Mergi la conţinut
  • postări
    523
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    52.860

Triumph Tiger 800 XCa 2018 – Test Ride. Trei zile în Transilvania

Autentifica-te  
pemotoare.ro

225 vizualizări

Există, câteodată, scurte convorbiri telefonice care te fac să îți schimbi planurile organizate cu mult timp înainte. Așa am pățit-o eu cu minivacanța de 1 mai: nimic nu suna mai tentant decât propunerea venită în ultimul moment de-a fi trei zile prin Transilvania cu noul Triumph Tiger 800 XCa, singur, fără direcție sau obiective prestabilite. “I-am făcut RAR-ul, asigurarea, e înmatriculat, te așteaptă”, am auzit în receptor, cuvinte care m-au determinat să îmi arunc geanta de bagaje pe motocicleta personală și să mă îndrept spre sediul MotoBoom din Sebeș. 

Aventura, stare de spirit

Ca om care iubește călătoriile lungi, munții, drumurile neumblate, nopțile la cort pe malul unui pârâu sau al mării, nu puteam să nu fiu atras de categoria “Adventure”. Motocicletele acestei clase au cunoscut o explozie a vânzărior în ultimii ani din mai multe motive, unele întemeiate (abilitatea de a parcurge orice teren, confortul, ș.a.), altele care țin de campaniile inteligente de marketing sau de proiectarea unor dorințe nerealizate. Așa s-a ajuns că avem acum o mare diversitate în categorie, de la cele provenite din dual-sport, la adventure-touring, sport-adventure, “true adventure” sau big-adventure.

Ok, am introdus exemplarul nostru de test în grupă, dar unde mai exact? “Tiger” nu este un nume nou în curtea celor de la Triumph, primul care purta acest nume ieșea pe poarta fabricii din Hinkley în 1937. “Tigrii” moderni se construiesc în trei variante: Tiger 800, Tiger Sport 1050 și Tiger 1200 (disponibil, în curând, la test). Pentru a complica puțin lucrurile, hai să spunem și că mezinul se găsește în mai multe versiuni: XR, XRx, XRx Low, XRt, XCx și XCa. Nu vă speriați, ieșim imediat din confuzie dacă spunem că XCa (cel din test) este cel mai dotat exemplar, pregătit în special pentru drumuri accidentate. Sincer, nici eu nu înțeleg de ce e nevoie de atâtea acronime, din moment ce fiecare dintre acestea poate fi configurat la rândul său după dorință.

16-1-800x532.jpg

Sunt familiarizat cu Tigrii de la Triumph, am mers cu Sport, Explorer, inclusiv 800 XCa 2016, dar cel de anul acesta e mai mult decât un simplu up-date. I-au fost făcute peste 200 de modificări (la cadru și la motor), avem șase moduri de pilotaj și există în catalog peste 50 de accesorii originale care sporesc confortul, siguranța sau capacitatea de a transporta bagaje. Apropo de capacitatea de a transporta bagaje, sunt încântat să văd că, pe lângă cele patru cârlige de ancorare, mânerele pentru pasager au niște proeminențe bine gândite astfel încât chingile elastice să nu culiseze. Așadar, îmi leg geanta, trepiedul și o sticlă cu apă, arunc o privire generală în timp ce las motorul să se încălzească și mă pun în mișcare. Încotro? Hai să vedem ce mai e pe la Roșia Montană, pe Valea Arieșului și să facem câteva incursiuni pe forestiere în Apuseni.

Dotat ca un superbike

O scurtă privire aruncată asupra designului, bordului și butoanelor te face să înțelegi înzestrările cu care vine XCa. Sunt echipamente pe care le găsești și pe un superbike de 200 de cai putere, adică șase moduri de pilotaj, display color cu diagonala de 5 inchi, lumini cu LED atât în față, cât și în spate. După primii kilometri am parte de o surpriză plăcută: parbrizul. Mai exact, modul în care se reglează. Acesta culisează pe înălțime datorită unui sistem simplu și eficient: îl apuci cu mâna de partea superioară, împingi puțin spre față, apoi îl ridici sau îl cobori. Operațiunea poate fi făcută în mers (deși nu este recomandabil), cu condiția să nu ai viteză prea mare, altfel curentul de aer îl presează prea tare în locaș. Există cinci astfel de locașuri. Vrei sportivitate? Îl lași la prima treaptă. Vin ploile, frigul serii sau insectele? Îl ridici imediat la maxim. Parbrizul e completat în lateral și de două deflectoare din același material transparent care protejează umerii. Izolarea în fața elementelor naturii e eficientă, poate chiar prea eficientă dacă prinzi o zi caniculară în trafic, când nu te mai ventilezi deloc. Dar eu nu eram în vreun ambuteiaj urban, ci simțeam răcoarea pădurilor de pini. Scad temperaturile sub 10 ° C? Nu am oprit să îmi pun căptușeala costumului sau o bluză polar, am pornit încălzirea manșoanelor și a șeii, care au schimbat întru totul perspectiva. Da, avem încălzire în șa atât pentru pilot, cât și pentru pasager, iar încălzirea manșoanelor este atât de eficientă, încât ard de la prima treaptă.

