Weekendul de cursă de la Brno ne-a arătat mai clar decât oricând de ce perioada de glorie a lui Marc Marquez nu se va încheia prea curând.

Campionul en-titre a început weekendul de la Brno cu un avantaj confortabil de 58 de puncte în clasamentul general față de Andrea Dovizioso. În plus, pista din Cehia nu se număra printre favoritele sale, fiind mai degrabă un circuit care favorizează motocicletele Yamaha și, mai nou, Ducati.

Așadar, catalanul ar fi putut să se relaxeze puțin, să nu-și asume riscuri inutile și să se asigure că termină măcar undeva în apropierea podiumului, dacă nu reușea chiar un top trei. Dar, deși pilotul Repsol Honda a devenit mult mai înțelept în ultimii ani, nu-i stă în fire să o ardă prea precaut.

Asta pentru că Marquez, cam ca toți marii campioni în motorsport, are sufletul de „asasin”, care nu vrea doar să-și învingă adversarii, ci vrea să îi zdrobească, astfel încât să vină la startul următoarei curse deja pe jumătate învinși, știind că se luptă cu un adversar imbatabil. Asta făcea și legendarul Mick Doohan în anii ’90, asta face și Marquez acum.

În calificările de sâmbătă, ploaia i-a încurcat destul de mult pe rideri, dar pe finalul sesiunii Q2 apăruse o trasă rezonabil de uscată. Asta cu excepția ultimelor două viraje, unde era complet ud. Marquez, alături de mereu curajosul Jack Miller, au ieșit pe slick-uri, încercând să le aducă în temperatură. Marquez era la limită, mai ales în acele ultime două viraje (unde Jack Miller a și căzut, de altfel), dar a reușit un timp fulminant, cu peste o secundă mai rapid decât putuse oricare alt pilot pe gume de ploaie. Spaniolul se putea opri acolo, avea pole-position-ul asigurat, dar a mai prins un tur cronometrat și, în uralele mulțimii, a mai tăiat o secundă și jumătate. Astfel, spaniolul a riscat foarte mult (lucru pe care îl recunoștea și el după calificări) doar ca să își spulbere adversarii.

Și, deși Marc se poartă destul de diplomat în declarații, e clar că are un orgoliu imens și că îi place să joace jocuri psihologice. Tot în Q2, Rins l-a depășit agresiv pe Marquez, care mergea destul de lent pe trasă. Acesta a revenit printr-o manevră la fel de bărbătească, pentru a nu rămâne cumva dator, apoi, când ambii au intrat la boxe, Rins îl înghesuia pe Marquez și acesta l-a împins cu mâna pentru a-și face loc. Alex Rins declara că Marquez nu își respectă rivalii (pentru că rula încet pe trasă intenționat și că l-a depășit agresiv degeaba, apoi l-a împins la intrarea la boxe), în timp ce Marquez mima inocența, spunând că nu l-a deranjat deloc depășirea lui Rins și că acesta probabil nu îl văzuse lângă el la intrarea la boxe, de aceea l-a împins puțin, ca să-și facă loc. Doar că nu crede nimeni astfel de povești. Pentru Marquez, la fel ca pentru Rossi și pentru Doohan, pe vremuri, toate aceste interacțiuni, depășiri agresive, declarații cu dublu sens constituie metode de a își destabiliza psihic rivalii. Sigur, aceștia nu sunt fetițe de pension, dar campionul en-titre încearcă doar să îi scoată puțin din ale lor, nu să îi facă să plângă și să plece acasă.

Weekendul lui Marquez a fost încununat de o cursă în care Dovizioso era dat de mulți ca favorit. Dar spaniolul de la Repsol Honda s-a instalat la conducere, nefiind provocat niciun moment de către adversari, iar la jumătatea cursei a început să tragă, sprintând către o victorie aparent ușoară. Asta pe un circuit pe care ar fi trebuit, teoretic, să câștige un Ducati sau o Yamaha. Acum Marquez are un avantaj de 63 de puncte în clasament, plus un ascendent psihologic important asupra rivalilor săi, care știu că, orice ar fi, indiferent de circuit, de condițiile meteo și de alte variabile, Marquez este mereu acolo, ori pe primul loc, ori foarte aproape de el.

Cum s-a ajuns aici? În primul rând, Marquez are un talent imens, comparabil doar cu al lui Casey Stoner. Poate controla motocicleta ca nimeni altul, simte momentele în care pierde fața și le salvează, de multe ori fără să se vadă din exterior. Apoi, a acumulat experiență. Nu riscă mai mult decât este nevoie, se mulțumește să ia puncte (multe) atunci când nu poate câștiga și, alături de echipa excelentă pe care și-a strâns-o în jur, vine cu strategii excelente. Și, nu în ultimul rând, este, în sinea lui, un animal dezlănțuit, cu o foame de victorie enormă. Oricât ar câștiga, motivația nu îi scade. Evident, toți piloții de top au „bestia” înăuntrul lor, altfel nu ar fi ajuns acolo, dar a lui Marquez pare mai mare și mai feroce decât ale celorlalți.

Cum s-ar putea opri hegemonia lui Marquez? Printr-o accidentare, ar fi cel mai la îndemână răspuns. Spaniolul cade în continuare destul de frecvent (deși aproape niciodată în cursă), dar este foarte mobil și elastic, ceea ce înseamnă că rareori suferă în urma căzăturilor. Apoi, ar mai fi posibilitatea ca acesta să fie atras, cu mulți bani și posibilitatea de a-și spori gloria, la o echipă mai slabă, unde să demonstreze că poate să câștige cu orice motocicletă îi pui între picioare. Cei de la Ducati au tot încercat să-l atragă cu salarii incredibile, dar Marquez nici n-a vrut să audă. Se pare că Red Bull îi dă târcoale, lansând numere absurde, pentru a-l atrage către echipa de uzină KTM. Dar asta, chiar dacă s-ar putea întâmpla cumva, nu va fi curând.

Cine poate să îl bată pe Marquez? Când au momentul lor, mai mulți rideri sunt capabili de victorie – Dovizioso, Petrucci, Rossi și chiar Lorenzo, dacă se va adapta la Honda. Din noua generație, Fabio Quartararo pare un talent incredibil, la nivel comparabil cu Marquez, dar acesta este încă la început, pe o motocicletă care nu îl va ajuta în orice situație.

Până una-alta, dacă nu vă plac riscurile, dar vreți totuși să pariați pe MotoGP, puteți să pariați liniștiți pe Marquez pentru următoarele câteva titluri.