Cu pretextul că musai trebuia să probez noul cort înaintea călătoriei din vara asta (despre care povestesc pe-aici) am ieșit, un pic, la apă…

Am ales o plajă la sud de Varna. Este un loc ce mi-a plăcut tare mult: liniștea e ruptă doar de valuri, ești complet izolat de turismul organizat pentru masele populare iar cortul l-am așezat în umbra unei păduri de pin din buza mării.

Aici nu este propriu-zis un camping, pentru că facilitățile sunt modeste și ajungi pe un drum dificil dar aria este păzită iar proprietarul compensează sălbăticia naturii prin civilizație desăvârșită și multă amabilitate.

Categoric NU recomand locul celor cărora li se pare departe plaja dacă trebuie să coboare, ca aici, o faleză înaltă; nici celor mofturoși ori celor care nu dispun de un mijloc propriu de deplasare cu care să poată traversa câțiva km de drum aspru (accesul cu automobile obișnuite e anevoios).

În plus, plaja asta are pietre, nu ai cârciumă și nici muzică tare până-n zori. Doar zgomotul valurilor și foșnetul pădurii – despre care știu că multora li se pare nefolositor, că doar d`aia o taie cu totul, până va rămâne doar deșert…

Un loc precum acesta îmi aduce aminte de Irfan, o trupă bulgară de artiști profesioniști, ce par la prima lectură epigoni ai Dead can Dance dar care sunt mai tari ca aceștia și al dracului de bine o ard, într-un fusion ottoman.

Am fost apostrofat uneori cu opinia pe cum că ar fi cam de rușine să mergi cu cortul, dar mie îmi place (și) așa. O vacanță cu cortul pare multora – dintre cei care au putut alege doar recent o alternativă la drojdeală ori aia să tai porcul la țară – o alegere josnică. Eu am descoperit în studenție ce funny poate fi o vacanță la cort,  în ieșirile cu motocicleta am avut deseori prilejul să rămân uimit de popularitatea acestui tip de petrecere civilizată  a timpului în „țările cu apă caldă” iar în ce mă privește, spun cu mâna pe inimă că e al naibii de mișto – ești mai aproape de natură, te afli liber într-un mediu ce-l simți altminteri ca între zidurile de acasă, ești mult mai mobil și contrar șablonului încetățenit în căpșorul multora dintre noi, nu este neaapărat mai ieftin: deseori astfel poate fi chiar mai scump ca un concediu static, de tipul „all inclusive”!

De ai devenit motociclist și vrei să călătorești, eu cred că îți trebuie și-un cort, fie și numai ca o soluție de backup … Alegerea unui cort știu că este dificilă și dacă te bate gândul spre o vacanță nomadă, uite opinia mea despre chestiile importante de care trebuie să ții cont: 1. uită corturile ce se montează singure, de tipul „2 seconds” – strânse, acestea ocupă loc prea mare pe motocicletă; 2. alege un cort compus din două straturi – tentă și supratentă – cele croite dintr-o singură foaie sunt așa zisele corturi „de festival” și în cazul unei ploi puternice nu te vor proteja; 3. o verandă este obligatorie – poți depozita o parte din lucrurile tale dar te poate adăposti și în caz de vreme rea ori poți să îți pregătești aici o gustare (când bate rău vântul sau plouă) fără să îți miroasă întreg cortul ca la cantină; 4. în ce privește dimensiunea cortului, ține cont că unul de trei persoane, de ex ca al meu, în fapt este potrivit pentru comoditatea a numai două suflete plus bagajul aferent; corturile ultra-compacte le găsesc, de asemenea, nepotrivite pentru moto – nu te odihnești prea grozav într-un cort strâmt ca un sicriu; 5. folosește o foaie suplimentară de cort sub acesta, te va proteja termic și mecanic; 6. pe lângă cortul propriu zis, pentru o campare reușită ai nevoie și de: sac de dormit, saltea gonflabilă, o lanternă decentă (cea pentru cap este cea mai bună), măcar o cană din tablă pe care să o poți încălzi (așadar, exclude plasticul), un briceag multifuncțional de calitate, iar în ce privește sursa de foc… îs de vânzare primusuri în fel și chip dar uite aici  cum îți poți face singur un arzător; 7. păstrează un echilibru între prețul echipamentului ales și cum îți propui să-l folosești: dacă vei monta cortul numai uneori și doar vara, nu-ți trebuie cel mai performant cort de expediție și nici cel mai scump echipament pentru campare; de banii ăia nu-i mai bine să cumperi benzină și să te plimbi?

La Varna aveam să descopăr Retro Museum – o privire nostalgică și uneori ironică asupra vremurilor ce le-am trăit cu de-a sila.

Dar înainte de asta, cu o săptămână în urmă am găsit în apropierea  terasei cu scoici de la Dalboka un nou loc fain, de data aceasta cu melci …

Cu prilejul ăsta am fost la 2 Mai împreună cu vechi prieteni și tot cu cortul, după mai bine de 12 ani de când nu am mai fost pe-acolo. (Este binecunoscut că așa se merge la 2 Mai: ori cu cortul, ori la gazdă. Sau… așa se mergea, cândva… puzderia de turiști ce viermuiesc azi în pensiunile mizere și casele de închiriat înghesuite ce au inundat fostul sat pescăresc au distrus mirajul locului și atmosfera, cândva boemă -fenomen amplificat în proporție dezgustătoare la Vama Veche).

Standardele locale privind turismul nomad (fie la cort, cu motorhome ori rulotă) nu au evoluat. Este drept că nici așteptările publicului nu îndeamnă spre mai bine, statisticile oferind câteva răspunsuri: majoritatea clienților români ai acestui tip de facilități turistice preferă să campeze wild dar se așteaptă să nu plătească mai mult de echivalentul a 4 euro pentru serviciile complete și de calitate ale unui camping (chestia asta e imposibilă și de un umor grotesque!), iar 80% din caravanele nou înmatriculate în RO sunt second-hand și au costat mai puțin de 2 mii de euro (adică-s niște căzături) iar asta înseamnă că prioritar rămâne prețul scăzut al așteptărilor pentru o astfel de vacanță și nu calitatea acesteia.

Este dureros de admis dar este real că pe câtă vreme publicul consumator local este mulțumit cu standardele de pe aici, ce par să includă obligatoriu: murdărie, o înghesuială sordidă dar cât mai ieftinache (paradoxal, e  scumpă această ieftinătate în raport cu condițiile mizere oferite și mai ales comparată cu prețurile condițiilor decente oferite de oricare camping obișnuit amenajat din lumea… cealaltă) campingurile românești vor stagna într-o mlaștină autosuficientă pentru mult timp.

Sau evoluăm?

Mai mereu spre mare îmi fac drum pe la o terasă de cartier din Silistra. Contrar înfățișării modeste, întotdeauna aici am mâncat excelent, specialitățile bulgare sunt spectaculos gătite iar prețul… e ca printre blocuri…

…

Vii la Balcik?

Vezi articolul integral