Mergi la conţinut
  • postări
    137
  • comentarii
    2
  • vizualizări
    36.298

Sa BAM sau sa nu BAM

Autentifica-te  
Su Shi

317 vizualizări

Davai omule, spune Max, nu e prima data cand vad cadru rupt. In spatiul unei secunde, banalitatea cu care Max trateaza situatia ma dezamageste. Ne uitam si pe partea cealalta. Simetric primeia, descoperim a doua fractura. Max continua sa palavrageasca. Am avut aici mai demult niste overlanderi din Australia care au patit acelasi lucru, zice. Sudorul meu le-a reparat cadrul si oamenii au ajuns intregi la destinatie. Insa confirmarea oficiala a dezastrului imi lasa o senzatie de greata. Odata dat totul jos de pe moto si cadrul complet expus, paranoia atinge cote maxime. Numaram nu una, ci cinci fracturi. Faimosul cadru Trellis! Pur si simplu nu-mi vine sa cred.

Lucram in liniste – nimeni nu are chef de speculatii – si intre timp isi face aparitia sudorul, un gras la vreo 60 de ani, care arunca o privire super plictisita in directia mobrei de parca ar zice fir-ar, iar ma pune seful la munca in loc sa-mi vad in tihna de ale mele! Spre dupa-amiaza motocicleta e pregatita pentru sudura si plictisitul este deranjat din nou. E tarziu, prietene, o facem maine dimineata, zice. Dar cum dau sa ies pe usa, apare Max. Cum adica nu mai sudam, se ambaleaza rusul, unde-i Vasea? Pe la 5 seara eu cu inima indoita iar sudorul cu mutra acrita ne apucam, ambii impinsi de la spate, el de sef, eu de nevoie, sa reparam structura din crom-molibden. Heirupistic as zice, pentru o operatiune atat de delicata, dar nu am ce face.

Decizia de a scoate jugul si cartusele de la suspensia fata – la insistentele lui Max – se doveste proasta, pentru ca ne dam seama ca nu avem cu ce sa fortam cadrul la pozitia initiala. In fine, reusim sa aliniem fracturile si sudorul incepe o treaba nu foarte estetica. Dar si el si Max ma asigura ca sudura o sa tina cum se cuvine si ca totul e sub control. Rezultatul final insa nu mi se pare convingator. Cu o sudura facuta cam de mantuiala, un travaliu de amploarea WR tocmai a iesit din discutie, dar incep sa ma gandesc destul de serios ca nici BAM-ul nu e o idee sanatoasa. Platesc cele 3000 de ruble care mi s-au cerut si ma sui in masina lui Max. Motocicleta ramane pe loc.

La Sasha masa ma asteapta intinsa, cu voie buna, bere si atmosfera de familie care imi descretesc eficient fruntea. Dupa cina ma asez la calculatorul gazdelor, sa ma pun la curent cu ultimele stiri despre inundatii. Ma sfatuiesc cu Sasha si Natasha, ma perpelesc singur, incerc sa separ adevarul de stirile bombastice de pe internet. Dar m-am impacat deja cu ideea ca OSR nu e in carti si am hotarat ca e stupid sa incerc sa ma tarai ca melcul pana la Magadan si inapoi cu cadrul sudat numai ca sa bifez traseul pe harta. Intrebarea e: are rost sa tai din schema BAM-ul? Sa ma intorc deci pe asfalt, de-a lungul celor 3500 de km inutili pe care am venit sau sa ma aventurez pe drumul mai interesant dintre cele doua, pentru care am batut de fapt atata cale? Sa BAM, sau sa nu BAM?

Soseste raspunsul lui Matthew

—————————-

Date: Thursday, August 22, 2013 5:45:09 AM / 
Subject: Re: Spot tracker

Hey Dude,
Very tempting, cheers for the offer but I don’t really fancy riding this 250 off road. It’s ok to potter along but it’s not that well maintained so dont want to risk it.
I’m going to head to Vladi then take the train back to Ulan Ude.
When do you plan on being in Irkutsk? Hopefully my bike will be repaired so I can meet you there.

