Sezonul de MotoRC 2020 nu a început așa cum speram, dar a fost mai frumos, mai spectaculos și mai urmărit decât am fi crezut. Nivelul motociclismului viteză în România a crescut vizibil în ultimii doi ani și asta se datorează în mare măsură celei mai populare competiții autohtone pe circuit.

foto: Cristina Udrescu, Sabin Malișevschi

În timp ce toți încă ne întrebam când și dacă va reîncepe Motomondialul, organizatorii MotoRC by Rompetrol puneau deja în scenă debutul întârziat al atipicului sezon 2020, în prima jumătate a lui iunie. Au urmat apoi încă patru etape, care mai de care mai disputată și mai spectaculoasă, evenimente care au stabilit recorduri de audiență pentru acest sport de nișă și care au împins piloții și echipele să dea maximul, crescând astfel nivelul sportului pe două roți.

Iată o statistică interesantă: în prima etapă de MotoRC din 2018, victoria la clasa regină, Stock 1000, îi revenea lui Bogdan Vrăjitoru, cu un „best lap” de 1:45,281 pe sensul orar al circuitului Motor Park România. În prima etapă de MotoRC by Rompetrol din 2020, victorios a fost debutantul Vlad Neaga, cu un „best lap” de 1:41,537. În prima etapă de anul acesta, dacă rulai în zona de 1:45 (ritmul celor mai rapizi trei piloți de pe pistă în mai 2018), erai pe undeva pe locurile 11-12. La ultima etapă din 2020, ajungeai la marginea punctelor – locurile 15-17.

Dacă aș fi alergat la prima etapă de MotoRC din 2018 la categoria Stock 600 cu ritmul pe care l-am avut în ultima etapă la Rookies 600 în 2020, aș fi terminat undeva pe locul 6 (la „băieții mari”). La ultima etapă din 2020, am terminat pe 7 la Rookies și aș fi fost pe ultimul loc detașat la Stock 600.

Așa a progresat nivelul în cele două sezoane în care MotoRC by Rompetrol a devenit cea mai urmărită competiție moto din România, adunând sute de mii de telespectatori pe internet și la TV. Se pare că nu există motivație mai mare pentru niște piloți decât atunci când le spui: „Dă-i tare, toată lumea o să te vadă!”

Astăzi ar fi trebuit să fim la Motor Park (sau poate chiar la Serres), pentru ultima etapă de sezonului. În mod normal, la ora la care scriu aceste rânduri ne pregăteam pentru transmisiunea în direct a celor trei clase principale – Stock 300, Stock 600 și Stock 1000. Din păcate, teribila pandemie care încă face ravagii ne-a dat planurile peste cap, cum a făcut-o tot sezonul, dar ne consolăm cu gândul că am avut un an peste așteptări și că viitorul arată foarte bine pentru motociclismul viteză românesc.

Primul motiv pentru aceste mari speranțe de viitor este legat de clasa Stock 300, care a rulat pentru prima dată în acest an. Pentru cine nu știe, este vorba de motociclete identice BMW G 310 R, cu un minimum de pregătire pentru circuit (carene, semighidoane, scărițe, evacuare, pneuri), pe care aleargă în principal tinere speranțe. Spre exemplu, revelația sezonului, Răzvan Teodorescu (Team IQ Racing), a ieșit vicecampion la Stock 300, cu o victorie de etapă și timpi record pe ambele sensuri ale circuitului de la Adâncata, la doar 12 ani! Și asta în primul său sezon pe circuitele de asfalt. Pe podium au mai ajuns piloți de 16 ani (Ionuț Alexandru, Team BMR-EXE, care a terminat al treilea în campionat) și de 14 ani (Bogdan Gruia, Wizard Racing). La Stock 300, însă, experiența Cristinei Udrescu și-a spus cuvântul, ea rulând constant, cu un minimum de greșeli, cu zero căzături, dar foarte rapid în același timp. A terminat patru din cinci etape pe podium și a câștigat ultimele două etape, adjudecându-și titlul. Povestea Cristinei, o bună prietenă, merită relatată mai pe larg într-un articol ulterior, căci a început sezonul fără cine știe ce avânt sau speranțe, fără fondurile necesare, dar s-a luptat, s-a antrenat, a evoluat și l-a terminat într-un vârf de formă și încredere, cu capul sus și cu o mentalitate de campioană.

