Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    643
  • comentariu
    1
  • vizualizări
    24.036

Prima etapă de MotoRC by Rompetrol, văzută din interior

Autentifica-te  
Motobikes

21 vizualizări

Am fost la MotoRC, m-am documentat, am tras concluzii, dar m-am și dat! Cum a fost toată experiența?

IMG_3906.jpg

foto: Cristina Udrescu

Marea emoție înainte de începutul etapei de MotoRC by Rompetrol de la Adâncata era legată de vreme. Toată săptămâna avuseserăm parte de vreme capricioasă și imprevizibilă și la fel se anunța și în weekend. Părea foarte puțin probabil să scăpăm trei zile consecutive fără ploi serioase, în condițiile în care prognoza anunța 57% șanse de ploaie pentru vineri, 60% pentru sâmbătă și 64% pentru duminică.

Așa că toată lumea a venit și cu pneuri de ploaie și toți anticipam măcar câteva sesiuni ude.

Eu veneam la circuit cu roluri multiple, ca de obicei. Pe de o parte, aveam de comentat cursele celor trei clase principale, care aveau să fie difuzate pe Look Sport săptămâna următoare. Deci cam trebuia să urmăresc ce se întâmplă la cele trei clase, ca să am ce povesti. Apoi, fiind implicat și în echipa de organizare anul acesta, mai aveam câte o misiune de îndeplinit, câte un ajutor de dat. Și, nu în ultimul rând, voiam să-mi încep antrenamentele serioase pe pistă de anul acesta, în șaua vechii mele Honda CBR600RR. Adică un fel de moto-jurnalism „gonzo”, din interiorul subiectului, cum ne-a învățat regretatul Hunter S. Thompson.

Așa se face că, vineri dimineața, am pornit devreme spre circuit cu prietena Cristina Udrescu (pilot/fotograf) și acolo ne-am găsit cu prietenii mecanici Adrian „Balamuc” Wacykiewcz și Florin „Buff” Dorobanțu, laolaltă cu echipa extinsă formată ad-hoc din raceri de la clasele de Rookies și de Stock 600. Povești, glume, atmosferă… ce să mai, distracție cum se cuvine la orice etapă, de pe vremea când mergeam la Romanian Superbike pe la circuite îndepărtate.

IMG_5560.jpg

Vestea proastă pentru mine a fost că al meu 600RR se încingea serios, problemă diagnosticată de Buff după prima intrare pe pistă ca fiind cauzată de o fisură în blocul motor, pe unde ieșea apa din circuitul de răcire atunci când se făcea presiune. Am mai intrat o dată, după ce am completat cu apă, dar tot se încingea. La îndemnul echipei, am hotărât să trag pe dreapta motocicleta, ca să n-o avariez mult mai tare mergând cu temperatura peste 110 grade în mod constant.

Weekendul meu ca pilot părea compromis, până ce prietenul Dragoș „Lemne” Dobre, de la Dendrio Racing Team, mi-a oferit motocicleta lui Yamaha R6 pentru câteva intrări. Cu schepsisul că trebuia completat rodajul motorului nou, așa că prima intrare am mers cu maximum 10.000 rpm, iar următoarea am ajuns la 12.000 rpm. Motocicleta mergea foarte bine, dar era prea agresivă pentru gustul meu și am fost foarte precaut ca să nu-i cauzez vreun pocinog prietenului Lemne, după ce fusese atât de binevoitor. Și, pentru că berzei chioare îi face Dumnezeu cuib, sâmbătă tocmai îi ajungea lui Lemne o a doua motocicletă de curse, livrată de peste mări și țări. Care, ce să vezi, era chiar un CBR600RR, doar că mai nou decât al meu. Când a venit motocicleta, am constatat că-i trebuiau pneuri, inversat schimbătorul, completat uleiul în motor și… cam atât – treburi rezolvate în doi timpi și trei mișcări de prietenii Balamuc și Buff, maeștri când vine vorba de pregătit o motocicletă pentru intrat pe pistă în timp record. Avea deja carene de curse, quickshifter și pompă de frână radială Brembo. Și iacătă că s-a ales Marius cu material de concurs pentru prima etapă!

O altă problemă era că acumulasem vreo 8-10 kilograme în pandemie, după o pauză cam lungă de la alergările mele regulate. Bine, și o intensificare a savurării deserturilor pregătite de minunata-mi soție. Așa că, pe pistă, oboseam mai devreme decât era normal, nu prea aveam mobilitate și, după vreo șase tururi, mă cam chinuiam.

Până la urmă, vremea a ținut cu noi. Vineri a picurat vreo 10 minute, dar foarte slab, nici suficient cât să scadă puțin aderența. Sâmbătă, a plouat fix deloc. Cu motocicletele împrumutate de la Dragoș, nu m-am încumetat să trag cine știe cât, așa că m-am calificat pe un mediocru loc 11 la Rookies 600. Nivelul a crescut destul de mult la toate clasele, așa că piloții cei mai rapizi de la Rookies merg acum cu puțin peste 1:50 pe Motor Park, un timp impresionant pentru rideri cu puțină experiență.

Plăcerea a fost mai degrabă să petrec timpul cu prietenii din padoc, cu care mereu găsim teme de povestit și glume (câteodată, proaste) de făcut.

În ziua curselor, am fost desemnat și ca pilotul „safety bike-ului”, un BMW S 1000 RR nou-nouț, roșu, care trebuia să pornească înaintea turului de încălzire al riderilor la cele trei clase televizate. Așa că m-am trezit că am stat mai toată ziua îmbrăcat în combinezon, transpirând toate prăjiturile cu fructe cu care m-am îndopat în ultima lună. După cursa de la Stock 300, părea să înceapă să plouă de-a binelea, iar pista s-a udat destul de zdravăn în zona primelor patru viraje. Cursa clasei Stock 600 s-a amânat până la clarificarea condițiilor meteo și șansele noastre, celor de la Rookies, să prindem pistă uscată păreau din ce în ce mai mici.

Dar karma a fost din nou bună pentru Motor Park România (ca în multe alte rânduri) și pista s-a uscat rapid. Mai mult de atât, n-a mai plouat deloc până la finalul zilei, deși norii au rămas amenințători.

IMG_5558.jpg

Iese steagul, se aprind semafoarele… Marius este gata să ia din nou un start absolut mediocru. Păzea!

După o zi plină de activitate și doar o ieșire pe pistă, în warm-up, m-am aliniat la start cu motocicleta lui Dragoș fără cine știe ce tragere de inimă. Eram foarte deconectat de la mersul în forță pe circuit, după turele lejere cu „safety bike-ul” și toate celelalte lucruri care mi-au ocupat mintea. Colac peste pupăză, chiar înainte să ies de la boxe am constatat că încălzitoarele mele nu mai încălziseră gumele de cel puțin 30 de minute. Am tras accelerări și frânări pe drept cât am putut în turul de formare, apoi am repetat faza în turul de încălzire. Chiar și așa, aveam câteva dubii, așa că nu am tras 100% la intrarea în primul viraj, după un start mediocru.

