În ajunul Marelui Premiu al Spaniei de la Jerez, David Emmett de la Motomatters.com a intrat în posesia unei fotografii a renumitului dispozitiv de holeshot folosit de motocicletele Ducati în acest an. Iată ce face de fapt.

Maneta de acționare a dispozitivului de holeshot de la Ducati, aflată pe jugul superior al furcii.

S-a vorbit mult despre dispozitivul de holeshot al celor de la Ducati. Nu atât cât s-a vorbit despre elementele aerodinamice mai mult sau mai puțin regulamentare, care au atras foarte mult atenția în ultimele două luni, desigur, dar a curs ceva cerneală și pentru acest element, despre care nimeni nu știa până acum cum arată de fapt și ce face mai exact.

Prima dată când acest dispozitiv a atras atenția presei a fost în testele de la Sepang, când lumea a observat că piloții Ducati răsuceau o mică manetă aflată pe jugul superior înainte de a exersa starturile. Apoi piloții au început să fie urmăriți mai îndeaproape și de camerele de luat vederi în timpul exercițiilor de start. Astfel, am început să aflăm mai multe, cum ar fi că maneta necesita un anumit nivel de forță pentru a fi acționată. Și că piloții comprimau suspensia atunci când se opreau, ca să le fie mai ușor să acționeze maneta. Și că spatele motocicletei era semnificativ mai jos când dispozitivul era activat.

Cert este că Jack Miller a început să folosească dispozitivul anul trecut, la Motegi. Australianul l-a găsit util și l-a folosit tot restul sezonului, cu excepția etapei de la Phillip Island, unde frânarea pentru primul viraj este prea slabă ca să activeze revenirea automată a suspensiei înainte de intrarea în viraj.

Cum funcționează notoriul dispozitiv? Înainte de fiecare start, pilotul își folosește greutatea pentru a comprima suspensia, apoi răsucește maneta pentru a activa mecanismul. Acesta blochează suspensia spate într-o poziție mai joasă pentru perioada startului. Când pilotul ajunge la primul viraj și frânează puternic, spatele motocicletei se ridică, ceea ce dezactivează automat mecanismul, iar suspensia spate începe să funcționeze normal din nou.

Desigur, se ridică întrebarea: „De ce să coboare spatele, dacă scopul este să împiedice ridicarea pe o roată la accelerare?” Aceasta ar fi o întrebare cât se poate de validă, având în vedere că, în motocros și supermoto, aceste dispozitive blochează furca într-o poziție comprimată, coborând fața motocicletei pentru a limita tendința de wheelie. Așadar, normal ar fi să vedem suspensia față coborâtă sau suspensia spate ridicată în cazul unui dispozitiv care trebuie să contracareze tendința de wheelie pe accelerare.

Dar motocicleta Ducati este cea mai lungă și cea mai joasă din grilă și nu tendința de wheelie era problema la start, ci mai degrabă aderența insuficientă pe roata spate. Așa că inginerii din Bologna au gândit acest sistem care să apese spatele motocicletei, mărind aderența pentru start.

Cum funcționează mai exact dispozitivul? Fotografia de mai jos este destul de sugestivă. Dispozitivul este ca un amortizor în miniatură, plasat acolo unde s-ar găsi, în mod normal, o pârghie a cinematicii suspensiei spate. Pârghia respectivă este înlocuită de un cilindru hidraulic sau mecanic, care leagă partea de jos a elementului triunghiular al suspensiei spate progresive de basculă. Arată ca un actuator hidraulic sau mecanic.

Mecanismul dispozitivului de holeshot, atașat suspensiei spate.

Pistonul din cilindru este, de fapt, actuatorul care modifică lungimea pârghiei înainte de start (prin răsucirea manetei de pe jug) înainte de start, coborând spatele motocicletei. În dreapta se află un arc, care tensionează întregul ansamblu, devenind un mecanism pentru revenirea suspensiei la normal atunci când aceasta se destinde puternic, pe frânare.

Așa arată pârghiile de suspensie normale, fără dispozitiv de holeshot. foto: Tom Morsellino

Dacă alți producători ar vrea să copieze soluția celor de la Ducati, ar trebui, cel mai probabil, să facă un sistem invers, care să ridice spatele motocicletei, căci pentru restul producătorilor tendința de wheelie ar fi marea problemă. Dar atunci revenirea automată pe frânare ar fi mai greu de realizat, căci suspensia ar rămâne extinsă, deci forțele ar acționa în același sens cu dispozitivul.