Adriatica are culorile fade. Liniștite și calme, dealtfel – dar fără intensitatea luminii întâlnită până acum. Totul îmi pare decolorat – și mi se arată printr-un filtru prăfos, leneș și tăcut, ce poate că e numai în mintea mea…

Iar în Bosnia merg numai pentru oaia friptă la proțap …

Traversez apoi, rapid, în Serbia. Cu aceste camioane vecinii noștri au croit drumuri excelente în ținuturile lor aspre. Acum, mașinăriile sunt expuse în margine de șosea, spre luare aminte…

Si numaidecât sunt iarăși în Bulgaria, la Vidin.

Cetatea lui Pazvante Chiorul strălucește pe malul Dunării.

Harta acestei etape este aici . Și-s iar acasă!

Cam asta a fost. Iar după mai mult de 7 mii de km pe motocicletă, apusul nostru -de soare și nu numai, apusul nostru, în general-  îmi pare cel mai spectaculos.

Cam ăsta a fost tot traseul.

Vezi cum a fost până aici,  în Provence

sau

Citește toată povestea călătoriei.

Vezi articolul integral