11-2-800x565.jpg

Motoarele astea cu trei cilindri sunt o experiență aparte, care m-a bucurat de fiecare dată. Nu ai vibrații, sună seducător, urcă rapid în ture, ai cuplu pe bandă largă. Exemplarul de test e dotat și cu o evacuare finală Arrow, dar din păcate, fiind în rodaj, primii 500 de km trebuie să fiu atent să nu turez peste 5000rpm. Cu toate astea, vreau să vă spun că – pus pe modul de pilotaj Sport – în ultima treaptă, reprizele de la 2000rpm la 5000rpm ale motorului de 800cmc și 95cp nu sunt mai prejos decât cele ale unui sport-tourer de 1000cmc și 143cp (motocicleta mea din ultimele șase sezoane). Adică, în condiții de mers normal, la viteze legale, în trafic, numărul cailor nu e totul și o setare adecvată a curbelor de putere și cuplu pot însemna foarte mult. Pot compara motorul lui Tiger 800 și cu un rival direct, Honda CRF1000L Africa Twin, care are aceeași putere, dar care – în ciuda faptului că vine cu 200cmc în plus – mi s-a părut mai anemică. E drept, eu am testat Africana în varianta DCT, care vine cu câteva kilograme în plus și pe care – pe urcările de pe Transalpina – nu am simțit-o extrem de vivace. Oricum, se poate ca memoria să mă înșele, iar pentru asta, când Tiger-ul va ieși din rodaj (după primii 1600km), intenționăm să realizăm un test comparativ în care vom pune alături de el Africana și noul BMW F850GS.

13-1-800x568.jpg

Cam asta e liga în care joacă XCa, adică “adventure” cu roată pe față de 21”. Roata de 21” (așa cum am și pe motocicleta mea de zi cu zi) e cea care face diferența dintre modelele care vor să pară că sunt gata de aventură și cele chiar pot să facă față condițiilor dificile. Facem o mică paranteză pentru a le explica celor care nu sunt familiarizați cu subiectul, care e povestea cu roata de 21”. Pentru că printre motocicliști sunt și cei care se dau cu biciclete MTB, hai să spunem că e echivalentul unui “twenty niner”, adică trece mai ușor peste denivelări, dar virează mai greu. Sau, dacă schiați, imaginați-vă avantajele unor schiuri mai lungi, cu care nu simți imperfecțiunile pârtiei, dar care nu sunt așa de manevrabile ca unele mai scurte.

9-2-800x320.jpg

Tiger 800 XCa este echipat cu suspensii WP, atât monoamortizorul central, cât și furca având mai multe posibilități de reglaj. Valea Arieșului are un drum superb pentru plimbări cu motocicleta ce mi-a adus aminte de peisajele din Alpii bavarezi, însă asfaltul e plin de petice și gropi. Așa cum vine din fabrică, 800 XCa e setat pentru drumuri bune, o exemplifică atât poziția ghidonului, cât și setările suspensiilor. Anul trecut, când am testat Tiger Explorer XCa, situația s-a rezolvat foarte simplu, pentru că acela are suspensiile reglabile electronic. Apeși un buton și ai rezolvat problema. Nici cu Tiger 800 XCa nu a fost prea greu: jambele furcii au în partea superioară rozete, cea din stânga e pentru comprimare, dreapta e pentru revenire. Deși nu recomand, setările se pot face din mers. În cazul de față, două clicuri spre stânga au fost suficiente pentru ca ghidonul să nu îmi mai tremure pe denivelări.

7-3-800x320.jpg

Fiind un “adventure”, trebuia să vedem Tigrul la treabă și în afara asfaltului. XCa vine echipat cu niște scărițe minunate, late, cu colți care se înfig în talpa cizmelor și care oferă control excelent chiar și atunci când tălpile sunt ude sau pline de noroi. Ghidonul e prins cu înălțător (așa numitul “riser”) chiar din fabrică, dar dacă ai peste 1,75 vei avea nevoie de unul mai înalt.

Se vede că responsabilii cu designul au ținut cont și de părerile celor care merg în off-road: ridicat în scărițe genunchii își găsesc un loc perfect între șa și plăcuțele laterale inscripționate cu cifra capacității cilindrice. De asemenea, forma rezervorului e gândită pentru a-ți pune acolo genunchiul în cazul schimbărilor centrului de greutate. Un singur lucru l-aș fi vrut altfel: ghidonul rotit mai spre față. Așa cum e, în cazul urcărilor abrupte atingi cu antebrațul oglinzile, nici priza manșoanelor nu e tocmai ideală. Însă e o chestiune ce se rezolvă în câteva momente cu o cheie hexagonală. Apropo, sub șa chiar există o trusă de scule ce conține cheile necesare.

