Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    326
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    7.429

Postări în blog

Motobikes

Sistemele electronice moto ne duc înspre „minunata lume nouă”, în care ni se pare că deja nu ne mai putem descurca fără ele. Cert este că atât siguranța, cât și facilitatea pilotajului, au fost îmbunătățite semnificativ datorită sistemelor electronice. Acestea sunt prezente din ce în ce mai mult pe noile generații de motociclete și dau naștere unei multitudini de preconcepții, pe care vom încerca să le demontăm (sau să le confirmăm) în cele ce urmează.

Sistemele-electronice-moto-7.jpg

Preconcepția #1: Sistemul ABS scurtează distanța de frânare.

FALS. Sistemul ABS măsoară cu ajutorul unor senzori vitezele de rotație ale fiecărei roți și, atunci când diferența dintre ele devine prea mare, constantă că o roată este pe cale să se blocheze, așa că reduce presiunea de frânare la acea roată, ca să o țină la limita aderenței. În acest fel, deși distanța de frânare crește foarte ușor față de cea ideală obținută fără ABS, roțile nu se blochează și riscul unei căzături scade foarte mult.

Aici trebuie să menționăm un amendament important. ABS-ul alungește distanța de frânare față de valoarea ideală. Foarte puțini rideri reușesc să atingă acea valoare ideală fără ABS, pentru că necesită foarte mult antrenament. În condiții dificile (asfalt ud și/sau murdar), e aproape imposibil de obținut chiar și de către piloți profesioniști. Așadar, în condiții reale, cu un motociclist mediu în șa, distanța de frânare cu ABS va fi, probabil, ceva mai scurtă.

Preconcepția #2: Mie nu-mi trebuie ABS, frânez mai bine fără.

FALS. În afară de cazul în care ești un pilot profesionist, probabil nu frânezi mai bine fără. Un motociclist cu experiență multă, cu antrenament, poate obține o distanță mai scurtă de frânare fără ABS decât cu în condiții ideale (aderență multă, frânare anticipată și exersată dinainte). Cu cât condițiile se îndepărtează mai mult de cele ideale, cu atât e mai dificil. Și, în viața reală, condițiile sunt rareori ideale. Principala problemă este că, la o situație de urgență survenită pe stradă, nu ești pregătit dinainte. Nu știi că ai nevoie de frânare de urgență decât în secunda imediat premergătoare momentului respectiv. Deci, chiar dacă ai experiență, e greu să execuți o frânare perfectă. În plus, dacă adăugăm și alte variabile (asfalt alunecos, murdar, ud, denivelat etc.), ABS-ul devine o plasă de siguranță excelentă. Și, chiar dacă reușești să frânezi perfect, vei obține o distanță cu cel mult 1-2 metri mai scurtă decât cu ABS, la 90 km/h.

Sistemele-electronice-moto-2.jpg

Preconcepția #3: Cu ABS, nu am cum să cad pe frânare.

PARȚIAL FALS. Dacă ai un sistem ABS clasic și frânezi tare în viraj, nu ai cum să învingi legile fizicii. Sistemul ABS nu ia în calcul și înclinarea motocicletei și felul în care asta afectează aderența disponibilă. Astfel, roțile vor ajunge să piardă aderența pentru câteva fracțiuni de secundă, suficient cât să te trezești pe jos dacă ești înclinat.

Dar noile generații de ABS Cornering, apărute pe modele BMW, Ducati și KTM, printre altele, iau în calcul și înclinarea motocicletei și sistemul ABS reușește să moduleze frânarea inclusiv la acționarea puternică a frânelor cu motocicleta înclinată zdravăn. Și asta păstrând traiectoria inițială a motocicletei – încă un aspect important, căci, în mod normal, dacă acționăm frâna față cu motocicleta înclinată, aceasta tinde să se îndrepte.

Preconcepția #4: Dacă am controlul tracțiunii, pot accelera la maximum cu motocicleta înclinată, că n-am ce să pățesc.

FOARTE FALS! Controlul tracțiunii este un sistem care te va ajuta în majoritatea situațiilor, dacă exagerezi cu gazul în viraj. Dar dacă te bazezi pe el în exclusivitate și tragi de gaz tare cu motocicleta înclinată mult, ai toate șansele să guști mâncarea de spital (spoiler: e nesărată!). La înclinare mare, e suficientă chiar și o ușoară pierdere a aderenței ca să cazi. Desigur, riscurile se reduc pe măsură ce înclinarea motocicletei devine mai mică și dacă reglăm controlul tracțiunii pe un nivel cât mai sensibil. Dar, chiar și așa, nu vă bazați niciodată pe acest sistem ca pe o plasă de siguranță universală, care te lasă să-ți faci de cap cu gazul în viraj.

Sistemele-electronice-moto-4.jpg

Preconcepția #5: Modurile de pilotaj înseamnă putere mai mare.

FALS. Performanțele propriu-zise ale motorului nu sporesc datorită existenței modurilor de pilotaj. Unele dintre acestea permit accesarea rapidă și directă a întregii performanțe de care este capabil propulsorul și altele îmblânzesc caracteristica de cuplu și răspunsul la gaz pentru situații mai delicate și/sau pentru rideri mai puțin experimentați. Principalul beneficiu este fix aici: dacă, spre exemplu, cu 15 ani în urmă, un începător nu prea avea ce căuta pe o motocicletă sport de 1.000 cmc și 160 CP, acum oricine poate stăpâni un BMW S 1000 RR, spre exemplu, dacă este în modul RAIN, unde cuplul nu te sperie de fiecare dată când atingi manșonul de accelerație și unde toate sistemele sunt gata să te ajute. Desigur, asta presupune că ne folosim și creierul: chiar și în modul RAIN, dacă zgândărim caii-putere peste puterile noastre, tot vom ajunge să privim un tavan de ambulanță.

Sistemele-electronice-moto-5.jpg

Preconcepția #6: Suspensiile electronice sunt mai performante.

FALS. Suspensiile reglabile electronic sunt mai ușor de… reglat. Nu trebuie să numeri clicuri și să consulți manuale, pur și simplu alegi un mod (sport, normal, confort etc.) și gata. Suspensiile adaptive răspund în timp real la solicitările la care sunt supuse și se reglează singure. Asta înseamnă că, de obicei, vor fi mai confortabile în condiții reale, pe drumuri publice. Desigur, în limitele lor constructive. Suspensiile electronice ale unui BMW S 1000 RR nu-ți permit să faci enduro, de exemplu, dar vor fi mai confortabile pe un drum asfaltat cu denivelări decât unele convenționale. Când se forțează ritmul pe pistă, însă, toți piloții preferă suspensii convenționale de calitate, bine reglate în prealabil. Asta pentru că acestea oferă un răspuns constant și previzibil la solicitări, în timp ce cele electronice tind să varieze, ceea ce îi descurajează pe piloți de la a forța.

Sistemele-electronice-moto-8.jpg

Preconcepția #7: Cu quickshifter, motocicleta e mai rapidă.

ADEVĂRAT. Beneficiul unui quickshifter este exact acesta: pentru că nu mai trebuie să închizi gazul la fiecare schimbare în treaptă superioară, schimbarea se face mai rapid și economisești câteva sutimi de secundă de fiecare dată când schimbi. Pe pistă, de-a lungul unui tur, poți schimba de 10-20 de ori și de acolo poți câștiga până la o secundă pe tur doar datorită quickshifter-ului. Modelele de quickshifter care facilitează și schimbarea în treaptă inferioară fără ambreiaj nu economisesc neapărat timp, dar îți permit să te concentrezi la mai puține lucruri și fac pilotajul ceva mai simplu, ceea ce te poate ajuta să câștigi timp concentrându-te mai bine la ce ai de făcut.

Preconcepția #8: Electronica diluează senzațiile resimțite de pilot.

ADEVĂRAT. Foarte puține sisteme ride-by-wire, de exemplu, reușesc să se apropie de senzația directă conferită de accelerația clasică, cu cablu. Chiar și în cazul celor mai bune dintre ele, tot simți uneori că legătura dintre mâna ta și clapetele de accelerație e artificială. Dar, în cazul celor mai bune sisteme ride-by-wire, senzația aceasta e foarte rară. De obicei, răspunsul e suficient de bun încât să nu te gândești la asta și beneficiile sunt enorme – moduri de pilotaj, controlul tracțiunii, anti-wheelie, launch control etc. Deci avantajele la capitolele performanțe și siguranță sunt enorme.


Motobikes

O vorbă din bătrâni spune că e mai sigur să alegi calea bătută, pentru că n-ai cum să te rătăcești. Ceva în genul ăsta, nu suntem foarte siguri pentru că nu cunoaștem mulți bătrâni. Cert este că, în ceea ce privește motocicletele second-hand, nu prea poți greși dacă alegi o Honda Hornet.

Honda-Hornet-Test-second-hand-6.jpg

Am avut de curând ocazia să fac câțiva kilometri cu o Honda Hornet din 2004. Nu una oarecare, ci un exemplar impecabil, proaspăt adus din Italia de dealerul Motomus din Gherla. Conjunctura a fost una destul de interesantă: Motul România ne-a rugat să facem o serie de filme despre cumpărarea și întreținerea unei motociclete second-hand cât mai populare.

În aceste condiții, lista scurtă de modele care să îndeplinească criteriile urma să conțină, inevitabil, o Honda Hornet. Voiam o motocicletă de până în 2.000 de euro, simplă, populară (acces ușor la piese, reparații facile), fiabilă și polivalentă. Am ajuns astfel la exemplarul pe care îl vedeți în imagini, pe care Motomus a fost de acord să-l lase la 2.100 de euro după ceva negocieri (prețul de listă pe site era undeva la 2.350 de euro). Asta pentru că exemplarul respectiv era în stare excelentă pentru o motocicletă veche de 13 ani și promitea să aibă încă foarte multe resurse pentru a-i încânta pe următorii proprietari.

Honda-Hornet-Test-second-hand-7.jpg

Mergând pe o Honda Hornet de primă generație pentru prima oară după cel puțin 9 ani, mi-am adus aminte de ce acest model este încâ atât de popular printre motocicliști de toate tipurile. În primul rând, se pilotează foarte ușor. E echilibrată, facilă, motorul funcționează lin, nu trage prea agresiv la turații joase, ambreiajul și frânele se dozează ușor. Este, așadar, o motocicletă foarte potrivită pentru rideri fără experiență. În plus, dacă ai acumulat deja experiența respectivă, Hornet se poate transforma foarte ușor într-o unealtă de forjă ocazională, devorat viraje sau chiar sesiuni de stunt riding.

În plus, motocicleta are o reputație de indestructibilitate binemeritată. Chiar și neglijată, se va încăpățâna să funcționeze și foarte rar se întâmplă să te lase în drum. Desigur, modelele produse în primii ani de fabricație (’98-’01) suferă și ele de „boala” regulatorului de tensiune sensibil care a afectat multe modele Honda în acea perioadă. Pentru asta s-a inventat leacul: montarea unui ventilator de PC pe regulatorul nărăvaș, căci pare-se că problema este cauzată de încălzirea excesivă a acestuia, din cauză că este prea ferit de curenții de aer.

Dacă faci naveta prin oraș, Hornet te va încânta prin dimensiunile compacte, agilitate și promptitudinea cu care reacționează la comenzi. Suspensiile pot suporta denivelările, atâta timp cât acestea nu sunt de dimensiuni epocale și motorul, deși tinde să tragă cu adevărat doar când este turat serios, se achită cu brio de sarcină.

Honda-Hornet-Test-second-hand-8.jpg

Dacă vrei să pilotezi sportiv pe viraje sau să mergi la un track-day, la Hornet îți va plăcea viteza cu care schimbă direcția, facilitatea cu care se lasă ghidonat și felul în care îți iartă tot felul de greșeli și de excese fără să te penalizeze printr-o trântă. Dar vei constata că frânele ar putea fi ceva mai bune, că libertatea de înclinare (pe pistă) nu este grozavă și că motorul tinde să tragă numai sus, deci trebuie „biciuit” ca să te miști repede.

