E posibil ca anvelopele Mitas E-07 să fi devenit preferatele mele când vine vorba de drumuri lungi, prin țări îndepărtate, unde prezența asfaltului e una incertă. Au viață lungă, oferă tracțiune în afara asfaltului și nici pe stradă nu-s foarte rele. Concluziile vin în urma călătoriei din Siberia (vezi aici filmele – Partea I și Partea II).

Discutam cu prietenul Scutariu (da, cel cu cartea) despre alegerea anvelopelor pentru călătoria de vara trecută. El, Mongolia, eu – Drumul Oaselor. El era deja fan Mitas E-07, după călătoria lui în Siberia, eu nu eram convins, dar nici n-aveam vreo preferință anume. Așadar, îl rog pe Scutariu să-mi comande și mie un set Mitas la ChemTraders, pentru BMW F850GS – motocicleta cu care-aveam să plec. 

În primii km au alunecat foarte tare. Da, știu că o anvelopă nouă alunecă, dar ăstea parcă erau date cu ceară. Am tremurat de câteva ori la niște frâne, iar controlul tracțiunii îmi dădea o mulțime de semnale în bord. Am ținut-o așa câteva sute de km, până la granița cu Ucraina. De-acolo parcă a început să fie mai bine. 

Tot în Ucraina am reușit să le testez și pe ploaie. De fapt, până la Moscova m-a plouat non-stop, dar n-am simțit nicio acvaplanare. Ce-i drept, nici nu mi-am forțat norocul. 

Fără zgomot și vibrații

Ultimele anvelope de genul ăsta cu care am mers (anvelope de viață lungă) au fost Heidenau K60 Scout. Mi-amintesc și-acum vibrațiile la viteză mică și zgomotul îngrozitor. Nimic, în schimb, de la Mitas E-07. Nici vibrații, nici zgomot. Sunt mult mai silențioase decât Michelin Anakee Wild, totodată. Ce-i drept, nu e cel mai bun exemplu, și-acum îmi amintesc huruitul. 

Pe viraje

Am prins o secțiune virajată, un drum foarte frumos, la sud de lacul Baikal. Acolo a fost momentul în care am schimbat în treapta inferioară și-a început distracția. Anvelopele au ținut surprinzător, dar nici aici nu mi-am forțat norocul și am ales să ies cât mai mult din motocicletă. 

Pe Drumul Oaselor

Drumul Oaselor e o porțiune de 2.000 de km, fără asfalt. Suprafața, după cum ai norocul: poate fi pietriș, nisip sau noroi. Eu am avut de toate, iar anvelopele s-au descurcat onorabil peste tot. Mi-amintesc că era cât pe ce să pierd fața de câteva ori, într-o zonă de nisip, dar aș fi pățit-o cu orice anvelopă. N-am rămas împotmolit, n-am alunecat, n-am căzut din cauza lor. Am trecut prin bălți, noroaie, pietre, pe cel mai chinuitor drum pe care-am fost vreodată. Și sunt sigur c-am făcut o alegere foarte bună în materie de gume. 

Ah, am făcut o pană, odată. Dar n-a fost vina lor că acel cui se afla fix în parcarea hotelului. Fiind anvelope tubeless, am scos kit-ul de pană și-n 10 minute era gata. 

Rezistă până la capătul lumii

Am mers cu ele 10.000 de km și a mai fi ținut. Ceea ce n-aș putea spune niciodată despre Michelin Anakee Wild, Metzeler Karoo 3 sau Continental TKC 80 care au profilul șters după 5.000 de km. Ce-i drept, Mitas sacrifică puțin din aderența pe asfalt, dar intre un comportament stradal bun și 10.000 de km, aleg varianta din urmă. Până la urmă plec la capătul Pământului, unde mă interesează să văd lucruri nu să mă dau pe viraje. 

Singurele care mai țin atât și pe care le-am testat sunt Heidenau K60 Scout. Dar acestea din urmă sunt prea gălăgioase și vibrează. Așadar, rămân cu Mitas – un compromis foarte bun între asfalt și off-road și cel puțin 10.000 de km până se uzează. 

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro