După Le Mans, perspectivele de spectacol ale clasei regină a Motomondialului, cel puțin în materie de suspans în clasamentul general, s-au redus drastic. Și asta din cauza (sau datorită) unui anumit rider în mod special: Marc Marquez.

La începutul acestui sezon, prevedeam bătălii acerbe pe pistă și la puncte. Mai mulți piloți erau în plină formă, performanțele motocicletelor păreau relativ echilibrate, așa că eram îndreptățiți să ne așteptăm la încă un campionat disputat pe muchie de cuțit între piloți de calibrul unor Marquez, Dovizioso, Zarco, Vinales, Rossi & Co.

Dar proverbiala socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că acum, după primele cinci etape disputate, Marc Marquez pare să sprinteze către al șaptelea titlu din carieră, în timp ce adversarii săi sunt în corzi. Desigur, campionul en-titre pare să fie „ajutat” din plin de respectivii adversari. Înainte de etapa de la Le Mans, Zarco era la 12 puncte de liderul Marquez, în timp ce Dovi, după fiasco-ul provocat de coechipierul său și de Pedrosa în Spania, era pe locul cinci în campionat, dar la 24 de puncte de lider. Adică o distanță care lasă speranțe de recuperare, mai ales când încă nici nu am trecut de prima treime a campionatului.

Dar acum, după Le Mans, Marquez tronează lejer, cu 36 de puncte avans față de următorul clasat, Maverick Vinales, 37 față de Zarco și 49 (!) față de Dovizioso, care este abia al nouălea în clasamentul general, după două curse terminate cu zero puncte.

Desigur, faptul că adversarii săi s-au eliminat singuri în mai multe rânduri l-a ajutat pe Marquez, dar aici este și un substrat mai profund decât ni s-ar părea la prima vedere. Căci adversarii săi s-au scos din joc tocmai încercând să forțeze ca să țină pasul cu fenomenul catalan de la Repsol Honda. Care anul trecut, cu o motocicletă cu minusuri evidente, tot reușea să fie foarte competitiv. Dar anul acesta, cu un RC213V care accelerează mai bine, are tendințe mai puțin pronunțate de wheelie și atinge viteze de top mai mari, Marquez devine în mod clar referința sezonului.

Cum așa? În primul rând, pentru că Marc este un pilot fenomenal, unul care se întâlnește o dată pe generație. Posedă abilități ieșite din comun: salvează fața care „se închide” de câteva ori pe sesiune. Și atunci când n-o salvează (de obicei în antrenamente, nu în cursă), află informații importante despre unde este limita și cât de mult își permite să flirteze cu ea într-un anumit loc. În plus acum are și un bagaj important de experiență și de răbdare. Înțelege că, atunci când victoria se obține prea greu sau prea riscant, te poți mulțumi cu un loc pe podium. Sau chiar imediat sub locurile de podium. A dezvoltat o strategie de cursă excelentă, ceea ce englezii numesc atât de sugestiv „race craft” – măiestria cursei.

Apoi, faptul că Marquez merge atât de bine și nu prea pierde puncte (excepție făcând cursa din Argentina, când nici adversarii săi principali n-au punctat puternic) pune presiune pe rivali, îi face să tragă la limită ca să nu rateze nicio ocazie de a-i lua fața catalanului.

Acesta este motivul pentru care Andrea Dovizioso, de altfel un rider care greșește rar și cade și mai rar, a comis o greșeală complet necaracteristică în prima parte a cursei de la Le Mans, când simțea că ar putea să-și mărească avansul la conducerea cursei și să recupereze puncte importante în clasament.

Apoi, Johann Zarco, după 21 de curse consecutive terminate în puncte, s-a lăsat luat și el de val, deși simțea că nu are ritmul să țină pasul cu Lorenzo în prima parte a cursei. Dar francezul a preferat să tragă tare și să riște pentru o victorie în fața mulțimii de compatrioți, decât să se mulțumească cu un loc cinci sigur și liniștit.

Dar cursa de la Le Mans a fost mai mult decât un punct de cotitură în campionat. A fost și un semn prevestitor de rău augur pentru orice pilot pe care nu îl cheamă Marc Marquez. Acesta încă mai are în față etape care echivalează cu victorii aproape sigure, precum Sachsenring. Și, mai important decât atât, este capabil să lupte pentru victorie sau pentru podium pe orice circuit, indiferent de temperatură sau de condițiile meteo.

Dovi ar putea recupera din handicapul important în clasament dacă face curse perfecte de acum încolo, dar „feliile” pe care le va mușca din plăcinta lui Marc vor fi destul de mici, căci spaniolul va încerca (și, probabil, va reuși) să limiteze pierderile.

Zarco, oricât de rapid și de promițător ar fi, mai are de câștigat experiență până va putea să se lupte pentru victorie cursă de cursă. Francezul poate fi constant în zona podiumului, dar am văzut ce se întâmplă atunci când încearcă cu orice preț să tragă la victorie.

Valentino Rossi poate încă să facă rezultate surprinzătoare și a arătat că încă mai este un „animal de cursă” la Le Mans. Chiar dacă a avut probleme în calificări, Doctorul a livrat peste așteptări în cursă. Doar că aceste „peste așteptări” s-a transformat în ultima vreme în podiumuri, nu în victorii de etapă. În curând se va împlini un an de când Vale nu a mai câștigat o cursă. Și, oricâtă admirație am avea pentru omul care este unul dintre cei mai buni piloți de motociclism viteză din toate timpurile, fără victorii regulate nu ai cum să lupți cu șanse reale pentru un titlu.

Maverick Vinales este tânăr și bătăios, dar are psihicul surprinzător de fragil. În plus, nu pare să se înțeleagă deloc cu motocicleta de uzină Yamaha. Rezultatul este că poate prinde un podium în momentele bune, dar a trecut mai bine de un an de când spaniolul cu nume de rebel nu a mai ocupat prima treaptă a podiumului. Și această perioadă de secetă nu pare să se termine prea curând.

Jorge Lorenzo iese din orice calcul (chiar și unul foarte optimist) în ceea ce privește titlul. Dar spaniolul de la Ducati are toate motivele să tragă cât de tare poate în următoarele etape, căci viitorul său în MotoGP nu este unul foarte roz. Cu rezultatele sale actuale, cei de la Ducati par destul de hotărâți să nu îl mai păstreze și să apeleze la Jack Miller sau la Danilo Petrucci. În același timp, există zvonuri destul de concrete că Suzuki a semnat deja cu Joan Mir pentru următorii doi ani. Cert este că mai-marii din Hamamatsu nu sunt deloc încântați de perspectiva unei alte primadone în boxa albastră, după experiența cu Andrea Iannone.

Așadar, cine poate să îl oprească pe Marquez? În acest moment, se pare că doar el însuși. Dacă greșește în mod repetat sau se accidentează. Dar fenomenul din Cervera se pare că este făcut din cauciuc, căci, chiar și atunci când cade (și o face destul de des), nu pățește mai nimic.

Dar există și o veste bună pentru amatorii de spectacol: cu rivali foarte motivați să tragă la victorie, se anunță în continuare curse spectaculoase pentru restul sezonului.