Zăpadă. Fix asta ne trebuia, pentru că-n rest am avut de toate. Suntem la 4.600 de metri, undeva la nord de La Paz și ne îndreptăm către “Drumul Morții” din Bolivia.

O lăsăm încet ca să nu ne pomenim cu vreo bucurie, ne oprim să ridicăm drona – peisajul îmi amintește de Norvegia, trecem de o barieră ce ne invită la control anti-narcotice – suntem curați – și ajungem la intrarea pe North Yungas Road, cunoscut și drept “Drumul Morții” – “Cel mai periculos drum din lume”. Mă entuziasmez repede. Demult voiam s-ajung aici. Trag motocicleta, fac fotografii, spun ceva la Go Pro și sunt gata de atac. Daniel îmi taie imediat elanul: “hai că nu-i pe-aici”. Cum să nu fie pe-aici, e indicator cât casa. “Îl facem pe urcare, nu pe coborâre. Mi-a zis Tomescu pe unde s-o luăm”. Așadar, îmi mai pun puțin pofta-n cui și-l ascult pe bătrân. Nu degeaba a trecut prin viață și recunosc că-ntotdeauna am preferat să urc, nu să cobor.

Acest North Yungas Road (pentru că există și-un South) pleacă de la 1.200 de metri și urcă până la 4.600 de metri, în 56 de km. Yungas-ul este frontiera dintre pădurea tropicală și Anzi. Așadar, jos ai junglă, sus ai munte, două lumi total diferite.

A fost numit “cel mai periculos drum din lume”. Dar e cel mai periculos, cum și Transfăgărășanul nostru e cel mai frumos. Depinde de unde te uiți. Deocamdată, cele mai periculoase sunt fetele de 15 ani care coboară drumul cu bicicleta. Drumul ăsta e un adevărat punct turistic, plin de bicicliști, care pleacă de la 4.300 și se pun pe băut după ce-ajung la bază, de fericire c-au scăpat. Muzica duduie în cârciumile de azi, iar liceeni rock’n’roll (fetele de 15 ani și prietenii lor) trag dintr-o țigară și beau bere la draft.

Dar nu e cazul să ne umflăm în pene. Pentru că drumul ăsta a luat multe vieți. Acum e o atracție turistică pentru bicicliști, plătești taxă de acces și ai toalete, dar nu demult era singura legătură dintre zona asta și La Paz. Adică ciculau mașini, autobuze, camioane, pe un drum care uneori are doar câțiva metri lățime, fără parapet și cu o prăpastie unde dac-ai alunecat, dus ai fost. În 1983, un camion care transporta 100 de oameni s-a rostogolit în hău. Nimeni n-a scăpat. Iar Death Road face victime și azi: 18 bicicliști au murit pe acest drum, de când a devenit atracție turistică. Viteză prea mare pe coborâre, biciclete cu frâne proaste, neatenție.

Dincolo de istoria mortală, acest drum este o cărare spre paradis. Mai ales la amiază, după ce-au trecut toți bicicliștii și-l poți admira în liniște. Treci pe sub cascade care-ți fac un duș rece, tragi puternic în piept aerul de pădure tropicală, ochiul se bucură când vede acel verde-ud, sănătos, de junglă. Vegetația explodează în jurul tău, iar tu te aprinzi odată cu ea. Circuli pe stânga-așa se merge pe Death Road și simți cum se face frig pe măsură ce urci. Ne oprim și facem multe fotografii. Ridicăm din nou drona. Aveam nevoie de o schimbare de peisaj.

La final, nu-s fericit c-am scăpat, sunt fericit c-am fost.

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro