Adevărat vă spun vouă, trăim o epocă de aur a Motomondialului. Cursa de alaltăieri de la Mugello a fost una dintre cele mai frumoase din toate timpurile. Și a devenit cu atât mai frumoasă la final, când Danilo Petrucci a obținut prima sa victorie în MotoGP.

După rezultatele obținute în ultimii trei ani, Mugello poate fi considerat o pistă care favorizează motocicletele Ducati. Trei victorii în ultimii trei ani, cu un pilot diferit în fiecare an. În plus, anul acesta cam toate motocicletele Ducati care contează au fost foarte rapide în cursă, inclusiv Miller și Bagnaia, până când au căzut amândoi ca urmare a propriilor greșeli.

Poate că ziua cursei a aparținut „roșiilor” din Bologna, dar calificările au fost aproape la fel de spectaculoase, mai ales prin recitalul lui Marc Marquez de la final. Acesta a fost hăituit constant de piloți Ducati în Q2, dar, în ultimele minute, știa că Dovi va fi obligat să tragă tare un tur, pentru că era abia al 12-lea în clasamentul provizioriu. Așa că l-a pândit pe adversarul său principal la titlu și a judecat perfect distanța de la care l-a urmărit. Marquez trăgea din ce în ce mai tare și se apropia vizibil de Dovizioso. La ieșirea din ultimul viraj, Marc era în roata italianului de la Ducati și folosea aspirația generată de motocicleta acestuia pentru o accelerare fulminantă pe linia dreaptă. Rezultatul: pole-position pentru Marquez, cu un timp zdrobitor – noul record absolut al pistei.

În cursă, însă, piloții Ducati erau foarte puternici, favorizați probabil, în primă fază, și de dispozitivul de holeshot. Dovizioso a luat startul din poziția a noua a grilei, dar, la intrarea în primul viraj, era deja al treilea. Lupta din grupul fruntaș a fost aprigă și constantă, iar depășirile s-au ținut lanț. Devenea clar că motocicletele Ducati merg tare pe liniile drepte și au avantaje pe anumite zone de frânare, în timp ce Honda lui Marquez nu părea să aibă puncte slabe clare și părea să exceleze la manevrabilitate. Tot acolo era și punctul forte al motocicletei Suzuki GSX-RR a lui Alex Rins, care venise și el foarte din spate și se implica în lupta pentru victorie. Dar motocicleta din Hamamatsu pierdea inadmisibil de mult pe liniile drepte și Rins nu reușea să se apropie suficient de riderii din față, chiar și când stătea la aspirația lor, încât să lanseze un atac cu șase reale de succes.

Între timp, pentru Rossi, coșmarul din calificări continua: italianul era foarte în spate și motocicleta sa Yamaha pierdea timp mult pe accelerările dintre viraje. Chiar și așa, Doctorul nu se dădea bătut: în ultimul tur pe care l-a făcut înainte să cadă, turul 7, Rossi mergea mai tare decât Andrea Dovizioso, care se lupta în fruntea cursei.

Vestea bună pentru fanii legendarului italian este că acesta nici nu se gândește să se retragă: „La Austin, acum o lună sau două, eram foarte, foarte aproape de victorie și eram foarte fericit. Acum este mai greu, dar nu vom renunța și vom da totul, așa că nu trebuie să se îngrijoreze nimeni că aș fi gata să mă las.”

Anul trecut, la Mugello, Rossi pornea din pole-position și acum doi ani conducea cursa până ce îi ceda motorul. „În 2016 m-am simțit disperat pentru că știam că aș putea câștiga cursa până ce mi-a cedat motorul. Dar eram optimist pentru că eram rapid. Anul acesta sunt disperat și mult mai trist pentru că sunt lent.”

Problema lui Rossi nu a fost doar cu viteza în linia dreaptă. La Mugello nu avea o senzație bună pe roata față, așa că nu avea încredere să atace virajele și să folosească viteza pe viraj a motocicletei sale: „Pierdem peste tot. Încă de la start – când am schimbat în a treia, apoi a patra, a cincea, toată lumea mă depășea, chiar și celelalte motociclete Yamaha. Asta e diferența. Suferim și pe accelerație de la un viraj la altul, nu doar la viteză maximă.”

