și datorită anvelopelor Michelin Pilot Road 4, recunoscute pentru aderența lor.

Cât despre manevrabilitate, e firesc să nu mai aibă agilitatea nakedului, dar compromisul nu e nicidecum supărător. Te poți distra în voie pe virajele de pe Cheia.

Confort, poziție

Poziția este dreaptă, la fel ca la motocicletele sport-touring cu inspirație adventure de generație nouă. Ghidonul nu este la fel de lat cum te-ai aștepta. Protecția la vânt este medie. Suficientă cât să mergi relaxat la viteze mari și să te protejeze de frig în zilele reci.

După o zi în șa nu am simțit niciun fel de disconfort. Dacă vrei mai mult, poți opta pentru mânere încălzite, un parbriz înalt și o șa confort, toate disponibile opțional.

N-am avut ocazia să testăm motocicleta cu bagaje și pasageră, ca să vedem cum se comportă.

Fun factor

Ne plac motocicletele care-ți pun zâmbetul pe buze. Chiar dacă nu este tocmai un MT-09 Tracer, noul sport-touring Yamaha este gata de distracție, mai ales dacă te afli în primii ani de motociclism. Raportul putere-greutate îți oferă reprize sportive, iar dimensiunile compacte te ajută să te bucuri în voie de drum.

Ce să alegi? MT-07 sau Tracer 700?

Eu aș alege Tracerul. Este puțin mai scump, dar diferența de preț se regăsește în confortul sporit la drum lung. Mai mult decât atât, aș prefera Tracer-ul și în oraș, datorită poziției înalte, care-ți permite să vezi mai bine traficul.

Cui îi recomand Tracer 700

Yamaha Tracer 700 nu vine să înlocuiască un model precum FZ-8. Dacă vrei astfel de senzații, ar trebui să te uiți mai sus, la un MT-09 Tracer.

Tracer 700 este o motocicletă prietenoasă și accesibilă. O văd potrivită pentru tinerii aflați în primii ani de motociclism,  care vor o mașinărie capabilă de drumurile zilnice prin oraș, de o tură cu prietenii în weekend, dar și de un concediu.

Sau pentru cei care, pur și simplu, nu vor o motocicletă mare, grea, scumpă și sofisitcată. Iar uneori mai puțin poate însemna mai mult.

Este o motocicletă care “te prinde” și de care nu te vei plictisi în primii ani. Un model foarte reușit, de care m-am bucurat din plin în oraș și pe drumurile virajate. Este un partener ideal să descoperi cum se vede lumea de la ghidonul unei motociclete.

Preț: 7900 euro. Puteți vedea și testa motocicleta la Motodynamics, importatorul Yamaha în România.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

La conferința de presă Yamaha de la Milano așteptam două lucruri. O Tenere 700 în versiune de serie, cu care să ne dăm la primăvară și un MT-10 Tracer. Cu care să facem același lucru, doar că mai tare.

Ei bine, am primit în schimb un prototip de Tenere și un MT-09 cu trei roți. Să povestim puțin despre primul. L-am studiat de aproape alături de colegul Bogdănel și ne-am dat seama că motociclete este aproape gata. Cei de la Yamaha spun că acesta e un prototip pe care-l vor testa în condiții reale de drum, îi vor face un tur al deșerturilor și va evolua într-o versiune de serie. Așadar, pe lângă testare și rafinare, e vorba și de ceva marketing.

Yamaha-Tenere-2017-16-8572-800x533.jpg

Totuși, din ce-am văzut noi acolo, motocicleta e aproape gata și versiunea de serie nu va fi cu mult diferită. Iată detaliile care ne-au atras atenția.

  • ieșire 12V pe bord, lângă ghidon
  • suporți și găuri pentru montarea semnalizărilor, în carena de carbon. găurile erau acoperite cu niște dopuri
  • catalizator
  • suportul de număr de înmatriculare
  • suport pentru agățat sistemul de bagaje
  • suport pentru montarea scărițelor pasagerei
  • furtunele de frână. sunt din cauciuc și arată la fel ca restul motocicletelor Yamaha
  • suport pentru oglinzi pe ghidon
  • blocuri de lumini
  • un bord cu totul nou

Yamaha-Tenere-2017-22-5729-800x533.jpg

Ce nu vom vedea pe versiunea de serie? Carenele din fibra de carbon.

Așadar, e doar o chestiune de timp până când vom vedea această motocicletă pe stradă, în versiune finală. Elementele de mai sus sunt evidențiate și video în filmul Drivemag Riders realziat la Milano.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Yamaha a mai făcut un pas în lungul drum spre lansare a modelului Tenere 700. Ieri seară a anunțat prețul și faptul că primele exemplare se vor vinde pe principiul “primul venit, primul servit”, la un preț special. 

După o campanie de teasing foarte lunga, Yamaha a anunțat data la care Tenere 700 intra pe piață – 27 martie, ora 14.00, la prețul special de €9,299 pentru versiunea standard. “Primele livrări sunt programate pentru iulie 2019 și le vor fi alocate clienților noștri online, pe principiul primul-venit, primul-servit”, spune Yamaha. Comenzile online se vor închide la data de 31 iulie. 

BMW_bannere_012019.gif

Apoi, Tenere 700 va ajunge la dealeri în septembrie, la prețul de €9,699. 

Yamaha Tenere 700 este construită pe baza motorului cu doi cilindri în linie de pe MT-07, iar producătorul promite o autonomie de peste 350 de km. ABS-ul poate fi decuplat în off-road. Yamaha Tenere va fi disponibilă în trei versiuni de culoare și va exista o linie completă de accesorii originale, dedicate celor care vor să facă turul lumii sau celor orientați către rally-raid.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
AL0A5143.jpg

Peste 12 ore petrecute în pe două dintre cele mai râvnite superbike-uri ale momentului. 800 de km de autostradă, drumuri naționale, oraș, viraje. Într-o zi de miercuri ieșeam din București către Lepșa – DN 02D – un drum făcut, parcă pentru motociclete sport: fără trafic, cu asfalt perfect, viraje frumos desenate, aer curat. Acolo am filmat testul, dar experiența nu s-a limitat la asta. Pentru că n-am făcut drumul cu ele în dubă, ci călare. 