15-2-800x532.jpg

Accelerația ride-by-wire s-a dovedit foarte indulgentă cu mișcările involuntare ale încheieturii provocate de gropi. Interesante și foarte utile sunt modurile de pilotaj (Road, Rain, Sport, Off-Road, Off-Road Pro, Rider), fiecare dintre acestea putând fi personalizat în totalitate. Dar înainte de a vorbi despre electronice, hai să mai spun două cuvinte despre comenzi. Deși e pe cablu, ambreiajul este mai delicat decât am întâlnit pe unele motociclete cu ambreiaj hidraulic. Punctul de cuplare se simte perfect, îl controlezi fără efort cu două degete atât în off-road, cât și atunci când ești prins în trafic și te deplasezi din cinci în cinci metri. Pe noul Tiger 800 prima treaptă a fost făcută mai scurtă, favorizând astfel accelerațiile și controlul în off-road la viteze mici.

Frânele de la Brembo, cu sistemul antiblocaj ce se poate dezactiva, sunt foarte sensibile. În modul Road, ABS-ul de pe spate intră mai repede în acțiune decât aș fi preferat, dar pot exista și alte explicații: cu cizmele de cross nu simți perfect pedala, zona unde am încercat eu frânările de urgență (coborârea de la Roșia Montană) avea cam mult nisip, sau pur și simplu, aderența pneurilor Bridgestone Battle Wing.

5-2-800x542.jpg

Aș vrea să vă povestesc despre noul bord, despre ceea ce indică și cum arată, dar ar trebui să facem un articol separat. Pe scurt, e un display TFT color, pe care îl poți seta să iși schimbe luminozitatea automat, cu mai multe teme de a afișa turația, viteza sau treapta de viteză. E o interfață excelentă cu care setezi modurile de pilotaj, controlul tracțiunii, sistemul ABS. Informațiile sunt mai mult decât suficiente și frumusețea lui e chiar periculoasă dacă îți atrage privirea în timp ce conduci. Perfect vizibil atât în razele directe ale soarelui, cât și noaptea, are un unghi ce se poate regla în funcție de înălțimea și preferințele fiecărui pilot.

În loc de concluzii

M-am despărțit de Tigru cu o stângere de inimă și pot pune chiar un pariu: nu există motociclist care să petreacă trei zile alături de el și să nu se atașeze de caracterul său.

Cu o săptămână înainte de acest test am fost la SMAEB. De fiecare dată când merg la un salon moto fac un exercițiu de imaginație. Îmi spun că am câștigat la loto (cu toate că în realitate nu am jucat niciodată) și că am la mine banii pentru a pleca acasă cu o motocicletă expusă. Am încercat să mă entuziasmez lângă fiecare potențială candidată, dar i-am găsit suficiente neajunsuri, astfel încât am plecat decepționat de la Salon. MotoBoom și Triumph nu au fost prezenți acolo. Ce vreau să spun cu asta? Că Tiger 800 XCa chiar mi-a ridicat pulsul. Arată bine, merge bine, e genul meu de motocicletă.

4-3-800x565.jpg

Ce mi-a plăcut:

  • Personalitatea multiplă dată de modurile de pilotaj (Road, Rain, Sport, Off-Road, Off-Road Pro, Rider)
  • Designul modern, curat, proporționat, dar și agresiv. Aspectul nu contează mai mult decât funcționalitatea, dar e bine ca tovarășa de drum să fie o prezență plăcută.
  • Este cel mai capabil Tiger pentru teren accidentat, în special datorită modurilor de pilotaj Off-Road și Off-Road Pro, cu care personalizezi reacțiile accelerației, tracțiunii, frânelor. E polivalent, poți face sport, te poți da tare pe virajele cu asfalt bun, poți face turism, e bun și în oraș unde poziția înaltă și ghidonul lat oferă control.
  • Temperamentul motorului cu trei cilindri. Sunetul și reacțiile lui sunt motive să-l îndrăgești pe Tiger.
  • Consumul. E un “detaliu” demn de luat în considerare. În cei 570km parcurși am avut un consum mediu de 3,75l/100km. E drept că am mers delicat, dar e totuși un tricilindru de 95 de cai și 208kg (la gol).
  • Este foarte distractivă. Plăcerea vine tot de la motor, care dăruiește ceea ce trebuie să transmită o motocicletă: bucurie. Modelele “big-adventure” care au confort, cuplu și seriozitate au uitat să o facă.
  • Dotările. Tiger 800 XCa vine cu aproape tot ce ți-ai putea dori, de la șa și manșoane încălzite, parbriz reglabil, pilot automat, protecții și scut pentru motor, până la modurile de pilotaj avansate. Evacuarea Arrow e bonus.

Ce nu mi-a plăcut:

În general, sunt cam cârcotaș, dar în cazul lui Tiger 800 XCa a trebuit să mă gândesc destul pentru a găsi motive de nemulțumire. Ar fi fost interesant ca Triumph să introducă, măcar ca dotare opțională, cornering ABS în această gamă. Iar scărițele pentru pasager sunt prea scoase în exterior, le atingi cu piciorul când împingi motocicleta călare; nici la cricul central nu ajungi ușor din cauza lor.

Preț model testat: 14.690 euro (TVA inclus).

10-2-800x555.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

  • Conținut Similar

    • De pemotoare.ro

      Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home3/r68963pemo/public_html/wp-content/plugins/revslider/includes/operations.class.php on line 2159
      <?xml version="1.0" encoding="UTF-8"??????>Gear – Pe Motoarehttps://pemotoare.ro Revistă moto online. Motociclism, aventură, călătorii.Wed, 12 Aug 2020 13:42:42 +0000ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=5.4.4Klim Kodiak și Krios Pro. Cum e în mijlocul veriihttps://pemotoare.ro/klim-kodiak-si-krios-pro-cum-e-in-mijlocul-verii/ https://pemotoare.ro/klim-kodiak-si-krios-pro-cum-e-in-mijlocul-verii/#respondWed, 12 Aug 2020 13:42:40 +0000https://pemotoare.ro/?p=31544https://pemotoare.ro/klim-kodiak-si-krios-pro-cum-e-in-mijlocul-verii/feed/0Casca Klim Krios Pro – Primele impresiihttps://pemotoare.ro/casca-klim-krios-pro-primele-impresii/ https://pemotoare.ro/casca-klim-krios-pro-primele-impresii/#commentsFri, 05 Jun 2020 08:00:36 +0000https://pemotoare.ro/?p=31455https://pemotoare.ro/casca-klim-krios-pro-primele-impresii/feed/1Klim Kodiak. Primele impresiihttps://pemotoare.ro/klim-kodiak-primele-impresii/ https://pemotoare.ro/klim-kodiak-primele-impresii/#respondThu, 28 May 2020 07:22:09 +0000https://pemotoare.ro/?p=31431https://pemotoare.ro/klim-kodiak-primele-impresii/feed/0Black Friday. Ce-ați spune de niște căști?https://pemotoare.ro/black-friday-ce-ati-spune-de-niste-casti/ https://pemotoare.ro/black-friday-ce-ati-spune-de-niste-casti/#respondFri, 15 Nov 2019 14:33:48 +0000https://pemotoare.ro/?p=30965https://pemotoare.ro/black-friday-ce-ati-spune-de-niste-casti/feed/0Mi-am pus Termoscud și-am ieșit în vortexul polar ca să văd cum ehttps://pemotoare.ro/mi-am-pus-termoscud-si-am-iesit-in-vortexul-polar-ca-sa-vad-cum-e/ https://pemotoare.ro/mi-am-pus-termoscud-si-am-iesit-in-vortexul-polar-ca-sa-vad-cum-e/#commentsSat, 02 Nov 2019 10:19:07 +0000https://pemotoare.ro/?p=30905https://pemotoare.ro/mi-am-pus-termoscud-si-am-iesit-in-vortexul-polar-ca-sa-vad-cum-e/feed/1Bell SRT Modular – impresii după 2.000 de kmhttps://pemotoare.ro/bell-srt-modular-impresii-dupa-2-000-de-km/ https://pemotoare.ro/bell-srt-modular-impresii-dupa-2-000-de-km/#respondTue, 21 May 2019 07:04:38 +0000https://pemotoare.ro/?p=30282https://pemotoare.ro/bell-srt-modular-impresii-dupa-2-000-de-km/feed/0REV’IT! Offtrack – Unboxing și primul duș recehttps://pemotoare.ro/revit-offtrack-unboxing-si-primul-dus-rece/ https://pemotoare.ro/revit-offtrack-unboxing-si-primul-dus-rece/#respondMon, 20 May 2019 05:47:36 +0000https://pemotoare.ro/?p=30271https://pemotoare.ro/revit-offtrack-unboxing-si-primul-dus-rece/feed/0Anvelope Adventure. Cele mai bune din 2019https://pemotoare.ro/anvelope-adventure-cele-mai-bune-din-2019/ https://pemotoare.ro/anvelope-adventure-cele-mai-bune-din-2019/#respondFri, 08 Mar 2019 10:56:40 +0000https://pemotoare.ro/?p=29990https://pemotoare.ro/anvelope-adventure-cele-mai-bune-din-2019/feed/0Rev’it! Defender Pro GTX – Impresii după tura din Siberiahttps://pemotoare.ro/revit-defender-pro-gtx-impresii-dupa-tura-din-siberia/ https://pemotoare.ro/revit-defender-pro-gtx-impresii-dupa-tura-din-siberia/#respondWed, 20 Feb 2019 11:50:36 +0000https://pemotoare.ro/?p=29932https://pemotoare.ro/revit-defender-pro-gtx-impresii-dupa-tura-din-siberia/feed/0Căști Adventure – Cele mai bune pentru 2019https://pemotoare.ro/casti-adventure-cele-mai-bune-pentru-2019/ https://pemotoare.ro/casti-adventure-cele-mai-bune-pentru-2019/#respondThu, 07 Feb 2019 17:06:14 +0000https://pemotoare.ro/?p=29860https://pemotoare.ro/casti-adventure-cele-mai-bune-pentru-2019/feed/0Sursa