Mi-a luat un tur-două să-mi dau seama că sunt în cursă și că e cazul să merg mai tare, timp în care am fost depășit de prietenii Radu Crăciun și Cosmina Crișan, și ei pe 600RR-uri. Brașovenii se și distanțează, iar eu deja mă gândesc că peste 3-4 tururi o să rămân fără energie, victimă a lipsei mele de mobilitate și de antrenament pe motocicletă. Dar, o jumătate de tur mai târziu, constant că îmi intru în ritm. Apoi, parcă mă apropii. Deja mi se trezesc simțurile și încep să merg mai tare, mai încrezător. Deja mă apropii vertiginos de cei din față, care deja formează un grup compact de patru piloți. Peste încă un tur sunt în roata Cosminei, care închide grupul, și îmi fac planuri pe unde să depășesc. S-a trezit micul Rossi care, de obicei, doarme și bea bere în interiorul meu. Nu simt oboseală, ci mă simt alert, treaz, gata de luptă. Trec de Cosmina, apoi și de Radu. Simt că aș putea merge mult mai tare, dar trebuie mai întâi să trec de încă doi rideri. Mai fac o depășire la capătul liniei drepte și acum mai am de furcă doar cu prietenul Marius Manoli de la Dendrio Racing Team, cu al său Suzuki GSX-R600. Simt că aș putea merge mult mai tare, la intrarea și în apexul virajelor, dar Marius trage tare de gaz la ieșire, frânează destul de târziu și închide toate virajele. Știe că e cineva în spate și nu se lasă cu una, cu două. În câteva locuri simt că aș putea să mă bag „la japcă”, dar omul mi-e prieten și nu-mi vine să-i fac manevre riscante. În plus, sunt cu motocicleta împrumutată chiar de la coechipierul său. Pândesc, calculez, încerc. Sunt aproape, dar ezit în momentele decisive și rămân în spate. După ce îl studiez vreo două tururi, câteodată de la câțiva centimetri de roata lui spate, îmi spun: „Gata! Turul următor mă bag!” E o singură problemă cu planul meu: fiind atât de absorbit de cursă și de senzațiile minunate pe care le trăiesc, nu m-am mai uitat la afișajul electronic de la finiș, care arată câte tururi au rămas din cursă. Exact când iau hotărârea să mă transform într-un Marc Marquez mioritic în următorul tur, constat că nu va exista acel tur, pentru că tocmai ce terminam cursa. Steagul în carouri este fluturat și eu trec linia de finiș la o lungime de motocicletă de tizul meu la Dendrio, pe de o parte în extaz după o cursă superbă, în care m-am simțit fantastic și am rulat într-un grup cu rideri în care aveam încredere, pe de altă parte dezamăgit că nu am făcut depășirea mai devreme și că nu am putut face două-trei tururi fără alți rideri în față, să-mi exprim potențialul. Oricum, bilanț pozitiv pe toată linia: deși mi s-a stricat motocicleta în prima zi, m-am dat tot weekendul, am returnat motocicleta împrumutată în aceeași stare în care am luat-o și am avut parte de o cursă foarte tare, care nu doar că m-a făcut să mă simt nemaipomenit, ci mi-a și aprins focul competitiv în suflet. Așa că, la următoarea etapă, sunt pregătit să fac ravagii. În sensul bun, desigur. Dacă îmi repar motocicleta. Și dacă nu mă dezumflu până atunci.

IMG_5932.jpg

Marius (nr. 7), rulând în pluton. Deja era pe val aici.

Una peste alta, a fost un prim weekend de curse din 2020 excelent: curse frumoase, atmosferă mișto în padoc și o vreme care nu putea fi mai bună, în ciuda prognozelor foarte pesimiste. Despre cursele claselor importante am scris un material acum câteva zile.

Am plecat spre casă la finalul zilei, după ce am mai rezolvat câteva chestii administrativ-logistice, cu o senzație foarte plăcută, o dată datorită cursei mele, dar și pentru că petrecusem trei zile frumoase, alături de prieteni și tovarăși întru pasiune, toți cu aceeași stare de spirit. Cosmina, Cristina, Zoli, Radu, Marius, Dragoș, Vlad (și sigur am mai uitat pe cineva), a fost o plăcere să împărțim „boxa”. Mii de mulțumiri lui Dragoș „Lemne” pentru motocicleta împrumutată, care mi-a salvat weekendul. Tot mega-mulțumiri echipei Dendrio Racing Team pentru că ne-ați primit sub cortul vostru pe mine și pe Cristina. Și, ca întotdeauna, nu am suficiente cuvinte de mulțumire pentru prietenii mei mecanici Adrian „Balamuc” Wacykiewcz, Florin „Buff” Dorobanțu și Alex Șerban pentru că mă ajută să îmi întrețin iluzia că aș fi pilot de curse. Domnilor, chapeau!

IMG_5570.jpg

Între timp, în plutonul fruntaș, riderii cu adevărat rapizi del a Rookies se luptau pentru podium: Georgian Radu, Sașa Tolocenco și Florin Iliescu.

Următoarea etapă de MotoRC by Rompetrol va avea loc pe 3-5 iulie, în sens antiorar! Let’s race!


Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

×