Totul, ca să vedem care dintre ele e mai bună motocicletă de zi cu zi. Pentru cei care vor ca un superbike de 200 de cai putere să fie unicul motor și să-l folosească pe stradă. Impresiile noastre, în filmul de mai jos. Poate fi urmărit aici sau pe canalul nostru de YouTube unde vă invităm să vă abonați.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
Yamaha-Niken-review.jpg

VIDEO | Prima tură cu Niken – motocicleta cu trei roți de la Yamaha. Primele impresii după ce ne-am dat pe virajele de la Poiana Brașov. Iar înainte de-a trece la film, o să răspundem din start la niște întrebări frecvente.

  • Nu se conduce cu B. Nici n-ar trebui, pentru că e foarte rapidă și se înclină ca o sportivă.
  • Costă 15.000 de euro și se comandă online.
  • N-am aflat “cat baga”. N-am avut unde.
  • N-are sistem de blocare a ghidonului. Trebuie sa-i pui cricul.
  • Se inclina mai repede decat Piaggio MP3.

Restul, despre ce are și ce n-are, în filmul de mai jos.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Yamaha a făcut-o până la urmă. Ceea era doar un concept anii trecuți se transformă într-o versiune de serie ce va intra pe piață, probabil, la primăvară. Asta dacă e să judecăm după detalii – are până și elementele reflectorizate de pe furcă pentru a putea fi omologat.

Niken este numele utilajului. Ce este, de fapt? Pe scurt, un MT-09 cu două roți în față. 

2018_YAM_MXT850_EU_DNMG_ACT_002_03_gal_w

Yamaha promite să ne dea toate detaliile pe 6 Noiembrie, la conferința de presă de la EICMA – Milano, dar sunt câteva lucruri pe care le putem observa și fără comunicatul de presă.

Astfel, motorul este tricilindrul CP3 ce a debutat pe MT-09 și a fost adaptat pe Tracer 900, iar pachetul de electronice conține moduri de mers, un traction control pe două nivele și cruise control. Cel mai probabil este aceeași tehnologie de la MT-09.

Tot de la MT-09 pare să vină și bascula, etrierii și evacuarea.

2018_Yamaha_Niken_007-800x600.jpg 2018_Yamaha_Niken_012-800x600.jpg 2018_Yamaha_Niken_013-800x600.jpg 2018_Yamaha_Niken_017-800x600.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
Yamaha-TY-E.jpg

Te dai cu ea prin pădure fără să lași miros de gaze are în urmă și fără să sperii veverițele. Mă rog, la cum chițăie (se-aude ca un polizor din ăla de la dentist), s-ar putea să fugă debusolate. De-asta ziceam că sună înspăimântător, pentru mine sunetul ăla mă scoate din minți. 

Lăsând traumele la o parte, Yamaha TY-E pare o alternativă serioasă la orice trial clasic. Cel puțin după ce vedem în filmul oficial de prezentare. Este un concept și nu avem prea multe informații despre el, dar aflăm că are un ambreiaj mecanic și un cadru ușor construit din masă plastică ranforsată cua de carbon. Sau să-i spunem CFRP – Carbon-Fiber-Reinforced-Plastic.

TY-E a fost arătată lumii la Tokyo Motor Show, dar nu va rămâne doar un produs de vitrină: va participa anul acesta la FIM E-Trial Cup. Iar dacă Yamaha a scos o motocicletă cu trei roți bazată pe MT-09 în versiune de serie, un trial electric în showroom e floare la ureche.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

După un teasing îndelungat, Yamaha ne-a prezentat luni seara, la Milano, versiunea finală a modelului Tenere 700, o motocicletă adventure derivată din platforma MT-07, ce pare să pună accentul pe simplitate și un cost rezonabil, fără prea multe electronice și sisteme sofisticate. 

Yamaha Tenere 700 are 72 de cai putere și 205 kg la plin. Rezervorul de 16 litri ar asigura o autonomie de 350 de km, spun cei de la Yamaha. 

Motocicleta pare parcă desprinsă dintr-o cursă de rally raid, iar acel far pătrățos, cu LED, va rămâne în versiune de serie. Are un scut solid, de aluminiu, care protejează motorul, un scut de radiator, scărițe late, pentru off-road, un rezervor îngust și o șa, de asemenea, îngustă. 

2019-Yamaha-XTZ700-EU-Power_Black-Keyvis 2019-Yamaha-XTZ700-EU-Power_Black-Detail 2019-Yamaha-XTZ700-EU-Power_Black-Detail 2019-Yamaha-XTZ700-EU-Power_Black-Detail

Rotile de 21 inch/ 18 inch au spițe și anvelope cu cameră. 

Ce este Yamaha Tenere 700? La prima vedere, este motocicleta cu care să ieși în afara asfaltului, un partener simplu și de încredere cu care să bați drumuri care nu-s trecute pe hartă. Cu roți potrivite, suspensie cu cursă lungă și o masă rezonabilă (deși ne-ar fi plăcut să fie în zona 190 de kg), pare cea mai off-road motocicletă din clasa medie – chiar dacă nu are un rival direct. 

Ce nu este Yamaha Tenere 700? La prima vedere, nu este o motocicletă de touring. Șaua îngustă nu pare foarte confortabilă, iar protecția la vânt nu e foarte generoasă. Nu are electronice, lucru care e posibil să-i bucure pe mulți. În afară de ABS decuplabil, n-are nimic. Nici traction control, nici moduri de mers, nici accelerație ride by wire. Nu este o motocicletă pentru cei scunzi: garda la sol mare și șaua de 880 mm par destul de intimidante. 

Mai jos, prezentarea noastră pentru Yamaha Tenere 700 și un interviu cu Adrien Van Beveren, pilot Yamalube Yamaha Rally Team.

Partea proastă e că va mai trebui să așteptăm ceva până s-o vedem pe piata. În comunicatul aferent lansării, Yamaha spune că Tenere 700 va fi disponibilă abia în cea de-a doua parte a anului 2019, adică toamna viitoare. Lucru ce poate deveni frustrant pentru cei care-au așteptat-o. 