Desigur, naked-ul japonez poate suporta tot felul de abuzuri și neglijențe, dar, ca să funcționeze la parametri optimi, trebuie să ai grijă de el așa cum scrie la carte. Adică schimburi de ulei și filtru la fiecare 6.000 km, gume decente, plus kit de lanț, plăcuțe, lichid de frână, revizie la suspensii, bujii etc. Am văzut foarte multe exemplare de Hornet pe stradă cu modele diferite de pneuri față/spate, ambele foarte vechi. O idee cum nu se poate mai proastă: motocicleta este suficient de performantă pentru nevoile majorității riderilor, dar, pentru a da măsura performanței, trebuie ca puterea motorului și a frânelor să fie transmisă la sol prin gume decente.

Odată motocicleta adusă în starea optimă, te va duce mulți ani pe unde vrei tu. Se pretează și la un touring lejer, deși este naked. Modelul testat de noi avea un parbriz aftermarket destul de eficient și se pot monta și bagaje, deși amplasarea bagajelor în lateral este destul de problematică, din cauza tobei de eșapament aflate la înălțime.

Honda-Hornet-Test-second-hand-11.jpg

Dacă păstrezi motocicleta afară pe timpul iernii, partea estetică va avea de suferit, căci sunt unele zone care se oxidează destul de ușor (jugul inferior, spre exemplu), dacă schimbi treptele foarte violent sau exagerezi cu wheelie-urile, transmisia va avea de suferit și trebuie spus că, deși motocicleta este foarte solidă din punct de vedere tehnic, dacă o neglijezi își va arăta vârsta. Va funcționa în continuare, dar va începe să arate ca o rablă.

În clasa sa, mai există alternative interesante. Yamaha FZS600 Fazer are o minicarenă, este mai confortabilă la drum lung și trage mai liniar, dar pierde din sportivitate (e mai lungă, libertatea de înclinare e mai mică), Ducati Monster e o alternativă strict pentru cei cărora le place marca din Borgo Panigale, căci necesită mult mai multă îngrijire pentru a funcționa corect, iar Kawasaki Z 750 e mai nou, mai scump, dar și mai greu și nu neapărat mai rapid.

Dacă vrei să mergi pe buget foarte redus, găsești un Hornet funcțional cu 1.500 de euro, dar va avea nevoie de destul de multă atenție ca să ajungă în stare bună. Dacă vrei un exemplar foarte buns, fii pregătit să te desparți de o sumă între 2.200 și 2.500 de euro.

Pentru ca următorul proprietar să se poată bucura din plin de motocicletă, am ales să-i facem toate schimburile esențiale: ulei de motor Motul 7100 10W40, lichid de frână Motul RBF660, lichid de răcire Motul Motocool Expert.

text: Marius Băcilă

foto: Dragoș Savu


Motobikes

Motocicletele sunt minunate. Și foarte rapide. Atât de rapide încât, în anumite situații, poate fi mai eficient să te sui în șa decât să-ți iei bilet de avion low-cost.

Motocicleta-avion-low-cost-5.jpg

Ideea acestui articol mi-a venit într-o seară când mă căutam moduri cât mai eficiente de a ajunge de la București până la Budapesta. Plecarea urma să fie într-o săptămână, așa că biletele de avion pe care le-am găsit erau cam scumpe. Singurele variante viabile financiar erau niște bilete de la o companie low-cost. Cu 110 euro dus-întors, puteai ajunge la Budapesta în aproximativ 10-12 ore. De ce atât de mult? Pentru că, în variantele respective, se făcea o escală pe un aeroport de undeva de prin Italia. O escală de circa șapte ore. Un zbor direct dura doar o oră și 20 de minute, dar nu-mi convenea ora la care ajungea și, în plus, costa undeva la 370 de euro dus-întors.

Și atunci mi-a venit marea idee: dacă merg cu motocicleta, ar trebui să ajung în aproximativ opt ore. Mai rapid decât avionul low-cost. Și mai distractiv. Practic, am testat o dilemă pe care nimeni n-a discutat-o recent: cine iese învingător într-o luptă relativă motocicletă vs avion low cost?

Motocicleta-avion-low-cost-2.jpg

Și așa se face că, într-o zi frumoasă de început de mai, ieșeam din București pe autostrada spre Pitești, la 13:20. Eram așteptat în acea seară lângă Budapesta, unde Suzuki România mă invitase să particip la lansarea noului GSX-R1000 despre care ați putut citi cu câteva pagini în urmă.

Ultima dată când am fost pe motocicletă până la Budapesta, cu 9 ani în urmă, am făcut cam 10-11 ore. Dar atunci aveam mult mai puțină autostradă la dispoziție și am prins Valea Oltului blocată.

În plus, între timp am acumulat vreo 200.000 de kilometri pe stradă, deci experiența ar trebui să mă ajute să nu pierd prea mult timp pe drum. Într-o oră și 20 de minute eram la Râmnicu-Vâlcea. Peste încă o oră eram pe centura Sibiului, după ce am făcut și o oprire pentru alimentarea motocicletei și a mea. Desigur, nu pot spune că am mers tocmai legal, dar nici nu am forțat în vreun fel și nu mi-am asumat riscuri inutile.

Drumul a fost rapid, ce-i drept, dar a fost cu siguranță mai plictisitor decât acum nouă ani. Acum există autostradă până la ieșirea din Pitești, apoi de la Sibiu până după Deva și, după încă aproximativ 70 km de drum național, intri iarăși pe autostradă și rămâi pe ea până la ieșirea din țară. Abia acum, cu ocazia acestui drum, am aflat că avem atâta autostradă pe plaiurile noastre mioritice.

Motocicleta-avion-low-cost-1.jpg

În mai puțin de 6 ore eram la granița cu Ungaria. Odată trecut în țara vecină, a început lupta între personalitatea mea care se grăbește și care voia să continue în stilul din România și personalitatea rațională, care se temea de o întâlnire de gradul trei cu autoritățile maghiare în urma unei încălcări flagrante a limitei de viteză. Din fericire, dilema mi-a fost rezolvată de câțiva colegi de trafic maghiari cu mașini nemțești, care zburau relaxat cu 160 km/h. Ce să vezi, exact viteza la care ținteam eu. Așa că m-am lipit de ei ca scaiul, știind că ei vor fi victimele în caz de radar. În plus, felul dezinvolt în care mențineau viteza îmi dădea de înțeles că știu ei ceva (ori Waze, ori detector de radar, ceva era la mijloc). Așa că am continuat să biciuiesc bidiviul meu bavarez către linia orizontului. Șapte ore și 30 de minute de la plecarea din București, opream la o benzinărie de la intrarea pe centura Budapestei. Motocicleta mea de 85 CP a fost mai rapidă decât un avion de linie, de această dată. Și destul de economică: drumul dus- întors m-a costat cam 120 de euro, un preț aproximativ echivalent cu biletul low-cost.

Motocicleta-avion-low-cost-4.jpg

Dar, absorbit de mândria că am reușit un timp foarte bun, de vorbitul la telefon, de scrutarea Google Maps în căutarea drumului către hotelul unde trebuia să ajung, am reușit să-mi pierd portofelul în acea benzinărie. Deci drumul m-a costat, de fapt, mult mai mult.

La un calcul scurt, durata drumului la dus este comparabilă și cu un avion direct, când pui la socoteală tot timpul pierdut: de acasă până la aeroport, unde trebuie să ajungi cu două ore înaintea decolării, apoi aterizarea, recuperarea bagajului, ieșirea din aeroport și drumul până la hotel. Astfel, s-ar pierde undeva la peste cinci ore, timp comparabil cu cele 7 ore și jumătate pe care le-am reușit pe două roți motorizate. Așadar, data viitoare când mai ai dubii referitor la un zbor low-cost, ia motocicleta. Chiar dacă nu reușești cine știe ce timp, cu siguranță te vei plictisi mai puțin.

Motocicleta-avion-low-cost-3.jpg

Ponturi pentru deplasare rapidă și în siguranță:

  • Oprește cât mai rar. Aici se pierde foarte mult timp. Combină pauzele pentru golirea vezicii cu opririle obligatorii pentru realimentare. Bea câte puțină apă la fiecare oprire, chiar dacă nu ți-e foarte sete.
  • Fii atent la drum tot timpul. Mai ales în România, vei avea de înfruntat multe pericole. Fii mereu concentrat și pregătit pentru orice.
  • Nu încerca să forțezi prea tare. Ideal este să păstrezi o viteză de croazieră decentă și să încetinești cât mai puțin, nu să tragi cât poți de tare imediat ce ai o linie dreaptă liberă. Cu cât mergi mai constant și mai fluid, vei obosi mai greu.
  • Atenție la radare și la poliție în general. Chiar dacă vorbești frumos și nu iei amendă, pierzi minute bune dacă te oprește poliția. Pierzi și mai multe dacă te porți recalcitrant cu polițiștii.
  • Când simți că nu mai poți, oprește-te și odihnește-te. Dacă ești prea obosit, devii predispus la greșeli.
  • Folosește dopuri de urechi la drum lung. Timpanele tale îți vor mulțumi peste ani.
  • Ia la tine echipament de ploaie și straturi pentru o potențială vreme rece, chiar dacă e vară.
  • Întotdeauna să mergi cu o viteză care să-ți permită să oprești în spațiul pe care îl vezi.

Text: Marius Băcilă

foto: Micadu.ro, Dragoș Savu, Marius Băcilă


Motobikes

Cea de-a 40-a ediție a Raliului Dakar a fost cea mai dură din ultimii 10 ani. De-a lungul celor două săptămâni, raliul a trecut de la dunele înalte și cu nisip fin din Peru, la înălțimile extreme din Anzii Bolivieni, apoi la canioanele și rios-urile din Argentina. Emanuel Gyenes a ajuns pentru a șaptea oară în carieră la finiș, trecându-și în palmares locul 23 la general și locul 13 la clasa Super Producție.

 Mani-Gyenes-la-finalul-ultimei-probe-din

Emanuel Gyenes #28 Autonet Motorcycle Team: „Am ajuns la sfârșitul Dakar-ului 2018. A fost o ediție foarte grea, chiar cea mai grea din America de Sud. Mă bucur că am ajuns la finiș! Locul 23 nu este chiar cel pe care mi l-am dorit. Dar este un loc extraordinar, având în vedere că an de an vin concurenți tot mai puternici și cu motociclete foarte performante. Am avut două săptămâni foarte grele, fără mari probleme. Am avut mici căzături și vreau să mulțumesc echipei de asistență tehnică formată din Laszlo Olah și Szabolcs Racz, cei care mi-au pregătit motocicleta pentru fiecare etapă. Le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut și încurajat de-a lungul acestor două săptămâni. ”

 

Aventura Dakar 2018 în detaliu

Mani-Gyenes-Dakar-2018-Peru.jpg

© RallyZone – Edoardo Bauer

Peru

Cea de-a 10-a ediție organizată în America Latină a debutat cu cinci zile în Peru, cu startul de pe 6 ianuarie, din Lima. Deșertul Atacama nu a mai fost inclus în raliu de cinci ani, iar pentru Mani a fost pentru prima dată în ultimii șase ani când a concurat pe un nisip atât de fin.  „Prima probă a fost cea din etapa Lima-Pisco, au fost 31 de kilometri de dune. Mi-a plăcut traseul, m-am simțit bine, însă am pierdut două minute căutând un way point, un punct GPS.”

A doua etapă din deșert, bucla Pisco-Pisco a fost una în care motocicliștii au văzut cât de dur este deșertul Atacama, situația acestora fiind îngreunată de faptul că au luat startul după cei de la categoriile Auto și Camioane.

„În traseu au fost foarte multe mașini răsturnate, multe mașini împotmolite. Și noi motocicliștii am avut probleme, au fost zone în care a trebuit să ieșim dintre dune ca dintr-o pâlnie. A fost foarte cald și nisipul a devenit foarte moale, însă am mărit ritmul și am depășit mulți concurenți.”

