Bicicletele ieftine și foarte ieftine au dat barometrul peste cap cumpărătorului român, în special cele pe care le găsești în super- și hyper-market-uri. Metro, adus în țară de Țiriac, a dat tonul prin 1996 când au pus spre vânzare bicicletele Uno și Raxon, iar apoi trend-ul a fost continuat de producători locali, unii care își continuă și astăzi activitatea, alții care au dat faliment și și-au închis porțile. În fond, aceste biciclete s-au vândut în cantități atât de mari, încât tirurile plecau de la fabrică zi și noapte ca să alimenteze setea de biciclete “mantănbaic” a românilor, la vremea aceea publicul fiind prea puțin informat din lipsă de surse (și din lipsă de internet) dar, poate cel mai important, și sărăcit de guvernările care ne-au dictat nivelul de trai ani la rândul. Nu că astăzi ar umbla câinii cu covrigi în coadă.

Pe de altă parte, ca producător sau importator este chiar stupid să nu te aliniezi cererii și să nu te mulezi pe puterea de cumpărare a unui grup țintă, așadar trebuie să livrezi ceea ce se caută. Și din 1996 până astăzi, a existat acest segment de biciclete low-cost care pe de-o parte a reușit să pună mulți români pe biciclete (trebuie să le recunoaștem meritul) și nu doar din mediul rural, însă pe de altă parte a schimbat un pic gândirea în ceea ce privește costul unei biciclete de calitate, mulți dintre potențialii cumpărători invocând la infinit aceeași frază: dar ce face mă pentru banii ăștia? Cartofi prăjiți? Spală rufe? Merge singură? Astea-s doar câteva exemple, dar dacă înțelegi și ești implicat în fenomen, probabil că le-ai auzit și tu pe toate. Ideea este că mulți dintre cei care aruncă aceste vorbe fie nu s-au urcat niciodată pe o bicicletă de calitate, fie, acesta fiind cazul trist, nu și-ar permite niciodată o bicicletă mai scumpă.

Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în considerare și faptul că prețul bicicletelor a crescut constant în ultimii 20 ani, iar dacă raportăm prețurile la inflație și la nivelul de trai poate că această creștere nu este atât de mare, mai ales pentru piețele dezvoltate. Desigur, au evoluat foarte mult și componentele, fiind acum mai solide și oferind o performanță net superioară, așadar rechizitoriul în acest caz poate fi contestat într-o oarecare măsură. Fără niciun dubiu, bicicletele și componentele sunt scumpe, în unele cazuri, chiar mai scumpe decât o bicicletă low-cost. Și plecând de la această afirmație, o să aduc câteva comparații în vedere, desigur, cu titlul de pamflet pe care bănuiesc că deja l-ați mirosit.

În van am mai căutat acea bicicletă de 100 de euro. Pe segmentul “mantănbike” efectiv este de negăsit. Prima și cea mai convenabilă ofertă am găsit-o la Carrefour, un Kreativ 2603, model 2018, oferit pentru 569 lei. Cadru de oțel, furcă cu cu o cursă de 50mm, transmisie 3×6 și frâne V-Brake, e chiar mai bună decât prima mea bicicletă. Mai mult decât să dai o tură prin parc cu această bicicletă nu cred că poți face, însă este cea mai ieftină variantă de a te scoate din casă și de a pune pipota la lucru.

Cu 122 de euro aș putea să-mi achiziționez o foaie pentru un angrenaj Shimano XTR, de O.Symetric, redusă de la 150 de euro. Poate fi folosită drept suport pentru cană, la impresie.

Dacă pentru bicicletă mai pun vreo 300 de lei în plus, pot achiziționa o bicicletă X-Fact Flash, care va avea 21 de viteze (față de 18 ale Kreativ-ului) și roți de 27.5 inch (față de 26 de inch). Mai departe de parcul din apropiere tot nu voi putea ajunge cu această bicicletă, dar cel puțin rulează pe roți mai mari.

Cu banii aceștia îmi pot achiziționa în schimb un ghidon de la SqLab, modelul 30X, cu o lățime de 780mm, rise de 30mm și backsweep de 12 de grade. Greutatea sa este de 235 de grame și pentru că am avut ocazia să-l testez, pot spune că este un ghidon chiar fain. Îl pot folosi pe post de armă, la nevoie.

Merg mai departe, mai adaug 200 de lei la buget și constat că pentru 1.099 de lei pot achiziționa un Rockrider ST 100. Cadrul arată mai bine decât în cazul primelor biciclete și furca are o cursă de 80 de mm, în schimb mare lucru din configurația de piese nu se schimbă: tot V-Brake-uri, tot transmisie 3×7.

Cu 234 de euro îmi pot cumpăra pe loc o pereche de pedale HT ME02T Evo, cu corp din magneziu și ax de titan, care cântăresc doar 200 de grame, mai puțin chiar decât ghidonul din carbon. Vă puteți imagina asta? Problema mea cu ele este piulița din capătul axului care face notă discordantă cu ideea acestui produs. Le poți păstra pentru când va crește cel mic, apoi să i le faci cadou când împlinește 18 ani.

Trec și mai departe și ajung la un Sprint Dynamic HDB 27.5, versiunea 2018, cu un preț de 1.600 de lei. Vorbim deja de frâne hidraulice pe disc în acest segment de preț, de componente Shimano Altus și de altele de care ai mai auzit, ceea ce îmi oferă un sentiment de siguranță la achiziționare. Bineînțeles, nici cu această bicicletă nu pot să străbat munții, însă din toate cele de până acum, este cea care mă va duce în confort pe aleile din parc, poate chiar într-o escapadă pe la pădure.