Alte noutăți Yamaha pentru 2019

Niken GT – o versiune Niken cu parbriz înalt, manșoane încălzite, șa confort și cutii laterale. 

2019-Yamaha-LMWTRDX-EU-Phantom_Blue-Acti

IronMax Scooters – versiuni speciale ale scuterelor sportive

XSR700 XTribute – o editie specială XSR700 Scrambler care omagiază XT500 din 1981.

2019-Yamaha-XS700SCR-EU-Tech_Black-Stati

Prototypul 3CT – un scuter cu trei roți, echipat cu motorul de 300 cmc de pe XMax 300. Sistemul cu două roți în față e împrumutat de la Tricity, doar că de această dată are un mecanism de blocare. 

YZR-R1 vine într-o nouă versiune de culoare, ediție limitată YZF-R1 GYTR. 

Culori noi pentru scuterele Xenter și NMax. 


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro
yamaha-t7-concept.jpg

Yamaha începe campania de teasere pentru o nouă motocicletă adventure. Nicio vorbă despre numele modelului, dar cam toată lumea știe că este vorba despre versiunea de serie a conceptului T7, prezentat toamna trecută la Milano. 

Astfel, noul Tenere va fi construit în jurul motorului cu doi cilindri în linie de pe Yamaha MT-07, una dintre cele mai bine-vândute motociclete din Europa datorită raportului preț-performanțe foarte bun. Va avea o roată de 21 inch pe față și una de 18 pe spate, iar rezervorul ar trebui să aibă undeva pe la 17-19 litri.

Rămâne de văzut cât anume din conceptul T7 va rămâne în versiunea de serie, dar cu un motor de 75 cp și o masă ce n-ar trebui să depășească prea mult 200 de kg cu rezervorul plin, noul Tenere va fi o variantă foarte interesantă.

Apariția noului Tenere duce la dispariția monocilindrului de 660 cmc, aflat pe piață de aproape 10 ani în această formă și cu o istorie îndelungată. Yamaha a lansat pe piață primul XT600Z Tenere în 1984, iar de atunci modelul a trecut prin mai multe transformări, fiind una dintre cele mai populare motociclete de aventură.

Chiar dacă au trecut mulți ani de atunci, Tenere încă stârnește pasiuni. Află despre povestea Kulturide East Adventure –  șase motocicliști români care-au plecat într-o aventură de 6.000 de km prin Asia. 


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Este cel mai mic scuter Yamaha din seria sport. Asta pentru că în aceeași familie ai vârful de lance T-Max, apoi urmează seria X-Max – 400, 300, iar acum 125. Un scuter mic, dar cu linii agresive. 

Dar să revenim la micul Max. Poate fi condus cu A1 datorită capacității de 125 cmc.

La capitolul tehnologie și confort notăm Keyless igniton, far cu led, traction control (da, la 125) și Abs standard. Yamaha afirmă că-n spațiul de depozitare iluminat intră două căști integrale, ceea ce e foarte mult. Totodată, mai are două spații suplimentare de depozitare în carena.

2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red-

Parbrizul poate fi reglat pe două poziții, la fel și ghidonul. Farurile pe LED adaugă un plus de sportivitate.

X-Max 125 arată sportiv. Dar s-ar putea să arate mai sportiv decât este. Carenajul amplu, rezervorul de 13 litri – foarte mare pentru un 125 – și opțiunile de confort ridică greutatea la 175 de kg. Adică e la fel de greu ca un X-Max 300 -, unde vorbim de cuplu dublu si cai putere in plus.

2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red- 2018-Yamaha-XMAX-125-ABS-EU-Radical-Red-


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

moto-waze-338x600.pngPrin noua funcție, Waze devine cea mai bună, ușor de folosit și ieftină navigație de pe piață. Ai nevoie doar de un telefon și de ceva trafic de date, care începe să fie din ce în ce mai ieftin. Cu excepția țărilor din zonele 4-5 (Serbia, de exemplu), unde datele mobile sunt scumpe. 

 

Dar să vedem ce e nou. Din setări poți trece de pe modul mașină pe modul motocicletă. Am făcut asta și, estimarea de 20 de minute s-a transformat într-o estimare de 8 minute. Cam asta ar fi diferența dintre patru și două roți în București, la ora 9.30 dimineața. La ora 18.00 sigur ar fi mai mare.

 

Nu e vorba doar de estimare, ci și de optimizarea traseului. Astfel, moto-waze-ul te trimite pe prin locuri pe unde pe unde, în mod normal, n-ai avea loc cu mașina. Chiar și pe drumuri neasfaltate, dacă setezi această opțiune și dacă vrei să te distrezi puțin.

Apoi, ai comandă vocală. Astfel, îți conectezi telefonul la sistemul de navigație, îi spui “Take me home” și gata.

Asta pe lângă funcția clascică ce te anunță unde stă poliția la pândă, unde sunt lucrări sau gropi în asfalt, s.a.m.d.

Tot ce-ți mai trebuie e un suport bun de ghidon.

 

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

 

pemotoare.ro

Simt o mare fericire. După o dimineață începută prost, după o zi mai rea, după mii de km de deșert sterp, apare în sfârșit viața. La început, puțină ploaie și umezeală. Apoi, iarbă și câteva buruieni. Parfumul lor îmi umple plămânii. Sunt la peste 4.000 de metri în Anzi și am dat, în sfârșit, de viață. Țin casca deschisă chiar dacă sunt 2-3 grade afară și trag adânc aer în piept. 

Deodată, întru într-un nor de ceață. Cu filmatul fericirii mele de moment, am rămas singur. Văd o siluetă, pe dreapta, păzind drumul. Are mătură, pălărie și o pelerină ce flutură în vânt. Mă apropii încet. Da, este o vrăjitoare. Nu una în carne și oase, dar una vie, dacă e să mă iau după ce se vede. Muntenii peruani sunt superstițioși. Cred în tot felul de bazaconii, de la vampiri la spirite și diavoli care produc cutremure și avalanșe. Iar ca să-i mulțumească, le aduc ofrandă sticle de băutură. Așadar, vrăjitoarea asta are la picioare vreo 30 de sticle (goale), câteva bomboane (ca sa-i treaca greața, probabil) și, darul de bază, o butelcă de pisco atârnată de gât. Și pentru că muntenii sunt creștini, până la urmă – chiar dacă păstrează supersiții păgâne – vrăjitoarea are atârnat de gât un crucifix. Ca să fie acoperiți.