În etapa a 3-a, Pisco – San Juan de Marcona, traseul 40% a coincis cu cel din proba specială a zilei a doua, doar că a fost parcurs în sens invers. Mani a fost nevoit să se întoarcă pe probă, pentru că un waypoint (punct GPS) nu îi fusese marcat când a trecut prima dată prin raza acestuia, rider-ul român preferând să refacă o bucată de traseu pentru a nu fi penalizat.

„În dune a fost dificil și în această etapă pentru că a început să se încălzească – au fost peste 35 de grade Celsius – și nisipul a devenit foarte fin.”

Bucla San Juan de Marcona, cea de a patra etapă din Dakar 2018, a adus și un start în linie pe malul oceanului Pacific, un start menit să ne amintească tuturor de modul în care se pornea în tradiționala etapă africană, care începea de pe malul Atlanticului și se încheia pe malul Lacului Roz din Senegal.

„Am fost 15 motocicliști aliniați pe câte un rând, eu am pornit din a treia linie. Ordinea a fost stabilită în urma rezultatelor din etapa a treia. Am avut un start bun și am plecat primul din linia a treia și am condus până la kilometrul 200. Acolo am fost depășit de bolivianul Juan Carlos Salvatierra care a mers cu o motocicletă mai ușoară și s-a descurcat mai bine în dune. La kilometrul 180 am lovit destul de rău o piatră cu pinionul de pe spate, însă nu mi-a căzut lanțul și am putut continua.

San Juan de Marcona – Arequipa, etapa a cincea și ultima care s-a desfășurat integral pe teritoriul peruan.

„A fost o zi foarte lungă, am avut în total 770 de kilometri. Au fost două probe speciale, prima de 211 kilometri, iar a doua – doar 50 de kilometri, dar foarte grea. În cea de-a doua probă am avut 30 de kilometri de dune, dune foarte fine. Așa cum au spus organizatorii, aceea a fost cea mai grea zi din Atacama. Din păcate, am căzut în prima probă și a început să se miște consola de roadbook, iar apoi am fost nevoit să merg mai încet.”

Bolivia

În etapa a șasea s-a mers din Arequipa (Peru) în La Paz (Bolivia), iar pentru Mani a început chinul cu răceala și altitudinile extreme. Etapa trebuia să fie formată inițial din două probe speciale – una pe teritoriul peruan și cea de-a doua în Bolivia – , doar că organizatorii au fost forțați să anuleze, din pricina condițiilor meteo, secțiunea din Peru, care urma să îi ducă pe rideri la aproximativ 5.000 de metri altitudine. Dacă au fost feriți de fulguială pentru că nu au mai parcurs acea secțiune, de ploaie și o temperatura de 5 grade Celsius, pe toată lungimea probei din Bolivia, nu au mai avut cum să scape.

„M-am bucurat că am ajuns totuși cu bine în La Paz, unde a fost programată ziua de odihnă și mi-a facut bine să dorm la hotel (în bivuac se doarme în cort), unde m-am putut aduna puțin. Am avut o primă săptămână foarte grea, nu a fost începutul pe care mi l-aș fi dorit, însă am ajuns în ziua de odihnă pe locul 30 la general și apoi am reușit să mai urc în clasament. M-a deranjat foarte mult frigul din Bolivia, în ziua de odihnă am stat la 3.600 de metri altitudine și apoi am mai urcat în timpul probelor, ori asta mi-a îngreunat foarte mult respirația.”

 

Mani-Gyenes-Dakar-2018-Bolivia.jpg

© RallyZone – Edoardo Bauer

După ziua de pauză petrecută în capitala situată la cea mai înaltă altitudine, a urmat etapa La Paz – Uyuni, în care a fost necesară menajarea motocicletei pentru că în bivuacul etapei a șaptea nu a fost permis accesul echipelor de asistență tehnică. Cu alte cuvinte, a fost o etapă maraton care s-a încheiat la sosirea în bivuacul de la Tupiza.

„În etapa La Paz – Uyuni au fost 425 de kilometri de probă specială. A fost foarte dificil. Am avut 80 sau 90 de kilometri de dune cu iarbă și, cum am fost la altitudine mare, motocicleta nu avea putere. Iar apoi au urmat foarte multe locuri cu noroi pe care trebuia să le ocolești. Dar chiar și așa a intrat foarte mult noroi la radiatoare și motocicleta nu mai avea răcire. În etapa Uyuni -Tupiza au fost 500 de kilometri de probă specială, dar foarte rapidă, în multe locuri au fost pericole care nu erau specificate în roadbook. Am și văzut, din păcate, un concurent care a căzut destul de rău, așa că apoi am redus puțin ritmul ca să nu pățesc și eu ceva.”

Argentina

Etapa nouă Tupiza (Bolivia) – Salta (Argentina) a fost anulată, după ce ploile abundente, căzute în zilele premergătoare sosirii Raliului Dakar în acea zonă, au transformat într-o mare mocirlă terenul unde trebuia amenajat bivuacul. Practic, echipele de asistență nu aveau cum să pregătească echipamentul de concurs pentru ziua următoare. Astfel, toată lumea a fost sfătuită să coboare cât mai repede către Salta, mai ales că se mai anunțau ploi și peste noapte.

Mani-Gyenes-Dakar-2018-Argentina.jpg

© RallyZone – Edoardo Bauer

„Etapa 10 Salta – Belen a fost foarte lungă, cu aproape 800 de kilometri de parcurs, dintre care 473 de kilometri de probă specială. Toată ziua am mers singur și mi-a fost foarte greu, pentru că deja se acumulase foarte multă oboseală și nu puteam să dorm noaptea din cauza răcelii.”

Belen – Fiambala, etapa a 11-a, a fost prima parte dintr-o etapă maraton. În bivuacul de la Fiambala riderii au trebuit să-și pregătească singuri motocicletele pentru etapa a 12-a Fiambala-San Juan. Mani a avut ghinion în această etapă, deoarece i-a cedat butonul de la derulatorul roadbook-ului chiar pe legătura către proba specială. Astfel, a fost nevoit să deruleze toți cei 280 de kilometri prin acționarea rotițelor din lateralul suportului. În acest context, în care nu mai ai permanent ambele mâini pe ghidon, a căzut într-o zonă cu piatră și, în urma acestui incident, motocicleta a fost destul de avariată. Prinderea tobei de eșapament, ambreiajul, rezervorul de pe spate au cedat și, chiar dacă a reușit să improvizeze ceva în bivuacul din Fiambala, nu i-ar fi fost ușor să parcurgă cei 400 de kilometri de probă specială programați pentru etapa a 12-a.

În San Juan motocicliștii au ajuns în cele din urmă pe o legătură de 700 de kilometri după anularea probelor speciale. În prima parte a traseului nu se putea concura pentru că, din pricina furtunii, elicopterele nu puteau zbura și astfel nu era asigurată intervenția medicală rapidă, iar singura soluție ar fi fost ca ei să meargă pe traseul categoriei auto, dar în urma mașinilor și camioanelor. Riderii au refuzat însă, pentru că traseul acelei zile abunda în canioane, drumuri de munte și riosuri (albii de rău secate care se umplu în sezonul ploios) și după trecerea mașinilor și camioanelor traseul, în multe locuri, nu ar mai fi fost similar celui din roadbook.

Etapa a 13-a a dus caravana Dakar-ului din San Juan în Cordoba, pe un traseu cu o probă specială de 369 de kilometri, cu canioane, riosuri, nisip și secțiuni rapide, asemănătoare probelor speciale din WRC. De altfel, această asemănare a continuat și în etapa a 14-a, ultima din ediția 2018, și cea în care s-a concurat pe o probă rapidă de 120 de kilometri.

Cortina s-a tras peste Dakar 2018 după ceremonia de final transformată de argentinieni într-o adevărată fiesta în Centrul Civic al Cordobei, unde zeci de mii de oameni i-au ovaționat pe aventurierii care au rezistat celor 9.000 de kilometri.


Motobikes

După ultima etapă a unui raliu foarte disputat, Matthias Walkner câștigă primul său Dakar din carieră, cu podiumul completat de Kevin Benavides și de Toby Price.

DT_RV4jXcAAhMfS.jpg

Matthias Walkner pe ultima specială, pe drumul către prima sa victorie în Raliul Dakar.

Cum era de așteptat, în ultima probă specială nu se putea recupera mare lucru, așa că situația în clasamentul general a rămas neschimbată la vârf, deși Benavides, Price și Meo au forțat cât au putut în lupta pentru victorie și pentru locuri pe podium.

Kevin Benavides a obținut victoria de etapă mult-așteptată pe teren propriu, ajungând înapoi la Cordoba cu un avantaj de aproape un minut față de Toby Price. Lui Antoine Meo i-a revenit al treilea timp, la aproape trei minute de argentinianul de la Honda.

DT-y8qCXkAAymTa.jpg

Argentinianul Kevin Benavides confirmă că este o forță în rally-raid și că poate câștiga Dakarul cândva.

Matthias Walkner a terminat etapa al optulea, la peste 5 minute și jumătate față de Benavides, dar își permitea să piardă acest timp, căci avea un avantaj de peste 22 de minute față de argentinian și de peste 27 de minute față de australianul de la KTM.

Așadar, Walkner devine al doilea câștigător austriac al Raliului Dakar, după Peter Reif, victorios la categoria camioane în 1997. Pentru KTM, aceasta este a 17-a victorie consecutivă în cel mai dificil raliu din lume. Practic, austriecii au câștigat fiecare ediție a raliului disputată în acest mileniu.

Antoine Meo termină pe patru, la peste 47 de minute de Walkner, urmat de Gerrard Farres pe cinci. Spaniolul de la echipa Himoinsa termină ultimul său Dakar din carieră pe o pozițe mai mult decât onorabilă. Cel mai bun rezultat din carieră pentru el a fost locul 3 de anul trecut.

Francezul Johnny Aubert a terminat raliul pe poziția a șasea, cu al său Gas Gas Rally Replica, la al doilea său Dakar din carieră, un rezultat excelent după ce dublul campion mondial de enduro a tras tare în a doua jumătate.

DT-ychZX4AEa5tO.jpg

Laia Sanz termină pe 12 la general, încă un rezultat excelent pentru multipla campioană mondială la enduro și trial.

Chilianul Quintanilla termină pe 8, după problemele avute. Laia Sanz câștigă detașat la categoria Feminin și termină pe 12 la general, încă un tur de forță pentru multipla campioană mondială la enduro și la trial.

Mani Gyenes a avut cea mai bună clasare de etapă din acest raliu, terminând cu al 17-lea timp. Sătmăreanul obține astfel cel de-al șaptelea finiș în Dakar din cariera sa, terminând pe locul 23 un raliu foarte dificil, în care s-a luptat cu o răceală serioasă și cu câteva probleme tehnice (derulator de roadbook defectat, tobă ruptă), mai ales pe finalul raliului. Bravo, Mani!

Urmăriți-ne în zilele ce urmează pentru articole cu informații interesante și analize legate de Raliul Dakar 2018.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Toby Price a fost cel mai rapid în etapa foarte lungă de ieri, talonat îndeaproape de Kevin Benavides și de Antoine Meo.

DT7j7auWAAAcKdD.jpg

Toby Price pe drumul către victorie într-o penultimă etapă foarte complicată.

Australianul de la KTM a forțat toată etapa de ieri, încercând să recupereze timp atât față de Walkner, cât mai ales față de Benavides. Price ar avea șanse reale de a urca până pe locul doi în clasamentul general, dar Benavides nu s-a lăsat cu una, cu două. Și argentinianul de la Honda a tras tare, fiind motivat în primul rând de obținerea unei victorii de etapă pe teren propriu.

După o etapă foarte lungă și complicată, cu peste 900 de kilometri în total, dintre care 424 de probă specială, împărțiți în două secțiuni, Price a terminat cu 2 minute și 3 secunde în fața lui Benavides, asta după ce argentinianul fusese pe primul loc în prima parte a zilei. Antoine Meo a terminat cu al treilea timp, la doar 31 de secunde de Benavides.

Dar toate aceste eforturi ale primilor clasați de ieri nu i-au ajutat foarte mult în lupta pentru victorie. Matthias Walkner a avut, încă o dată, o strategie conservatoare, mergând la sigur. A terminat al patrulea, cu 11 minute și jumătate în urma lui Price, dar astfel și-a asigurat practic victoria, căci în proba specială de azi, cu o lungime de doar 120 km, nu mai este mare lucru de câștigat, oricât de tare ar trage urmăritorii.

