Mulți rideri sunt intimidați de simpla idee de a nu ajunge bine cu picioarele pe sol din șaua motocicletei lor. Americanca Jocelin Snow ne arată că poți face lucruri spectaculoase cu motociclete adventure de peste 250 kg chiar și dacă ai 1,55 m. Evident, trebuie puțină îndemânare.

Atunci când o vezi pe Jocelin Snow cum se joacă cu un BMW R 1250 GS Adventure de peste 270 kg te sperii puțin. Știm cu toții că, dacă ai puțină tehnică și un stop de curaj, te poți descurca cu motociclete mari și grele chiar și dacă ești rider de categorie ușoară, dar tipa asta duce ideea la extrem. Are 1,55 m și 53 kg și pare că dansează pe un traseu cu obstacole la ghidonul unui BMW R 1250 GSA.

Când o vezi pe Jocelin cum se descurcă, pare că s-a născut pe motocicletă. Ceea ce, oarecum, e adevărat. Și-a cumpărat prima motocicletă, un Kawasaki KDX80 la 12 ani, deși părinții se împotriveau, cu banii pe care îi câștiga livrând ziare în oraș: „I-am dat unui puști de la școală 10 dolari pe săptămână timp de un an întreg până ce am terminat de plătit motocicleta”, spune ea. Când a plătit ultima rată a luat autobuzul până la băiatul respectiv acasă, unde el i-a arătat cât de cât cum se merge pe ea. Și a pornit. „De acolo a început”, spune ea. „Nu am mai închis gazul de atunci.”

Jocelin a participat la ediția 2018 a GS Trophy, în Mongolia, ca parte a uneia dintre cele două echipe internaționale de femei. Spune că nu știe de unde i s-a aprins pasiunea pentru motociclete – nimeni din familia ei nu mergea pe motocicletă, nici vreun prieten apropiat. În afară de o amintire vagă a unei reviste despre motociclete de motocros când era foarte mică, nu prea are nimic în trecut de unde să rezulte că pilotajul de motociclete va deveni superputerea ei.

Cu mult înainte ca Jocelin să zboare cu motociclete adventure peste bușteni ca și cum ar fi o joacă de copii, făcea alte fapte temerare în șaua motocicletelor: la un moment dat era singura femeie pilot profesionist în campionatul american de viteză, la categoria 250 în doi timpi – AMA 250GP. Dar, la un moment dat, costurile participării la curse au devenit prea mari ca să le poată suporta și era din ce în ce mai greu și cu accidentările. După două căzături urâte la Daytona și la Willow Springs (după ultima a petrecut câteva luni într-un cărucior cu rotile), Jocelin a schimbat macazul, dar a rămas pe două roți. „Am găsit o nouă pasiune: să-i învăț pe copii să meargă pe motociclete de off-road”, spune ea. „Așa că am început o școală.” Școala a mers foarte bine și, în curând, Jocelin învăța rideri de toate vârstele.

Mulți ani mai târziu, a prins-o din nou microbul curselor. „De data asta a fost orice cu două roți și un motor”, spune Jocelin. „Am alergat în flat track, TT, motocros, enduro, drag racing și supermoto… dar de data asta am făcut-o strict pentru distracție și nu am sacrificat totul, ca înainte.”

La începutul anilor 2010, Jocelin a început să observe motociclete adventure la expoziții, dar era descurajată de înălțimea și greutatea lor. „Îmi aduc aminte că stăteam pe un BMW R 1200 GS la o expoziție și că nu puteam s-o ridic de pe cric”, povestește ea. „După experiența aceea, am renunțat la idee.” Apoi, într-o bună zi, a dat de un KTM 990 SM-T, care avea șaua mai joasă decât motocicletele adventure. Jocelin a cumpărat-o, apoi i-a pus genți laterale și pneuri cramponate. „Normal că nimeni nu făcea un pneu cu crampoane destul de agresiv pentru roata față de 17 inci, așa că am făcut o smecherie: am montat aripa față mai sus ca să am loc, apoi am montat pe față un pneu spate de motocicletă de enduro, doar că invers, și am rezolvat problema.”

După câțiva ani de joacă pe Supermoto, a descoperit că-și dorea ceva mai practic, dar nu se simțea destul de sigură pe ea ca să treacă la o motocicletă mai înaltă. „Apoi s-a întâmplat”, spune ea despre revelația din 2017 care a schimbat totul. „Scrolam pe rețelele sociale și am văzut un clip cu un băiețel de șase ani, Tommy Morrissey, care avea o singură mână, dar juca golf la nivel profesionist. Era uluitor pentru mine”, spune Jocelin. Câteva clicuri mai departe, a văzut un clip cu o femeie cu un singur braț care cânta la vioară într-o orchestră.

„Noaptea aceea n-am putut dormi” își amintește ea. „Mă tot gândeam cum aceste două persoane uimitoare și-au depășit handicapurile ca să devină magnifici la ceva care le plăcea foarte mult. Următoarea dimineață, m-am dus la dealerul BMW și am cumpărat un R 1200 GS Adventure.

Inspirația îi insuflase o nouă pasiune lui Jocelin, dar știm cu toții că succesul se obține prin muncă.

După câteva luni de antrenament pe GSA, Jocelin s-a hotărât că e gata pentru o aventură serioasă și a plănuit o călătorie de 30 de zile prin Alaska, folosind cât mai multe drumuri neasfaltate. Pentru a se pregăti cât mai bine pentru călătorie, a făcut și un curs specializat de pilotaj adventure. Spune că acest curs a fost cheia pentru aventura superbă din Alaska. Când a revenit, cu 19.000 km mai târziu, era complet dependentă de motocicletele adventure.