O las să-și vadă de treabă și-mi continui drumul. Ajung în unul dintre cele mai frumoase locuri din Peru – Canionul Colca. O vale de un verde curat, cu culturi agricole în terase, nori albi, umezeală și un miros care te îmbată. Cu un asfalt perfect, virajat, fără trafic. E al doilea cel mai vizitat loc din Peru după Macchu Picchu, dar nu văd picior de turist. Probabil pentru că e extra-sezon sau pentru că e târziu.

Sat-pe-Valea-Colca-790x600.jpg

O biserică simplă, o uliță de sat goală și trei motociclete. Ne oprim din cinci în cinci kilometri ca să facem fotografii. Priveliștea asta nu te lasă să mergi mai departe. Nu știi cum să prinzi cât mai mult, nu știi în ce parte să te uiți. La un moment dat, vedem un mirador (punct de belvedere) și un indicator ce ne pune să ne uităm la vârful Mismi, despre care se spune că e locul unde se naște Amazonul. Nu-l vedem din cauza norilor, dar ne abatem puțin de la șosea și coborâm în vale, pe un drum de pământ.

Colca-Canyon-Drum-de-pamant-800x600.jpg

Se înserează pe nesimțite. Nu ne dăm seama când a venit noaptea. Noroc că George își rezervase o camera undeva (eu și Daniel plănuiam sa mergem mai departe, dar renunțăm).  Așadar, iată-ne în satul Cabanaconde, o așezare aflată pe la 3.200 de metri, savurând o friptură de Alpaca și un ceai de frunze de coca cu rom. Pregătite simplu, dar bine, de familia de munteni care ne oferise camerele.

Picăm lați. A doua zi ne vom trezi de dimineață ca să vedem condorii zburând.


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Prima întâlnire cu Vespa GTS 300 HPE mi-a stârnit interesul. Am avut la dispoziție prea puțin timp ca să-mi fac o părere, așadar am luat-o din nou, de data asta la o tură de câteva zile. Iată ce vă pot spune despre cea mai puternică Vespa construită vreodată:

  • Da, așa a fost prezentată: cea mai rapidă Vespa din istorie, sau ceva de genul ăsta. Alăturarea  cuvintelor puternic, dus la superlativ, si Vespa, poate părea amuzantă. Dar despre asta e vorba. Piaggio a crescut puterea cu 12% și cuplul cu 18%. HPE vine de la High Performance Engine, și dezvoltă acum 24 de cai și 26 de NM. Aceste date, cuplate cu masa de 150 de kg, fac din noua Vespa GTS 300 un scuter sprinten pentru cei care coboară de pe motocicletă și un scuter foarte rapid pentru cei care urcă pe GTS 300 de pe o Primavera.
  • Vespa e foarte cool. Are aceleași linii de zeci de ani și rețeta încă funcționează. Ba dimpotrivă, cu cât trece timpul, cu-atât o Vespa arată mai bine. Pentru 2019, Vespa GTS are câteva detalii schimbate – nefiind un cunoscător fin, nu le pot numi decât dacă mă uit pe fișa tehnică, așadar nici n-o să le trec aici. Dar materialele rămân de calitate, cu finisaje premium și per total pare un scuter solid. 
  • Cum merge: e sprintenă, accelerația răspunde vioi, ampatamentul și dimensiunile o fac foarte agilă – e un scuter de oraș excelent, dar se descurcă și dacă vrei să faci o tură mai lungă. 
  • Viteză maximă – aproape 120 de km/h. Asta înseamnă că poți merge pe autostradă liniștit. Și, foarte important, Vespa GTS 300 nu devine instabilă la viteză. 
  • Roțile mici, caracteristice Vespa, oferă anumite limitări când vine vorba de stabilitate. De aceea, Vespa poate fi considerată instabilă de cei care vin de pe maxi-scutere cu roți mari. Dar, pentru o Vespa, GTS 300 se comportă bine. E net superioară Vespelor de genul LX150, de exemplu. Dau drept exemplu acest model, pentru că asta am în garaj.
  • Frânele – ziceam în articolul anterior că n-ar fi destul de eficiente. După trei zile cu Vespa GTS rămân la aceeași impresie – cu mențiunea că te vei obișnui. Asta nu-nseamnă că frânează mai bine, ci că te vei adapta. ABS-ul intră mai repede decât m-aș aștepta pe spate, iar ca s-o oprești eficient trebuie să tragi sănătos de manete. Dacă vrei upgrade, există multe piese în catalogul Polini, sau poți să-ți pui un etrier Brembo cu care ai putea face stoppie. 
  • Are ASR – adică traction control. A intrat de câteva ori, ceea ce-nseamnă că intră destul de repede. Dar poate fi de folos când e umed sau, mai rău, mâzgă pe jos. Are un buton de decuplare, dar n-am reușit să-mi dau seama cum se face. Bine, nu c-ar conta foarte mult. 
  • Suspensiile sunt, și ele, de Vespa. Dacă intri tare în denivelări nu mai absorb la fel de bine, iar dacă pui și pasager, s-ar putea să comenteze când treci peste gurile de canal. 
  • Scărițele pasagerului sunt poziționate mai in față și te vor încurca dacă vrei să te-ajuți de picioare atunci când te bagi printre mașini. 
  • Spațiu pentru bagaje – sub șa intră două căști deschise cu carcasă mică. Schuberth-ul meu E1 n-are nicio șansă, dar m-am obșinuit ceva. Mai ai un compartiment în față, unde poți pune portofelul, mănușile și telefonul, pe care poți să-l încarci la o ieșire USB. Pentru mai mult spațiu, ai nevoie de top-case: acesta e destul de încăpător pentru o cască integrală. Și mai e spațiul de la picioare. Nu lipsește cârligul de care poți agăța sacoșa și, crede-mă, poți căra acolo mai multe lucruri decât îți imaginezi. Ah, dacă vrei să faci touring, mai există un rack frontal de care poți agăța bagaje. 
  • Ergonomie excelentă, șa confortabilă, mai mult spațiu la picioare decât la Vespele mici.
  • Protecție la vânt: parbrizul mic dă bine în fotografii, dar nu te protejează de vânt. Vespa oferă două variante suplimentare – parbriz mediu și parbriz înalt. Recomandarea mea pentru zilele reci – parbrizul mediu. Cel înalt este… prea înalt – se poate mătui după o vreme astfel încât noaptea n-o să vezi foarte bine prin el și acționează ca o velă. Nu e tocmai plăcut să mergi tare când bate vântul din lateral. Iarna pui leg cover Tucano Urbano și se spune că aerul cald degajat de radiator ajută mult. Practic, cu un astfel de scuter echipat de iarnă mergi până când dă zăpada.
  • Preț: 5.399 euro, cu TVA. La The Bike Hub.

