Recunosc, ”Aventura Turcia”, e prima excursie pentru mine, de o asemenea anvergură, pe moto. A fost ceva unic, și va rămâne în memoria mea pentru nenumarat de mulți ani. Este și va rămâne piatra de hotar pentru aventura vieții, kilometrul zero în explorarea necunoscutului.

    Nu singură, dar coroborată cu o seamă de evenimente marcante pentru viața mea, a ajutat la creerea unui punct de cotitură pentru drumul bătut de mine în viață, o direcție nouă, noi orizonturi, alegerea cărării de la răscrucea la care m-a adus destinul.

    Nu pot spune că regret ceva din trecutul meu, ci pot doar visa și spera la orizonturi noi, la tot ce se poate ascunde după următorul deal pe care îl am de urcat.

    E un drum pe care îl străbat singur, un drum la capătul căruia nu există decât un alt drum și mai lung. Poate nu există un far care să mă atragă spre el, așa cum se întâmplă cu acele corăbii prinse de furtună, dar cu siguranță există mii de licurici care mă ajută să-mi străbat cărăruia, fiecare aprinzând noi și noi speranțe.

    Drumul mi-e cu atât mai ușor când port în suflet imaginea Ștrumfului, sursa și alimentatorul meu cu energie. Atunci când ai un scop, totul pare mai ușor, totul prinde contur și se definește tot mai clar. Și visele, oh visele, un om fără vise e un om pierdut. Visele și libertatea sunt singurele avuții la care nu voi renunța decât odată cu ultima răsuflare, deși sunt convins că visul va continua și după ce această mână neputincioasă nu va mai scrijeli hârtia și va odihni pe pieptul nemișcat și rece, în ultima călătorie pe acest Pământ!

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,

pentru ceea ce sunt,

pentru ceea ce trăiesc

și frenezia cu care trăiesc!

A Ta umilă creație,

Motanyc!