Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    52
  • comentariu
    1
  • vizualizări
    6.837

Bamako…

Autentifica-te  
buran_dragos

81 vizualizări

   … suntem in fata portilor de la manastirea din Kati. Dupa ce facem cateva fotografii cu doua tinere imbracate in haine foarte stralucitoare de sarbatoare, ne inghesuim toti in doua masini si urcam dealul din spatele manastirii. Ajungem in sus si cativa jandarmi binevoitori ne dirijeaza spre locurile de parcare special rezervate pentru noi printre miliardele de motorete colorate in miliarde de culori… De pe drumul ce urca spre amfiteatrul incepea deja, inghesuiala si frenezia celor ce venisera sa participe sau sa asiste la minunata slujba de Craciun. Am ajuns!!! Nu stiu cu ce sa incep, o mare de culori vii, o atmosfera fantastica, toata lumea fredona impreuna cu corul ce anima parca si mai mult sarbatoarea… Cand am intrat pe portile amfiteatrului am ramas inmarmuriti, si un sentiment puternic de emotie si bucurie ne-a cuprins in asa fel incat am lacrimat toti fara a incerca sa ne stapanim… A fost ceva special,… corul, corul ce canta o muzica atat de frumoasa pe ritmuri africane… toata lumea amabila si zambitoare…

   Dupa terminarea slujbei ne-am intors jos unde lasasem camionul si o masina, si de data aceasta, insotiti de maicutele misionare am plecat catre locul unde urma sa ramanem doua nopti ca sa ne odihnim , ce odihna!!! Ajunsi in curtea parohiei, am instalat corturile, unii s-au ocupat de donarea unor ajutoare famililor nevoiase, unii s-au ocupat de pregatirea mesei de Craciun;… tot paste, dar mai multe… iar eu de verificarea masinilor, adica filtre suflate sau schimbate, starea amvelopelor, faruri, stopuri etc… Dupa ce am mancat pe saturate pentru prima data de la iesirea din Maroc, am avut prilejul sa facem si primul dus si sa ne spalam cateva haine. Ziua s-a incheiat cu o relaxare totala in grup, fiecare povestind ceva despre viata lui normala…

   Dimineata, in sfarsit pe la noua, ca doar eram satuli toti de trezirea la sase, am plecat pe jos catre centru, de unde urma sa luam un taxi care sa ne transporte pana in Bamako. Ajunsi in centru dupa ceva timp petrecut pe strazile Katiului printre vanzatori de benzina, cei de legume si cei de pasari vii, sau mai stiu eu ce, incepe cautarea statiei de taxi. S-a dovedit a fi destul de dificil, dat find faptul ca depinde de unde il iei te duce in diferite zone ale capitalei. Ne-a trebuit ceva timp sa intelegem dar pana la urma am gasit si masina, un Mercedes microbuz verde fara geamuri, cu mii de adezive si in mii de culori; un tip ce statea in usa laterala care nici nu se inchidea in timp ce soferul gonea de parca eram urmariti,cu banci laterale facute din scanduri prinse cu sarma pe suporti din fierbeton sudati direct de partile ce mai erau intregi din podeaua mancata in mare parte de rugina si de timp,cu multe stegulete ce fluturau ca pe o nava de croaziera… era un spectacol, ce mai. E, surpriza… dupa ce negociem pretul pentru opt persoane si cadem la intelegere suntem gata de plecare, douazeci-treizeci de minute de strada. Plecam din statie si nu parcurgem nici cinci sute de metri ca ne si oprim, urca trei persoane si se aseaza in spate langa noi, mai mergem o bucata cam la fel si oprim, inca trei sau patru, asta in timp ce negociasem masina doar pentru noi, mai departe si din nou oprim… si tot asa am ajuns sa fim cam douazeci si sapte in masina unii peste altii. Stateam inghesuiti ca intr-un borcan de cremvusti si fiecare tinea pe cineva in brate, depinde de noroc… eu am tinut un baietel ce a adormit, probabil din cauza calduri sau…. a mirosului???

