Io cu maimuța – la Guggenheim, Bilbao. Sunt foarte fericit că am ajuns călare pe motocicletă până aici, la 3 mii de km de casă. Si este cel mai vestic punct al Europei în care am ajuns eu până acum, ever.

Deși este un muzeu de artă contemporană, un cățel din flori de zici că e făcut de o primărie bucureșteană de sector străjuiește intrarea principală a muzeului; cățelușul ăsta e așezat aici, pesemne, să se bucure toată lumea de acest landmark al orașului. Bilbao nu exista pe harta lumii până la construirea acestui spectaculos muzeu.

Mi-am prevăzut timp să îl văd și pe dinăuntru, dar expozițiile anunțate nu mă coafează. Iar despre cele permanente, prietenii de acasă m-au prevenit că nu sunt spectaculoase. Așa că merg inside numai pentru pipi – imaginea este a canapelelor ce străjuiesc veceul, clar dizainate tot de Frank Gehry, arhitectul grozav.

Apoi hălăduiesc prin oraș…

Si merg mai departe. Din nou, spre munți.

Când merg cu motocicleta, îmi las gândurile să alerge. Mă bucur de ce văd cu ochii, mă las surprins de ce văd, de ce simt și de ce îmi spun oamenii și semnele, mă las în voia peisajului, a sunetelor drumului, a imaginilor simțite, a celor închipuite și a gândurilor mele.

Rămâi prin preajmă, spre Marea Adriatică

Vezi aici cum a fost în sudul Franței și la Atlantic

Vezi articolul integral