Apoi un prieten i-a sugerat să încerce să se califice pentru GS Trophy, căci tocmai se creaseră echipele de femei. „Nu auzisem niciodată de asta”, spune ea despre evenimentul care a fost cea mai mare provocare din cariera sa. Pentru ci care nu știu, BMW GS Trophy este o competiție aparte: proprietari de BMW GS din toată lumea concurează în evenimente de calificare (trasee off-road de îndemânare) în țările sau regiunile lor. Primii trei se califică în echipa țării sau regiunii respective pentru GS Trophy, o competiție de o săptămână care se ține la fiecare doi ani în altă țară.

Lui Jocelin îi plăcea foarte mult ideea de femei care concurează în competiții adventure împotriva bărbaților. „Voiam să încerc, chiar dacă m-aș fi făcut de rușine”, spune ea. Cu doar două luni la dispoziție să se pregătească pentru calificări, și-a construit unt traseu cu obstacole pe terenul ei din nordul Californiei și a început să se antreneze în fiecare zi, după muncă, și câte o zi întreagă în weekenduri. „Unele zile au fost foarte grele”, povestește ea. „Eram frustrată și obosită, mă antrenam până noaptea târziu, mergând doar la lumina farului. La început, scăpam motocicleta pe jos de cel puțin 20-30 de ori pe zi, dar, în cele din urmă, abilitățile mele s-au îmbunătățit și căzăturile au devenit mai rare, în timp ce încrederea mea în propriile forțe a crescut.”

Restul e istorie. Jocelin s-a descurcat excelent în calificări și a concurat împotriva celor mai bune femei pe GS din toată lumea la încă un eveniment de calificare în Africa de Sud pentru un loc într-una dintre cele două echipe de fete. Cele două echipe, împreună cu încă 16 echipe de bărbați din toată lumea, au concurat în 2018 în GS Trophy, în Mongolia, un eveniment pe care Jocelin îl descrie ca „epic”: „Localnicii ne urmăreau cu motocicletele lor mici, ne aclamau. Copiii ieșeau din școli ca să ne salute, râzând și bătând palma cu noi. Experiența mi-a schimbat viața, atitudinea, încrederea în omenire, felul în care văd totul.”

Așadar, mărimea contează? „Dacă vorbim despre fursecurile cu fulgi de ciocolată, mărimea chiar contează”, râde Jocelin. Dar, când vine vorba de pilotat motociclete adventure, ce contează este dedicația. „Să ajungi la nivelul de încredere necesar ca să te descurci cu o motocicletă adventure de peste 250 kg nu e ușor. La început, motocicleta mea petrecea mai mult timp la orizontală decât la verticală și de multe ori a trebuit să-mi spun cu voce tare să mă ridic, să strâng din dinți și să continui.

Jocelin spune că riderii mai scunzi trebuie să-și dezvolte un simț al echilibrului mai bun, pentru că nu pot pune piciorul jos cu ușurință ca să stabilizeze motocicleta. Ca rezultat, riderii mai scunzi dezvoltă mai multă finețe în simțuri și în comenzi, pentru că stau mai mult în picioare pe scărițe, controlând motocicleta din echilibru, spre deosebire de riderii mai înalți, care recurg automat la picioare pentru echilibrat în situații dificile, abuzând chiar de picioarele pe jos în secțiunile mai tehnice. Pentru Jocelin, elementele cheie pentru controlul unei motociclete adventure sunt Încredere, Atitudine și Echilibru. „Acestea trei sunt ingredientele pentru un motociclist bun în adventure, indiferent de mărimea lui sau a ei”, spune Jocelin.

Ea adaugă și că e foarte important să petreci mult timp la ghidon, să te antrenezi, mai ales pe măsură ce acumulezi experiență. Asta pentru că unele abilități sunt strict motrice sau mecanice, precum mersul pe bicicletă, în timp ce alte abilități, precum pilotajul unui avion (sau al unei motociclete adventure) implică procese cognitive și se pierd dacă nu exersezi.

Acum Jocelin a creat un traseu și mai mare și mai dificil pe terenul ei din California. Spune râzând că amenajarea garajului noii case, nu a interiorului acesteia, a fost prioritatea ei. Conținutul garajului? „Se schimbă destul de frecvent, dar acesta este ultimul inventar: R 1200 GSA 2016, R 1200 GS Rallye 2018, R 1250 GSA 2019, G 310 GS 2019, KTM 200XC, KTM 525 EXC, KTM 500 EXC, Yamaha 80 din 1985, Yamaha RZ350, Honda Trail 70 din 2971, Honda XR75, Honda Z50, Honda 450 și o motocicletă Beta de trial.”

Jocelin a creat și conduce și acum mai multe afaceri de succes și este sponsorizată ca pilot de nume mari, printre care Sena, Touratech, Ram Mounts și KLIM. În 2020, ea a fost gazda evenimentului GS Trophy din Noua Zeelandă, alături de Shawn Thomas, ambasadorul mărcii BMW.

Întrebată fiind de ce preferă marele GS în locul motocicletelor adventure mai ușoare, fie ele BMW sau altă marcă, spune că GSA este, pentru ea, motocicleta care le face pe toate: „Pot să merg cu genunchiul pe jos pe viraje pe asfalt, să explorez drumuri neasfaltate, să trec peste bolovani, în stil trial, apoi s-o încarc cu cort și toate cele și să plec într-o călătorie de o lună.”

Așadar, dacă faceți parte din categoria celor care nu-și iau o anumită motocicletă pentru că nu ajung jos cu toată talpa, nu mai stați pe gânduri.