Mergi la conţinut
  • postări
    279
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    14.223

Despre motocicletele viitorului

Autentifica-te  
pemotoare.ro

37 vizualizări

Dacă un motociclist s-ar fi teleportat din anii 2000 în 2019, n-ar fi avut probleme de adaptare. Traction control, ABS, supensii adaptive, moduri de mers. Dar tot benzină pui în rezervor, comenzile sunt aceleași, regulile sunt neschimbate. N-aș putea spune același lucru dacă un motociclist din 2019 s-ar trezi, brusc, în 2040.

Probabil că n-ar ști de unde să pornească motorul, cum să alimeneze și de ce motocicleta merge înainte dacă el vrea să facă stânga. Asta dacă nu s-ar trezi direct cu un chip în cap, ca să poată controla motocicleta direct cu puterea minții. 

Peste 10, hai 15 ani, nimeni nu va mai schimba viteze. Succesul pe care Honda îl are cu transmisia DCT îi face și pe alți producători să ia în calcul o transmisie automoată. Dar singurul motiv pentru care nu se grăbesc s-o implementeze e pentru că s-ar putea să nu mai fie nevoie de o cutie de viteze prea curând, pentru că viitorul se anunță electric. Singurele provocări sunt costurile de producție și chestiuni de ordin tehnic: autonomia, timpul de încărcare. Dar odată ce infrastructura electrică se va dezvolta și odată ce tehnologia va deveni mai accesibilă, e foarte posibil ca fiecare producător să aibă o gamă electrică, care să-nlocuiască încet-încet motocicletele cu motoare clasice. Probabil că ne va rămâne doar o colecție retro, cu far rotund, schimbător de viteze și motor cu ardere internă, în timp ce motocicletele silețioase vor împânzi șoselele, iar prin văile Alpilor se vor auzi doar păsărelele. Adio sunet de boxer, v2, patru-n linie.

Motocicletele autonome. Honda a pregătit o motocicletă care-și menține echilibrul, iar BMW a construit un GS autonom care-a dat o tură de circuit de unul singur. Da, dar unde-i distracția? O mașină autonomă poate fi de înțeles – te duce din punctul A în punctul B și puțini își iau mașini pentru felul în care se conduc – dar care-i distracția la motociclete,  unde drumul e mai important decât destinația? Hai să ne imaginăm altfel: ești pe motor, dai peste o pată de ulei. Stop, dacă avem mașini electrice, de unde pete de ulei? În fine, intri pe o porțiune alunecoasă și motorul începe să danseze sub tine. Imediat, sistemele electronice de stabilizare modifică geometria motocicletei sau lucrează intens la direcție, frână și accelerație astfel încât motorul se redresează. Singurul martor va fi o lumină care se va aprinde în bord. Sau imaginează-ți că ai plecat la birou cu tramvaiul și, brusc, îți vine cheful să te duci până în Vamă cu motorul. Desigur, ar fi ceva excentric, pentru că toată lumea folosește trenul de mare viteză care te duce la Constanța într-o oră. Dar tu ești mai oldschool și vrei să mergi cu casca deschisă spre mare, așa cum o făceai odată. Nu trebuie decât să deschizi aplicația și să-ți chemi motorul de-acasă. Dar pentru asta motocicleta ta va trebui să fie conectată într-o rețea – IoT. 

Internet of Things, adică, un concept care se referă la faptul că toate obiectele vor fi interconectate. Iar dincolo de visul de-ați trimite motocicleta la supermarket să-ți ia bere, această inter-conectare ar putea duce la evitarea accidentelor sau a ambuteiajelor. Motocicleta ta va înțelege imediat dacă o mașină de pe contrasens intră în depășire și va reacționa rapid. 

Tot mai des se vorbește despre AI – inteligența artificială – pe care o vom putea găsi și la motociclete. Imaginează-ți o motocicletă care începe să te cunoască – să-ți știe stilul de mers, nivelul – și care începe să se adapteze nevoilor tale. Să-ți sugereze drumul care-ți place, să aibă accelerația mai brutală sau mai moale, ABS-ul să intre mai devreme sau mai târziu. Sau, mai mult decât atât, să-și dea seama cât ești de fericit după pulsul tău (doar stai cu mâinile pe ghidon) și să se comporte astfel încât să-ți ofere cele mai plăcute senzații. 

