Honda CB600F Hornet, an fabricatie 1999, capacitate cilindrica 600 cmc, cai putere 98. Cadrul tip grindă simplă, suspensiile necostisitoare, alimentarea prin carburatoare, jantele uşoare cu trei spiţe, cauciucul spate de 180 mm ce poartă calificativul Z (peste 240km/h), dotările relativ spartane reuşesc să alcătuiască o combinaţie picantă, o motocicletă ce ţine pasul cu supersportivele de 600 cmc, darnică la capitolul distracţie şi nu în ultimul rând, durabilă.
Unde sunt însă entuziasmul, fiorul, feeling-ul? Nu vă faceţi griji, acestea sunt pe drum… Până în 5.000 – 6.000 de ture, Hornet se pilotează în stilul motociclistului foarte corect sau foarte începător, după care începe să vibreze, dar nu deranjant. Între 6.000 şi 8.000 de ture urmează stilul agresiv-responsabil – safe, căci am auzit că există şi aşa ceva, iar ceea ce râmâne până la cele 13.000 turaţii însemnate cu roşu, lăsăm pentru “mai târziu”. Adică, pentru ceea se întâmplă în afara oraşului… De menţionat dezvoltarea liniară a puterii de către binevoitorul motor de F3, dar chiar şi aşa, peste 10.000 turaţii, intră în acţiune tricepşii, te ancorezi de ghidon, corpul tinde să se lase peste rezervor şi Hornet începe să-şi urle motorul sportiv.
Este teribil de controlabilă la viteză mică, ghidonul brachează foarte mult şi greutatea e distribuită în aşa fel încât nu am avut nici un moment de dezechilbru uşor, nefiind necesară vreo compensare cu piciorul jos.
Iar pe viraj… ce încântare, ce fericire, motocicleta este la fel de precisă ca bisturiul unui chirurg ( nu Ciomu). Se apleacă având o uşurinţă remarcabilă, ciclistica fiind literalmente impecabilă.Pe cuvânt că nu am găsit nimicde reproşat Hondei la capitolul ăsta. Cu siguranţă este cea mai manevrabilă motocicletă pe care am mers până acum.
text: Vlad Răzvan Vasilescu