Merită spus câte ceva și despre motocicletele de la Stock 300, micile și aparent modestele BMW G 310 R „made in India”, care s-au dovedit foarte nimerite pentru curse, în ciuda nemulțumirilor inițiale ale multor echipe. Cel mai bun timp al sezonului, obținut de cel mai tânăr pilot de la MotoRC, Răzvan Teodorescu, a fost 2:05,012. Un timp de care nu se apropie mulți amatori cu superbike-uri de generație, nouă, obținut cu 34 de cai-putere, suspensii stock cu zero posibilități de reglaj, pe o pistă care favorizează motocicletele puternice, cu frâne excelente. Încă ceva remarcabil: deși au trăit un an de forjă neîntreruptă (vă imaginați cât timp petrec cu gazul în blană motocicletele monocilindrice destinate exclusiv rulării pe pistă), nu s-au stricat deloc și au rezistat foarte bine și la căzături.

La Stock 600, nivelul a crescut și pentru că numelor obișnuite de la vârful acestei categorii li s-a alăturat cel mai galonat pilot din epoca modernă a motociclismului românesc, Ionel Pascotă. Acesta a făcut sezon complet în MotoRC pentru prima dată și, cum era de așteptat, a dominat pe pistă și în clasament. Dar pilotul din Giroc nu a avut un sezon ușor (așa cum ar fi fost cazul, poate, acum doi-trei ani), ci a trebuit să se lupte pentru rezultate, căci piloți precum Florin Bîrlădeanu, Adrian Petrovici și Robertino Dumitru i-au dat de furcă. Chiar și așa, Pascotă a câștigat trei din cinci etape, terminând pe podium în rest, în ciuda unei accidentări destul de urâte survenite la mijlocul sezonului. Merită menționați aici prietenii Florin Bîrlădeanu și Adrian Petrovici, care au fost în mod constant cei mai duri adversari ai lui Pascotă și au reușit chiar să-l învingă o dată, la etapa a patra. Ambii m-au impresionat atât prin viteză, pasiune și dedicarea cu care își urmăresc scopul, cât și prin onestitate și atitudinea prietenoasă și relaxată de la boxe. Sunt oameni cu care ai ieși oricând la o bere, dar care nu iau prizonieri când se închide viziera și intră pe pistă.

La Stock 1000, pe bună dreptate, primul nume care merită menționat este cel al lui Vlad Neaga. Pilotul din Timișoara, care a împlinit 21 de ani chiar în timpul celei de a doua etape, a dominat întregul sezon de la un capăt la altul, în primul său an pe o motocicletă de 1.000. Asta în condițiile în care a concurat cu veterani ai categoriei și ai curselor în general, precum Cătălin Cazacu și Ionuț Mistode. Dar tânărul de la VN Motorsport, pe al său Suzuki GSX-R1000R s-a dovedit a fi atât foarte rapid, cât și foarte constant și matur. Dintre piloții de top din România, el mi se pare că este în cea mai bună poziție pentru a progresa în continuare, ajungând poate la niveluri inaccesibile deocamdată riderilor din partea asta a Europei. Are de partea sa vârsta, talentul, dar și experiența acumulată în cursele de supermoto, unde este multiplu campion. Și pare și foarte cerebral și echilibrat în abordare, ceea ce nu strică.

Revelația la Stock 1000 a fost însă Bogdan Buleandră, prieten și coleg de breaslă. Știam cu toții că Bogdan este foarte rapid, dar nu ne așteptam la performanțele sale, mai ales în a doua jumătate a sezonului. Asta și pentru că amicul Bogdan este mereu ultra-relaxat la boxe și nu pare niciodată hotărât să „muște din dușmani”. Dar se activează serios atunci când are pe cineva în față pe pistă și nu se dă în lături de la luptă. Astfel, „Bogdănel” a terminat sezonul cu locul doi în clasament pentru echipa Team BMR-EXE, un rezultat excelent.