    • De pemotoare.ro
      Recent am dat o tură la 32 de grade cu Kodiakul de la Klim. Și, cu vreo câteva săptămâni în urmă am prins o zi de trafic în oraș, cu vreo 34 de grade. Am fugit cât am putut de repede spre Brașov, dar tot am avut de îndurat. Iată cum a fost. 
      La începutul sezonului, am luat costumul Klim Kodiak și casca Klim Krios Pro de la BMW Motorrad MotoHub, service BMW, cu showroom și magazin de echipamente și accesorii. Am ales Kodiakul pentru că e nou, pentru că are Gore-Tex Laminat și pentru că e “costumul suprem”, ca să citez pe cineva. 
      Iată ce scrie pe etichetă: “Kodiakul a fost creat să facă față unei zile de 400 de mile, pe pasuri montane și pe furtunile specifice unei ture adventure”. Fac o scurtă trimitere la impresiile de la început de sezon, iar acum e cazul să vorbim despre comportamentul costumului în zilele călduroase. Pentru că la ploaie înțeleg că nu există dubii. 
      În oraș, este fix cum te-ai aștepta să fie: oribil. Pentru că în oraș, la 35 de grade, este oribil, orice costum ai avea pe tine, cu excepția (poate) a unei veste pe care-o bagi în apă. Nici măcar costumele din plasă nu fac mare lucru, având în vedere aerul cald care vine de peste tot. Dar sunt convins că nimeni n-are pretenția să-l poarte prin centru, așadar să trecem la touring.
      Klim Kodiak este un costum masiv, dar nu e un costum gros, de iarnă. E de reținut. La mai puțin de 20 de grade trebuie neapărat să iei o bluză sau ceva mai gros. Drept urmare, costumul se comportă bine la temperaturi mari. Aerisirile sunt foarte bine gândite, și te ventilezi chiar și pe motocicletele de adventure, care au de obicei o protecție la vânt foarte bună. Deși ai protecții hard, solide, deși ai tot felul de ramforsări, deși îți dă feelingul de cavaler teuton, materialul respiră. 
      Geaca are două orificii de ventilație la piept, două laterale, două la spate, și câte patru pe fiecare braț. Pantalonii au patru ventilații, tot pe lateral, în locul unde e cel mai probabil să ajungă ceva aer.
      Nu mi s-a întâmplat încă anul ăsta, dar am mers cu motorul și la temperaturi de 37-40+ de grade, cu costumele mai vechi: Dainese D-Explorer Gore-Tex, Rev’it! Off-Track. Ei bine, de pe la 35 de grade în sus vântul este așa de fierbinte încât închizi aerisiri, închizi viziera, acoperi orice spațiu pe unde-ar putea intra căldura. E momentul când e mai bine să nu te ventilezi deloc și să fii protejat. Simți cum îți fierbe creierul în cască, iar dacă n-ai camel back te dezhidratezi imediat. Oprești la primul magazin, iei o apa, bei cât poți și pleci la drum. După 20 de minute, apa e fiartă și trebuie să-ți cumperi alta. Din nou, un costum din mesh, prin care intră tot aerul, nu face mare lucru.
      Ei bine, nu știu cum se comportă Kodiakul în astfel de condiții, dar în afară de faptul că uneori e mare și greoi, ca o armură medievală, nu văd de ce nu s-ar comporta bine.
      Cu alte cuvinte, sunt mulțumit de comportamentul Kodiakului la pe vreme caldă 30-32 de grade și nu cred că te va încurca la drum lung. 
      Următoarea provocare pentru mine este cum să-l curăț. M-am prăfuit, am căzut în noroi și e clar că are nevoie de o spălare, dar trebuie să studiez atent etichetele ca să nu-i stric componenta impermeabilă. Revin cu detalii. 
      Casca Klim Krios Pro 
      N-am învățat prea multe lucruri noi despre Krios Pro de la primul articol. Mi se pare că s-a lăsat mai mult decât mă așteptam, iar acum se simte puțin mare. Probabil ăsta e motivul pentru care simt vântul în zona urechilor când merg pe autostradă, pe o motocicletă care n-are o protecție la vânt foarte bună. Și mi se pare, în continuare, zgomotoasă. Dopuri de urechi, neapărat. 
      Pe de altă parte e foarte ușoară, căptușala e comodă, iar viziera fotocromatică îmi place foarte mult, chiar dacă uneori se vede ciudat din cauza umbrelor lăsate de cozoroc. 
      Am folosit Klim Kodiak și Krios Pro la testul cu Triumph Tiger 900 Rally Pro și la cel cu V-Strom 1050 XT, material ce urmează să fie publicat. Găsiți produsele la BMW Motorrad MotoHub. Apropo, la momentul redactării acestui articol vine cu o campanie Summer Sale. Mai multe detalii pe site-ul lor și pe pagina lor de Facebook. 