Electric. Conectivitate. Mașinării autonome. Inteligență artificială. Unele par povești fantastice, dar la fel am fi zis și acum 10 ani despre un Harley-Davidson electric. Nmeni nu se mai îndoiește acum de apariția motocicletelor electrice, iar proiecte precum motocicletele automome și integrarea acestora într-o rețea a tuturor obiectelor care ne înconjoară sunt deja în lucru. Sunteți gata?

bmw-i-link-e1546690694263.jpg


Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

  • Conținut Similar

    • De pemotoare.ro
      America de Sud, Nordkapp, GS TT, o căzătură și o mulțime de teste. Zile de vară cu 45 de grade, zile reci cu 3 grade, ploi, vânt. Costumul meu de adventure Clover Crossover 3 le-a văzut pe toate. Iată cum am trecut prin ele și ce-am învățat despre el în tot acest timp.
      Este un costum foarte bine ventilat – patru orificii de ventilație generoase pe piept, două guri de aer pe brațe, spate detașabil. Pantalonii au, la fel, câte două orificii de ventilație pentru fiecare picior. Este excelent pentru clima din România, cu veri toride. Iar când vine frigul, pui stratul de ploaie, stratul termic, și ai rezolvat-o. E potrivit pentru motociclete adventure, cu parbriz mare. Pentru că parbrizul nu te lasă să te ventilezi, pe timpul verii, și ai nevoie de guri de aerisire generoase. Și același parbriz + deflectoare de vânt și alte elemente de carenaj te ajută pe timp de iarnă. Drumul spre Nordkapp
      E un costum de vreme caldă, așadar dacă ești friguros e posibil să tremuri puțin când temperatura coboară sub 10 grade. Chiar și după ce ai pus toate straturile, tot mai simți nevoia de ceva. Este ușor. Spre deosebire de costumele foarte tehnice, cu tot felul de protecții și prețuri mari, pe care le simți ca și cum ai purta o armură medievală, Cloverul ăsta e ca un fulg. Nu-l simți. Și-s tare încântat de asta în zilele de vară. Te protejează. Chiar dacă n-are protecții grele, ține bine la trânte. Am căzut destul de urât în Peru și m-am dus târâș, pe asfalt. Zone de impact: șold, genunchi, antebraț. Nicio vânataie, doar o ușoară durere de genunchi. Cred că s-a deplasat putin protecția la piciorul stâng, un lucru frecvent la costumele din material textil Stratul de ploaie cu care e dotată geaca e extraodinar – cel mai bun de până acum. Ține și de frig – te protejează de vânt și partea tare e că poți să-l pui pe deaspura, ca pe o geacă de ploaie normală. Ceea ce ajută foarte mult, pentru că, după ce s-a oprit ploaia, îl dai jos și rămâi cu costumul uscat. L-am purtat doar pe deasupra. Cu stratul de ploaie la GS TT
      Stratul de ploaie cu care sunt dotați pantalonii nu e chiar așa de grozav. Nu e suficient de respirabil pentru gusturile mele E un costum accesibil. Prețul de listă de 525 de euro pentru geacă la Motor-Team este foarte bun. Până la urmă, e un costum cu trei straturi, pe care-l poți purta tot anul. Iar într-o lume în care echipamentul moto poate costa mai mult ca o motocicletă second hand, e foarte bine. Dar prețul ăsta mic se reflectă în materiale – nu-s neapărat proaste, dar nu se compară cu cele pe care le vei găsi pe un costum mai scump – Rev’it Defender Pro Gore-Tex, de exemplu. De aceea ți-e frig când e frig și membrana de la pantaloni nu te lasă să respiri cum trebuie. Totodată, mai apare o ață rătăcită pe la vreo cusătură și alte astfel de scăpări inofensive. Îi poți pune și airbag. N-am încercat Ingenios construit din punct de vedere al aerisirilor – ai foarte multe posibilități de configurare Raportul calitate-preț este unul bun. Așadar, dacă vrei un costum versatil, cu precădere pentru zile calde, dar pe care să-l poți folosi tot timpul anului și dacă nu vrei să cheltuiești o avere, te poți baza pe Crossover. Îl găsești la Motor-Team.

