Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    90
  • comentarii
    3
  • vizualizări
    23.489

Povesti de pe motor, in Kazahstan

Autentifica-te  
Two Ride Pamir

335 vizualizări

Dupa ce ne-am trezit intr-un hotel cam scump, fara apa si lumina la Kharaghanda, am continuat catre Balqash. Nu inainte insa de a intra putin prin oras sa facem cateva poze. Tot mergand pe-acolo am dat de o biserica evanghelica mare, nou construita. Intram sa aruncam un ochi si din senin apare episcopul. Un tip inalt, sobru, simpatic ne spune ca biserica este terminata doar cu un an in urma de catre un architect austriac. Schimbam cateva vorbe si ne vedem de drum. Ne mai spune ca daca trecem prin Balqash putem incerca sa dormim la o alta biserica evanghelica si prietenos ne da datele de contact de-acolo. De-acum, pe drum.

Peisaj cu totul schimbat fata de ce am avut pana acum. Intram de-adevaratelea in stepa si pret de cateva sute de kilometri nu vedem nimic altceva decat vegetatie pititca, uscata si nisip pietrificat. Nici urma de vreun sat. Mergem constant cu 100-110 cand apare in fata, pe stanga un nor negru si se vede cum zboara nisipul in zare. Pana sa ne dumirim care e treaba, intram intr-un vant lateral care pe mine ma da aproape de mijlocul drumului iar pe Vali il impinge pana aprope de marginea celalata.  Vantul bate asa de tare incat abia pot tine motocicleta dreapta. Reduc pana la 40-50 dar parca tot simt ca ma zboara. Abia reusesc sa ma tin drept. Ma uit in spate, Vali s-a redresat si inaintam usor. Din stanga tot zboara maracini si nisip si se aude un vajait puternic in casca. Dupa cativa kilometri vantul se mai potoleste dar incepe, din senin, o ploaie torentiala. Oprim sa punem costumele si pornim din nou la drum. Nu mergem mai mult de 50 de km prin ploaie torentiala si apare pana la urma un sat. Decidem ca trebuie sa oprim si tragem la primul si singurul motel gasit in cale. O curte imensa la intrare si pe urma asezarea. Ne intampina o gazda simpatica, pe care il cheama Hamit. E din Uzbekistan de fapt dar are afacerea asta aici, in mijlocul pustiului. Ne cazam intr-o camera de 6 paturi, mancam ceva si, cand sa mergem la culcare, observam ca mai sunt inca 2 oameni in camera. Nu-i nimic, ne bagam in saci si adormim.

Cand ne trezim soarele arde destul de puternic si in curand ne punem la drum. Cam in 150 de km ar trebui sa ajungem la Balqash. Inaintam cu 90-100 prin aceeasi stepa interminabila si nu dupa mult timp ajungem la Balqash. Reperam biserica evanghelica, intrebam daca putem sta acolo si ne instalam intr-o camera micuta dar cocheta. Preotul slovac de-aici din pacate nu vorbeste decat foarte putin engleza si in rest numai rusa. Reusim totusi sa comunicam cat de cat cu ajutorul unui ghid de conversatie si cu dictionarul dar doar chestiuni de baza. Spalam cateva haine care se usuca foarte repede, luam cina impreuna cu alti cativa oaspeti si ne culcam. Cand ne trezim constat ca am racit destul de rau pentru ca abia respir si ma doare capul. Incerc sa mananc putin dar nu prea reusesc. E clar, mai trebuie sa dorm. Pun capul jos inca 2-3 ore si ma trezesc mai zdravan putin. Vreau nu vreau trebuie sa mesteresc putin la motor care am observat ca are o usoara pierdere de ulei. Caut si gasesc un bidon de 5 litri de apa, scot uleiul, desfac un capac din stanga motorului, izolam cu silicon si punem totul la loc. Lasam la intarit si totul pare sa mearga bine. Ramane de vazut cand ne punem din nou la drum daca am facut treaba buna sau nu. Cum e deja aproape seara, ne mai invartim putin prin curte, mai schimbam cateva vorbe cu preotul cu ajutorul dictionarului si ne culcam. Cand ma trezesc deja ma simt mai bine. Nasul tot infundat e dar macar nu ma mai doare capul. Ne pregatim si plecam spre Almaty. Avem de mers vreo 600 de km, destul de greu de crezut ca ajungem intr-o zi. Doar ce iesim din Balqash si pe stanga noastra apare lacul. Pe harta e cam cat Romania, iar din spusele oamenilor, de la un mal la altul are cam 600 de kilometri. Treaba e ca pleaca de la granita cu China si se continua in Kazahstan pana la vreo 200 de km de Almaty. In partea de nord e apa sarata iar pe unde suntem noi, apa dulce. Iesim putin de pe drumul principal sa facem o baie. De fapt sa faca Vali o baie pentru ca sunt inca racit si nu as vrea sa agravez. Parcam motoarele, el se echipeaza sumar  si sare in apa. Eu il astept cuminte pe mal si fac niste poze.  Nu sta prea mult in apa, iese, se usuca si plecam din nou la drum. Peisajul e acelasi de cateva zile deja si incepe sa devina destul de monoton. Aceeasi sosea dreapta pentru sute de kilometri, fara niciun sat, doar cate-o cafenea din loc in loc. Mergem pana cand se lasa seara si tragem la un popas de tiristi. Ne cazam intr-o camera mica unde e foarte cald, bem o bere si ne culcam. De-aici pana la Almaty sa mai fie vreo 200 de km. Impachetam repede si iarasi pe drum. Mergem ce mergem, evident prin aceeasi stepa si se aprinde becul de benzina. Nu dupa mult timp gasim o benzinarie, alimentam si cum vis-à-vis era si o adunatura de “kafe” decidem sa si mancam ceva. Nu prea mai avem tenge asa ca oferim sa platim in dolari. Aici nu, aici nu, aici nu, pana cand un nene simpatic ne ofera 2 “shashlyk” pentru 5 dolari plus o sticla de  Coca-Cola, sa mai stingem greata.