Astfel, în clasamentul general, Walkner, liderul, are un avantaj de 22 de minute și jumătate față de Benavides, care, la rândul său, este cu 5 minute și 14 secunde în fața lui Price. Așadar, dacă Walkner nu comite o greșeală gravă, victoria e a sa. Dar lupta este încă deschisă pentru locul al doilea.

DT7eKlnX0AEAcGU.jpg

Walkner rămâne principalul candidat la victorie la finișul din Cordoba, în astă-seară.

Antoine Meo a reușit să progreseze în clasament ieri, avansând de pe cinci până pe patru, devansându-l pe Gerrard Farres după ce i-a „furat” peste 20 de minute spaniolului. Dar șansele lui Meo de a obține un podium sunt minime, căci este la peste 22 de minute față de Price.

Laia Sanz a avut încă un parcurs excelent și a terminat cu al 13-lea timp, avansând până pe 12 la general.

Și Mani Gyenes a mers bine ieri, terminând al 26-lea și avansând până pe 23 la general.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Mani Gyenes a avut parte de o mulțime de complicații în această ediție a Raliului Dakar, dar a reușit să le depășească și acum mai are doar două etape de disputat până la finiș.

BAR0273.jpg

Încă de dinainte de ziua de odihnă, care a fost acum o săptămână, sătmăreanul de la Autonet Motorcycle Racing a prins o răceală zdravănă, care l-a afectat destul de mult, mai ales în zonele friguroase, cu aer rarefiat, de la altitudinile foarte mari din Bolivia.

Etapa a noua, cea de luni, a fost anulată, așa că Mani, alături de ceilalți concurenți, a avut parte de o zi de odihnă în plus, dar odihna mult-așteptată nu prea a venit, căci în acea noapte avea să doarmă doar o oră, din cauza răcelii. Marți, după etapa a zecea, Mani primea antibiotice de la centrul medical și continua în speranța că situația se va ameliora.

Apoi, în etapa a unsprezecea, miercuri, ghinionul a lovit din nou. Mani a rămas fără butonul derulatorului de roadbook pe etapa de legătură, înainte de startul specialei. Astfel, pilotul din Satu-Mare a fost nevoit să deruleze manual roadbook-ul pe tot parcursul probei speciale, una deloc ușoară, desfășurată în mare parte pe dune. Pentru cei care nu știu ce înseamnă asta, imaginați-vă că mergeți tare pe nisip, motocicleta unduiește în toate părțile, și trebuie să luați mâna stângă de pe ghidon foarte des, pentru a derula roadbook-ul. Colac peste pupăză, în aceeași etapă, după o căzătură, lui Mani i se rupea prinderea tobei, dar situația a fost rezolvată rapid cu ajutorul unor chingi.

26731352_1808946495796271_15494983105952

Iată ce declara Mani înainte de etapa de ieri, a cărei probă specială a fost anulată pentru motociclete și quaduri:

„Nu a fost simplu ieri în dune și îmi pare rău că nu am putut avea un ritm mai bun din pricina dificultăților cu sistemul de navigație. Mă bucur că am terminat proba și că am izbutit să pun cât de cât la punct motocicleta pentru proba specială pe care urma să o avem astăzi. S-a decis anularea probei pentru că în prima parte a traseului s-au anunțat furtuni și era imposibil ca elicopterele să zboare – în Dakar este prioritară asigurarea intervenției medicale rapide. Iar dacă s-ar fi tăiat fix acea secțiune și am fi intrat în a doua bucată de traseu ne-ar fi dat startul după mașini și camioane. Niciun motociclist nu a vrut să mergem în acele condiții pentru că după trecerea mașinilor și a camioanelor traseul se schimbă radical și devine mai periculos pentru că se fac șanțuri pe care nu le ai în roadbookul inițial. Mai avem două zile cu probe speciale vineri și sâmbătă și sper să își facă efectul antibioticele pe care mi le dau medicii de aici de câteva zile și să mai îmi pot mări ritmul pe probă și să ajungem cu bine la finișul din Cordoba.”

DAK18_EBR0574_rid.jpg

© RallyZone – Edoardo Bauer


Motobikes
maxresdefault-1.jpg

Jonathan Rea și Tom Sykes sunt actorii principali ai reclamei video a noului Kawasaki Ninja 400. Ideea (foarte nimerită, de altfel) se bazează pe competitivitatea tipică unor piloți de nivel înalt, care se întrec în orice și ajung, în cele din urmă, să se întreacă în șaua noului Ninja 400.

Casa din Akashi a înlocuit modelul Ninja 300, apărut în 2012, cu noul Ninja 400. Motocicleta arată acum și mai agresiv, dar este mai compactă decât înainte, ajungând la dimensiunile tipice unui model de 250 cmc. Motorul de 400 cmc are doi cilindri și opt supape, respectă normele Euro 4 și dezvoltă cu 6 CP mai mult decât motorul de 300 cmc, ajungând la 45 CP la 10.000 rpm și încadrându-se astfel în limitele categoriei A2. Discurile de ambreiaj sunt mai mici și forța necesară la maneta de ambreiaj a fost redusă cu 20%. Cadrul-grilă este derivat din cel de pe H2, de la care Ninja 400 împrumută și o mulțime de elemente stilistice, iar motorul este utilizat ca element portant, cu bascula fiind montată direct în blocul motor. Astfel, greutatea a fost ținută sub control, ajungând la 164 kg la gol, cu 8 kg mai puțin decât Ninja 300.


Motobikes

Toby Price a fost cel mai rapid dintre riderii rămași în cursă ieri, într-o primă jumătate a unei etape maraton, între Belen și Fiambala.

DTyCr_3UQAA-J_F.jpg

După cum era de așteptat, riderii care au pierdut mult alaltăieri, după acea rătăcire în grup, au forțat în etapa de ieri și au recuperat timp față de liderul Matthias Walkner.

Toby Price a dominat etapa de la un capăt la altul, dar australianul a fost urmat îndeaproape de Kevin Benavides, care continuă să impresioneze și revine pe locul al doilea la general. La finiș, argentinianul avea un dezavantaj de doar 1 minut și 38 de secunde față de Price.

Al treilea timp i-a revenit lui Antoine Meo, la aproape 5 minute de Benavides. Toți trei au tras tare, știind că nu mai au mult timp să recupereze din ecartul enorm care îi separă de liderul Matthias Walkner după etapa de ieri.

Ricky Brabec a fost al cincilea rider la finiș, la 7 minute și jumătate de lider. Din păcate pentru urmăritori, Matthias Walkner a făcut exact ce trebuia și n-a avut probleme. Austriacul nu a forțat, a avut grijă la navigație și, chiar dacă a deschis traseul, fiind în dezavantaj, a demonstrat încă o dată faptul că este un strateg desăvârșit. Profitând de faptul că ieri s-a dat un start amestecat pentru primele 10 locuri din fiecare categorie și găsindu-se pe traseul cu „Domnul Dakar”, Stephane Peterhansel, care concurează pentru Peugeot la categoria auto, Walkner s-a ținut după francez, știind că Peterhansel nu se rătăcește niciodată. După ce s-au depășit reciproc de câteva ori, austriacul de la KTM a decis că nu are rost să forțeze și că e foarte rentabil să stea în spatele lui Peterhansel până la finiș, eliminând o grijă importantă – navigația.

Astfel, Walkner a terminat speciala de 280 km, disputată aproape în întregime pe dune, cu doar 11 minute în urma lui Toby Price.

Astfel, Walkner rămâne pe primul loc la general, cu un avantaj considerabil, de 32 de minute, față de Kevin Benavides, cu Toby Price care urcă pe locul al treilea, la 39 de minute și 17 secunde față de lider. Asta în condițiile în care au mai rămas doar trei etape de disputat, dintre care ultima destul de scurtă. Practic, ceilalți nu prea mai pot câștiga Dakarul, dar Walkner poate să-l piardă (dacă va avea probleme).

Pentru a câștiga, Benavides ar trebui să recupereze, în medie peste 10 minute zilnic față de Walkner, presupunând că ambii ar merge impecabil din punctul de vedere al navigației și nu ar avea căzături serioase sau probleme mecanice. Nu e deloc imposibil, dar va fi foarte greu și argentinianul și Price vor trebui să-și asume riscuri serioase pentru a reuși. Walkner, în schimb, poate merge conservator și să aștepte greșeala adversarilor, strategie care i-a mers de minune până acum.

Joan Barreda a ieșit din luptă la jumătatea specialei de ieri, spaniolul de la Honda hotărând să abandoneze, fiind afectat puternic de accidentarea la genunchi cu care rula de patru zile încoace, plus epuizat fizic și psihic.

Mani Gyenes a terminat etapa de ieri cu al 30-lea timp, ajungând până pe 24 la general.

Aceasta a fost prima parte a unei etape maraton pentru toți riderii, așa că aseară aceștia au lucrat singuri la motociclete, cu sculele pe care le aveau la ei. Așadar, fără schimburi de ulei, fără schimburi de pneuri. Astăzi au parte de o etapă de 723 km, cu o specială lungă și dificilă, de 375 km. Deci ne putem aștepta la ceva abandonuri.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Matthias Walkner este foarte aproape de prima sa victorie în Raliul Dakar, după ce etapa a zecea a adus probleme mari pentru ceilalți cinci favoriți la victorie.

DTsMKcPX4AELfAJ.jpg

Walkner nu are viteza pură a unora dintre adversari (Price, Barreda, Meo), dar este un navigator excelent. Și s-ar putea ca această abilitate să-i fi adus prima victorie în Dakar.

Etapa de ieri a Raliului Dakar începea destul de previzibil, cu Kevin Benavides la conducere. Argentinianul din Salta rula pe teren propriu și era motivat de posibilitatea foarte reală de a obține o primă victorie în raliu. Benavides era cu doar 22 de secunde în urma liderului, Adrien Van Beveren, la începutul etapei.

Riderul echipei de uzină Honda se distanța ușor, așadar, urmărit de Toby Price, la aproximativ 3 minute, și de Joan Barreda, la 5 minute. Cu Van Beveren la peste 7 minute distanță, Benavides ar fi devenit lider la general, cu un avans deloc neglijabil, dacă lucrurile s-ar fi terminat așa.

Dar, undeva după jumătatea specialei, Antoine Meo, cel care deschidea traseul, comite o eroare de navigație, iar Toby Price și Kevin Benavides îl urmează. Cei trei se depărtează mai mult de 10 kilometri de la traseu și pierd enorm de mult timp pentru a reveni.

La puțin timp după aceea, și Barreda se pierde, dar reușește să revină la traseul corect ceva mai repede decât ceilalți trei.

În aceste condiții Van Beveren mergea către o victorie de etapă și devenea marele favorit la victoria finală. Dar, cu doar 3 kilometri înainte de finișul specialei, francezul cade puternic și se accidentează serios. Pentru că piloții de acest nivel din Dakar nu sunt tocmai oameni, ci mai degrabă cyborgi programați să câștige cu orice preț, Van Beveren a încercat să ruleze în continuare, să termine etapa. Asta cu cel puțin o claviculă dreaptă fracturată și un traumatism toracic serios, plus ceva vertebre avariate. După câteva sute de metri, însă, Van Beveren se prăbușește de durere și este evacuat cu un elicopter.

DTtWf4uUMBAwe96.jpg

Probleme mari pentru Toby Price, care este la 50 de minute față Walkner în clasamentul general.

Și astfel Matthias Walkner, după o etapă fără greșeală, câștigă speciala, cu 11 minute avantaj față de Pablo Quintanilla și cu 16 minute mai rapid decât al treilea clasat, Gerard Farres Guell. Dintre ceilalți favoriți, cel mai bine clasat este Barreda, al 15-lea, la peste 38 de minute în urma austriacului de la KTM. Benavides termină al 18-lea, cu peste 47 de minute handicap, cu Price pe 19, la peste 49 de minute.