BMW_bannere_012019.gif


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Vespa Elettrica debutează oficial în România. Costă 6.390 de euro și are o autonomie de 100 de km, după patru ore de încărcare. Puterea motorului este de 4 kW, cu performanțe superioare unui scuter clasic de 50 cmc, spune producătorul – mai ales când vine vorba de accelerații rapide – cuplul este disponbil mai repede, prin natura motorului electric.

Bateria lithium-ion se încarcă la 220v și garantată pentru 1000 de cicluri de încărcare. Asta ar însemna 50.000-70.000 de km, pe care un astfel de scuter îi face în aproximativ 10 ani. După 1.000 de cicluri de încărcare, bateria va funcționa la cel puțin 80%, spune Vespa. 

BMW_bannere_012019.gif

Proiectul Vespa Elettrica conține și o versiune X – cu o autonomie de 200 de km. Modelul X n-a intrat încă în producție. 

Vespa Elettrica are aceleași dimensiuni ca modelul Primavera și este construit într-o singură culoare, cu mențiunea că bandourile laterale pot fi schimbate. Display-ul este TFT și oferă conectivitate Bluetooth cu smatphone-ul. Vespa Elettrica are trei moduri de mers – Eco, Power și Reverse. 

Scuterul electric a fost prezentat vineri seara (15 februarie) în showroom-ul The Bike Hub, importatorul Piaggio în România – calea 13 Septembrie, București. Acolo găsiți Vespa Elettrica (disponibilă în stoc), dar și restul scuterelor Vespa și Piaggio. De altfel, cei de la The Bike Hub au pornit un proiect intitulat “Mobilitate Urbană”, prin care vor să-i convingă pe cei mai reticenți de utilitatea scuterelor în traficul urban. 

Finanțare – până la 28 februarie, Vespa Elettrica poate fi cumpărată cu DAE 0% printr-o ofertă Unicredit Leasing. 

vespa-elettrica.jpg vespa-elettrica-4.jpg vespa-elettrica-5.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Cu o piață americană în declin și cu motociclete ce nu țin pasul cu gusturile noii generații, Harley-Davidson are zile grele. După un final de 2017 greu, ce a dus la închiderea a două fabrici pentru “optimizarea producției”, rezultatele din Q1 2018 sunt la fel de pesimiste: scădere a vânzărilor cu 12% în SUA și cu 7,2% pe plan global, față  de aceeași perioadă a anului trecut. 

Iată cifrele:

Rezultate-Q1-HD.png Rezutate-q1-HD.png

De altfel, toată piața din Statele Unite a scăzut cu 11% față de Q1 2017. Dar Harley-Davidson înseamnă jumătate din această piață.

Nici estimările nu sunt pozitive: 231,000 de motociclete ce ar urma să fie livrate în 2018 față de 236,000 în 2017. Totodată, Harley-Davidson vorbeșe în continuare despre “Manufacturing Optimization” ce ar putea include alte restructurări și reducerea cheltuielilor.

Ce se întâmplă? Clienții tradiționali Harley-Davidson se pensionează, iar tinerii se îndreaptă către altceva, ca urmare a rezistenței la schimbare a brandului din Milwaukee ce n-a ținut pasul cu vremurile. În al 12-lea ceas, Harley-Davidson vorbește despre “building the next generation of riders” – niște măsuri care-ar construi o punte către noile generații:

  • Două modele speciale Iron 1200 și Forty-Eight în linia Sportster – fac parte dintr-o serie de 100 de motociclete ce-ar urma să fie lansate până în 2027. Dar așa cum ne-a obișnuit Harley-Davidson, schimbările țin mai mult de formă decât de fond.
  • Harley-Davidson Snow Hill Climb la X-Games Aspen
  • Dealeri noi în China și India
  • Petrecerea #HD115 ce are loc în Praga și în Milwaukee.
  • Investiția în Alta Motors pentru construirea motocicletelor electrice.

Pentru cei care vor să aprofundeze, rezultatele Harley-Davidson din Q1 2018 sunt online. 

Harley-01-5930-800x389.jpeg

Noile motociclete din gama Sportster


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

A sosit vremea ca producătorii de motociclete din lume să-și facă calculele și să se declare lideri ori să recunoască c-au pierdut – sau ceva la mijloc. Iată cum s-au descurcat companiile moto din afara Japoniei in 2017. 

KTM Industries AG – creștere de 17% în 2017, cu un record de 238,334 unități vândute

Austriecii rămân numărul unu în Europa când vine vorba de motociclete vândute și înregistrează aș șaptelea an de creștere consecutivă, cu record în materie de venituri și profit.

KTM-Logo-800x450.png

Din datele financiare anunțate pe 29 ianuarie reiese o creștere cu 14% a cifrei de afaceri  față de 2016 – 1,5 miliarde de euro, și un EBIT (profit inainte de plata dobanzilor si impozitului) cu 8% mai mare – 132,5 milioane de euro în ultimele 12 luni, față de 122,3 milioane în 2016. Profitul net înainte de plata taxelor a crescut la 117 milioane, de la 108,9 cât se înregistra anul trecut.

Compania declară vânzări de 238.334 unități KTM și Husqvarna în 2017 – o creștere cu 17% față de 2016, datorată nu doar motocicletelor construite în Austria, ci și modelelor de mică capacitate făcute în India alături de Bajaj Auto, care a vândut 35,000 de motociclete KTM în 2017, pe lângă exportul de piese necesare asamblării către alte fabrici, precum cele din Malaezia și Brazilia.