      Sursa
    • De pemotoare.ro
      Casca Krios Pro de la Klim costă 3.372 de lei. Astfel, intră în zona de top, alături de Arai Tour X4 (aprox 3.500 lei) și Shoei Hornet Adventure (2.400 lei – 3.000 lei), BMW GS Carbon (2.700 lei). Ce face de banii ăștia? În mare parte, e foarte ușoară, vine cu un interior deosebit și cu vizieră fotocromatică la pachet (la Shoei trebuie să o cumperi separat, Arai nu oferă decât viziera clasică). Am luat-o de la BMW Motorrad Moto-Hub, iar prima ieșire serioasă a fost o tură de 1.300 de km cu Africa Twin și BMW R1250GS Adventure. Iată ce-mi place și ce nu-mi place.  
      E foarte ușoară – are 1.300 g, cu tot cu cozoroc și vizieră. O simți ca un fulg. După trei zile cu ea pe cap, am pus mâna pe Araiul meu de stradă și am simțit-o ca pe o cărămidă. Trebuie să recunosc că am strâmbat puțin din nas. 
      E mai silențioasă decât Klim Krios (versiunea mai veche). Pentru mine, Krios era supărătoare pe orice motocicletă cu parbriz – singurul loc unde mă înțelegeam cu ea era o motocicletă naked, unde nu primeam deloc turbulențe, ci doar vânt în freză. Dar Krios nu e făcută pentru motoare naked, ci pentru adventure. Ei bine, Krios Pro e la un nivel peste versiunea anterioară, dar n-aș putea spune că e mai silențioasă decât Arai Tour X4 (cu Shoei n-am mers). Să zicem că e la același nivel cu alte căști adventure și sub căștile touring. Pentru ture lungi n-ar strica niște dopuri.
      Viziera fotocromatică e cea mai tare chestie pe care-am încercat-o până acum. Da, nu funcționează la fix cu cozorocul. În sensul că, dacă stai puțin cu ea deschisă, va lua forma cozorocului, iar atunci când o închizi o să vezi în X. E firesc – lumina ajunge doar pe zonele unde cozorocul e tăiat, în timp ce zonele acoperite vor rămâne deschise. Lucrurile se reglează în maxim 30-60 de secunde, deci nu-l văd ca pe un mare dezavantaj. Mulțumită infrastructurii din România, n-am reușit să trec prin niciun tunel. Am montat pinlock-ul (inclus în pachet) și și-a făcut treaba. Viziera poate fi dată jos și înlocuită cu ochelari, dar n-am experimentat deocamdată. 
      Interiorul e diferit față de Krios. În primul rând, pare mai mic. Te strânge mai tare. Și, probabil din cauza fagurelui de tip Koroyd, am simțit la început niște puncte de presiune. Nu e foarte potrivită pentru forma capului meu si nu o simt că se așează perfect. Oricum, după prima probă s-a mai lăsat și acum o port fără probleme o zi întreagă. Koroydul ăsta e un fel de fagure despre care Klim spune că oferă mai multă protecție și mai multă ventilație. Interiorul este foarte plăcut la atingere și comod. Este detașabil și poate fi spălat.
      Ventilată este, n-am ce să-i reproșez. Poate prea ventilată, uneori. La viteze de autostradă, călare pe Africa Twin Adventure Sports, intră vântul pe la urechi. Cel puțin în cazul meu, pentru că n-am mai auzit pe altcineva pângându-se de asta. Nu-mi dau seama cum, nu-mi dau seama pe unde, pentru c-am avut toate aerisirile închise. Pe R1250GSA e mai bine, parbrizul fiind mai lat. Acesta ar fi un punct negativ. Totodată, anumite detalii, finisaje și elemente din plastic nu dau neapărat senzația unei căști solide, premium – este un lucru care nu le scapă celor mai experimentați și cu spirit critic. Dar, per total, pot spune că sunt mulțumit de felul în care arată și se simte.
      Sistemul prin care se leagă sub bărbie e pe bază de magnet și nu mai ești nevoit să-ți dai mănușile jos ca să o pui și să o scoți de pe cap. 
      Acestea sunt primele observații despre Klim Krios Pro. Revin când am ceva nou. 
      Update: un cititor ne-a atras atenția că carcasa căștii nu e dezvoltată de Klim, ci pleacă de la un produs mai vechi. Mergând pe fir, observăm că ințial, carcasa a fost construită de Uvex, acum mai bine de 10 ani. Uvex Enduro Carbon a fost o cască apreciată la vremea ei. Ulterior, casca a fost rebranduită Nishua, iar apoi a fost preluată de Klim, sub numele Krios. Din Krios a devenit Krios Pro, cu modificările de rigoare, enumerate mai sus: interior, Koroyd, vizeră, aerisiri.