Astfel, Walkner devine lider la general cu un avantaj foarte confortabil, de peste 39 de minute, față de următorul clasat, Joan Barreda. Benavides este al treilea, la 41 de minute și Gerard Farres al patrulea, la 47 de minute.

DTsE8ELXkAIIoBR.jpg

Van Beveren părăsește raliul după o accidentare serioasă. Francezul a încercat să continue, dar era imposibil.

Acum două zile, într-o analiză a situației din Dakar, spuneam că Walkner nu va avea nicio șansă dacă duelul se va da pe viteză pură. Dar iată că realitatea ne demonstrează încă o dată că viteza nu este neapărat cel mai important lucru la Dakar. Cel mai important este să fii rapid și să nu faci greșeli. Lucru care lui Walkner îi reușește de minute. Acum, austriacul trebuie să meargă cât mai conservator în cele trei etape rămase. Victoria nu este asigurată, nici pe departe, dar șansele sunt mari.

Iar adversarii lui Walkner, mai ales Barreda, vor forța puternic pe final, căci ecartul de aproximativ 40 de minute este greu de recuperat, dar nu imposibil.

Mani Gyenes a încheiat o etapă dificilă ieri pe locul 30, avansând până pe 25 la general.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

John-McGuinness.jpg

După ce a confirmat despărțirea de Honda Racing începând cu 2018, John McGuinness a precizat că-și păstrează opțiunile deschise pentru sezonul 2018, în special pentru Isle of Man TT.

Veteranul britanic de 45 de ani, câștigător al 23 de titluri în legendara cursă Isle of Man TT, nu negat negocierile cu mai mulți constructori pentru sezonul 2018, dar a ținut să precizeze că totul depinde de starea sa de sănătate și viteza de recuperare după accidentarea de anul trecut. În iulie 2017, în urma unei erori apărute în ECU-ul motocicletei sale la North West 200, John McGuinness a suferit un accident în urma căruia și-a fracturat gamba piciorului drept.

În timp ce McGuinness a discutat cu echipele TAS BMW, Kawasaki, Norton, a luat în calcul dezvoltarea unei motociclete proprii sau parcurgerea Isle of Man TT cu o motocicletă electrică furnizată de Mugen, Honda Racing a semnat cu piloții Ian Hutchinson și Lee Johnston pentru 2018.


Motobikes
Ducati-MotoGP-2018-3.jpg

În compania celor doi piloți ai echipei Ducati, Andrea Dovizioso și Jorge Lorenzo, constructorul italian a prezentat la sediul din Borgo Panigale motocicleta pentru sezonul 2018 din MotoGP.

Finalul sezonului 2017, care l-a propulsat pe Dovi pe treapta a doua a clasamentului mondial, i-a motivat pe inginerii din Peninsulă să lucreze intens la dezvoltarea Desmosedici GP pentru 2018. Modificările de ordin tehnic sunt discrete, dar importante, conform declarațiilor de la prezentarea oficială a monopostului. În același timp, Ducati a renunțat la schema cromatică tradițională în defavoarea unei combinații între culorile roșu și gri.

Cuvintele de ordine pentru dezvoltarea Desmosedici GP 2018 au fost „Evoluție, nu revoluție”, a precizat Luigi Dall’Igna, șeful operațiunilor Ducati Corse. Claudio Domenicali, CEO-ul Ducati Motor Holding, s-a arătat foarte încântat de faptul că Ducati va pune la dispoziția clienților, prin intermediul noului Panigale V4, cele mai performante tehnologii dezvoltate de italieni în programul de curse.

Agresivul pachet aerodinamic nu descrie forma finală a motocicletei, întrucât echipa italiană va testa intens noi soluții aerodinamice pe circuitul de la Sepang, în Malaezia, între 28 și 30 ianuarie.

Sezonul 2018 din MotoGP va debuta pe data de 18 martie, în Qatar. Acesta va număra nu mai puțin de 19 etape în care cei mai buni piloți ai clasei regină se vor duela pentru supremația pe două roți.


Motobikes

Organizatorii Raliului Dakar au decis aseară să anuleze etapa de astăzi, Tupiza-Salta, cea prin care se făcea trecerea raliului pe pământ argentinian. Motivul? Vremea nefavorabilă. Cu ploile intense din ultimele zile, mai multe rute amenințau să devină impracticabile și siguranța întregului convoi era pusă în pericol.

DThHFvTXkAIgXhG.jpg

Antoine Meo, chiar și de pe șase la general, este unul dintre favoriții la victorie.

Astfel, majoritatea alaiului reprezentat de concurenți, echipe, organizatori și jurnaliști s-au mutat încă de aseară în Salta, orașul argentinian de unde se va porni mâine dimineață în a zecea etapă, Salta-Belen, cu o lungime totală de 424 km și o probă specială de 373 km.

Ultimele etape disputate în Bolivia i-au solicitat intens pe concurenți, căci s-a alergat la altitudini între 3.200 și 4.500 de metri, cu multe zone rapide, dar și cu secțiuni tehnice complexe, pline de acele tufișuri de „camel grass” foarte înșelătoare.

Situația la general în categoria moto este extrem de strânsă, căci primii șase piloți sunt despărțiți de mai puțin de 10 minute, iar ecartul dintre primii doi clasați, Adrien Van Beveren și Kevin Benavides, este de doar 22 de secunde.

DThC3hmWAAALFge.jpg

Adrien Van Beveren are un loc șase și un loc patru la activ în Dakar. Urmează victorie sau doar podium?

Argentinianul Kevin Benavides începe aceste ultime patru etape ale raliului cu o șansă cât se poate de reală la victorie, pentru că este chiar din Salta și urmează să pornească la atac în niște zone foarte familiare, unde se antrenează frecvent. În plus, Benavides nu a avut probleme serioase până acum, nu s-a accidentat și nu a forțat prea mult, menajându-și bine motocicleta. Deși este foarte tânăr pentru rally-raid (a împlinit 29 de ani acum șase zile, în plin raliu), riderul din Salta e foarte calculat și nu forțează cu orice preț pentru victorii de specială. Stilul său este la polul opus față de al coechipierului său, Joan Barreda, care și-a făcut un obicei din a-și spulbera concurența pe câteva etape la fiecare ediție a raliului, doar pentru a-și arunca speranțele la gunoi ulterior, fie din cauza avariilor la motocicletă sau a penalizărilor zdravene.

DTkDt1gVoAInK4p.jpg

Toby Price sperie o turmă de lame pe traseu. Australianul pare că s-a abținut să forțeze până acum.

Barreda a confirmat din nou că nu și-a schimbat stilul. Alaltăieri, în etapa a șaptea, avea un avantaj de 5 minute față de Van Beveren și de 10 minute față de restul lumii, dar continua să forțeze. În ultima treime a specialei a ieșit de pe traseu și a căzut cu motocicleta peste el, lovindu-se grav la genunchi. Spre norocul lui, n-a fost atât de grav încât să nu poată continua și a câștigat până la urmă etapa, dar ieri a pierdut 12 minute față de lider și accidentarea amenință să-l coste, din nou, victoria în Dakar. Spaniolul este, de departe, riderul cu cele mai multe victorii de etapă dintre cei care nu au câștigat niciodată raliul, câștigând nu mai puțin de 21 de etape în carieră.

DTgLqvXXUAAmszB.jpg

Figura resemnării. Xavier de Soultrait se accidentează serios și abandonează.

Adrien Van Beveren merită și el laude din plin. Francezul, un specialist al curselor pe nisip, este de trei ori câștigător al Enduropale du Touquet (dintre care o dată la două săptămâni după revenirea din primul său Dakar). „Le Petit Prince du Sable” (Micul Prinț al Nisipului), cum îi spun conaționalii săi, este abia la a treia participare în Dakar, dar are deja un loc 6 și un loc 4 la activ. Și el a dovedit la această ediție că este un foarte bun strateg. Nu s-a grăbit prea tare, nu a vrut să câștige speciale una după alta, dar a reușit să se mențină în top cu un minimum de efort și de riscuri. Francezul ar fi unul dintre cei mai tineri câștigători ai raliului, la doar 27 de ani (împliniți cu două zile înainte de startul de anul acesta).

Doi rideri care au arătat și ei o strategie impecabilă au fost colegii de cameră Antoine Meo și Toby Price. Aceștia dorm în același motorhome la această ediție a raliului și se înțeleg foarte bine, se pare. Când Meo câștiga prima specială din Bolivia, îi lansa glume lui Price, cu care s-a luptat pentru victorie până spre final. „Am văzut că plouă și e urât, cu bălți multe, și am zis să trag, că «Regele Nisipului» din Australia n-are cum să mă prindă.”, declara Meo râzând, arătând către Price, care stătea lângă el. Apoi, după etapa de ieri, Meo, tot foarte relaxat și bine dispus, spunea: „Eram cot la cot cu Ricky (Brabec n.r.), dar spre final ploua tare și era mult noroi. Mi-am zis că un puști din California n-are cum să mă bată pe noroi.” Price și Meo sunt pe locurile patru, respectiv șase, dar au șanse reale să câștige, căci în ultimele etape câștigă ușor timp față de lideri.

DTkrVIzWkAEj3b9.jpg

Laia Sanz – un fenomen al naturii. Și un zâmbet surprinzător de feminin și de delicat, pentru o persoană dură ca diamantul.

Matthias Walkner este și el un foarte bun strateg, dar nu a strălucit niciodată prin viteza pură. Într-un interviu de acum câțiva ani chiar se declara uimit de viteza lui Toby Price și de stilul relaxat al australianului. Dar, prin consecvență și strategie, Walkner este al treilea la general, la doar șase minute și jumătate de lider. Dacă bătălia se va de la final pe viteză pură între Walkner, pe de o parte, și un rider precum Price, Meo, Barreda sau Van Beveren pe cealaltă, austriacul nu are multe șanse la victorie, atâta timp cât adversarul nu greșește. Dar la Dakar e foarte ușor să greșești.

Cel mai bine clasat debutant în acest moment este fostul motocrosist Jonathan Barragan, care rulează pentru Gas Gas Motorsport, în poziția a 13-a, la o oră și jumătate de lider. Laia Sanz, care termina speciala-mamut de ieri cu al nouălea timp, este pe 14 la general. Uluitoarea spanioloaică continuă să impresioneze atât prin viteză pură, cât și prin tehnică și consecvență. De rezistența fizică ce să mai spunem? Doamnelor și domnișoarelor motocicliste, când vreun mascul feroce se mai dă cocoș într-o discuție la bar, insinuând că el este alfa și omega motociclismului și voi, doar niște biete femele care nu știu ce fac, băgați repede o căutare pe Youtube cu Laia Sanz. Să-l liniștiți un pic.

DAK18_MAni-prin-asa-numita-iarba-a-camil

Mani prin „Iarba Cămilelor” © RallyZone – Edoardo Bauer

Mani Gyenes continuă să suporte eroic răceala care îl deranjează de patru etape încoace și a avansat până pe locul 27 la general. Nu e rezultatul pe care și l-ar fi dorit sătmăreanul nostru, care are un loc 14 la activ, dar în condițiile dificile de până acum, cu surprinzător de puține abandonuri la vârf, se putea și mai rău. Chiar și așa, Mani este în fața unui multiplu campion mondial de enduro, precum Ivan Cervantes. Doar 21 de minute îl despart pe Mani de ocupantul locului 25.

Că tot a venit vorba de abandonuri, încă un nume răsunător care a părăsit ieri competiția este Xavier de Soultrait. Francezul s-a accidentat foarte tare la cot și la genunchi și este nevoit să abandoneze.

Categoria #OriginalByMotul (fosta Malle Moto) este condusă de legendarul Olivier Pain (locul 36 la general), urmat de carismaticul britanic Lyndon Poskitt (41 la general). De altfel, puteți urmări în fiecare zi pe YouTube și pe Facebook evoluția lui Lyndon, care are o echipă media după el și difuzează în fiecare zi un rezumat de 10 minute al etapei anterioare.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

brudelli-leansters_827x510_71515064674.j

La două luni după lansarea modelului Niken, Yamaha continuă să lucreze în secret la dezvoltarea gamei de motociclete cu trei roți. Cea mai recentă mișcare în acest sens a fost achiziționarea patentului pentru modelul Leanster de la compania norvegiană Brudeli.