Bugetul de dezvoltare KTM pentru 2017 a fost de 92 de milioane de euro, iar producătorul de suspensii WP a fost complet integrat în KTM AG.

Ținta KTM: 360,000 de motociclete vândute anual, până în 2021 și 400,000 în 2022. Asta și datorită exinderii către China – KTM a semnat un contract anul trecut cu partenerul său CFMoto.

KTM-Factory-800x450.jpeg

BMW Motorrad – al șaptelea an de vânzări record 

BMW Motorrad a anunțat o creștere cu 13,2% în 2017 – 164,153 de motociclete vândute (față de 145,032), datorită creșterilor puternice din Europa și Asia. Așadar, BMW este din ce în ce mai aproape de obiectivul propus: 200,000 de motociclete pe an în 2020.

BMW-Motorrad-800x600.png

Cea mai mare piață BMW este Germania – 26.664 motociclete vândute în 2017 (creștere de 7,1%). Totodată, cea mai mare creștere pentru BMW a fost înregistrată în Europa – 15% față de 2016. Cele mai multe motoiclete BMW s-au vândut în Franța (16.607 – creștere de 24%), urmată de Italia (14,430 – 17,3%), Spania (11,193 – 17,6%) și UK (9,550 – creștere de 8,7%).

BMW R1200GS și GS Adventure s-au vândut în peste 50,000 de unități în 2017 – un record istoric. De altfel, 86.000 dintre motocicletele vândute au motor boxer. Platforma S (patru cilindri în linie) s-a vândut în 21,752 exemplare, în timp ce noile motociclete sub 500 cmc – G310R și G310GS au avut, de asemenea, un debut puternic – 11,595 de unități vândute.

BMW n-a stat rău nici la motocicletele cu șase cilindri în linie – 6,719 exemplare vândute.

BMW-Factory-800x534.jpeg

Piaggio – creștere de 12,4% în Q3 2017

Grupul Piaggio n-a publicat încă raportul pentru 2017, dar vânzările din al treilea trimestru arată un trend pozitiv pentru specialistul în scutere din Italia.

Piaggio-Logo-600x600.png

Cifra de afaceri a crescut cu 2,5%, la 1,141 miliarde (în primele nouă luni din 2017), iar profitul net a fost de 25,1 milioane (creștere de 31,2%) cu vânzări de 426,700 de vehicule față de 411,700 în primele nouă luni din 2016. Piaggio ajunge la o cotă de 15,2% din piața scuterelor.

Investițiile Piaggio au fost de 55,6 milioane de euro, dintre care 35,2 s-au dus în R&D.

Piaggio deține și 20% din piața scuterelor în America de Nord, iar debutul pe piața din India (Aprilia SR150 și Vespa) este unul promițător.

Pe de altă parte, când vine vorba de sectorul moto cifrele nu sunt de lăudat, chiar dacă Piaggio afirmă că Aprilia a înregistrat creșteri de vânzări datorită Tuono V4, Shiver 900 și Dorsoduro 900.

Vespa-Factory-800x534.jpeg

Triumph – cele mai bune vânzări din ultimii 30 de ani

Triumph anunță cu o creștere cu 22% a cifrei de afaceri – 498,5 milioane de lire în 2017, cu un profit net înaintea taxelor de 8,1 milioane – creștere de 46%. Totul datorită unei creșteri substanțiale a vânzărilor – de la 56.254 la 63.404 unități, dintre care cele mai multe (86.1%) au plecat în afara UK.

Triumph-Logo-800x364.jpeg

În R&D s-au băgat 29,2 milioane de lire, iar Triumph a lansat cinci modele noi în ultimele 12 luni –  765 Street Triple, Bonneville Bobber Black, Bonneville Speedmaster, Tiger 800 și Tiger 1200, iar noua versiune Speed Triple va ajunge în curând în showroom-uri.

Totodată, participarea în clasa Moto2 cu propulsorul de 765 cmc cu trei cilindri în linie nu poate să sune decât bine pentru Triumph.

Triumh-factory-800x531.jpeg

Ducati bate pasul pe loc – 55,817 de motociclete vândute în 2017

Ducati a avut o creștere modestă în acest an – 420 de unități în plus față de 2016.

Cei de la Ducati spun că fiecare model a jucat un rol important în vânzări, menționând Multistrada 950, care a avut un debut bun. Totodată, gama Monster este destul de populară, dar și noul Supersport. Mai mult, toate cele 500 de exemplare exclusiviste Ducati Superleggera – 80,000 de euro – au fost vândute încă înainte de-a intra în producție. Seria Scrambler rămâne, de asemenea, o componentă importantă – în 2017 au fost livrate 14,061 motociclete.

Ducati s-a vândut bine în Italia – creștere de 12% – 8,806 unități, iar altă creștere importantă a fost înregistrată în Spania – 28,3%.  De fapt, în Europa Ducati a crescu cu 4%. Problema a fost America, unde s-au vândut cu 1,3% mai puține motociclete – 8,898. În Asia, italienii au vândut 5,805 unități, iar China a crescut cu 31%, datorită dublării numărului de dealeri.

Ducati privește cu încredere spre 2018, datorită modelului Panigale V4 – cea mai mare investiție în R&D pe care firma italiană a făcut-o într-un singur produs, dar și datorită noilor Scrambler 1100, 1260 Mulistrada, 821 Monster și 959 Panigale Corse.

Ducati-Factory-800x532.jpeg

Harley-Davidson închide două fabrici. Scădere de 11,1% a vânzărilor în Q4 – US

Prima măsură după rezultatele financiare dezamăgitoare din 2017 este închiderea a două dintre capacitățile de producție (500 de locuri de muncă) și investiția în motocicletele electrice. Harley-Davidson închide fabrica din Kansas – 800 de locuri de muncă. 400 dintre angajații din Kansas vor fi mutați la uzina din York, Pennsylvania. Totodată, americani renunță la producția de roți de aliaj din Adelaide, Shout Australia – alte 100 de locuri de muncă pierdute.