All the best Matty

—————————-

Dimineata ii dau vestea si Anei:

—————————-

Date: Friday, August 23, 2013 7:37:59 AM / Subject: Raliul UB Magadan – Update III

160km de offroad (drum de gravel da cu gropane) catre tynda si cadru s a
rupt… este incredibil.

—————————-

Inapoi la Kamaz, observam o fisura care ieri ne-a scapat. Sudorul o repara pe loc, reasamblez motocicleta si Frankenstein porneste la prima cheie. Cei cativa kilometri de la centrul Kamaz pana la Sasha in batatura imi dau incredere; simt ca 690-ul si-a recapatat rigiditatea.

In inbox ma asteapta un mesaj:

—————————-

Date: Friday, August 23, 2013 12:14:08 PM / Subject: Re: Raliul UB Magadan – Update III

sunt ingrijorata de ce imi spui
crezi ca tine moto sa faci Mag, BAM ul? dar mai departe…. americile etc? e
aici si chris, cel care a mers pe Xchallenge-ul lui phil si el zice ca nu are
rost sa astepti sa repare drumul spre magadan…. dar parerile sunt
impartite

cris intreaba ce s a rupt? ‘main chassis sau rear subframe’?
am vazut ca ai comunicat cu colebatch si ca ar mai fi cineva pe traseu; 
ai grija de tine si bafta,

ana

—————————-

Se pare ca inainte sa parvina stiri directe, oaza deja fremata de zvonuri. Lumea calatorilor e mica. Cat Ana a fost in Terelj, unul dintre paturile din dormitor a fost ocupat de Chris, cel care a imprumutat pana la Magadan Xchallenge-ul britaniculului Phil, cu care am petrecut cateva zile in Uzbekistan, de la intrebarea caruia s-a declansat incursiunea in Siberia. Phil a renuntat la Magadan pentru inima unei rusoaice care acum cateva saptamani i-a devenit sotie. In vremea asta, netulburat de ceea ce nu stiu – adica de ce se vehiculeaza despre mine si motocicleta mea in Ulaanbaatar – am luat intr-adevar contactul cu Colebatch, care tine gestiunea riderilor in miscare pe rutele din si inspre Rusia de est. Vlad, un roman expat in Moscova care a facut peste vara drumul invers, de la Magadan in capitala rusa este o alta sursa de informatii (aflu ca 2 zile a stat blocat pe Lena impreuna cu un prieten, din pricina ploilor si lucrarilor de interventie). Ar mai fi un canadian pe un XChallenge, la 900 de km de mine, in Yakutsk, ma informeaza Walter. La mine mai dureaza cateva zile de servisare, dar daca ma astepti in Tynda, imi scrie canadianul, am putea sa facem BAM-ul impreuna. Desi e limpede ca mai e inca putin si vine iarna, chibzuiesc ca e o idee buna sa il astept. Pana soseste canadianul hotarasc sa plec intr-un ride pe un drum destul de dificil incat sa pot testa reparatia mobrei. Aleg BAM-ul de est, care arata cam asa.

Email catre Ana:

————

Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / Subject: news

acum plec in test pe east bam, sper pina la lacul zeya. probabil miercuri
ma vad cu ed in tynda am lasat rucsacu si trailmaxurile
la sasha sa le puna la tren.
poate mai dau mesaj pe mail miercuri, ca ma intorc aici sa i salut.
te iubesc,

