Din anii ’20 până în anii ’40, Clujul a fost gazda unor cunoscute concursuri de automobile pe Dealul Feleacului, iar concursurile de motociclete au supravieţuit până în anii ‘60.

Concurenţii erau întâmpinaţi pe Bulevardul Regina Maria (actualul Bulevard al Eroilor), în condiţiile în care exista o probă eliminatorie de viteză pe un traseu de 5 kilometri. În anul 1927, automobilistul Iorgu Ghica la volanul unui Bugatti a fost primul în calificări cu timpul de 3 minute şi 23 secunde. Nu a câştigat cursa mare, dar acest timp a fost un record al vremii pentru acest traseu. Cel care a luat locul întâi a fost chiar Principele Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea, un mare împătimit al acestui sport, cu o maşină Sunbeam, dar timpul din concurs a fost de 4 minute şi 28 secunde. Principele a fost urmat de Edgard Mendel şi de Izota Fraschini. Cele mai noi şi performante maşini erau prezente la concursul clujean spre deliciul publicului, care avea ocazia să admire noile modele nu numai în ziare, ci şi în realitate. Celebră pentru curbele periculoase şi pentru organizarea ireproşabilă a evenimentului de către Clubul Regional din Cluj, filială a Clubului Regal Român, cursa era printre traseele cele mai aşteptate ale României.

Un sport nou şi deosebit de costisitor

Chiar şi automobilele obişnuite erau un lux în perioada interbelică, astfel că maşinile de concurs erau de-a dreptul o raritate, de care oamenii de abia auziseră. Cei din Cluj, dar şi din Sovata, Tuşnad sau Braşov erau privilegiaţi deoarece făceau parte dintr-un circuit al vitezei coordonat de cei mai importanţi oameni ai ţării. Concursul din anul 1936 a fost organizat sub patronajul şi în prezenţa Regelui Carol al II-lea, care încuraja acest tip de confruntare sportivă ce punea România pe harta celor mai importante competiţii din Europa. Deţinătorii de maşini îşi conduceanu de obicei propriul bolid şi aveau, totodată, importante cunoştinţe de mecanică. Aceştia nu erau doar simpli piloţi, aveau o carieră militară sau în administraţia publică, erau prosperi oameni de afaceri, dar, înainte de toate, erau temerari ai unui sport nou şi periculos, în care accidentele erau deosebit de dese şi de grave.

În viteză pe Feleac şi cu motocicleta

Nu doar cursele de maşini erau prezente în arealul clujean al sporturilor cu motor, ci şi cursele de motociclete. Ele au supravieţuit până în anii ’60, iar concursurile de motociclete se desfăşurau atât pe Feleac, cât şi în centrul oraşului. Circuitul din oraş avea următorul traseu: startul în Piaţa Lucian Blaga, Bulevardul Eroilor, Piaţa Avram Iancu, Bulevardul 21 Decembrie, Piaţa Unirii şi din nou Piaţa Lucian Blaga. Zgomotul era asurzitor, întrucât erau scoase tobele de eşapament, astfel că lumea afla despre aceste concursuri chiar şi fără să le vadă. Concursurile motocicletelor cu ataş erau deosebit de gustate, deoarece ataşele erau doar o mică platformă în care unul dintre cei doi membri ai echipajului avea un rol deosebit în menţi­nerea stabilităţii în curbe. Mişcările celui din ataş erau ale unui adevărat acrobat. Publicul aştepta cu sufletul la gură momentul intrării în curbă a motocicletelor cu ataş. Dintre cei mai cunoscuţi concurenţi clujeni erau fraţii Boros şi Gratz Imre, pe mormântul celui din urmă fiind gravată o motocicletă care aminteşte şi acum de marea pasiune a pilotului.