Tase, unul dintre cei mai mari campioni de motociclism din România, Maestru al Sportului cu peste 100 de victorii, a plecat într-o lume mai bună.

Mi-ar fi plăcut să postez o poveste mai veselă de Paște, dar viața nu este întotdeauna așa cum ți-o dorești.

Am scris despre Tase, prietenul meu, cu ceva timp în urmă, fără să-mi pot închipui că voi ajunge să plâng la căpătâiul lui atât de repede.

O viață de muncă, realizari tehnice care pot face pe oricine să fie mândru, 15 titluri de Campion Național, sute de curse alergate și peste 100 de curse câștigate.

Pentru cei care nu l-au cunoscut sau nu l-au băgat în seamă când l-au întâlnit, vreau să vă puneți o singură întrebare: câți dintre cei care merg azi la curse vor aduna în carieră 100 de curse alergate ? Nu vreau să spun 100 de victorii, câte a avut Tase…

Strungar, frezor, lăcătuș, sudor, armurier, calificări datorită cărora a construit de la zero două dintre motocicletele cu care a câștigat campionate, modest, tăcut, dar mucalit, a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei naționale în vremurile în care România participa regulat la concursuri internaționale cu miză.

Tase se pregătea să iasă la pensie și situația lui ne preocupa pe toți cei care i-am fost aproape. Din păcate nu a apucat pensia și azi dimineață a plecat lăsându-ne singuri.

Rămas bun prieten drag, îți vom simți lipsa !

Povestea lui Tase este postată mai jos.

Poveşti din istoria motociclismului românesc – Tănase Drăghici – Să ne respectăm campionii

Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.

Vezi articolul integral