————
  

Majoritatea celor care se hotarasc ca traverseze Siberia cu trenul aleg faimosul Trans-Siberian. Construita intr-o epoca in care tzarii nu vedeau nici un rost in a devia infrastructura prin sate paupere cu mujici pierduti in taiga, magistrala ferata strabate indiferent o zona vasta din Rusia, desfasurandu-se de la Moscova la Oceanul Pacific. Dar in vreme ce Trans-Siberianul a fost terminat prin 1916, undeva la nord exista o alternativa, un proiect inceput de Stalin si aproape terminat sub Brejnev prin ’91. Acesta este Baikal-Amur Mainline, adica ceea ce rusii numesc BAM. Linia de 4324km de cale ferata a fost proiectata sa devina o a doua artera vitala a Rusiei; in realitate incepe pe la doua treimi din distanta si se rataceste inspre nimic, de-a curmezisul unei zone putin populate unde o mana de orasele abia comunica prin cateva drumuri prost asfaltate. Trans-Siberianul s-a nascut dintr-o ambitie si continua sa se bucure de o alura romantica printre calatori; BAM-ul a crescut dintr-o utopie si drumul de-a lungul magistralei a nimerit in capul listei “de facut o data in viata”. Nu stiu care dintre cele doua destine intriga mai mult. 

 

1-2 zile pe BAM-ul de est ma gandesc ca vor fi lamuritoare. Cu optimismul la cote maxime, fiecare dintre cei 80 de km de drum imi intaresc convingerea ca reparatia va tine.

La prima mare trecere de rau dau peste o scena tipica. Cu cisterna blocata pana la brau in apa inghetata, soferul, inca un Sasha, ochii siniliu deschis rataciti in zare, pufoaica Adidas inchisa pana la nas, isi fierbe pe marginea drumului un al nu-stiu-catelea ceai. Evident Sasha nu are semnal la mobil si asteapta sa apara o masina sau cineva care i-ar putea da o mana de ajutor. Sporovaim, norii se aduna pentru o rapaiala. In loc sa ma apuc sa crosetez pod dupa pod mai departe, numai ca sa am ce sa trec inapoi, hotaresc sa ma intorc spre Tynda si sa dau alarma in primul catun, ca cineva sa vina sa il scoata pe Sasha din rau.

 
48 de ore mai tarziu gasesc in inbox un mesaj deja vechi.

————

Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / 
Subject: news
aici a sosit kurt, cel care a fost cu noah si a declarat ca ti a explodat motorul…
lumea in oasis e pe panica
se discuta ca nu e bine sa fii singur, mai ales anul asta cand sunt inundatii catastrofale in zona

de azi dimineata rene ma preseaza sa ii vand DRZ ul; 
stiu ca esti in papuris, dar…. te rog dc ai cum, sa imi raspunzi

ana

————

Astfel aflu ca in Oasis se dezbat vestile de pe WR, OSR si BAM. Ana, la mijloc in viesparul de testosteron prea ingust pentru atatea harfe, a intrat la griji. De indata ce fac cunostinta, Kurt o sfatuieste pe Ana sa modifice airboxul DRZ-lui, pentru ca “asa bagi wheelie instant”. Discursul despre trickuri este intrerupt de un corsican cu informatia ca Ana e prietena lui John, cel care s-a gasit cu Noah si a plecat spre BAM. A, ala e terminat, zice Kurt, Noah mi-a scris ca tocmai i-a bubuit motorul. Panica. Te inseli, ii spune Ana, motorul avariat ii apartine lui Matt. Oricum KTM-urile astea sunt niste gunoaie, o tine americanul pe a lui. Controversa continua. Cum nimeni nu stie decat fagmente de adevar, zvoneria se ingroasa. Are cadrul rupt? intervine Chris. Gata, tre’ sa arunce mobra la gunoi! Cum, se duce singur pe BAM, zici? adauga englezul. John asta al tau e un iresponsabil si un nechibzuit. Genul asta de afirmatii o conving pe Ana ca trebuie sa plece mai repede din oaza. Pentru ca Ana nu e genul naiv care speculeaza la primul zvon, care pleaca urechea la primul ‘profesor’, care abandoneaza la primul atac. Vreau doar sa nu ascund faptul ca ideea de comunitate care se sprijina cu informatii si chiar cu gesturi concrete e doar unul dintre multele capete ale acestui balaur care alcatuieste lumea moto. Insa ca pe forumuri, ca si in oaza orice poate fi expert. Adevarul este, si toti care au fost acolo vor da din cap, cand esti in rahat pana la gat poti sa te lasi inghitit, sau sa iti inghiti scarba, si sa faci orice ca sa iesi. Si inchid paranteza.

