Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    676
  • comentarii
    113
  • vizualizări
    260.159

"jurnal Pe Motocicletă", De Celebrul Che Guevara

green.kecske

201 vizualizări

Ernesto, înainte de a fi el Che, Comandante sau Che Guevara, a fost pur și simplu Ernesto, un tânăr visător și călător. A pornit în aventura vieții, alături de prietenul lui, Alberto la Poderosa. Iar din această călătorie minunată a ieșit o carte ale căror capitole poartă însemnările lui Che, prin America Latină. Sigur că circuitul include absolut toate minunățiile prezente și azi în circuiltele turistice, precum Santiago de Chile, Valparaiso, Cuzco, Machu Picchu, Lima și chiar ultra-cunoscutul Miami!

Redau la întâmplare un paragraf, despre Insula Paştelui: "Insula Paștelui! Imaginația se oprește din zborul său ascendent, pentru a face tumbe la simplul gând. Acolo se consideră o onoare să ai un iubit alb. Muncă? Ha! Femeile fac totul, tu n-ai decât să mănânci, să dormi și să le satisfaci. Ce loc uimitor, în care vremea e perfectă, femeile sunt perfecte, mâncarea e perfectă, munca e perfectă în minunata ei non-existență. Ce contează dacă rămânem acolo un an întreg? Cui îi mai arde de școală, muncă, familie … Într-o vitrină, o langustă uriașă ne făcea cu ochiul și de pe patul său de salată verde, ne spunea din tot corpul: eu sunt din Insula paștelui, unde vremea e perfectă, femeile sunt perfecte …"

Un alt paragraf, cu și despre catedrala din Cuzco, acest oraș incredibil, denumit ombilicul pământului, în opinia lui Che Guevara, sună cam aşa: "Interiorul încărcat, strălucitor, îi reflectă trecutul glorios … Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrână machiată prea strident. Există o adevărată desăvârșire artistică în stranele destinate corului, făcute din lemn de către meșterii indieni sau metiși. În gravurile inspirate din viețile sfinților, ei au insuflat lemnului de cedru și spiritul bisericii catolice și pe ce al adevăraților locuitori ai Anzilor."

În prefață, fiica acestuia confesează: "Când am citit aceste însemnări pentru prima dată, ele nu luaseră forma unei cărți, iar eu nu-l cunoșteam pe cel care le scrisese. [...] pe măsură ce citeam, mă îndrăgosteam tot mai mult de tânărul bărbat care a fost tatăl meu. Tata, acest munte de om în viața oricărei femei!"

Să ne înțelegem, Jurnal pe motocicletă trebuie citită cu harta alături. Imposibil altfel și, suplimentar, toate cuvintele capătă forme și culoare, căci parfum au din plin. Același jurnal a fost ecranizat și a devenit rapid unul din cele mai apreciate filme de călătorie.

Cartea-i are mai mult farmec decât filmul, dar nici cel din urmă nu dezamăgeşte, cu condiția așteptărilor nule, că doar nu-i film modern, ci film vechi, cu tehnică veche.



0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×