Mergi la conţinut
  • postări
    137
  • comentarii
    2
  • vizualizări
    36.288

Proaspat coborati de pe cal

Autentifica-te  
Su Shi

271 vizualizări

Un sentiment nedeslusit… Fluturi in stomac ca inainte de examen. Un nod in gat. Dar e de bine. Inaintea-ne campia se deschide adanc. Sub cerul vanat atarna un curcubeu gras cum n-am mai vazut decat in pozele lui Mihai Barbu. Uite ca nu ne-a povestit gogosi :) Am ajuns. Mongolia, tara aia unde sunt inca si mai putine suflete pe km patrat decat in Namibia, mai putine in fapt decat oriunde in lume. Start!

Frontierele mongole, chineze si kazahe se intalnesc in punct mort, asa incat pe roti nu putem intra decat prin Rusia. Aici taigaua se stinge intr-o stepa fara verticale. In fata si in spate, mania zeilor se dezlantuie. Ploaia cu care mergem de o saptamana continua sa cada grea, rece, taioasa. Ne impinge inainte, desi am adasta sa cascam gura la manunchiurile de raze care strapung din loc in loc norii.

Cat fac un ocol in cautarea silencer-ului de la esapament (care mi-a zburat in papuris), niste sateni o intreaba pe Ana (parcata neregulamentar langa buda publica) de sanatate.

Drumul ne duce in fata unui grilaj cu lacatul pus. Un panou anunta ca granita e deschisa intre 9 si 18, cu pauza de la 13 la 14. E 19.05, adica suntem nevoiti sa asteptam pana maine. Satul nu cred sa numere mai mult de 40 de case. Sunt 2 cafenele, una inchisa, si doua-trei pravalii. Ne tratam cu 2 mere si 2 banane, apoi batem la usa cafenelei deschise, unde doua surori simpatice ne fac ceai, apoi ne arata gospodaria unde am putea sa ne refugiem de frig si ploaie. Cateva minute si circa 9 euro mai tarziu, in camera noastra duduie soba.

Cat sta ploaia pun un ceainic pe foc si ma improspatez la lighean, iar Ana da fuga sa faca putina miscare. Intr-un sfert de ceas se intoarce zgribulita si fugarita de ploaie. Se resemneaza spaland niste rufe cat eu schimb siguranta de la claxon. Mici indeletniciri de drumeti. Apoi ne bagam la un ceai cu lapte si studiem sub patura traseul de maine. Planul e sa fim punctuali la 9 fara ceva in frontiera; speram sa nu fim luati la suturi ca nu ne-am inregistrat vizele (nota: mai tarziu vom afla in Ulaanbaatar ca noul regulament a eliminat obligativitatea de a te inregistra in Rusia).

Dar de la 6 jumate nu se mai poate dormi de lumina. Soarele e deja de cativa stanjeni pe cer.


Lumina e densa, umbrele decupate precis intre cald-de-ti-ard-obrajii si rece-de-ti-cad-baschetii. Ana se scoala cu gandul sa-si faca acum tura de aseara, dar e de-ajuns un drum pana la buda din curte ca sa amorteasca. Soba e rece. Scot aragazul, fierb niste apa pentru ovaz, tocam bananele, aruncam un pumn de stafide si un praf de scortisoara si apoi punem de ceai. Schimbam o vorba cu stapana casei, Natalia. Familia la care am nimerit e de etnie kazaha, dar sunt aici de generatii. Incantata sa afle ca venim de departe si ca i-am vizitat patria strabunilor, ne umple desaga cu branza (kurut) care sta la zvantat in dosul curtii.

Conversatia treneaza in jurul acelorasi subiecte: familie, drum… rusa noastra e stangace, insuficienta pentru a trece de generalitati. Dar cand calatorim nu avem incotro – trebuie sa dam ce avem mai bun, sa ne cautam cuvintele intr-o limba necunoscuta pentru a injgheba un minim dialog; altfel am trece pe aici fara sa intelegem decat strada, curba, curba, casa, munte, om, curba, vaca, curba, benzinarie, curba, restaurant, stop. Deja ritmul motocicletei nu ne permite decat sa survolam suprafata unei lumi la fel de complicate ca si cea din care venim. Gata, ma duc la munca, zice Natalia. Exista scoala aici? intreana Ana. Da, pana intr-a cincea. Liceul si scolile profesionale sunt in Novosibirsk. Fata mea cea mare e la medicina. Si cum ajunge acolo? intrebam. Cu taxiul sau autobuzul, vine raspunsul, pleaca la 6.30 si a doua zi la 8 e acolo. Departe, zic, da, departe, ofteaza Natalia.

Mongolia ne aduce aminte de Namibia nu doar pentru ca e similar de pustie. Peisajul e larg, drumul de pamant curge liber, iar la orizont o turma de nori par colati de o mana de artist pe cerul decorat simplu cu un gradient de bleu. Totul impinge inainte, fara restrictii. De cate ori drumul se infunda sau e blocat de bolovani o taiem de-a dreptul prin iarba pitica. Nu exista reguli, traficul e redus la cateva camioane care ruleaza la fel de ‘nedisciplinat’. Putem sa ne croim traseul oricum avem pofta. Sentimentul de libertate, de timp suspendat, e total.

Pana in localitatea urmatoare suntem satisfacuti de hurducaielile drumului, dar avem obraznicia sa intrebam de o cafenea. Desigur ca in Tsagaannuur nu exista asa ceva. O tanara ne ademeneste la ea acasa cu propunerea de a ne fierbe un ceai. Ceaiul se dovedeste o fiertura slaba cu mult lapte. Este prima noastra intalnire cu tsai-ul mongol. Pe masa apar stafide si fursecuri de casa, noi plusam cu peste si paine din Rusia, si kurut. Janka, gazda noastra in varsta de 17 ani, nu e interesata decat de branza. Pentru ca stie putina engleza, discutia aluneca inevitabil spe mancare. Care e felul tau preferat? o intrebam pe Janka. Oaie fiarta, zice amica noastra. Si cu ce condiment? Hm… poate… cu sare, raspunde Janka dupa un moment de ezitare.

Janka ne pune in brate albumul ei de scoala. Pozele liceenilor sunt atat de retusate incat chipurile par de papusi de portelan cu bucle de matase. Nici cand ii propun sa o fotografiez nu ii place decat cadrul in care e serioasa, cu chipul neted si aproape lipsit de orice expresie (nu este poza de mai jos). Apoi ne arata o panoplie de medalii: se pare ca pentru orice eveniment de la scoala, fie sportiv, fie extracuricular, copiii primesc medalii. Janka ne vede luand notite asa ca incepe sa ne dicteze noi cuvinte in mongola: paine, lapte, invitatia la ceai… Intre timp apare si mama, Aynuur, Manka, surioara mai mica (12 ani) si fratele mijlociu. Jupar-Rapuj, se prezinta el, dar pare ca e o porecla amuzanta pentru ca toata lumea izbucneste in ras. Mare pisicher!

Spre Olgii o operatiune impresionanta de sistematizare a drumului ne face sa credem ca in mai putin de un an pe aici va curge asfalt chinezesc. In oras sunt de toate: piata, bancomate, posta cu internet ieftin. Si full de turisti, care cu rucsacul in spate, care cu sofer. Tot aimagul de altfel e dominat de etnia kazaha, asa ca mergem mai departe, unde nu vor mai fi nici pepeni grasi, nici sosea.

Din sat o cotim catre nord-est

Dupa ce urcam de-a lungul unui rau infestat cu tantari, dam sa ne refugiem din calea nesuferitelor insecte intre doua dealuri bicuite de vant. Dar tantarii nu ne dau pace nici aici, asa ca dam repede pe gat degetarul de Jager de la Mihai, si be bagam la somn.

Bushcamp tantaresc

Ziua urmatoare debuteaza cu o campie brazdata de nenumarate poteci… Adica tot atatea tentatii :)

… si continua cu nisip. Mult nisip.

Iata o intersectie de drumuri tipica pentru Mongolia.

As zice ca semnul este inutil :D

Pe malul lacului (unde planuisem sa ne spalam niste rufe) vedem aciuata o comunitate: nici cinci ger-uri, adica yurte mongole. De fapt ger inseamna in limba locala chiar “acasa”. Apa e insa murdara si puturoasa. La trecerea printre ger-urile bastinasilor o liota de ciutani ne sare in fata urland din toti rarunchii. Urlam si noi la ei sa se dea la o parte. Ciutanii cu ghearele pe noi, iar mie, pentru ca trec ultimul, mai ca imi smulg cauciucurile de rezerva din chingi. Parintii isi admira odraslele cu o expresie inerta si nici unul nu raspunde nici la salut, nici la gestul care le cere ajutor in strunirea haitei de puradei. Drumul continua sa fie cum se vede:

Nu ne dezmeticim bine din ciudata intalnire ca dam peste primul biker: rusul Yuri e din Yoshar-Ola si se afla aici intr-un trip solo de doua saptamani. Facem schimb de adrese si de informatii. Cica asfaltul a ajuns deja departe, la sute de kilometri de capitala. Cica o parte din ruta de nord ar fi sub ape. Noi planuim ca pe la jumate sa o cotim piezis spre centrul tarii, deci speram sa fim crutati de ploi.

Pe la amiaza ramanem in pana de apa. Setea ne arde gatlejurile si cand aproape ne resemnasem, zaresc o fantana. Mmmm, nimic nu e mai bun decat gustul apei la sete. In putin kilometri, ca printr-un miraj nisipul se acopera de iarba, apoi este inlocuit de pamant tare, curbat in dealuri rotunde.

Pe neasteptate, valea de deschide si zarim un alt lac. Cateva iurte de kazahi pregatesc un show de vanatoare cu pasari de prada, pentru turisti. Un barbat usor magnetizat se repede sa ne vada motoarele mai indeaproape. Desigur ca refuzam sa i le imprumutam pentru un test ride, desi se jura prin semne ca stie sa conduca.

Pe malul lacului sunt cateva iurte si turme de iaci pistruiaza stepa. Am oprit sa-l salutam pe Jacob, un biciclist american care tracteaza o rulota si inevitabil mica noastra adunare atrage cativa mongoli curiosi. Motocicletele sunt zagaltaite si pipaite, ne luam ceva suturi in roti, aplicate in semn de apreciere. Ana isi ia portia de imbratisari de la barbatii entuziasmati sa descopere cozi de fata sub casca de motociclist. In vanzoleala, un mongol mai abtiguit care doseste niste votca sub deel-ul cafeniu, isi da drumul la glas. Asculta-l aici. Desigur ca suntem imbiati cu sticloanta de votca dosita la san, dar refuzam viguros.

t.gift.gif

Valea e inecata in verde. Soarele lasa umbre moi, ca intr-un wallpaper de Windows.

Trecem, de parca am avea aripi, de pe o culme, apoi pe alta, apoi printr-un canion. Vedem primul ovoo – totem mongol care semnaleaza un loc sacru (fie un mormant, fie un salas al spiritelor, fie un altar pentru ritualuri shamanice) cu o gramada de pietre sau de vreascuri legate cu esarfe albastre. Intr-o lume in care geografia ofera putine repere, un loc pretuit trebuie marcat vertical, pentru a fi vizibil de la distanta. Oamenii si-au construit aici o alta geografie, simbolica.

Azi innoptam langa iurta unei familii aflate in grija bunicii.

Am oprit sa intrebam de apa, si dintr-un intr-alta Ana ajunge sa mulga o vaca sub supravegherea lui Urt-Nasaan (16 ani, imbracata in deel albastru) iar eu sa ma iau la pozne cu pustanii.

Simt brutalitatea acestei noi lumi in care am patruns. Chiar si intre ei oamenii isi adreseaza cuvinte putine, scurt si raspicat, intr-o limba stranie, care pare compusa aproape numai din consoane. Uneori silabele se topesc in ceva nearticulat, un soi de vibratie a buzelor. Politeturile sunt de prisos. Nici jocul copiilor nu e lipsit de violenta: un adolescent isi amuza mezinul trantindu-l la pamant cu lasoul, impiedicatul se pravaleste cu zgomot si banuiesc ca nu fara durere, dar fratii sunt amandoi cu gura pana la urechi.

