E bine să știu că motocicleta e împachetată și că, undeva în următoarele zile, va pleca spre Moscova. Dar problema e că eu încă nu am bilet și mâine dimineață, teoretic, trebuie să părăsesc frumoasa cameră de hostel. Așa că mă trezesc cu noaptea-n cap aproape ca să găsesc soluții. Pe scurt, situația stă astfel. Din Magadan spre Moscova zboară avioane zilnic. Văd că cei de la Vim Avia au zbor chiar în fiecare zi, iar Aeroflotul în combinație cu Rossija o dată la două zile. Problema? Sunt scumpe rău de tot. Eu, ca fraierul, mă gândeam că scap cu 250, hai 300 de euro pe bilet, însă mă tot uit de câteva zile și nu găsesc sub 500 și un pic. De fapt găsesc, găsesc atunci când e zbor Aeroflot, adică doar o dată pe săptămână și… abia săptămâna viitoare. E 190 de euro și oricât de bine mi-ar pica să dau doar atât, mi-e imposibil să mai stau o săptămână în Magadan. Aș vrea, dar nu se poate.

Tocesc site-urile de găsit bilete de avion, nu există o altă variantă, Vim Avia e singura și 510 euro e prețul. Asta e! Intru pe site-ul lor, selectez, îmi pun datele, bag și datele cardului, ultimele trei cifre, pay… canci! Cum, mă? Îmi dau mail cum că tranzacția n-a fost finalizată. Fac asta din nou, bag toate cele necesare, pauză! Nu merge, e groasă! Cobor din pat și mă duc la recepție, la doamna pufoasă. Scriu repede în google translate dacă există vreun birou al unei agenții de turism care să mă ajute cu biletul, tanti e amabilă și caută pe net. Cică e una, îmi dă adresa, ba chiar le dă și un telefon să îi întrebe dacă mă pot ajuta cu treaba asta. Cică pot, dar ei nu prea fac lucrul ăsta, ei organizează doar pentru grupuri. Totuși îmi zice să mă duc, să le explic că sunt într-o situație mai specială, poate cine știe.

E bine, azi decretăm zi de văzut Magadanul. E soare, frumos al naibii, iar agenția pare să aibă birou fix în capătul celălalt de oraș. Deci îl iau la picior. E mișto în Magadan, complet diferit față de tot ce am văzut în Far Eastern Russia, clădirile sunt mai mici, majoritatea diferite de modelul clasic de bloc comunist. E un oraș aerisit, parcă și traficul e mai civilizat, mai înspre partea vest-europeană. Urc pe strada principală și în 30 de minute sunt la biroul de turism. Înăuntru, evident, o blondă frumoasă. Plus vorbitoare de limbă engleză. ”Bună ziua! V-am contactat mai devreme prin intermediul hostelului. Aș vrea să rezerv prin dumneavoastră un bilet de avion spre Moscova, că mie-mi refuză cardul”. Blonda mă invită la biroul colegei ei, o băbuță care nu vorbește limba lui Beckham, și face pe translatora. Evident, totul după ce îmi oferă pe rând apă, ceai, cafea și niște bomboane.

Pare interesată de drumul pe care l-am făcut, mă întreabă despre localitățile de pe Drumul Oaselor, despre ce fac eu prin România, cum mi s-a părut Rusia. E mișto tipa! Și pare să sară peste regulile pe care mi le repetă, cică va face o excepție și îmi va rezerva un singur bilet. Ea mai răspunde la telefoane, dar cică se ocupă băbuța de biletul meu. Îmi ia pașaportul, bagă datele, printează biletul și cică să plătesc. Noroc că-s pe fază și mă uit pe bilet. Nume: Scutariu. Prenume: Roman. Alo, tanti!? Român sunt, dar mă cheamă Cristian. Blonda vede că mă agit, vine și o ceartă pe băbuță, îmi zâmbește frumos și se apucă ea de treabă. Emite alt bilet, îmi ia cardul și își face de cap cu el, mă arde cu 512 euro, deci doi euro peste ce aș fi plătit dacă făceam singur. Superb, mai mult decât acceptabil! Ne salutăm și plec să mănânc, acum că-s rezolvat. Ah, plec doar după ce blonda iese după mine afară și-mi zice să mă duc la autogară să îmi iau bilet pentru autobuzul de aeroport. Cică e mai bine să rezerv, că mâine poate e plin și am pus-o, taxiul e vreo 2000 de ruble, autobuzul e doar 100.