      Sursa
    • De pemotoare.ro
      Arai a lansat Renegade-V la EICMA. Este o cască dedicată posesorilor de motociclete precum Harley-Davidson sau Ducati Diavel și a fost construită în urma unei colaborări de trei ani cu americanii de la Harley. 
      Arai rămâne un brand conservator în ceea ce privește liniile. Cu toate că vine cu o “bărbie sculptată astfel încât să ofere un aspect puternic, ce seamanănă cu o față de jucător de rugby”, îți ia doar 3 secunde să-ți dai seama că e un Arai veritabil.
      Dar nu e doar aspectul bărbiei. Renegade-V se remarcă prin aerisirea eficientă. Ai patru prize de aer în partea frontală și patru guri de aerisire pe lateral, ce asigură circulația aerului. Dacă vei privi cu atenție, vei observa guri de aerisire între gât și ureche. Acestea ar fi responsabile cu evacuarea aerului cald din interior.
      Din punct de vedere al confortului, în general, este foarte important să te asiguri că viitoarea ta cască a fost gândită pentru tipul de motocicletă pe care o folosești. O cască sport pe un chopper nu va fi prea eficientă, de exemplu, pentru că poziția de mers pentru care a fost gândită e diferită.
      Noua cască Arai vine cu pinlock, căptușeală detașabilă, buzunare pentru sistemul de comunicație și curea cu Double-D ring.
      Prețul – 2.745 de lei dacă optezi pentru o variantă monocoloră și 3.165 de lei pentru variantele colorate. Importatorul Arai în România este Dual-Motors. 
      Sursa
    • De pemotoare.ro
      Acum o lună mi-am luat echipament nou pentru stradă. Pantaloni John Doe, geacă Roland Sands Design și mănuși John Doe. Toate de la Mobra Shop. Prima impresie după câteva purtări – i-aș lua și când nu sunt cu motorul. 
      Inspirați din ținuta piloților de vânătoare americani, cu buzunare generoase, croială slim fit, protecții detașabile și un strat de kevlar pe toată suprafața. Materialul textil este respirabil și ține la vânt și la ploaie (wind and water repellent, nu windproff sau waterproof). In plus, are o căptușală interioară foarte plăcută la atingere.
      Sunt pantaloni in trei straturi –  exterior din bumbac, 100% kevlar la mijloc – pentru protecție și mesh interior pentru contactul cu pielea. Se spală la 30 de grade și se pot călca cu fierul. Trei culori disponibile: negru, verde, camel.

