Pe 20 mai 1973, într-un incident în cursa clasei 250, în Marele Premiu al Italiei de la Monza, și-au pierdut viața Renzo Pasolini și Jarno Saarinen.

S-au împlinit 47 de ani de la acel teribil 20 mai 1973. Pe circuitul Monza se desfășura Marele Premiu al Națiunilor, a patra etapă a Campionatului Mondial de Motociclism-Viteză.

Ziua a început cu cursa campionatului italian de juniori, clasa 250, apoi prima cursă din Mondial, clasa 50, câștigată de Jan de Vries; urmează clasa 125, în care se impune Kent Anderson, apoi 350, câștigată de Giacomo Agostini, după un duel frumos cu Renzo Pasolini.

În cursa clasei 250 se lansează din pole-position finlandezul Jarno Saarinen, campion mondial en-titre la 250 și autorul celui mai bun timp în calificări. Renzo Pasolini, care în 1972 a fost al doilea în clasamentul mondial la 250 și al treilea la 350, este la ghidonul noului Harley-Davidson cu doi cilindri, răcit cu apă.

Trec câteva secunde și drama începe chiar în primul viraj după start. Motocicleta lui Pasolini pierde aderența la intrarea în Curva Grande, virajul foarte rapid, italianul cade, iar motocicleta lui se lovește de parapeții foarte apropiați de pistă și ricoșează înapoi pe banda de asfalt; în carambolul care urmează cad încă 13 piloți. Dar cel mai rău sunt răniți Pasolini, în vârstă de 34 de ani, și Saarinen, de 27.

Există mai multe ipoteze referitoare la cauza căzăturii lui Pasolini: ulei pe pistă nesemnalizat, griparea motorului motocicletei, contact cu alți piloți sau asfaltul prost.

Ancheta cerută de tribunalul din Monza, efectuată de inginerul Sandro Colombo, va dezvălui griparea pistoanelor Yamaha în cilindrii motocicletei Harley-Davidson, cilindri care au fost modificați pentru trecerea de la răcirea cu aer la cea cu lichid. Aceasta ar fi fost cauza căzăturii, conform anchetei. Dar gravitatea urmărilor este cu siguranță o urmare a spațiului de degajare inexistent de pe atunci și de prezența parapeților foarte aproape de pistă.

Saarinen a murit înainte să-și exprime adevăratul potențial. Finlandezul era considerat unul dintre cei mai talentați piloți din acea epocă. Până în ziua de astăzi, este singurul finlandez care a câștigat vreodată un titlu mondial de motociclism solo. Stilul de pilotaj „hanging-off”, cu genunchiul pe asfalt, a fost practic inventat de Saarinen, fiind apoi preluat și rafinat de Kenny Roberts la finalul anilor ’70.

Tragicul accident i-a determinat pe piloți să ceară organizatorilor condiții mai sigure pentru desfășurarea competițiilor, campaniile pe această temă fiind continuate de piloți de renume precum Barry Sheene și Kenny Roberts.