   Ajunsi in centru reusim sa coboram ultimii in timp ce toti se inghesuiau parca sa fuga din masina, si in toata inghesuiala asta ne mai si trageau cate o sacosa peste cap. Ce sa faci, asa e aici, e ceva normal…

   Plecam spre marele mercato din centru Bamakoului. O imensitate de culori si de sunete, comercianti ce incercau sa vanda orice, a se intelege intradevar orice; mestesugari ce iti faceau sandale,pantofi sau slapi pe loc, tesatori ce teseau tot felul de panze la razboaie de tesut de care nu mai vazusem decat la muzeu, undeva prin zona de nord a Romaniei. Vanzatori de piele de toate culorile si dimensiunile, artizani ce te faceau sa pierzi notiunea timpului urmarindu-i cum muncesc… Mergeam haotic, nu reuseam nicidecum sa pastram o logica,…eram furati la tot pasul de o curiozitate. Dupa ceva timp decidem sa cumparam, incep negocierile…. si dureaza…. Nici nu intelegeam daca ne certam sau negociem, era o harababura totala, ne intrebam unii pe altii ce luam, cu cat, de unde, de la cine… ne aratam unii altora ce am luat, ne sfatuiam… Si asa s-a facut seara, seara care in acea harababura, culori, mirosuri si sunete te purta parca intr-o alta dimensiune. Gata, trebuie sa plecam, asa a si fost, cu parere parca de rau, am plecat insotiti de ghidul nostru. Ghid?? …da, la intrarea in acest mercato esti atacat la propiu de numeroase persoane care mai putin sau mai mult insistente se ofera sa iti fie ghid, sa negocieze pentru tine si sa te tina departe de hoti, care nu erau putini in inghesuiala aceea… Pana la urma nici nu e rea idea, mai ales pentru cei ce nu au mai fost prin astfel de locuri si nu stiu in ce directie sa o apuce, sau ce valoare are moneda locala in comparatie cu ceea ce cumperi acasa cu o anumita suma. Dupa ce ne uitam cu coada ochiului la o batrana ce vindea chestii legate de woodu, atentionati de ghid ca asa e mai bine… iesim din calvar. Ne propune sa ne duca in apropiere la o terasa unde sa putem bea o bere linistiti si fara sa se inghesuie nimeni in noi. N-am ezitat nici macar un moment, la urma urmei eram in Mali si este permis se bei… nu mai eram in Mauritania, asta pe langa faptul ca era foarte cald si nebunia din piata isi lasase amprenta peste noi…

   O bere, doua sau chiar mai multe pentru unii dintre noi ne aduce umorul si cheful de glume… Ne despartim de ghid dupa ce ne tocmeste un alt Mercedes bus sa ne duca acasa si dupa ce il platim… Si iar podea, de data asta si mai ruginita, sau dupa ceva bere asa o vedeam, viteza, iar cat despre usi si geamuri nici nu mai are rost sa pomenesc, nu?? Nu stiu cum si pe unde ne-a dus dar cand am ajuns nu mai stateam nici macar unul pe banchete… eram imprastiati pe jos si plini de praf ce intra prin podea. Am ajuns din nou in Kati, unde suntem?? Propunem sa ramana cei mai afectati de bere in locul in care am coborat din masina, iar doi sa mearga dupa masini. Plecam pe un intuneric de sa il tai cu cutitul si dupa vreo jumatate de ora, printre stradute inguste si pline de praf ajungem la poarta parohiei, de unde luam doua masini si ne intoarcem sa ii recuperam pe toti cei ramasi acolo, in intuneric si latrat de caini… Asta a fost experienta din ziua noastra de odihna, in Bamako. Superb… cu ghidul la bere... mercato... dupa negocieri... in timpul pauzei... mestesugari... motorete... lemne de foc aprozar... la spalatorie... corul catolic Kati...



Sursa
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×