      Ce-mi place la ei:
      Cum arată. Doar un ochi de cunoscător își dă seama că sunt pantaloni pentru motociclism. Altfel, ii poti purta oriunde și cu orice. Materialele sunt de calitate, croiala reusită, dau foarte bine. Mesh-ul este minunat. Problema pe care o aveam cu blugii mei moto era că, la temperaturi ridicate, când transpiram, se lipeau de piele iar senzația nu era deloc plăcută. Ei bine, am purtat pantalonii John Doe și la 30 de grade. Mi-a fost cald, evident (ai strat de kevlar, pe toata lungimea piciorului) dar nu am simtit acelasi disconfort. Mi-a fost cald și atât. Ai buzunare. In buzunarele de la jeansii mei moto nu aveam loc sa bag prea multe lucruri. Aici, cu cele patru buzunare incapatoare – de aia le zice cargo pants – poți pune totul, de la portofel si chei la ochelari de soare. Foarte confortabili – i-am purtat pe cruiser, retro, naked, chiar si in pozitie de supersport. Nu am simțit niciodată că ar tine pe undeva. Poti sa-i porti intreaga zi fără grijă. Temperaturi la care i-am folosit: 16-30 de grade. Nu mi-a fost frig la 16 grade, mi-a fost cald la 30 dar nu a fost un disconfort accentuat. Poti sa-i porti fara grija si cand e frig – daca e cazul ai loc sa bagi un strat termic. Nu m-a prins ploaia până acum. Deci, până una-alta, sunt pantalonii mei preferati. Revin cu impresii după primele ploi si zile cu friguroase. II găsești la MobraShop.ro
      La Distinguished Gentleman’s Ride. Surprins de fotograful Radu Fugarescu
      Sursa
    • De pemotoare.ro
      Ai la îndemână toate lucrurile importante, o poți transforma în geantă de umăr sau rucsac și poți sprijini capul pe ea dacă vrei să tragi un pui de somn. 
      Primul tank-bag mi l-am luat pe vremea când aveam Honda Hornet. Era cea mai la îndemână soluție pentru bagaje – magneți, hartă, protecție la vânt, că n-aveam parbriz. L-am folosit apoi la o Yamaha Tenere, după care l-am abandonat odată cu venirea R1200GS-ului. Imi oferea trei cutii mari, plus un roll-bag. Acesta era arhi-suficient pentru orice. Dar luna trecută mi-am luat o nouă geantă de rezervor și mi-am dat seama că nu voi mai pleca la drum lung fără ea. Iată de ce:
      Ai la îndemână actele și banii. Când trebuie să treci granița nu mai trebuie să te dai jos de pe motor și să cauți în top-case. Sau să scormonești prin buzunare. Ai la îndemână aparatul foto. Și E mai protejat de vibrații ca-n topcase, care flambează destul de urât la denivelări. Ai la îndemână toate nimicurile care-ți folosesc. Telefon, pe care poți să-l conectezi la bateria externă, rezervarea de ferry-boat, șapca, ochelarii de soare. Poți să-l transformi în geantă de umăr și să vitizezi orașul în care tocmai ai ajuns. Și ai toate lucrurile de valoare la tine. Singurul inconvenient? Trebuie să-l dai jos la fiecare alimentare. Căci de aceea îi zice geantă de rezervor.
      Eu am ales un tank-bag EVO pentru GS de la SW Motech. Cum adică pentru GS? Adică urmărește forma rezervorului și se prinde pe un inel. Avem deja 12.000 de km împreună și n-are semne de uzură. Volumul poate fi extins de la 17 la 25 de litri (nu l-am extins niciodată), are trei buzunare exterioare, husă de ploaie și câteva buzunare pe interior pentru obiectele mărunte. Pot braca la maximum ghidonul și nu-mi ia din campul vizual.
      Dar o să vi-l prezint mai în detaliu într-un articol viitor. L-am luat de la Motomus, importator SW Motech în România. Recomand.

      Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
    • De pemotoare.ro
      “Frate, dacă vrei să-ți iei o cască adevărată, îți iei Shoei sau Arai”, îmi spunea un prieten atunci când m-am apucat de motociclism. Eram, desigur, în căutarea unei căști. Și, nu-mi permiteam nici Shoei, nici Arai, nici nu prea știam eu cum trebuie să fie o cască moto. Atunci am ales un Nolan – care și-a făcut treaba o perioadă. Asta după ce am purtat, timp de două săptămâni, un open-face – marimea greșită. E greu să-ți alegi casca dacă ești experimentat, deci vă dați seama cum e la început. Au trecut anii, Nolanul a rămas undeva pe un raft, iar eu am tot cumpărat căști. Ultima dintre ele, zilele trecute. Am pus ochii pe Arai Chaser-X. Și mi-am dat seama că e posibil ca prietenul meu să fi avut dreptate.  
      Eu am o problemă cu forma capului. Puține căști mi se potrivesc. Shoei și Suomy nu-mi intră sub nicio formă pe cap, dar port cu succes Shark și Schuberth. Chiar și aici, ochelarii nu cad perpendicular pe nas. Așadar, îmi e foarte greu să-mi aleg o cască nouă. Cu toate acestea, am cumpărat relaxat Arai. Pentru că vine cu bureți interiori pe dimensiuni diferite. Atfel, poți avea un burete mai gros pentru partea stângă a capului, unul mai subțire pentru dreapta, un alt burete pentru partea superioară.
      Magazinul Dual Motors
      Am ales Chaser X pentru că are chin-guard și pentru că-mi stă cel mai bine pe cap. Chin-guard, și încă unul generos, are și vârful de gamă RX-7V, casca pe care o poartă Dani Pedrosa – dar n-am vrut să merg așa departe. Apoi mai este QV-Pro, special construită pentru touring, dar nu țineam să am sistemul Pro-Shade. Așadar, am plecat de la Dual Motors – importatorul Arai în România – cu o cutie alb-albastră, în care aveam casca Chaser-X, viziera fumurie și un lubrifiant cu care să ung, din când în când, garniturile.
      Prima tură a fost la un track-day pe circuitul Motor Park Romania. Cum am ieșit de la boxe, am fost impresionat de ventilația acestei căști, chiar dacă are o singură priză de aer în partea superioară a capului, spre deosebire de alte căști Arai. Extrem de bine aerisită, te răcorește chiar și-ntro zi de vară. Are o priză de aer superioară, reglabilă pe două trepte, două prize de aer la vizieră și o priză de aer la bărbie, reglabilă, de asemenea, pe două trepte. Rezultatul este uimitor.