Harley-Davidson-Logo-800x528.png

Profitul net al Harley-Davidson a scăzut cu 82% în ultimult trimestru, la 8,3 milioane de dolari. Prețul unei acțiuni a fost de 5 cenți față de 27 de cenți în anul anterior, chiar dacă cifra de afaceri a crescut și chiar dacă livrările din Q4 au crescut cu 11,3% – 47.198 de motociclete vândute.

Vânzările pe piața globală au crescut cu 6,7% față de 2016 și au ajuns la 242.788 unități. Cea mai mare scădere a fost acasă – 8,5%.

Nici pentru 2018 nu se anunță vremuri prea bune – Harley-Davidson se așteaptă la noi scăderi.

Americanii au anunțat că vor face pasul decisiv în domeniul motocicletelor electrice și că în următoarele 18 luni vom a vea un Harley-Davidson electric în showromm-uri. Pe lângă motorul electric, Harley-Davidson mizează pe atragerea tinerilor și pe deschiderea de dealeri noi în afara Statelor Unite. – în 2017 au apărut 57 de dealeri noi. Harley se așteaptă ca peste 10 ani să vândă mai bine de 50% în afara granițelor.

Harley-Davidson-Engine-800x473.jpeg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Vlaparaiso mi-a plăcut din prima secundă. Și nu înțeleg de ce. Nu e curat, străzile sunt pline de câini, multe case sunt la un pas să cadă, iar mirosuri grele te lovesc pe la colțuri. Orașul care l-a fermecat pe Pablo Neruda, orașul artiștilor, orașul hipsteresc, orașul unde se fumează iarbă la multe colțuri, portul de unde ne-am luat motoarele pentru a pleca în călătorie. Valparaiso, mon amour! 

Sâmbătă dimineața, străzile sunt liniștite. Doar măturătorii lucrează de zor ca să strângă ambalaje și sticle, câteva prăvălii se aprovizionează, iar soarele și ceața care vine dinspre ocean se bat pentru a ajunge pe străzile orașului.

Străzi pline de culoare, transformate de artiști într-un muzeu în aer liber – doar că acest muzeu este unui viu, cu suflet tânăr. Vezi picturi și graffiti la tot pasul, casele sunt niște containere colorate, cocoțate pe dealuri, și tot ce trebuie să faci este să o iei la pas. Cumva, orașul ăsta îți transmite o parte din bucuria pe care o are.

DSCF6322-800x533.jpg

Dacă te oprești să fotografiezi unul dintre perechii pictați, localnici zâbesc și așteaptă cuminți să-ți faci fotografia. O dată, o mașină s-a oprit cu 10 metri mai devreme ca să prind eu un cadru.  Nu se poate spune același lucru despre turiști, o specie aparte căreia-i dispare sentimentul de compasiunde de îndată ce-a simțit că e rost de-un selfie.

Câinii din Valparaiso fac parte din sufletul orașului. Sunt peste tot, tolăniți pe lângă localnici și printre turiști, iar câte unul te urmează din când în când preț de câteva colțuri, ca să-ți arate cartierele. Dac-ar vorbi, ar fi cei mai buni ghizi. Așa de bine-o duc, că l-am văzut pe unul dormind cu capul pe-o bucată de carne. Iar asta nu-i deloc o metaforă. Altădată, unul s-a plimbat după noi prin vreo două restaurante, iar ospătarii îl împingeau frumos, îi vorbeau și-l scoteau de acolo cu binișorul. La noi i-ar fi trântit un șut în fund și două înjurături.

valparaiso-dog-800x600.jpg

Felul în care oamenii au grijă de animale spune multe despre ei. Sunt oameni relaxați, pe alocuri gălăgioși, iubesc muzica și statul la terase, vara, până seara târziu, când orașul capătă o formă fantastică. Întunericul ascunde cartierele sărace și rămân doar luminile. De la terasele restaurantelor unde am obișnuit să mâncăm, aflate pe dealul Conception (Cerro Conception), priveliștea e magică, iar spiritul tânăr. Vezi mii de luminițe, mănânci din farfuria de ceviche și bei un vin din valea Casablanca, ori un pisco sour – un cocktail pe bază de pisco – un fel de țuică din America de Sud.

DSCF6276-800x533.jpg

DSCF6215-800x533.jpg

Peste câteva zile este petrecerea de Revelion și se spune că rivalizează cu cea din Rio de Janeiro.  Focuri de artificii care se oglindesc în ocean, lume pe străzi, ce să mai, o fiesta ca la carte. Dar nu ne mai lasă inima să stăm. N-am traversat oceanul Atlantic pentru petreceri, artificii și luxul de-a sta tolăniți serile, la terase. Trebuie să plec. Am o poftă de drum teribilă.

Astfel, după două nopți în orașul boem de pe malul Atlanticului, plecăm pe Ruta del Mar, către Nord. Ne așteaptă mai bine de 8.000 de km și cinci săptămâni de drum. Și ceva-mi spune că n-o să fie tot timpul soare, ceviche bine făcut și pisco sour aromat.

valparaiso-go-south.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Sunt motociclist și m-am ales cu o deprindere. În fiecare dimineață verific starea vremii. Mai ales în lunile de tranziție, când începe să se vadă luminița de la capătul tunelului. Săptămâna viitoare se anunță temperaturi acceptabile și vă știu bine: cum dă puțin soarele, cum vă vine de ieșit. Scriu aceste pentru cei aflați la început de carieră. N-aș vrea să-ncepem sezonul cu vreo trântă. 

Atenție la aderență

BMW_bannere_012019.gif

Teoretic, la 11 grade este bine. Dar aia e maxima. Dacă pleci la birou cu motocicleta, o vei face pe la ora 8.00, când afară n-ai mai mult de două grade. La astfel de temperaturi apare mâzga și asfaltul devine foarte alunecos. Mare grijă. 

Chiar dacă n-ai mâzgă pe jos, anvelopele se vor încălzi mai greu, deci nu te da în spectacol. Anvelopele au aderență maximă atunci când ajung la o anumită temperatură și se întâmplă asta după ce mergi măcar puțin. 