      Sursa
    • De pemotoare.ro
      Am dat prima tură cu noul echipament de adventure – Klim Kodiak și cu noua cască Krios Pro, luate de la BMW Motorrad MotoHub, dealer Klim în București. Condiții de drum: temperaturi între 15 și 26 de grade, off-road și autostradă, bonus 10 minute de ploaie torențială. Să-ncepem cu costumul. 
      Despre Klim am auzit în urmă cu ceva ani. De fapt, un prieten mi-a zis “frate, Klim e the shit”. Adică ar fi cel mai tare echipament de adventure. Iar pe măsură ce am văzut tot mai mulți oameni care-l laudă, mi-am dat seama că trebuie neapărat să văd ce-i cu Klimul ăsta, de ce costă așa de mulți bani și dacă e chiar așa de reușit.  Pentru cei nefamiliarizati, Klim este un brand american. Dacă dai un search pe google, vei vedea cuvintele-cheie: “snowmobile, motorcycle, and off-road gear”. Printre lucrurile interesante oferite se numără garanția pe viață (desigur, în anumite condiții). Am încercat să aflu ce presupune această garanție și m-a lămurit dealerul MotoHub:
      “Klim ofera garantie pe viata pentru defecte de fabricatie dar evident ca trebuie luat in calcul ca echipementul are parte si de o uzura normala in timp.În afara acestei garantii life-time, castile sunt garantate cinci ani, incaltarile 1 an.
      Anumite garantii se vor rezolva prin inlocuire, altele prin reparatie, decizia e la latitudinea lor.
      Sunt si anumite lucuri care cred ca sunt de bun simt si elimina garantia: rupturi, modificari, neglijenta, uzura normala, taieturi, arsuri, accidente. (accidentele intra la cealalta discutie).
      La echipamentele care trebuie sa fie waterproof si ploua prin ele, da, este considerata treaba de garantie.”
      Acum că ne-am lămurit, să trecem direct la subiect. 
      Klim Kodiak ar fi un fel de “creme de la creme”. Costumul suprem, bun si pe soare și pe ploaie, și la Nordkapp și în Maroc, și la touring și la off-road. Este foarte versatil și funcțional, cu tot felul de buzunare și aerisiri, iar culorile sobre și inserțiile de piele îi dau o notă serioasă și-l fac să se potrivească și la motoarele touring, și la motocicletele adventure. 
      În primul rând, trebuie să fii atent la mărime. Nu-ți recomand să-l iei de pe net, ci să te duci la dealer. Eu, în mod normal, aș fi avut 48 sau 50. Dar în timp ce 50 mi-era mare, 48 venea perfect la lungime dar nu puteam sub nicio formă să închid capsele de la pantaloni, sau sa mai iau ceva pe sub geacă în afară de tricou. Așadar, dacă nu ești Adonis, ar trebui să încerci mărimi intermediare: la mine funcționează un 27, adică aceeași lungime a mânecilor și pantalonului ca la 48, dar cu o talie de om normal care, din când în când, mai ia un mic și-o bere. 
      Chiar și-așa, croiala pantalonilor este puțin largă – un stil mai… american, mai nordic, spre deosebire de stilul italian unde hainele stau mai pe corp. Cu toate astea, înțeleg că Kodiakul ar fi cel mai “european” costum și îmi place cum arată în poze și cum mă simt în el. 
      Are foarte multe protectii: spate, umeri, coate, genunchi, tibie, șold, piept. Am dat jos protecțiile de la șold – nu-s preferatele mele și simțeam ca mă deranjează în off-road. 
      Inserțiile de piele de pe brațe oferă o notă sportivă, dar și rigiditate dacă vrei să îndoi cotul. De altfel, Klim Kodiak este un costum greu și puțin rigid din cauza protecțiilor, ramforsărilor, goretexului laminat și a cusăturilor folosite. E puțin rigid, în sensul că nu e chiar ca o armură medievală (am văzut și astfel de costume), dar nici ușor ca un costum simplu, cu membrană detașabilă. Am observat că dacă mergi tare pe autostradă pe o motocicletă care nu oferă o protecție la vânt în zona umerilor, vei simți protecțiile cum pun un ușor punct de presiune. Voi încerca să mai fac niște ajustări ca să-l așez mai bine.
      Despre impermeabilitate înțeleg că nimeni nu-și pune problema, așadar n-o să insist. Trebuie să raportez, totuși că m-a plouat torențial vreo 10 minute, dar n-am avut nicio emoție.
      Am fost întrebat, în schimb, cum rezistă la căldură. Având o maximă de 26 de grade, mi-e greu să răspund, deocamdată. Dar până acum cred că e destul de ventilat. Dacă stai pe loc desigur că ți-e cald, dar cum te-ai pus în mișcare aerul intră prin toate orificiile deschise. Ba mai mult, pe autostradă, noaptea, la 14-15 grade, m-am întors cu două straturi termice pe sub geacă. Așadar, măcar un polar sau un fleece serios trebuie să ai dacă pleci la drum. 
      Cât costă: Jacheta – 5577, pantalon – 4.200. Nu e ieftin. Ba chiar, e cel mai scump costum pe care-l știu. Merită? Fiecare-și are calculele proprii când vine vorba de cheltuit bani pe echipamente moto, dar dacă ai banii nu văd de ce nu. Până acum, la mine dă cu plus.
      Voi reveni cu alte detalii după tura următoare. Totodată, va urma un text despre casca Klim Krios Pro.
      Sursa
    • De pemotoare.ro
      În primăvară am luat în teste două căști Bell. O cască flip-up – Bell SRT Modular și una integrală –  Star Mips, care a ajuns și pe circuit, în MotoRC. E momentul să revenit cu impresii despre ele și cu un link către magazinul de unde le-am luat. Băieții de la bikermag sunt în toiul promoțiilor de Black Friday – și-am văzut acolo câteva oferte interesante. 
      De exemplu, Star Mips costă acum 1.450 de lei, în timp ce SRT Modular este 1099. Ambele, cu pinlock în cutie. Nu sună rău deloc. Le găsiți pe site-ul bikermag.ro