Asemenea niponului Niken, Brudeli Leanster permite unghiuri de înclinare de până la 45 de grade. Platforma tehnică a modelului norvegian este un KTM 690 Supermoto, componentele preluate de la acesta fiind motorul, transmisia, bascula, roata spate, șaua și farul. Suspensia față, dezvoltată de Brudeli, este 100% mecanică, având ca unic scop atingerea unui nou nivel de stabilitate și sportivitate. Rămâne de văzut daca Yamaha va păstra conceptul tehnic și va înlocui componentele preluate de la KTM sau va folosi patentul ca punct de plecare pentru dezvoltarea viitoarelor modele, având în vedere experiența Brudeli cu Leanster pe suprafețe non-asfaltice.

Compania Brudeli a fost înființată în 2001, iar în vara aceluiași an a început dezvoltarea prototipului 625L, bazat pe ATV-ul Polaris Trail Blazer. Acesta a intrat în faza de testare și omologare în 2003, iar în toamna anului 2005 a fost prezentat publicului în cadrul salonului moto EICMA. Leanster (Brudeli 654L) ca model de serie a fost prezentat în Octombrie 2008 la Intermot, fiind omologat pentru toate piețele europene. Acesta cântarea 238 kilograme, iar prețul era estimat la 30.000 de dolari.


Motobikes

Antoine Meo, pilot de uzină KTM, a fost cel mai rapid în etapa-monstru de astăzi, în care speciala a avut o lungime de aproape 500 km.

DTf5EuPWAAAFTCk.jpg

Francezul de la KTM s-a luptat îndeaproape cu Ricky Brabec (Monster Energy Honda) în ultima jumătate a specialei de mare altitudine dintre Uyuni și Tupiza. Americanul era în fața lui Meo la câteva secunde în ultimele waypoint-uri, dar francezul supranumit „Aligatorul” a tras tare pe final și și-a creat un avantaj de peste un minut față de Brabec.

Al treilea clasat a fost, din nou, Toby Price, colegul de cameră al lui Meo la această ediție a Dakarului. Australianul a venit la 2 minute și 45 de secunde de Meo, cu Kevin Benavides al patrulea, la aproape 6 minute de lider.

Marele perdant al acestei etape a fost Pablo Quintanilla, care și-a avariat Husqvarna în urma unei căzături nu foarte grave, chilianul pierzând peste o oră cu remedierea defecțiunii și terminând pe locul 35 la general.

Adrien Van Beveren, liderul la general, a terminat al șaptelea, la 8 minute și 44 de secunde de Meo.

DTf-8MqW0AEym27.jpg

Joan Barreda, al cărui genunchi se pare că nu a fost avariat iremediabil după căzătura de ieri, a terminat cu al optulea timp, fiind dezavantajat atât de accidentare, cât și de faptul că a fost nevoit să deschidă speciala și să navigheze de unul singur, ajutându-i în același timp pe cei lansați în spatele său. În aceste condiții, dezavantajul de doar 12 minute față de Meo se poate considera un rezultat excelent pentru catalanul de la Honda, care rămâne în cărți pentru victoria finală.

Slovacul Stefan Svitko este cel mai bine clasat pilot privat, cu al cincilea timp, la mai puțin de 7 minute de Meo. Laia Sanz a avut un parcurs excelent în această etapă, terminând cu al nouălea timp, în fața multor enduriști și motocrosiști de nivel mondial, precum Johnny Aubert, Oriol Mena, Andrew Short, Jonathan Barragan sau Alessandro Botturi.

Mani Gyenes a mers destul de bine în această etapă, deși în ziua de odihnă încă era afectat de o răceală care i-a încurcat socotelile, mai ales în ceea ce privește respirația la altitudini mari și temperaturi scăzute. Românul a terminat cu al 30-lea timp, ajungând astfel până pe locul 27 la general.

DTfpwuZX0AAthu3.jpg

În clasamentul general, Quintanilla scade foarte mult, ajungând până pe 12 și pierzând, practic, aproape orice șansă la victorie. În față situația este mai strânsă decât oricând. Adrien Van Beveren este în continuare lider, dar are un avantaj de doar 22 de secunde față de Kevin Benavides, cu Matthias Walkner al treilea, la aproape 7 minute de francez. Toby Price este al patrulea, la mai puțin de 8 minute de lider, Barreda pe cinci, la doar 26 de secunde de Price, iar Meo pe șase, la încă un minut și 55 de secunde de spaniol. Oricare dintre aceștia șase poate câștiga, la cum stau lucrurile în acest moment.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Joan Barreda a reușit încă un tur de forță, dominând a șaptea etapă a Raliului Dakar de la un capăt la celălalt. Astfel, spaniolul de la echipa de uzină Honda ajunge până pe locul trei la general. Dar lucrurile nu stau tocmai roz pentru el, căci s-a rănit la genunchi în urma unei căzături.

DTajrY1WkAAQ6tI.jpg

Astăzi, piloții au avut o zi dificilă, cu cea mai lungă specială de până acum, desfășurată în întregime la altitudini mari, între La Paz și Uyuni. Riderii au avut de parcurs o etapă de legătură de 302 km, apoi au luat startul într-o specială de 425 km în condiții nu tocmai propice, pe ploaie și frig. La asta adăugăm și faptul că primele motociclete au luat startul la 4 dimineața.

În această seară, la Uyuni, riderii se vor ocupa singuri de motociclete, căci nu vor avea alături echipele de asistență, fiind vorba de o etapă maraton.

Antoine Meo a deschis traseul, în postura de câștigător al etapei anterioare, dar, cum era de așteptat, a plătit prețul pentru asta. Francezul a fost nevoit să navigheze singur, fără urme după care să se orienteze, și a terminat cu al nouălea timp, la aproape 13 minute de lider.

Joan Barreda a luat un start fulminant și la primul waypoint avea deja un avantaj de 47 de secunde față de următorul clasat. Catalanul a continuat marșul de-a lungul întregii speciale, slăbind ușor ritmul în ultima treime. Asta pentru că, pe la kilometrul 300, Barreda a ieșit de pe traseu și a luat o trântă zdravănă, în urma căreia s-a rănit la genunchi. Chiar și așa, Barreda a terminat la aproape 3 minute de următorul clasat, francezul Adrien Van Beveren, care, în urma prestației de astăzi, revine la conducerea clasamentului general. Kevin Benavides, care a fost lider la general preț de două zile, a terminat al treilea speciala, dar cu un dezavantaj destul de mare, de peste 8 minute față de Barreda și peste 5 minute față de Van Beveren.

DTa5XguWAAEvbQo.jpg

Toby Price s-a clasat al patrulea, la aproape 9 minute de Barreda, urmat de Pablo Quintanilla, la încă 10 secunde. Slovacul Stefan Svitko, autorul unui podium acum doi ani, a avut o zi foarte bună, terminând al șaptelea.

Un alt rider care continuă să surprindă este fostul motocrosist Jonathan Barragan. Acesta este la primul său Dakar și a terminat această specială cu al 11-lea timp, fiind pe locul 17 la general.

Van Beveren conduce, așadar, după șapte etape disputate, cu un avantaj de 3 minute și 14 secunde față de Kevin Benavides și de aproape 5 minute față de Joan Barreda, care a recuperat enorm după pierderile serioase suferite în etapa a treia. Cel mai bine clasat pilot KTM este în continuare austriacul Matthias Walkner, la 8 minute și 18 secunde de Van Beveren, urmat de coechipierul său australian, Toby Price, la peste 13 minute și jumătate.

Joan Barreda s-ar putea să nu mai continue, căci părea destul de convins că genunchiul său este distrus. Când a ajuns la finiș a declarat că nu poate pune piciorul jos și simte genunchiul foarte dureros și instabil. Se pare că spaniolul nu prea învață din greșelile trecutului, căci aceasta n-ar fi prima dată când pierde un raliu din motiv de forjă excesivă și precauție insuficientă.

Al nostru Mani Gyenes a terminat speciala cu al 30-lea timp, în fața unor nume importante, cum ar fi australianul Rodney Faggoter, pilot de uzină Yamaha.

Mâine, riderii vor avea de înfruntat cea mai lungă specială a întregului raliu, pe secțiunea dintre Uyuni și Tupiza, cu o lungime de 498 km.

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Sătmăreanul nostru preferat este pe locul 30 în clasamentul general, în ziua de odihnă a Raliului Dakar, după șase etape deloc ușoare.

DAK18_EDO7470_rid.jpg

Mani Gyenes pe plajele peruviene. © RallyZone – Edoardo Bauer

Mani Gyenes este pilotul român cu cel mai impresionant palmares în Raliul Dakar și anul acesta se află la a opta participare în cel mai lung și dificil raliul din lume. Sătmăreanul în vârstă de 33 de ani a avut parte de un debut destul de dificil în ediția de anul acesta, căci prima parte a raliului s-a desfășurat pe dunele imense ale deșertului Atacama, cel mai arid din lume.

Mani nu mai alergase în acest deșert de la ediția din 2012 a raliului și nu mai concurase pe dune înalte din 2016, când a avut parte de așa ceva în pentru câțiva kilometri în Raliul Marocului.

DAK18_EBR2965_rid.jpg

© RallyZone – Edoardo Bauer

În plus, stilul lui Mani este foarte calm și calculat, pilotul român nefiind genul care se avântă cu capul înainte, ceea ce i-a și adus șase finișuri în Raliul Dakar și un singur abandon până acum.

Așa că Mani a pornit lejer, fiind după locul 40 în prima zi, cu o specială foarte scurtă, apoi, în a doua zi, după o specială complicată de 267 km, a ajuns pe 35 la general.

Despre zilele a treia și a patra ne povestește chiar Mani:

„A treia zi a fost una destul de lungă (296 km de probă specială). Traseul a fost mai rapid decât cel din ziua a doua (cam 40 -50% a fost la fel ca cel din etapa a doua, doar că l-am parcurs în sens invers). Nu am putut să îmi măresc ritmul, am terminat pe 35, dar asta și pentru că am pierdut timp cu găsirea unui waypoint (punct GPS). A trebuit să mă întorc cam un km, pentru că, deși am fost aproape de el, nu s-a marcat și, ca să evit o penalizare, am revenit în zonă. Apoi m-au ajuns din urmă trei concurenți și am mers împreună cei 100 de km, câți mai erau până la finiș. În dune a fost destul de dificil pentru că a început să se încălzească și nisipul s-a făcut foarte fin.

26231442_1793183840714410_48973888632618

În etapa a patra am avut cea mai lungă probă specială de până acum. Au fost 330 de km pe un teren cu un nisip foarte variat si 100 din acești km i-am facut în dune, unele la altitudini de peste 2.000 de metri. Startul a fost unul diferit (Marc Coma a vrut sa reediteze starturile care se făceau pe malul Oceanului Atlantic în ultimele etape ale edțtiilor din raliu care se terminau lângă Lacul Roz, din Dakar, Senegal). Am pornit de pe malul Pacificului aliniați în rânduri de câte 15 motocicliști, eu am plecat de pe a treia linie. A fost un start bun pentru că am pornit primul de pe linia mea și am reușit să nu stau în praful celorlalți concurenți. La km 180 al probei am lovit cu pinionul o piatră, însă nu s-a rupt lanțul și am putut continua.”

În a cincea etapă, San Juan de Marcona – Arequipa, Mani avea să aibă ceva probleme, după o căzătură destul de zdravănă, care l-a făcut să piardă ceva timp și care i-a dislocat puțin derulatorul de roadbook. Apoi, sătmăreanul nu a mai avut un ritm așa bun cum ar fi sperat, dar a reușit să ajungă cu bine la finiș, după o zi în care a stat 13 ore pe motocicletă, timp în care a parcurs peste 800 km.

26229326_1696356270423673_16591907730127

Omul trage ce trage la Dakar, dar se mai și odihnește.