Cand ajungem la 70 de km de Almaty, minune, incepem sa vedem munti. Tragem pe dreapta langa un releu telefonic sa vedem mai bine. Vedem Almaty de sus si in curand suntem acolo. Il sunam pe unul dintre tipii al carui numar de telefon il avem de la Stas si il asteptam la o benzinarie. Vine destul de repede si mergem catre o asezare de bikeri, de fapt acasa la presedintele clubului Almaty Nomads, Andrey. Ne instalam intr-o camera unde ne spune ca putem sta pe gratis, cat avem nevoie. In curand apar si alti membri, mai schimbam cateva vorbe si plecam la masa. Mananc din nou mancare traditionala, “beshbarmak”, adica un fel de supa cu taitei si bucati de carne de cal. E buna, imi place. Se face noapte si incepe ploaia. Perfect pentru somn.

Sambata ne trezim nu cu mult inainte sa apara Roman si un alt Andrey, care au planificat o excursie la Chu. Ei bine, Chu asta e un orasel micut in mijlocul Kazahstanului, la 300 de kilometri de Almaty unde va avea loc o intrunire intre doua cluburi de bikeri. Almaty Nomads si Libery Chu. Ne invita si acceptam. Pornim intr-acolo pe la la ora 1 si mergem in coloana, constant cu 110. Ajungem dupa cateva ore si suntem intampinati la intrarea in oras de catre seful clubului Libery, un nene mare, inalt si solid, pe numele lui Han. Facem cateva poze la intrare si mergem sa parcam mobrele. Omul are un garaj imens unde intra fara probleme 5 motoare. Le lasam acolo si mergem la masa. Probabil la cel mai rasarit restaurant ne asteapta un separeu pregatit doar pentru noi. Inainte sa ne decidem ce mancam vine un rand de bere pe care il sorbim pe nerasuflate. La fel si-al doilea, si al treilea. Intr-un final masa s-a umplut cu “shashlyk” si cateva feluri de salata. Oameni rad si se veselesc, pacat ca noi nu intelgem de ce…Dupa masa, e timpul pentru ceva mai dur. Un nene scoate din geanta 3 sticle de vodka si turnam fiecare in pahar. AIci regula e ca inainte sa bei trebuie sa tii un toast. Primul la rand este Han, pe urma Vali, eu si tot asa. Treaba e ca pentru fiecare in parte se bea cate-un paharel iar noi eram vreo 15. Nu ducem atat si ne oprim cand simtim ca incepem sa intelegem limba rusa. Dupa masa Vali merge sa doarma dar eu raman sa vad ce mai are de oferit gazda locala. Mergem spre o sauna ruseasca si un soi de club de seara. Se mai comanda niste beri si niste vodka, incep incet incet sa inteleg limba rusa si pe la 2 se da stingerea. Dormim pe jos la un membru acasa si ma trezesc destul de greu. Programul continua cu o baie in raul Chu si cu o parada prin oras. Parada adica 15  motoare care merg prin oras, conduse de Han pe-al sau Honda Shadow, cu un  mare steag arborat in spate. Toata lumea ne saluta si cine e mai rapid are timp si de-o poza. Noi insa ne oprim la monumentele din oras, doua statui si o locomotiva si facem cateva poze de grup. Spre dupa-amiaza plecam inapoi spre Almaty unde ajungem chiar inainte sa se faca bezna.

A fost un week-end pe cinste !



<a href="http://tworidepamir.ro/414/" rel='external'>Sursa</a>
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×