Nu știu cum se face, dar e o modă în lumea motociclismului de călătorie. Bine, hai să-i spunem adventure. E moda asta ca motocicleta să fie cât mai mare și mai grea cu putință și să aibă cât mai multe bagaje: cutii de aluminiu, iar pe deasupra cutiilor de aluminiu mai stau niște genți dextile, plus alte genți textile pe crash-bar sau pe cadru, plus geantă de rezervor și, dacă se poate, două roți de rezervă care atârnă pe lateral. Ca să fie. 

(Didascalie: a se citi pe ton ironic. Fiecare cu-a lui, dar asta nu-nseamnă că nu ne putem amuza)

Totul, de zici că vine apocalipsa iar tu trebuie să-ți muți familia. Iar motocicleta se transformă într-un fel de catâr cocoșat. Și dacă dă dracu și dai de nisip, noroi sau orice altceva ce nu-i asfalt, ori dac-o scapi, o să-ți blestemi zilele. Iar dacă, totuși, o ții în picioare și-ți crapă cadrul, să zicem, de la vibrații, vei pune fotografii pe net și te vei plânge că motocicletele din ziua de azi sunt proaste. Fără să bagi de seamă c-ai depășit cu vreo 100 de kg masa maximă admisă pentru subcadru. 

Totuși, de ce atâtea bagaje? Iar aici voi fi subiectiv. Părerea mea e că ține mai multe de poză decât de utilitate. Un big adventure de un litru încărcat până la refuz dă mai bine în fotografii decât un monocilindru cu un set de genți textile. Trebuie să fie mare, cu proiectoarele pornite, iar tu trebuie să fii transpirat și prăfuit. Cu camel back, pentru că ai așa de mult de mers încât n-ai timp să te oprești să bei apă. Și peste tot trebuie să scrie, mare, Rallye, ca să ne dăm seama de ce ești în stare. E, cumva, același motiv pentru care Ceaușescu a construit Casa Poporului și pentru care americanii vor doar motoare de 5 litri și se plimbă cu pick-up-urile alea odioase. Bigger is better.

Pentru că altfel nu-mi explic. Ce-ai putea băga în atâtea cutii? Și de pleci o lună de-acasă și de pleci un an, tot de o bluză de cort și trei tricouri ai nevoie. Că le speli. Sau dacă ești bogat, îți cumperi altele. Și tot o pereche de pantofi de stradă ai nevoie. Costumul de ploaie e tot ăla, o mini-trusă de scule, iar echipamentul de camping intră într-un roll-bag. Știu, se-adună. Dar mai știu că mie o cutie laterală de aluminiu și un topcase mi-au ajuns în America de Sud. Iar asta pentru că doar drona mi-a ocupat o cutie. Și tot am cărat prea multe prostii după mine. 

Și mai sunt protecțiile. Protecțiile pentru motor, pentru radiator – fie, n-ai vrea să te trezești cu motorul spart în mijlocul pustietății. Dar am văzut protecții la protecții – adică niște drăcovenii ca să nu se zgârie crashbarul dacă o culci. Și protecții pentru etrieri. Protecții pentru rezervorul unde se află lichidul de frână. Da, da, există. Chiar mă mir cum de-a reușit Touratech să intre-n insolvență. 

În aceste vremuri încărcate, încerc s-aplic principiul KISS – “Keep it short and simple” sau “Keep it simple and stupid”. Și l-am aplicat într-un mod așa de radical, că-n Siberia nu mi-am luat nici costumul de ploaie după mine. Drept urmare, mi-au cam clănțănit dinții în ultimele patru zile. Deh, se spune că omul cât trăiește-nvață.  

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro