Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    94
  • comentarii
    8
  • vizualizări
    26.850

ziua 4 -continuare-

Autentifica-te  
sacal

268 vizualizări

ziua 4 -continuare-

nimic nu prevestea ceea ce avea sa se intample…
de obicei, noi ne oprim dupa fiecare 50 de km. artur fumeaza o tigara, ne mai intindem oasele, mai schimbam o vorba. dupa plecarea din tulcea, prima oprire am facut-o la isaccea. undeva in centru, in dreptul geamiei. am facut cateva fotografii si am sunat acasa, la galati, sa anunt ca ajungem probabil cu bacul de 8. artur era ceva mai suparat. cu cateva ore in urma, inainte de a ajunge la tulcea, pe o portiune de drum cu asfalt bun si fara masini, am ridicat viteza pana pe la 140km/h. nu a observat ca dintre legaturile bagajului i-a sarit izoprenul. era din ala bun, de 1cm inaltime. abia peste cativa kilometri si-a dat seama, dar deja era prea tarziu, degeaba s-ar mai fi intors dupa el. sa stai la cort direct pe pamant, nu e deloc placut. clar, trebuia cumparat un nou izopren, cel mai sigur, din galati, a doua zi.
o masina de politie se oprise la aproximativ 100 de metri in spatele nostru , ne spionau curiosi. probabil cutitul meu de vanatoare, atarnat la sold, nu sugera un comportament adecvat pentru centrul localitatii isaccea. intentia mea nu fusese insa ostentativa, ci practica: am renuntat la constanta la cele doua genti laterale si a trebuit sa inghesui toate lucrururile intr-un singur rucsac. cutitul ramasese pe afara. l-am pus la sold si am uitat de el.
am luat-o din loc cu masina de politie pe urmele noastre. dupa 100 de metri au intors si au revenit la misiunea lor principala: pazirea centrului. de altfel, un loc complet pustiu. atat de bine era pazit!
dupa inca 500 de metri, chiar la iesirea din isaccea, intr-un loc destul de dubios, am observat o masina trasa pe dreapta, cu ceva probleme. am oprit pentru ca recunoscusem masina. o mai vazusem intr-o benzinarie intre constanta si babadag, in zona unde se refacea drumul. era un reanault scenic cu tot felul de stickere pe el, din care reiesea clar ca masina urma sa ajunga in mongolia. dupa numar am inteles ca plecasera din anglia. mi-ar fi placut sa intru in vorba cu calalatorii acestia mai putini obisnuiti, dar toti stateau in masina si nu pareau deloc dornici sa schimbe impresii. nu pareau in largul lor in romania…
asadar aceasta era masina oprita peste cateva ore, pentru o pana ceva, intr-o zona dubioasa a localitatii isaccea. am oprit si am intrat in vorba cu ei. se pare ca aveau probleme la suspensia spate. mai precis la arcul dreapta spate. ei erau cinci si aveau bagaje cat pentru pentru toti cinci, sa le ajunga pana in mongolia. plus multe piese de rezerva, roti etc. dupa cum arata, masina era, in mod evident, ingreunata cu mult dincolo de limita admisa. oricine ar fi fost in locul suspensiei, ar fi cedat. eu daca as fi fost in locul ei (suspensiei) as fi cedat, dar nu in romania si sigur nu intr-un cartier dubios dintr-o localitate cam izolata. as fi cedat acolo in anglia, la primul semafor, atunci cand inca se mai putea face ceva. nimeni, insa nu a fost in locul suspensiei, asa ca ea a cedat acolo unde a avut placerea. deja la fata locului aparusera cateva bastinase care cerseau. trei fete. limuzina shakira si nadia. nadia o chema pe cea mai frumoasa dintre ele, pielea mai inchisa putin la culoare, blonda si cu ochii albastri-cenusii. peste cativa ani ne-ar putea reprezenta tara la orice miss univers. se tot invarteau printre englezi: “da-ne un ban! da-ne un ban!”