Cu echivalentul a 344 de euro aș putea lejer să-mi cumpăr o pereche de anvelope 45NRTH, pentru Fatbike și cu ținte metalice, de folosit iarna, pe zăpadă. Oferta este cu atât mai bună, cu cât setul este redus de la aproape 500 de euro. Cu acestea o să aștept iernile grele din România, după care le voi vinde posesorilor de fat bike-uri la preț dublu.

Dacă mai bun 800 de lei în plus, mă aleg cu un buget de 2.400 de lei și deja cu prima bicicletă de care au auzit mai toți prietenii mei: Merida Matts 6.20D. Acum pot să merg și eu cu ei la munte, am la dispoziție o transmisie 3×8, frâne hidraulice o furcă Suntour cu o cursă de 100mm, prin urmare o să mă pot descurca cu ea pe forestierele lejere. Toată distracția mă va costa 2.400 de lei.

Dar dacă nu vreau să cheltui această sumă pe o bicicletă, îmi pot cumpăra o șa de la Selle SMP, construită integral din carbon și care cântărește doar 120 de grame. Cel puțin o pot băga în sufragerie lângă bibelourile de porțelan ca să impresionez invitații.

Hai să mai crește un pic prețul. Mai punem 200 de euro, așadar ajungem la un buget de 3.700 de lei, adică 800 de euro. Cu banii ăștia pot achiziționa deja lejer un Canyon Grand Canyon Al 4.0. În cazul acestei biciclete ai auzit cu siguranță de toate componentele, iar numele sună bine: Shimano, Rock Shox, Schwalbe, KMC, Selle Italia. Cu bicicleta asta poți merge oriunde la munte și mai ales, fără nicio grijă. Și parcă nici n-am sărit calul cu bugetul atât de mult.

Dar orice om care vrea să se afirme n-o să arunce cu banii pe un Canyon, ci o să-și cumpere cu 800 de euro un set de rotițe de schimbător de la Ceramic Speed, printate 3D, din titan. Chiar dacă nu ai un schimbător pe care să le folosești, cu siguranță le vei putea agăța pe un lanț la gât. Adică pe bune acum, cine mai poartă două rotițe Ceramic Speed din titan la gât? Cine-și permite așa ceva? Este bling-bling-ul suprem pentru împătimiți și echivalentul superior al plăcuțelor acelea pe care le poartă soldații.

Trebuie să ridic ștacheta! Mai pun 400 de euro și ajung la un buget de 1.200 de euro. Exclam: hey, deja am bani de-un Cannondale Trail cu furcă pe aer și transmisie 2×11! Acum chiar pot merge la orice maraton. Sunt pregătit!

Ai face însă o greșeală să dai banii pe bicicletă și să nu cumperi un angrenaj de 1.200 de euro. Rotor 2INPower are un powermeter integrat, deci este un angrenaj smart și este construit din aluminiu. Îl poți păstra pe zilele pe când deja vei trece la profesioniști sau îi poți găsi un loc în gospodărie. Îl poți integra într-un sistem de scos apa din fântână, având control total asupra forțe cu care apeși brațele (la care trebuie să conectezi neapărat și un set de pedale pe măsură). Datele se transferă prin ANT+ sau Bluetooth, deci poți monitoriza totul de pe propriul telefon.

M-am apropiat de final, încep să ating limita de buget pe care o tot cresc de la 122 de euro constant. Mă voi opri la 1.700 de euro, un buget care-mi permite să achiziționez o bicicletă full-suspension de calitate, care mă va purta în toate aventurile pe care mi le-am propus, indiferent de terenul pe care rulez. Radon Skeen Trail are o furcă Rock Shox Reba pe aer, o transmisie Shimano XT, suspensii de 130mm, chiar și un set de roți Mavic Crossride. La nivelul meu de amator, nu voi avea niciodată nevoie de ceva mai mult, mai ales că bicicleta asta rulează pe roți de 29 de inch.

Însă gândurile nu-mi dau pace și fără să vreau mă întorc poate la cea mai controversată componentă de bicicletă, prin prisma prețului. Printre puținele care au dat naștere a sute de glume, de comparații inutile și șiruri de kilobiți reprezentați de comentarii care parcă nu se mai termină. Este vorba despre patina OSPW Victory Edition de la Ceramic Speed, compatibilă cu schimbătoarele pentru cursiere de la Shimano și care costă 1.700 de euro.

Sunt atât de mulți bani raportați la dimensiuni și utilitate încât întreg sistemul de valori îmi este dat peste cap. Sunt atât de bulversat încât pur și simplu nu i-aș găsi o utilitate în viața reală, iar aici poate mă ajutați voi. Un lucru știu sigur: aș pune-o bine într-o cutiuță, îngropată lângă casă, pentru a o vinde peste 50 de ani, când sunt aproape sigur, că valoarea ei se va tripla. Cu speranța că titanul și carbonul vor deveni materiale mai de preț decât aurul.

Ce-am învățat din acest articol? Păi, cum ar spune Hagi: dacă ești bogat îți poți permite orice! Altfel, există alternative mai mult decât acceptabile pentru toți cei care vor să facă mișcare, iar asta este tot ceea ce contează.

Sursa: Freerider