E încă frig și ziua-i scurtă

Deși ai soare afară, ziua e scurtă. Dacă te găsește vreo plecare pe Cheia și întârzii ceva mai mult, te vei trezi că te prinde întunericul pe drum. Și frigul. Îmbracă-te bine, cu mai multe straturi. Pe motocicletă e mai bine să-ți fie cald decât frig. 

Ca măsură de urgență, poți opri într-o benzinările, cumperi un ziar și îl pui la piept. Hârtia e un windstopper nemaipomenit. Din păcate, mâinile tot o să-ți înghețe. Pentru astfel de condiții îți trebuie mănuși de iarnă, mânere încălzite și handguard-uri. 

bogdanel.jpg

Gropi 

Drumurile sunt pline de cratere. Chiar dacă nu faci lane-splitting, dacă e trafic intens și ai mai multe benzi pe sens caută să mergi între benzi ca să vezi mai bine ce-i în față. În felul ăsta nu te va surpinde nicio groapă și șoferii vor ști că ești acolo pentru că farul tău e fix în oglinda lor. 

Prima cheie pe anul ăsta? Verifică motocicleta

Dacă esti la primul drum din sezon, ar fi bine să faci câteva verificări. Presiunea din roți este foarte importantă – e posibil ca pe durata iernii să fi pierdut ceva aer. Citește recomandările din manual și folosește presiunea recomandată. Dar ca idee generală, pe față nu trebuie să ai sub 2.2 bari. 

Verifică luminile, manetele, verifică frânele, ambreiajul, uită-te după eventuale pete de ulei. Dacă nu mai pornește, pune bateria pe un redresor sau dă-i curent și mergi cu ea suficient cât să se încarce. 

Drum bun, asfalt cât mai uscat dacă se poate. Dacă nu, mare grijă. Sezonul moto abia începe și-avem multe drumuri de făcut. 


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

Prima victorie românească din istoria campionatului italian de viteză. Adriano Jacopo Hosciuc (13 ani), sportiv la MRM București, a concurat pe 7 și pe 8 aprilie pe circuitul de la Misano, în primele două etape ale Campionatului de Viteza ale Italiei CIV2018 la clasa 125cc PreMoto3. La finalul celor două etape, Jacopo este liderul clasamentului italian.

In prima etapă, Jacopo s-a bătut cu italianul Filippo Bianch, a condus cursa o buna parte, pentru ca in final sa termine pe locul 2 la numai 0,033 miimi. În etapa de duminica însa, Jacopo Hosciuc, la bordul motocicletei sale Honda in doi timpi, a reușit să câștige cursa, urcând pe prima treaptă a podiumului din Campionatul Italian de Viteză 2018  clasa 125cc PreMoto3.

CIV-Misano-Round-01-Saturday-RACE-800x56


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

De vreo două săptămâni, îmi tot apar fotografii în feed-ul de Facebook. Ba un ocean, ba un drum neasfaltat care duce spre orizont, ba un munte, ba o lamă. Unfollow nu mă lasă inima să dau, dar nici bine nu-mi pică. 

Îl mai țineți minte pe “Jorge”, unul dintre cei doi parteneri de călătorie de anul trecut? Ei bine, anul ăsta a făcut-o din nou. Pe aceeași rețetă: trimis motocicleta din Polonia în Valparaiso, stat vreo lună și ceva în America de Sud. Doar că de data asta a pornit spre Sud – Patagonia, Fino del Mundo, unul dintre locurile la care și eu visez cu ochii deschiși: cum altfel să fie un loc care se numește “Fino del Mundo”. Să știi că ai ajuns până unde se termină drumul. Că mai departe nu se poate. Am avut același sentiment de împlinire când am ajuns la Nordkapp și la Magadan – era sfârșitul drumului, sfârșitul lumii.  

Dar nimic nu se compară în imaginația mea cu Patagonia – de care am auzit prima oară citind cărțile lui Jules Verne. De fapt, cred că lui Jules Verne i se datorează, încă, multe călătorii din ziua de astăzi și din alte zile, atâta timp cât Pământul va rămâne așa cum îl știm/ sau cum nu-l știm: rotund, frumos, misterios. 

În Patagonia se spune că te lupți cu vântul puternic, cu vremea, cu distanțele mari și locurile izolate. Dacă Peru și Bolivia sunt țări spectaculaose prin prisma culturilor diferite, Patagonia trebuie să fie nemaipomenită datorită lipsei oamenilor. 

Acum îmi e clar, cât de curând îmi iau bilet spre Chile.

Așadar, să revenim la “Jorge”. Voi posta mai jos câteva dintre fotografiile care m-au făcut să scriu acest articol. Nici măcar nu i-am cerut permisiunea, dar e băiat bun.. nu se supără el pe mine.  Drum bun, “Jorge”!

patagonia2.jpg patagonia.jpg patagonia-29.jpg patagonia-28.jpg patagonia-27.jpg patagonia-26.jpg patagonia-24.jpg patagonia-23.jpg patagonia-22.jpg patagonia-21.jpg patagonia-20.jpg patagonia-19.jpg patagonia-18.jpg patagonia-17.jpg patagonia-15.jpg patagonia-14.jpg patagonia-13-1.jpg patagonia-7.jpg patagonia-6.jpg patagonia-5.jpg patagonia-3.jpg patagonia-13.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

pemotoare.ro

“Tocmai s-a întâmplat. Au venit pompierii și au stins focul. Mergeam normal când am simțit un miros. M-am uitat în jos și-am văzut-o arzând. La un semafor, pe roșu. Am tras pe dreapta”, povestește posesorul ghinionist pe Ducati forum, postând o fotografie cu motocicleta în flăcări.

Evenimentul a avut loc acum patru zile în Vancouver, Canada.

Reacția Ducati North America a fost foarte promptă. Motocicleta va fi înlocuită imediat, iar exemplarul defect va fi dus în service pentru examinare și pentru a stabili cauza incendiului. “Ducati North America m-a contactat ca să se asigure că sunt ok și să mă informeze că noua motocicletă este deja pe drum”, povestește proprietarul, ducatist împătimit.

Dacă se dovedește că e un defect de fabricație, Ducati va trebui să anunțe un recall.

ducati-panigale-v4-foc-800x450.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

×