Lupta pentru victorie a fost foarte aprigă până la final, când Petrucci începea ultimul tur în prima poziție, urmărit de Marquez și de Dovizioso. Pe frânarea înfricoșătoarea de la primul viraj, San Donato, Marquez intra cam larg, Dovi încerca să se strecoare pe sub el, iar Petrux vedea acolo un spațiu la interior și profita, ridicând-ul pe Dovizioso și făcându-l să piardă încă o poziție în favoarea lui Marquez. Petrucci a făcut apoi un tur excelent și s-a menținut în frunte până la finiș, deși Marquez a terminat la doar 4 sutimi de secundă în spatele său.

E greu de găsit un pilot mai plăcut de public și de jurnaliști decât Danilo Petrucci. Este genul clasic de băiat simpatic, un tip amuzant, prietenos, discret și sincer. A venit în MotoGP pe o filieră complet neobișnuită și de mai multe ori în carieră era pe cale să se lase de curse. Toată lumea îl place și, în mod complet neobișnuit, chiar și cei mai imparțiali jurnaliști din camera de presă de la Mugello au aplaudat puternic când a câștigat italianul. Piloții cu care se luptă Petrux nu împărtășesc aceleași sentimente față de acesta, mulți dintre ei fiind de părere că e prea agresiv pe pistă, dar o lume întreagă s-a bucurat când Danilo a luat prima sa victorie în Motomondial. Lacrimi curgeau pe fața lui Petrucci pe podium, când imnul Italiei răsuna tare din pieptul zecilor de mii de fani: un moment pe care îl va ține minte toată viața, cu siguranță.

În mod bizar, cei mai bine clasați piloți la Mugello au fost cei care au început weekendul sub auspicii deloc bune. Atât Petrucci, cât și Marquez au fost afectați de o gripă destul de puternică și erau departe de potențialul lor maxim din punct de vedere fizic. Dar se spune că adrenalina este cel mai tare drog cunoscut de om, iar asta s-a adeverit duminică.

După victorie, Petrucci, din nou în mod complet neobișnuit pentru un pilot la acest nivel, își cerea scuze față de Dovi, căruia îi și dedica victoria: „Îi dedic această victorie lui Andrea Dovizioso. Îmi cer scuze pentru depășirea aceea, ultimul pe care aș vrea să-l încurc este Andrea, dar trebuia să încerc. Îi dedic această victorie pentru că m-a adoptat iarna aceasta ca pe un frate. Dar astăzi aveam șansa să câștig. Și, cum vă spuneam, asta era ținta mea anul acesta. Acum putem să ne concentrăm pe scopul nostru din acest sezon. Cred că acum sunt mai relaxat. Putem să ne gândim să îmbunătățim motocicleta și să câștigăm titlul cu Andrea.”

Așadar, odată ce Petrux și-a atins obiectivul de a lua o victorie în acest sezon, a declarat deja public că îl va ajuta pe Andrea Dovizioso să ia titlul. Încă un lucru care îl face să iasă foarte mult în evidență între piloții de acest nivel: este, practic, singurul pilot capabil de victorie care ar accepta de bunăvoie acest rol de secund, cel puțin pentru un sezon. Mai-marii de la Ducati spuneau că vor lua o decizie referitor la cine va alerga anul viitor în echipa de uzină alături de Dovi la Barcelona, peste doar două săptămâni, iar Petrucci simțea presiunea de a obține un rezultat extraordinar, căci Jack Miller, rivalul său pentru acest loc, îl cam eclipsase în prima parte a sezonului.

Marquez a pierdut, așadar, victoria, dar a câștigat mult în clasament, căci a terminat în fața lui Dovizioso și și-a mărit avantajul în campionat față de aceasta. Mugello nu era un loc favorabil pentru el: anul trecut, cădea în timp ce încerca să se distanțeze în față. Anul acesta a terminat pe podium și a câștigat puncte față de principalii săi rivali în campionat. Spaniolul își continuă astfel sprintul către un nou titlu și rămâne, de departe, principalul candidat pentru acest titlu.

Lorenzo a zburat ieri direct în Japonia, după un alt rezultat mult sub așteptări. Se zvonea că asta s-a întâmplat pentru că HRC vrea să renegocieze contractul cu spaniolul, eventual chiar să-l încheie prematur. De fapt, se pare că Lorenzo a plecat pentru a lucra la ergonomia motocicletei, cu scopul de a găsi o poziție la ghidon care să-l ajute să piloteze cum vrea el, mai ales pe frânare. Honda poate folosi piese făcute pe loc la imprimante 3D pentru a-i da mai multe variante lui Lorenzo și pentru a scurta procesul de dezvoltare.