Vremea nașpa mi-a schimbat iarăși macazul, că nu aveam nicidecum în plan să vizitez Viena. Io aveam chef să mă întorc în Munții Tatra și mai degrabă voiam să călăresc motocicleta printre dealurile din Slovacia, într-un peisaj rural, verde și așezat, cuminte; însă minunea tehnologiei ăsteia cu hărțile meteo online de vezi pe telefon cum te încolțește furtuna și mai ales vremea capricioasă a acestei veri mă alungă înspre Sud.

Locul în care mă opresc e Klosterneuburg, la 17 km de centrul Vienei.

Nu-i rău pe aici!  E un sat cochet, pe unde cică mai veneau în vacanță împărații; la o țigară în aer curat, de pădure; să se mai roage pe la mănăstirea de aici (construită la 1.100 și nițel); sau, de ce nu, poate la un vin  (mustește în jur de podgorii); acum ar putea veni chiar și cu cortul tovarășii împărați, cum și eu mă bucur de o găzduire grozavă – într-un un camping perfect organizat și aproape… împărătesc!

Am mai povestit pe-aici despre cum e să campezi prin țările astea care au tradiția turismului nomad, cum e și în Austria, în care o puzderie de oameni educați și ce nu par deloc săraci (fie și dacă te iei numai după cum arată caravanele lor baroce) preferă o vacanță aproape de natură sfidând rezervațiile turistice cu tot felul de stele ce îți oferă un standard complet dar… insipid. Cam așa arată facilitățile unui camping „de oameni”. De oameni normali. Cei care aleg stelele nenumărate ale cerului ce-ți luminează cortul, nu pe alea -cel mult cinci- zugrăvite pe un pliant dichisit…

Hisilicon Balong

Rămân câteva zile zdravene pe aici și firește că vizitez orașul:

Cum adică „Care Dieter Bohlen?”

.

Mă tot învârt prin Viena. Secession este stilul meu preferat dar… este un oraș cu detalii fascinante, în afara landmark-urilor turistice binecunoscute, iar satul în care ziceam că mi-am montat cortul este la rândul lui interesant (case drăguțe, cârciumi vesele, o atmosferă super decentă și relax). Vecinul olandez de cort observă că mi s-a rupt scaunul de camping și îmi oferă unul de al lui (el a venit cu mașina – deci a avut loc să care de toate- că motocicleta și-a adus-o până aici pe o platformă șmecheră). Pentru că boieresc pe șezlongul omului, îi ofer vreo două beri, normal. A plecat într-o bună zi, în zori; și-a luat scaunul cu discreție, pesemne că fiind foarte devreme nu a vrut să mă deranjeze doar pentru atâta lucru, dar… mi-a dăruit la rândul lui o bere, ce am găsit-o pe motocicletă:

O beau cu plăcere și o mai ard  prin oraș.

Mă mai fâțâi eu prin Viena dar, chiar de prind zile însorite,  cea mai cruntă ploaie a acestei veri aprige mă prinde aici, în cortul bine întins; și firește că, gospodar cum sunt, am proviziile la rece:

Plouă țâfnos și mă sfătuiesc cu doamnele din staff-ul campingului despre ce e de făcut. După părerea lor, sunt binevenit să rămân aici chiar și până la toamnă dar nu aceasta ar fi soluția… Mai stau nițeluș p`acilea, mai stă și ploaia; casc gura iarăși prin Vienna și apoi o decupez din nou. Spre Slovacia. Poate că păcălesc iar vremea asta schimbătoare…

Hai, spre casă!

Vezi cum am petrecut prin Cehia, cum am lenevit la Praga sau cum mi-a fost în Polonia.

Vezi articolul integral