Canadianul din Yakutsk continua sa ma tina in sah, amagindu-ma ba ca pleaca spre Tynda, ba ca mai mestereste ceva la moto… Asta imi da ragazul sa rezolv cu Stop leak un por aparut in radiator, sa-mi refac stocul de duct tape si alimentarea de la Garmin. Prognoza meteo anunta 4 zile de vreme buna, dar noaptea temperaturile bat deja spre zero grade, iar cele diurne scad zilnic. Sunt constient de calitatea indoielnica a sudurii, dar nu vreau sa ratez BAM-ul. Nu vreau ca in lunile si anii de pareri de rau de mai incolo sa fac bucle catre acest moment, sa intorc cheia in contact si sa resuscitez sirul evenimentelor, sa-mi inghit mandria si grijile si sa incerc sa iau o alta hotarare. Mai bine o iau acum pe cea mai buna. Plec singur.

Tastez catre Ana:

————-

Date: Tuesday, August 27, 2013 7:57:52 AM / Subject: Re: more news!!!

drumul la magadan e in lucru adica de la inundatii s au mai rupt bucati si
autoritatile lucreaza la el – deci nu merita sa ma risc sa stau blocat
cateva zile ptru un drum de gravel pina la magadan si retur. daca fac asta
nu mai am timp de bam si as zice ca e mai interesant si mai challeging.

PS daca nu luam sacu de dormit paralizam pina acum. … si cica spre magadan deja sunt -5 noaptea
:(

————-

Dupa ce pranzim impreuna, Sasha, Natea si Kostea ma imbratiseaza si ma conduc la iesire. Simt cum imi tremura carnea de anticipatie. In povestile cu super-eroi inceputul este intotdeauna tenebros: legenda se naste intr-o alee ingusta, sub un felinar stins, cu o arma la tampla. Un eveniment trist sau inspaimantator impinge un personaj oarecare intr-o directie neasteptata. La finalul paginilor devorate cu pasiune ne-am obisnuit sa gasim un deznodamant pozitiv. Plec sa il aflu pe al meu.

Primii circa 200 de km stiu ca sunt in stare buna asa ca o iau usor; obiectivul primordial e sa ajung la destinatie. Nici un sat in pustia prin care serpuiesc paralele doua sine de fier indicand, fara sa le lege, orizonturi opuse. In loc sa-mi dea angoase, locul imi da energie. Incep sa apara zonele in panta, portiunile ingustate, grohotisurile si ravenele cascate de torentialele de peste vara. Doar manifestari timide a ceea ce va urma.

Urmaresc terasamentul si albia de rau; uneori ma abat de la calea ferata virand pe drumul de camioane, rezultatul fiind ca la finalul zilei bifez alte zeci de poduri in diferite stari de degradare, cateva treceri de rau si alte cateva poduri de cale ferata. Nu stiu cine a stat sa le numere, dar cifrele oficiale sunt uluitoare: 4200 de poduri pe BAM!

In noptile petrecute la Sasha am analizat track-ul Sibirky Extreme si mi-am marcat cu POI-uri trecerile mai importante de rau. Spre innoptate ma apropii de primul dintre ele. Apa involburata a raului Chilchi interzice trecerea. Fac cale intoarsa la bifurcatie si imi dau seama ca inainte sa pun cortul va trebui sa traversez primul pod de cale ferata.

Bariere cu spike-uri pe jos obliga masinile sa treaca prin apa

Odata podul trecut, adrenalina imi inneaca creierul. Soarele a apus intre timp, nu mai am decat sa pun cortul, sa mai arunc o privire inspre rau si pod si sa-mi savurez cina. Ca o adevarata mamica de Rusia, Natasha mi-a pus la pachet un borcan de varza calita cu carne, cateva rosii si o jumatate de paine.

Rezumatul zilei 1: Tynda 12:00PM – BC1 17:15 275km



Sursa
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×