in scurt timp grupul crescuse, erau patru. cu cat stateam mai mult, cu atat riscul ca reprezentantii masculini ai comunitatii sa-si faca aparitia crestea. noi nu doream asta, iar englezii nu stiau ca daca ar fi inteles mai bine ce se intampla cu ei, nu si-ar fi dorit nici ei sa prelungeasca sederea in isaccea.
i-am sfatuit sa puna roata la loc si sa ne urmeze cu viteza scazuta pana la bac la galati. i-am intrebat daca au rezervari la hotel pe undeva, ca sa sune sa anuleze. din doar cateva cuvinte am inteles ca ei… pe scurt, dormeau pe unde apucau. cel mai des, pe jos pe langa masina.
le-am spus ca ceea ce incepuse ca o dupa-amiaza foarte neplacuta pentru ei si care se va dezvolta intr-o noapte la fel de neplacuta, au amandoua- si dupa-amiaza si noaptea- mari sanse sa devina chiar foarte placute. “you just come with me.”
imi pusesem in gand sa ii duc acasa la parinti, la galati, sa ii pun la masa, sa ii culc si a doua zi iar la masa si sa incercam sa le reparam masina. si apoi iar la masa…
s-au aratat impresionati de bunatatea romanilor. chiar inainte de a pleca, un tir a incetinit, a oprit si un tip zambitor a scos izoprenul lui artur. cel pe care il pierduse cu vreo trei ore inainte. el chiar vazuse momentul cand sulul de burete a cazut de pe motocicleta, a oprit, a coborat si l-a luat cu gandul de a-l restitui.
ciudat nu?
daca noi nu ne-am fi oprit ca sa-i ajutam pe englezi, tirul nu ne-ar fi ajuns niciodata si artur ar fi ramas fara izopren. asadar desi noi credeam ca i-am ajutat pe englezi, de fapt ei ne-au ajutat sa regasim izoprenul. este pentru a nu stiu cata oara cand se dovedeste ca exista un zeu al calatorilor. lucrurile pana la urma se rezolva
trebuie sa va imaginati ca englezii, bombardati cu inca o dovada de bunatate romaneasca, erau peste masura de uimiti: “oamenii aici sunt chiar foarte buni!”
intr-o ora eram la bac. le-am facut cinste cu traversarea dunarii. pana sa ajungem pe partea cu galatiul, am mai stat de vorba. au spus ca daca nu ar trebui sa ajunga in mongolia, le-ar fi facut mare placere sa mai ramana in tara asta cu oameni asa buni. era un moment bun sa plusez, ca la poker: “mongolia is just a name! you get there and then you come back. but romania is not just a name, it is a country to be discovered.”
acasa mama ne astepta cu gratarul sfaraind si berea rece pe masa. masina am bagat-o in garaj. casa e mare, terminata acum un an, gradina larga cu braduti pe margine si gazon proaspat tuns. le-a placut.
i-am gazduit peste noapte si fiecare a dormit intr-un pat, ca oamenii. ei cu o noapte in urma dormisera pe pamant, doar in sacii de dormit, imprejurul masinii, intr-un camp, iar cu doua nopti in urma ii prinsese ploaia intr-un cort de vara ne-impermeabil.
am aflat ca ei participa la un proiect international. sunt zeci de echipe ca a lor (si din romania au plecat doua echipe) nu e o cursa, linia de finis este deschisa vreo doua luni. masina cu care ajung acolo, va fi donata statului mongolez, iar banii pe care ei reusesc sa ii stranga pe saitul lor vor fi donati organizatiei “medici fara frontiere”.
toti cei cinci englezi sunt studenti la colegiul st. claire din cambridge. oameni pe care o sa-i vedem pe discovery peste cativa ani.
ei bine, oamenii astia vor avea numai lucruri de bine de spus despre romania.
conturul romaniei a avut grija de asta.



Sursa
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

×