      Căștile au intrat pe mâna, de fapt, pe capul lui Bogdănel, de la care avem următoarele impresii. 
      Interioriul a rezistat bine la ambele modele. Nu sunt foarte grijuliu cu căștile mele, le las pe unde apuc, le așez pe oglinda motocicletei, iar de existența husei am uitat demult. Bureții se simt încă strânși, iar materialul din interior nu a capatat vreun miros respingător, deși nu le-am curățat decât o dată.
      Mi s-au potrivit pe cap destul de bine din prima, dar la modelul Star a fost nevoie de cateva ore bune de purtare ca să nu mă strângă în partea din spate a capului. Aici contează foarte mult forma capului, așadar atenție la prima probă. La mine, interiorul s-a mai lăsat, iar acum totul pare în regulă. 
      Star Mips. În primul rând, să lămurim ce-i cu acel Mips. Vine de la Multi-directional Protection System și îi permite capului să se miște ușor în interiorul căștii. În felul acesta, creierul are protecție suplimentară în cazul unui impact.
      Sistemul Mips Cât despre confort, Star Mips este destul de silențioasă, mai silențioasă decât alte căști sport. N-am observat nimic deranjant la viteze mari cu Star Mips, iar pe circuit casca s-a comportat aproape ca una sport, deși este o varianta sport-touring. Am încercat-o pe mai multe tipuri de motoare, inclusiv pe naked și am rămas surprins de aerodinamică. N-am avut nicio clipă senzația că nu-mi pot ține capul drept pe motocicletă. N-am prea multe lucruri să-i reproșez – singurul aspect ar fi că viziera s-a mătuit puțin cam repede. 
      Bell SRT. Ca idee, căștile modulare n-au fost niciodată preferatele mele, dar după cateva luni cu modelul Bell, am început să înțeleg utillitatea acestor căști. A durat o vreme până să mă obișnuiesc cu butonul de deschidere al mandibulei, fara să deschid și ventilația frontală – ăsta ar fi singurul lucru care mă deranjează.
      Ventilatia este destul de importanta pentru mine indiferent de modelul castii. Aparent, cei de la Bell se descurca foarte bine la capitolul ventilatii, atunci cand deschizi toate prizele de aer simti cum aerul incepe sa circule.
      Sursa
×