Am să fac și asta, dar înainte merit o masă mișto, chiar dacă am rămas aproape falit. Găsesc cel mai apreciat restaurant de pe Tripadvisor din Magadan și acolo-s în zece minute. E un steakhouse, un lanț care-i prin toată Rusia, dar mișto de tot. Și oarecum ieftin. Arată țiplă în interior, zici că are stele Michelin, aproape că mă simt prost îmbrăcat. Mă ia un chelner, mă conduce la masă și mă presează să aleg nu știu ce friptură de vită, că cică-i blană. Gata, bos! N-am mai mâncat o friptură din ’93, o comand de la voi. Îmi pică apoi fisa că s-ar putea să mănânc cauciuc, nu-i văd pe ruși mari pricepuți în a prepara vită, mai ales că nu prea au. Dar mă înșel. Porția e micuță, e mai gourmet decât de săturat și umplut mațul, dar carnea e bună. Pot s-o tai și cu partea neascuțită a cuțitului, iar de mestecat aproape că nu-i nevoie. Și, spre deosebire de ursăriile cu pretenții din România, medium rare la ăștia chiar e medium rare, pe centru e fâșia roz. Iau și o cafea absolut extraordinară, gen Origo, și revin la plimbarea prin Magadan.

E ziua plecării din orașul în care am visat ani să ajung. Și e prima zi urâtă, stă să plouă și e mai frig decât de obicei. Autobuzul face 40 de minute până la aeroport, un aeroport… Să spunem că îl face pe faimosul Băneasa din București să pară JFK din New York. Se intră prin detectoare de metale, bagajele la fel. Și se intră într-o… hală. O hală care are un magazin mic de suveniruri, o farmacie și o imitație de McDonald’s la care petrec o oră cu un burger îngrozitor. Urmează să zbor cu Vim Avia, o companie despre care nu am găsit multe date pe net, eu fiind pasionat de lucrurile astea. Știu doar că zboară recent cu Boeing 777, avioane pe care le-au cumpărat second-hand din mai multe surse, una dintre ele fiind Emirates. Am verificat datele avionului cu care urmează să plec spre Moscova și e un avion luat recent de la Emirates. Atât de recent încât atunci când calc în el am o ezitare. Boșii de ruși nu s-au mai obosit să-l coafeze și pe interior. Au dat jos vopseaua exterioară cu Emirates, și-au tras Vim Airlines-ul lor cu roz, dar înăuntru e Emirates. Totul! Tapițeria e de la Emirates, monitoarele și soft-ul sistemului de entertainment e de la Emirates, filmele sunt traduse și-n arabă, ce să mai, totul e cu Emirates pe el. Nici nu știu dacă au voie, mai ales cu filmele pe care le folosesc deși probabil că Emirates a plătit pentru dreptul lor de difuzare, dar nu e ca și cum poate cineva să le facă ceva rușilor.

Sunt opt ore de zbor, atât de mare-i Rusia asta. Opt ore și plec la 12:40 din Magadan ca să ajung tot la 12:40, în aceeași zi, la Moscova. La fel ca anul trecut când m-am întors de la Vladivostok, ziua mea va avea 24+8 ore azi. Aterizez pe Domodedovo, prima oară, așa cum am aterizat de fiecare dată când am zburat în Rusia. Nu știu pe unde îi antrenează pe piloții ăștia, dar nenea de pe 777-le de azi a pus avionul jos superb, lin, rușii sunt maeștri la aterizat.

La Moscova sunt deja expert. Mă duc la Aeroexpress, trenul care leagă aeroporturile de oraș, îmi iau bilet de la automat și-s pe drum spre centru. Mi-am luat un hotel bun de data asta, știu că e nasol cu recuperarea diferenței de fus orar, mai ales că acum am de eliminat opt ore, așa că am nevoie de confort. Am avut și noroc cu carul, așa că am plătit doar vreo 45 de euro pe noapte pentru hotelul ăsta care-i într-o zonă minunată a Moscovei, foarte aproape de Piața Roșie. Am de așteptat, estimez eu, vreo 2-3 zile până ajunge Gotze, zile în care nu voi face altceva decât să mănânc junk food și să dorm.

Vezi articolul integral