Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    52
  • comentariu
    1
  • vizualizări
    6.837

Djenne, Mali

Autentifica-te  
buran_dragos

104 vizualizări

Dincolo de Bani, un afluent al raului Niger, dupa o trecere cu bacul si cateva minute de drum din pamant batut,…. gasim localitatea Djenne. Aici totul este din pamantul galben, parca ars de prea mult soare. Ajungem in fata portii de la intrarea in Djenne si suntem opriti de catre localnicii ce ne sfatuiesc sa lasam masina acolo si sa mergem pe jos. S-a dovedit a fi un lucru foarte bun, astfel, am simtit si noi ce inseamna sa te pierzi prin acel labirint format din strazi parca din ce in ce mai inguste si mai prafuite, pe unde fugeau si se ascundeau in joaca lor nevinovata, o multime de copii…

Este asa de frumos incat nu cred ca o sa reusesc sa descriu ceea ce vedem… Tot ce ne inconjoara este din pamant, scoala in care elevii stau in genunchi si scriu cu carbune pe tablite din lemn cioplit, moscheea care se ridica impresionant in fata noastra, casele care au si doua etaje, pana chiar si piata centrala, este inconjurata de mici ziduri din acelasi pamant. In drumul nostru intortocheat spre centrul oraselului, avem ocazia sa vedem un atelier de tamplarie improvizat pe una dintre strazile ce permit sa treaca mai mult de o persoana sau doua in acelasi timp. Ne oprim si admiram masinariile ce le folosesc, nu stiu daca la noi se mai gasesc printr-un muzeu pe undeva… La  putin timp, cineva ma invita sa incerc si eu sa lucrez. Nu refuz, ba chiar ma bucur… Toata lumea rade de indemanarea mea ce lasa de dorit… Asa renunt la meseria de tamplar din Africa si ma intorc la cea de turist in acest minunat loc. Ajungem in centrul istoric, daca se poate spune asa, desi pentru mine e totul o istorie aici. In fata avem o piata mare presarata cu zeci de corturi improvizate, in care se vand atatea stofe si de atatea culori incat nu stiu sigur nici macar daca le-am mai vazut pana acum. Cei ce vand diverse fructe, si acestea necunoscute pentru mine, sunt inghesuiti impreuna cu vanzatorii de haine uzate printre corturile colorate. Pe ici pe colo cate o doamna striga cat o tine rasuflarea ca e gata masa de pranz…. adica doamnele de care ziceam mestecau  cu lingurile lor enorme in oale din aluminiu in care  fierbea incet, la foc mic, un fel de mancare. Nu stiu ce, dar se pare ca celor de acolo le place mult. Petele negre ce se vad prin multime , sunt vanzatori de carbune. Adica unu sau doi barbati ce faramiteaza bucati de carbune facand mici gramajoare ce mai apoi le vand. Nu stiu cui, dar sigur le vand daca sunt acolo…

Gasim un magazin de antichitati si suveniruri, il vizitam cu calm si fiecare dintre noi cumpara o amintire. Decidem sa vizitam si moscheea si dupa ce ne invartim ceva timp prin jurul ei ca sa gasim intrarea, ni se arata un batranel ce ne explica ca nu se poate intra decat cu acordul celui mai mare… Deci dupa ce asteptam si incercam o negociere, in zadar, plecam catre masina. Se face tarziu si mai avem de trecut si raul. In drum spre masina cineva ne invita sa vedem cum e in interiorul unei case. Intram in curtea comuna a unei case ce are mai multe apartamente pe nivel si urcam pe scarile intersectate de coridoare circulare pana pe acoperisul cladirii. De aici se poate vedea toata asezarea, piata, moscheea, chiar si poarta indepartata unde am lasat masina… Sunt o multime de haine spalate intinse la uscat pe terasele caselor, direct pe pamant. Aici nu cred ca stiu cum sa le intinda pe fire si nici nu cred ca se obosesc sa afle. S-au obisnuit asa… bine ca raman curate, sau…. Coboram si intram in casa, e totul simplu, multe paturi de diferite dimensiuni si culori, parca aruncate prin camerele fara usi ca si niste zaruri, in care mai sunt inca oameni ce se odihnesc…. nu cred ca dormeau la ora aia. Bucataria este comuna in mijlocul curtii, la parter si despre baie nu stiu nimic… nu am vazut. Este interesant sa vezi cu cat de putin se multumesc unii oameni, in timp ce noi ne gandim ca nu ne mai place masina, ca are piele neagra si noi o vrem crem sau ca televivorul are diagonala prea mica…!!!! Plecam pe strazile intortocheate, urmariti de o multime haotica de copii galagiosi ce ne conduc pana la masina pentru un mic “‘ cado”’ .Se face tarziu si cel ce a ramas sa supravegheze celelalte masini ne asteapta…

nevinovatie... moscheia masinute teleghidate tot noi... la joaca pe banca haine la uscat am facut tema!!! familie unita la scoala de pe terase carbunarii masa de pranz

Sursa
Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare
×