Astfel, Mani pleacă cu bine din deșertul Atacama, o zonă foarte dificilă, care a făcut victime notabile în prima săptămâna, printre care cel mai renumit nume ar fi cel al lui Sam Sunderland, câștigătorul de anul trecut.

În etapa a șasea, disputată în mare parte la altitudini mari, pe frig și umezeală, Mani a terminat cu al 31-lea timp și a ajuns astfel pe 30 în clasamentul general, dar următorii clasați sunt la doar câteva minute în fața românului.

Mai sunt opt etape până la finalul Raliului Dakar și al nostru Mani Gyenes își va arăta punctele forte spre final, când mulți dintre concurenți cedează într-un fel sau altul. Noi îi ținem pumnii și îl așteptăm acasă, să ne povestească!

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Harley-Davidson-Forty-Eight.jpg

Sperând că o astfel de mișcare va trece cât mai rapid pe sub radarul media, constructorul american de motocicleta a înregistrat trei denumiri noi de motociclete cu puțin timp înaintea Crăciunului: Bronx, 48X și Pan America.

Putem doar specula unde în gama Harley-Davidson se vor plasa aceste modele, întrucât patentul depus în State are o valabilitate de 36 de luni, după care denumirile vor fi disponibile în cazul în care nu vor fi folosite. Având în vedere refuzul oficialilor de peste Ocean de a comenta această mișcare pentru MCN, bănuim că toate cele trei denumiri vor avea un corespondent pe două roți înainte de 2020, când vor intra în vigoare normele de poluare Euro5 pentru motociclete.

După o atentă investigare a gamei Harley, jurnaliștii britanici au concluzionat că toate cele trei denumiri vor intra în gama Sportster, rămasă în urmă după update-ul major pentru motocicletele din clasele Touring și Softail și atacată puternic de concurenți precum Indian Scout Bobber sau Triumph Bobber Black.

Având în vedere trecerea la Euro5 în ianuarie 2020, este lesne de înțeles că toate cele trei modele de mai sus vor beneficia de un motor considerabil îmbunătățit, cel mai probabil cu patru supape pe cilindru (motorul Milwaukee-Eight a adoptat deja această soluție tehnică). 48X va fi astfel un Forty-Eight îmbunătățit, cu motor, frâne, suspensii și electronică nouă. După cum sugerează numele, Bronx ar urma să fie modelul dedicat mediului urban, iar Pan America ar fi varianta touring a viitoarei familii Sportster.

Dacă analiza MCN va reflecta atât de fidel realitatea vom afla cel mai probabil în decursul anului 2019. Până atunci, ne vom bucura în 2018 de modelele aniversare Harley-Davidson 115th Anniversary.


Motobikes

În a șasea zi a Raliului Dakar, Antoine Meo și Toby Price și-au declarat pretențiile de a câștiga raliul, ambii atacând puternic. Meo a avut câștig de cauză, dar Price a terminat la 30 de secunde de francez.

DTSLqiCUMAAMef0.jpg

Antoine Meo în plin avânt.

Kevin Benavides devine noul lider la general după o etapă foarte disputată. Cea de-a șasea zi a Dakarului i-a dus pe rideri de la Arequipa, în Peru, până în capitala Boliviei, La Paz. În total, piloții au avut de parcurs 760 km, dintre care 313 de probă specială, împărțită între două sectoare cronometrate. Condițiile de vizibilitate foarte slabe din primul sector cronometrat i-au determinat pe organizatori să neutralizeze această secțiune, rămânând astfel o specială relativ scurtă, de 192 km.

Condițiile de deplasare au fost cu totul altele decât în deșertul peruvian. Riderii au avut parte de frig, altitudini mari (prima secțiune includea o trecere la 4.700 m) și drumuri pline de bălți imense și de noroi.

DTT4jFrU0AA1SD-.jpg

Toby Price la finalul zilei a șasea.

Acesta a fost momentul în care, după cum anticipam, Antoine Meo și Toby Price, care se menținuseră la aproximativ 10-12 minute de lider în ultimele zile, au ales să atace. Cei doi rideri Red Bull KTM Factory sunt și colegi de motorhome în bivuac, de altfel, și au palmaresuri impresionante. Price este un specialist al curselor în deșert, având o victorie în Dakar la activ, în 2016, iar Meo este cvintuplu campion mondial la enduro, un tip foarte rapid și calculat, care a fost aproape de victorie și în curse de anduranță pe plajă, cum este Le Touquet.

Price conducea ostilitățile cu un mic avantaj până în ultimii 30 de kilometri ai specialei, când Meo a început să forțeze. Acesta a terminat speciala cu un avantaj de exact 30 de secunde atât față de Price, cât și de Benavides, australianul și argentinianul terminând cu exact același timp. Adrien Van Beveren a terminat al optulea, cu aproape 3 minute și jumătate în urma lui Meo și pierde astfel șefia clasamentului general, preluată de Kevin Benavides.

DTSDIUTWAAApti9.jpg

Kevin Benavides (Monster Energy Honda), liderul clasamentului general.

Etapa a șasea a marcat și un rezultat excelent pentru argentinianul Diego Martin Duplessis și pentru spaniolul Daniel Oliveras Carreras. Aceștia au terminat pe locurile 4 și 5, cele mai bune clasări ale fiecăruia într-o etapă de Dakar.

Joan Barreda a terminat etapa pe locul 9, la 3 minute și 30 de secunde de Meo, iar Matthias Walkner a pierdut peste 4 minute, primind și un minut de penalizare. Austriacul a terminat abia al 11-lea. Două minute de penalizare a primit și Xavier de Soultrait, care nu a avut o zi bună, terminând al 16-lea, cu un dezavantaj de peste 5 minute față de lider.

În clasamentul general, Kevin Benavides are un avantaj de aproape 2 minute față de Adrien Van Beveren, iar Matthias Walkner își păstrează deocamdată poziția a treia, la aproape 4 minute de argentinianul de la Honda. Barreda este în continuare al patrulea, la 9 minute și jumătate de lider, dar Toby Price este la doar câteva secunde de Barreda, cu Antoine Meo la încă un minut în urmă.

Astăzi, riderii au parte de o zi de odihnă în capitala Boliviei, dar, cu ecarturi atât de mici între primii opt clasați (Quintanilla este al optulea, la 16 minute și 42 de secunde de lider), tensiunile sunt, fără îndoială, foarte ridicate. Oricare dintre primii opt rideri are șanse serioase la victorie și ziua de odihnă va fi folosită pentru a pregăti cât mai bine asaltul din a doua jumătate a raliului.

Mani Gyenes a mers bine în ziua a șasea, terminând al 31-lea etapa dintre Arequipa și La Paz și ajungând pe 30 în clasamentul general, la doar câteva minute de ocupanții celor trei locuri din fața sa – chilianul Salvatierra, italianul Cerutti și spaniolul Terradellas.

Rezumatul video al celei de-a șasea etape pentru moto și auto:

Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Joan Barreda a reușit un parcurs excelent în a cincea etapă a Raliului Dakar, dominând autoritar toată speciala de 266 km și câștigând peste 10 minute față de cel mai apropiat rival, Matthias Walkner.

DTLverNW4AAqauu.jpg

Riderii au avut de parcurs un total de peste 770 km în a cincea zi a raliului, între San Juan de Marcona și Arequipa – ultima etapă disputată în întregime în Peru.

După problemele de ieri, Joan Barreda avea foarte mult de recuperat, fiind la peste 20 de minute în urma lui Adrien Van Beveren la finalul etapei a patra. Catalanul știa că va trebui să forțeze astăzi și asta a făcut, arătând încă o dată că, atunci când vine vorba de viteză pură, are foarte puțini rivali.

De-a lungul celor 266 km de specială, Barreda s-a distanțat la peste 10 minute de Walkner, peste 12 minute de Kevin Benavides, 13 minute de Antoine Meo și peste 14 minute de Adrien Van Beveren. Toby Price, al șaptelea clasat, a terminat speciala la 15 minute de Barreda.

Unul dintre riderii care au avut de suferit în această etapă este Pablo Quintanilla. Chilianul de la Husqvarna a căzut pe plajă, aproape de startul specialei, terminând speciala abia pe locul 16, la aproape 29 de minute de lider.

DTMOMkiXUAAIB9f.jpg

Astfel, situația la vârf se schimbă. Van Beveren conduce în continuare în clasamentul general, dar cu un avantaj de doar un minut față de Kevin Benavides, acesta fiind urmat de Matthias Walkner, la doar 14 secunde. Barreda urcă până pe locul 4, la doar 7 minute și 33 de secunde de francezul de la Yamaha. Quintanilla cade până pe 9, la 16 minute și 12 secunde de Van Beveren. De remarcat strategia și consecvența riderilor KTM Factory, Toby Price și Antoine Meo, care se mențin la 10-12 minute față de lider, pe pozițiile 6 și 7, gata de atac atunci când va fi nevoie, fără să-și asume mari riscuri sau să facă greșeli. O abordare foarte diferită față de cea a lui Barreda, spre exemplu.

Mani Gyenes a terminat ziua cu al 38-lea timp, rezultat care l-a propulsat încă un loc în clasamentul general. Sătmăreanul este acum pe 28.

Raliul Dakar, pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Sam Sunderland a fost nevoit să abandoneze din poziția de lider al clasamentului general în #Dakar2018, după o aterizare violentă a unei sărituri, care i-a tasat vertebrele și i-a provocat dureri extrem de puternice de spate.

DTHSNqlXcAIYgDV.jpg

Pilotul britanic se afla pe primul loc în clasamentul general, după două victorii de etapă din primele trei disputate. Dar în etapa a patra, cu o rută circulară (start și sosire în San Juan de Marcona, Peru), Sunderland a calculat greșit un salt peste o dună, a aterizat prea puternic și durerile foarte puternice din zona lombară l-au determinat să oprească. Englezul a fost dus la spital și a abandonat astfel cursa, din postura de lider și de învingător al ediției de anul trecut.

În acest context, Adrien Van Beveren, un alt specialist al nisipului, după un start precaut pe plaja din San Juan de Marcona, a forțat odată ajuns la dune, rulând împreună cu coechipierul și conaționalul său, Xavier de Soultrait, și s-a distanțat la conducere, terminând etapa cu un avantaj considerabil, de peste 5 minute față de colegul său de echipă, ocupantul poziției a doua.

DTHayoXWsAAmbcS.jpg

Cel mai bine clasat pilot KTM a fost Matthias Walkner, pe 3, la peste 7 minute de Van Beveren. Austriacul a fost urmat de Pablo Quintanilla și de un Stefan Svitko aflat la cel mai bun rezultat de etapă în această ediție a raliului.

Joan Barreda s-a menținut în top 3 până spre finalul specialei, dar a ajuns abia al nouălea la finiș, cu un dezavantaj de 10 minute față de Van Beveren. Nici Toby Price nu a avut un parcurs grozav, terminând al 14-lea, la peste 13 minute de francez.

În clasamentul general, Van Beveren trece la conducere după a doua victorie de etapă în cariera sa, urmat îndeaproape de Pablo Quintanilla și de Kevin Benavides. Toby Price este al șaselea, la peste 10 minute de lider, Walkner pe 4, la peste 5 minute, iar Barreda pe 13, la 22 de minute.

Mani Gyenes a avut un parcurs foarte bun, terminând al 29-lea această zi dificilă și urcând cu această ocazie până pe 29 în clasamentul general.


Motobikes

Sam Sunderland și-a arătat măiestria în pilotaj pe nisip și a câștigat cu un avantaj considerabil a treia etapă a Raliului Dakar, trecând astfel din nou la conducere în clasamentul general.

DTCQGDlVAAAIA59.jpg

Sam Sunderland pe speciala de 295 km.

Etapa a treia a Raliului Dakar i-a solicitat pe rideri încă de la început, căci prima parte a traseului a fost formată chiar din speciala de peste 250 km pe dune, pornind din Pisco și terminându-se lângă Ica. Apoi concurenții au mai avut de parcurs o etapă de legătură destul de lungă până la San Juan de Marcona.