Locul trei la general îi revine unui alt prieten și fost coleg de comentariu, veteranul Ionuț Mistode, pentru Team IQ Racing. Dacă aduni vârstele primilor doi clasați, Vlad și Bogdan, iese cu doar cinci ani mai mult decât vârsta lui Ionuț. La 45 de ani, Ionuț încă este rapid și consecvent și mă face să mă simt gras și neputincios de fiecare dată când îi văd datele de alergare pe Endomondo. Vegetarian convins, Mistode este într-o formă fizică excelentă, are enorm de multă experiență nu doar în pilotaj, ci și în punerea la punct a motocicletei și în analiza informațiilor înregistrate de datalogger și anul acesta i-a fost și mentor foarte tânărului său coleg Răzvan, care s-a luptat pentru titlu la Stock 300.

La Stock 1000 în 2020 s-a mai marcat o premieră care punctează evoluția motorsportului pe două roți în România. Doi dintre piloții de top ai categoriei, Adrian „Sinner” Rus și Marian Pivniceru, au fost susținuți de Michelin, prin APR Competition. Și susținerea nu s-a rezumat la furnizarea de pneuri, ci a fost dublată și de suport tehnic, cu un tehnician Michelin din Franța care a venit să-i ajute pe cei doi să înțeleagă mai bine slick-urile producătorului francez și setările pe care le necesită acestea.

Anul 2020, deși a fost unul nu foarte favorabil, a marcat o premieră absolută și pentru mine: am făcut pentru prima dată un sezon complet de curse, la Rookies 600. Dar despre aventura mea în MotoRC vă voi povesti într-un articol viitor. La vârful categoriei Rookies 600 s-a remarcat Georgian Radu, de la Team BMR-EXE, care a câștigat fără drept de apel primele trei etape, cu un ritm excelent, demn deja de categoria superioară, Stock 600 (timpi sub 1:50 pe tur). Dar ghinionul l-a urmărit pe Georgian, care a căzut urât la etapa a patra, în warm-up, și s-a accidentat destul de serios. Astfel, pilotul BMR a ratat ultimele două curse, adjudecate de prietenul Sasha Tolocenco, aflat și el în primul său an pe circuitele de viteză, după mulți ani pe motociclete de enduro. Mereu vesel, relaxat și prietenos, Sasha s-a arătat și foarte talentat, curajos și rapid pe pistă, excelând mai ales pe frânările agresive. După ieșirea din scenă a lui Georgian, Sasha și-a adjudecat titlul, învingându-l în cele din urmă pe Florin Iliescu, și el un pilot foarte rapid și consecvent la rândul său.

La Rookies 1000, un alt pilot debutant a făcut furori. Radu Balaș aka MotorBike era deja un fel de vedetă online, având sute de mii de urmăritori pe YouTube, ca moto-vlogger. Acum a devenit o vedetă și în motorsport, arătând o viteză uluitoare pe motocicletele de 1.000 ale echipei ACSRU, dublată de o consecvență și o maturitate surprinzătoare pentru un rider de doar 23 de ani. Radu a obținut patru victorii și un loc doi în cele cinci etape, luând titlul în primul său sezon de competiție cu un avantaj zdrobitor.

Va fi foarte interesant de urmărit MotoRC by Rompetrol în 2021, când piloții care ne-au uimit cu abilitățile lor anul acesta vor evolua și vor trece la categorii superioare. Bătălia la Stock 600 ar trebui să se întețească, la fel și luptele la Stock 1000. Deja clasele Rookies sunt la nivelul la care, dacă faci peste 2:05, nu te califici pentru cursă și, pentru a te lupta la victorie, trebuie să fii sub 1:50. Clasa Stock 300 ar trebui să fie și mai animată în al doilea an și s-ar putea să vedem mai multe motociclete la start, căci există mulți doritori.

Toate cursele claselor Stock din MotoRC by Rompetrol se pot vedea pe pagina de Facebook a competiției.