      Arai Chaser-X este dotată cu o vizieră clară, cu pinlock. Foarte tradiționaliști, cei de la Arai nu au optat până acum pentru ochelari de soare interiori. Arai consideră că ar fi în detrimetul siguranței. Astfel, au dezvoltat o vizieră cu strat închis integrat, rabatabil, ce acoperă jumătate de vizieră – poartă numele Pro-Shade. Eu am optat, însă, pentru varianta clasică – o vizieră de soare. Și nu regret. Calitatea vizierei este de top și-ți oferă un confort superior, o vizibilitate mai bună și niște ochi mai odihniți decât ochelarii rabatabili – aceștia sunt o soluție mai comodă, dar de compromis.
      Arai Pro Shade
      Acum ceva ani, se spunea că e greu să schimbi viziera la o cască Arai. Nu știu dacă mai există acest mit, pentru că de ceva vreme, Arai a schimbat mecanismul de înlocuire a vizierei. Este extrem de simplu și schimbi viziera în 30 de secunde.
      Iată-mă, așadar, pe circuit, cu Arai Chaser X. Am avut parte de trei intrări și am ajuns până la 220-230 km/h pe linia dreaptă, călare când pe BMW S1000R, când pe BMW S1000XR. Pe ambele motociclete m-am simțit excelent cu această cască. Desigur, a fost mai multă liniște pe XR datorită parbrizului, dar și pe naked, la viteze mari, casca a preluat vântul într-un mod elegant și, foarte important, nu mi-a distrus gâtul. O cască de slabă calitate, sau care n-a fost gândită pentru motociclete sport, îți va da dureri de gât după 130 km/h. Am trecut prin asta și nu mai vreau să se întâmple niciodată.
      Și mai e un aspect de care era să uit. Greutatea. La 1.620 de grame, Arai este o casca grea pentru standardele de azi. Cam atât cântărește un flip-up de calitate. Iar cei de la Arai știu asta și spun că o greutate mai mică ar duce la scăderea singuranței. Și că se concentrează să echilibreze casca astfel încât să nu se simtă greutatea. Le iese. Dacă pui o cască de 700 de lei pe cap, cu aceeași greutate, vei simți imediat diferența. Arai nu-și arată gramele. Nu am călătorit o zi întreagă ca să pot vorbi foarte mult despre acest aspect, dar voi reveni cu impresii.

      Cam acesta e feedback-ul pe care-l pot da după o zi pe Adâncata cu Arai Chaser-X.
      Ar mai fi multe de spus. Despre cum se construiește această cască, manual, în Japonia. Despre testele de siguranță, despre forma rotundă a căștilor Arai. Despre filosofia conservatoare a celor de la Arai, care dezvoltă tehnologii și materiale noi dar nu schimbă designul – modelul de top RX-7 arată cam la fel de 10 ani. Dar cum textele lungi riscă să devină plictisitoare, voi reveni cu un articol în curând. Până atunci, e posibil să mai strâng și ceva km cu Arai Chaser-X.
      Voi ține casca sub observație cel puțin doi ani, timp în care vă voi povesti cum se comportă și voi face observații punctuale.
      Prețul variază în funcție de culoare. A mea – Competition Red – costă 2.571. În acest moment, prețul este redus de la 3.041 lei. O vizieră fumurie costă 310 lei. Unde o găsești? La Dual Motors.  

      Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
×