În aceste condiții (dune imense cu nisip moale, temperaturi ridicate și vânt puternic), Sam Sunderland a arătat din nou că nu degeaba locuiește și se antrenează în Dubai de 10 ani încoace, câștigând nenumărate raliuri în deșert. Britanicul a avut o singură problemă, o ușoară căzătură la coborârea unei dune, în rest a rulat excelent, navigând bine și păstrând o viteză ridicată peste tot.

Până la jumătatea specialei de ieri, se părea că Pablo Quintanilla ar fi putut să câștige, chilianul având un avantaj destul de mare la un moment dat, dar acesta a căzut în clasament până pe 5 la finalul specialei.

Joan Barreda, cel care dominase atât de autoritar a doua zi, a avut o problemă de navigație și s-a rătăcit preț de 30 de kilometri, pierzând peste 27 de minute. O astfel de problemă poate însemna pentru spaniol (încă) un raliu pierdut definitiv. Odată cu Barreda s-au rătăcit și Adrien Van Beveren și Matthias Walkner. Astfel, în speciala de ieri, Barreda a terminat pe 28, Van Beveren pe 17 și Walkner pe 11.

DTDpsDjWAAEswzq.jpg

Kevin Benavides pe Dunes de Ica, în a treia zi.

O zi foarte bună a avut-o argentinianul Kevin Benavides, alergând pentru echipa de uzină Honda, terminând al doilea, la peste 3 minute distanță de Sunderland. Australianul Toby Price, câștigătorul ediției din 2016, începe ușor-ușor să urce în clasament, terminând al treilea ieri, la aproape 3 minute și jumătate distanță de coechipierul său. Price a declarat încă de la începutul raliului că o va lua foarte ușor la început și că abia în a doua jumătate are de gând să tragă și, până acum, se pare că australianul se ține în cărți.

Americanul Ricky Brabec a fost al doilea clasat pilot Honda, pe 4, după un parcurs excelent, iar Antoine Meo, alt pilot de uzină KTM, a terminat pe 8.

În clasamentul general, Sunderland conduce din nou, urmat de Benavides, la 4 minute și 38 de secunde, și de Quintanilla, la exact 5 minute. Price este al patrulea, la 7 minute și 28 de secunde. În urma problemelor de ieri, Walkner a ajuns pe 6, la aproape 9 minute, Van Beveren pe 7, la peste 10 minute, și Barreda pe 14, la aproape 23 de minute de lider.

Mani Gyenes a rulat bine într-o specială dificilă din toate punctele de vedere, terminând ziua cu al 35-lea timp și ajungând astfel până pe 33 în clasamentul general.

Iată și un scurt rezumat video al zilei, la categoriile moto și auto:

Raliul Dakar, pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Emanuel Gyenes, pilotul Autonet Motorcycle Team, angrenat în cea de-a 40-a ediție a Raliului Dakar s-a luptat cu nisipul și temperaturile ridicate ale deșertului Atacama în primele două etape. După ceva dificultăți la început, Mani a început să recupereze și se află momentan pe locul 35 în clasamentul general.

DAK18_EBR1237_rid.jpg

Mani în prima etapă a Raliului Dakar, pe dunele din Atacama. © RallyZone – Edoardo Bauer

#Dakar2018 a debutat sâmbătă, 6 ianuarie, cu startul oficial din capitala peruană Lima, iar prima probă specială, deși a avut doar 31 de km, a fost o “încălzire” dură. Desfășurată 100% pe nisip, pe această primă probă specială s-a dat startul în ordinea inversă a numerelor de concurs. Duminică, 7 ianuarie, a urmat prima etapă adevărată de Dakar, cu 267 km de probă specială într-o buclă în jurul orașului Pisco. Primii 40 de km au fost parcurși printr-un canion, au urmat platouri și dune foarte înalte, o reîntâlnire deloc simplă cu deșertul Atacama, cel mai arid din lume. Mani a concurat în acest deșert ultima dată în 2012 și în dune înalte nu a mai fost din 2016, când în Raliul Marocului au fost incluși câțiva km, așa că această a doua etapă din Dakar 2018 a fost o readaptare.

Inedit la această etapa, Pisco-Pisco, a fost faptul că motocicletele, care în general pornesc primele pe traseu, au luat startul după cei de la categoria Auto, iar rulatul în urmele create de mașini a îngreunat situația.

Emanuel Gyenes #28: „În prima etapă am pierdut ceva timp cu găsirea unui way point (punct GPS), dar acea primă probă specială a fost o încălzire bună. A doua probă a fost una destul de lungă, cu mult nisip, pe traseu am găsit foarte multe mașini răsturnate, împotmolite. Și noi motocicliștii am avut probleme, în unele locuri a trebuit să ieșim ca dintr-o pâlnie din dune. A fost destul de cald și din cauza aceasta nisipul a devenit și mai moale. Mă bucur că după ce s-a mai consumat din carburant și s-a mai ușurat motocicleta am reușit să depășesc destul de mult și să recuperez din pierderea de timp suferită în prima etapă. ”

Astăzi, 8 ianuarie, în cea de a treia etapă se va merge de la Pisco la San Juan de Marcona, fiind programați în total 504 km. Proba specială are 296 de km și abundă în canioane și dune, se merge într-o zonă numită Dunele Ica, loc unde se află unele dintre cele mai înalte dune de pe Terra. Mani pornește pe proba specială la ora României 13:44:00, ora locală 06:44:00.

Tot dunele rămân principala atracție și în etapa de mâine, 9 ianuarie. În bucla San Juan de Marcona se va da startul chiar de pe plajă, urmând să pornească de pe malul Oceanului Pacific câte o linie de 15 motocicliști, iar apoi se va ajunge în cea mai lungă secțiune cu dune inclusă până acum în traseul unei zile din Raliului Dakar. Din cei 330 de km ai celei de-a patra probe speciale, 100 de km vor fi doar cu dune și concurenții vor întâlni o varietate mare de tipuri de nisip și dune cu înălțimi foarte diferite.

Pentru mai multe detalii despre cum decurge aventura singurului concurent român la Dakar 2018, accesaţi pagina de Facebook a lui Mani.

Știri la zi și opinii despre Raliul Dakar, pe MotoBikes, powered by Motul.


Motobikes

Joan Barreda (Monster Energy Honda) a dominat autoritar cea de-a doua etapă a Raliului Dakar, Pisco-Pisco, disputată aproape integral pe dune, hors-piste. Spaniolul și-a deschis astfel calea către prima poziție în clasamentul general.

DS82o-YW4AA9x22.jpg

Etapa a doua, care i-a dus pe concurenți de la Pisco pe un traseu complex, pe dune, cu 90% din rută fiind hors-piste, adică în afara oricărui drum. Etapa a doua a constat în dune enorme și provocări serioase la capitolul navigație, atenuate oarecum de faptul că, în mod atipic, mașinile au luat startul primele, trasând ceva urme în nisip. Dar, cum avea să declare Sam Sunderland, de multe ori aceste urme mai degrabă îi încurcau pe primii rideri care ajungeau la ele, în loc să îi ajute. De altfel, britanicul de la KTM, care a deschis traseul pentru categoria moto, a pierdut șase minute față de lider, clasându-se al șaptelea la finalul zilei.

Dacă, la începutul etapei, Adrien Van Beveren se arăta ca potențial câștigător (deloc surprinzător, având în vedere experiența pe nisip a francezului, supranumit în țara sa „Le Petit Prince du Sable” – Micul Prinț al Nisipului), în a doua jumătate a specialei Joan Barreda a arătat din nou că, atunci când vine vorba de viteză pură pe traseu, el este unul dintre cei mai rapizi piloți care au existat vreodată. Catalanul de la Honda a impus un ritm pe care nu l-a putut susține nimeni altcineva, deși inițial declarase că va începe să tragă tare doar de la ziua a patra sau a cincea încolo.

Desigur, nu viteza îi lipsea lui Barreda, ci constanța de-a lungul raliului. Spaniolul a pierdut șansa la victorie de mai multe ori forțând prea tare și stricând motocicleta, fie în urma unei căzături, fie din pură suprasolicitare. Cu victoria de ieri, catalanul a ajuns la un număr impresionant de victorii de etapă – 20. Doar multipli câștigători ai raliului au acumulat mai multe victorii de etapă decât el la categoria moto – Peterhansel (33), Arcarons (27), Despres (33), Coma (25) și Auriol (24).

În aceste condiții, tânărul Van Beveren se arată un potențial câștigător încă de pe-acum. Francezul nu a forțat în niciuna dintre primele zile, dar a reușit să termine al doilea în fiecare zi, păstrând aceeași poziție și în clasamentul general, la doar 2 minute și jumătate de Barreda.

Cel mai bine clasat pilot KTM în a doua zi a fost Matthias Walkner. Austriacul a pierdut totuși destul de mult, 4 minute și 24 de secunde față de Barreda și un minut și jumătate față de Van Beveren. Michael Metge și Kevin Benavides, pe locurile 4 și 5, completează o imagine de ansamblu foarte bună pentru echipa de uzină Honda, în timp ce chilianul Pablo Quintanilla (Husqvarna) a terminat al șaselea, în fața lui Sam Sunderland. Toby Price a terminat abia al zecelea, la peste șase minute și jumătate de lider.

DS8L_hWW0AAiGd8.jpg

În aceste condiții, Barreda devine lider în clasamentul general, cu un avantaj de două minute și jumătate față de Van Beveren și de 4 minute și 50 de secunde față de al treilea clasat, Matthias Walkner. Sunderland cade până pe locul 4, urmat de Quintanilla și de Xavier de Soultrait.

Al nostru Mani Gyenes a avut o zi destul de bună, terminând speciala cu al 37-lea timp, ceea ce l-a propulsat până pe locul 35 la general, un progres de 13 locuri față de prima zi.

Țineți aproape și urmăriți-ne și pe Facebook pentru știri și articole despre Raliul Dakar, powered by Motul.


Motobikes

Câștigătorul de anul trecut al Raliului Dakar, Sam Sunderland, își declară intențiile cât se poate de clar în prima etapă a raliului de anul acesta, înregistrând cel mai bun timp în prima specială pe dune.

DS4gfB8XkAAUuM9.jpg

Sam Sunderland la urcarea pe una dintre nenumăratele dune ale primei speciale.

„Sundersam”, cum i se mai spune pilotului britanic, a tras tare în speciala scurtă de la finalul primei zile și s-a impus cu o marjă destul de mică, de 33 de secunde, în fața francezului Adrien van Beveren, un specialist al curselor pe nisip, de trei ori câștigător al Enduropale du Touquet. Al treilea timp i-a revenit chilianului Pablo Quintanilla, pilot de uzină Husqvarna, care a terminat speciala la 56 de secunde de Sunderland.

Primul pilot de uzină Honda în clasament a fost Joan Barreda Bort, al patrulea,  la doar o secundă de Quintanilla.

La nivel de echipe, Yamalube Yamaha Official Rally Team este foarte bine reprezentată în top 10, cu Van Beveren pe 2, Xavier de Soultrait pe 5 și argentinianul Franco Caimi pe 7. Red Bull KTM Factory Team stau și ei foarte bine, cu Sundersam pe 1, Matthias Walkner pe 6, și Antoine Meo pe 9.

DS4u8clX4AAr249.jpg

Un parcurs foarte bun și pentru Xavier de Soultrait (echipa de uzină Yamaha), cu al cincilea timp.

Surprinzător este locul 14 obținut de australianul Toby Price, unul dintre marii favoriți la victorie, cu un dezavantaj de 3 minute și 21 de secunde față de coechipierul său britanic.

Deși foarte scurtă, prima specială a raliului nu a fost deloc ușoară, piloții traversând dune imense și având și câteva provocări în materie de navigație.

Mani Gyenes a terminat prima etapă cu al 48-lea timp, la 8 minute și 14 secunde de câștigător. Mulți rideri au avut o abordare foarte conservatoare în această primă manșă a provocării de două săptămâni. Primele câteva zile ale raliului vor fi foarte dificile și cei care se avântă riscă să piardă mult. Vom reveni cât mai curând cu știri mai detaliate despre parcursul lui Mani.

Raliul Dakar, pe MotoBikes, powered by Motul.


Autentifica-te  
×