Nenkh-Bayr (12 ani) tine mortis sa imi arate calul lui. E fericit ca il fotografiez, apoi ma trage de maneca sa imi povesteasca si de vaci. Mongolii au trei nume diferite care marcheaza primii trei ani de viata ai animalului si trei etape de maturizare. Iata cat de importante sunt vitele pentru nomazi, iata cum isi petrec acesti copii vacanta de vara, la jailoo, indeplinind munci grele sub o clima aspra.

Ne intindem cortul. Afara s-a lasat un ger naprasnic (hainele din satin ale mongolilor sunt captusite cu blana la interior). Apusul transforma stepa in ceva… magic.

Cu noi e din nou biciclistul Jacob. Ne-am vorbit sa incercam sa campam impreuna, asa ca l-am asteptat sa apara pe drum, apoi l-am racolat langa noi. Noi punem cortul, Jacob, minimalist, intinde un sac de bivuac.

Suntem invitati cu totii la ceai in ger. Ceaiul e iarasi lapte diluat cu apa. Gazdele compenseaza cu un platou de branza Aaruul: bucati rectangulare destul de uscate, cu gust acrisor, asemanator unei branze maturate nesarate, si un fel de fursecuri din branza dulce decupata in forma de stea, cu gust fondant, delicat. A treia varietate se numeste Korkhoi Aaruul (fasii subtiri de branza putin indulcita, uscate lent intr-un fursec sfaramicios si crocant). In afara de ceai, totul e gustos.

Dimineata ritualul se repeta: ceai (adica lapte, il lasam aproape neatins) si un bol de iaurt gras, pudrat din belsug cu zahar. Langa soba, batrana se ocupa cu distilarea chefirului de iapa in arkhi, un rachiu slab. In coltul gurii ii fumega o tigara. Ni se intinde un bol de alcool: il trecem de la unul la altul si incercam sa nu strambam din nas si sa gustam cat mai putin. Rachiul are un gust teribil si aroma de lapte. In toata vremea asta mezinul familie doarme dus cu spatele la peretele iurtei, unde atarna o carcasa de oaie.

Iurtele mongole sunt constructii dezarmant de simple. Portabile, pot fi instalate de un om priceput in cateva ore. O structura reticulara din lemne subtiri sustine greutatea capriorilor si a luminatorului care marcheaza centrul casei, ochiul spre cer. Intrarea dispusa musai spre sud este marcata cu o poarta din lemn colorata in albastru, rosu si alb. Materialul impermeabil de culoare alba care imbraca la exterior multele straturi de fetru din lana de oaie sau de iac constrasteaza cu exuberanta coloritului de la interior, unde totul este pictat si decorat cu motive shamanice. (Am povestit mai multe despre iurta mongola aici.) Matale ai pictat astea? incearca Jacob un dialog. Asta e casa noastra, e tot ce se intelege din raspusul batranei, si dialogul se opreste aici.

Deocamdata ne zbatem sa ii pricepem pe localnici. Incercam sa nu ii judecam pripit. Pare ca aici exista putine reguli, putine ratiuni pentru a socializa, pentru a comunica. La plecare nu se spune bayar-taa decat daca iti iei adio pentru totdeauna, altfel e de ajuns un gest rapid din cap. Dau ca exemplu un alt incident minor, dar sugestiv. Intr-un sat oarecare Ana a facut niste cumparaturi la bacanie si a uitat ochelarii de soare pe tejghea. La cateva minute s-a intors sa ii caute prin tot magazinul si nimic. Intr-un tarziu i-a zarit in mana unui alt musteriu care o ardea in fata bacaniei, cu obrajii rosii de bere. Dar omul nu vrea sa ii dea, si Ana trebuie sa ii smulga dintre degetele respectivului. Am zice ca mongolii sunt mai… proaspat coborati de pe cal.



<a href="http://intotheworld.eu/2013/11/proaspat-coborati-de-pe-cal/" rel='external'>Sursa</a>
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×