Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    37
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    2.408

Ce facem iarna ?

Autentifica-te  
motoroute.ro

250 vizualizări

Pentru că oricât de multe activităţi am avea, în cele din urmă gândul se duce la motocicletele noastre şi imposibilitatea de a merge cu ele…iarnă nu este o perioada prea plăcută.   Ce facem noi să trecem mai repede peste iarnă…   În primul rând înroşim manetele de playstation pe MotoGP15 şi Ride. Încercarea de […]


Vezi articolul integral

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

  • Conținut Similar

    • De motoroute.ro
      Mai sunt doar 447Km, dintre care 374 de probă specială, din prima ediția a Dakarului desfășurată în Arabia Saudită.
      Mani Gyenes domină în continuare clasa Malle Moto*/Original by Motul. În ciuda faptului că a pierdut 20 de minute în fața lui Benjamin Melot, terminând etapa a 11-a pe locul 2, în spatele fostului mecanic a lui Cyril Despres. La începutul raliului, Benji era principala amenințare pentru Mani la această clasă, având o experieneță bogată în Dakar atât ca mecanic cât și ca pilot, însă cu o etapă înainte de final, lucrurile sunt destul de clare, Mani având un avantaj de + 01h 20′ 36”. Îi ținem pumnii și îi urăm mult success mâine!
      *Malle Moto – este clasa care replică cel mai bine spiritul raliului Dakar, sau al începuturilor sale, participanții nu au la dispoziție o echipă tehnică care să-i ajute,să le care piese/motoare de schimb. Ei se pot baza doar pe cufărul cărat de organizatori, de aici și numele, malle însemnând “cufăr pentru călătorii” în franceză. Fiecare pilot are la dispoziție un cufăr de dimensiuni standard în care poate pune anumite lucruri specificate în regulament.
      Asa arata bivuacul de la Malle Moto, fiecare rider cu zona si cufarul lui.Revenind la general, Ricky Brabec sau Pablo Quintanilla sunt pe cale să pună stop dominației KTM din ultimele 19 ediții. Chilianul se află aproape în aceeași situație ca anul trecut, de data această având de recuperat în ultima etapă + 00h 13′ 56” pentru a câștiga în fața lui Brabec. Brabec se află în fața unui rezultat istoric, putând fi primul American care câștigă Dakarul.
      Însă ultima etapă nu este o luptă doar în doi, câștigătorul de anul trecut, Toby Price este la + 00h 22′ 34” față de lider, iar colegul său MATTHIAS WALKNER la + 00h 29′ 53”, acesta fiind imediat urmat la 16 secunde de colegul lui Brabec de la Honda, JOSE IGNACIO CORNEJO FLORIMO.

      La clasa marathon, unde rideri beneficiază de asistență tehnică, însă au niște restricții în ceea ce privește piesele pe care le pot înlocui în timpul cursei, spanionul JAUME BETRIU conduce în continuare clasamentul. Campionul spaniei la enduro din ultimii patru ani face un prim Dakar senzațional, având + 00h 35′ 51” în față primul urmăritor MAURIZIO GERINI. Și la general, JAUME stă foarte bine, ocupând locul 14 și fiind cel mai bine clasat debutant.
      Însă deșertul poate juca feste și celor mai experimentați, rămâne mâine să vedem cine va fi câștigătorul primei ediții desfășurate în Arabia Saudită.
      [embedded content]
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Ducati are un modus operandi foarte bine stabilit. De-a lungul anilor toate motocicletele și motoarele produse de ei au urmat aceeași evoluție. Inițial au fost folosite pentru modelul nou de bază, după care s-a fructificat cât s-a putut de mult acel propulsor venind cu noi variante din ce în ce mai agresive și mai ușoare.
      Povestea Panigale-ului V4 urmează aceeași traiectorie, dar cu o mică particularitate. După versiunea de bază, V4S și V4 Speciale, ce foloseau noul motor V4 de 1,103cc, pentru V4R s-a folosit un motor de capacitate mai mică, de 998cc, dar asta mai mult datorită nevoii de omologare a motocicletei pentru campionatul World Superbike. Încă de la lansarea inițială a fost fani care s-au întrebat dacă Panigale V4 va cunoaște și o versiune Superleggera, așa cum avuseseră 1199 și 1299. Unii chiar au fost dezamăgiți anul trecut la EICMA, așteptându-se să vadă în standul Ducati lângă noul Steetfigther V4, această motocicletă.
      Iată acum ne apropiem cu pași rapizi de cunoștință. Un grup restrâns de ducatisti, din care nu facem parte 🙂 , a primit de la CEO-ul Ducati, Claudio Domenicali, un e-mail foarte interesant ce conține datele tehnice ale acestei motociclete, numită intern Project 1708. Nu a durat mult până când cineva nu a putut să se abțină, si a facut publice datele.

      Pe scurt, datele cele mai interesante care ne-au atras atenția sunt: 234cp@15.500rpm (*cu evacuarea full Akrapovic, fără aceasta, puterea de bază va fi 224cp), greutatea totală 152Kg (*la gol, cu 20Kg mai puțin decât V4R) in mare parte datorată folosirii fibrei de carbon din abundență (carene, jante, basculă, cadru), kit aerodinamic derivat din MotoGp de la Desmosedici GP16 MotoGP (ce oferă o forță de apăsare de 50Kg la 270Km/h (adică cu 67% mai mult decât la V4R). Pe lângă toate astea fericitul posesor al uneia dintre cele 500 de unități programate să fie produse, va primi și o cutie in care va avea: un kit racing cu evacurea full Akrapovic, oprotecție din fibră de carbon pentru ambreiaj, protecții din carbon și titanium pentru bascula și kit-ul Ducati Data Analyser + care poate înregistra până la 25 de ore datele de telemetrie ale motocicletei și, să nu uităm, o husă Ducati.
      Și foarte important, schemă de culori pentru Superleggera va fi derivată de la motocicleta de MotoGp Desmosedici GP19, adică este foarte probabil să arate așa, dar fără sponsori și adăugând doua perechi de aripi mari de tot, cum avea motocicleta lui Iannone din 2016.
      Ducati V4 in schema de culori Desmosedici GP19 Desmosedici GP16 Dacă Superleggera este sinonim cu ultra ușor, mai este sinonim și cu foarte scump. Fiind vorba de o motocicletă atât de performanță, produsă în serie limitată, prețul anunțat pentru piața americană deocamdată, este de 100.000$. Aveți timp suficient să puneți bani deoparte, producția începe în Aprilie, primele motociclete urmând să fie livrate în Mai.
      [embedded content] Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Cu 3 etape înainte de final, la clasa Original by Motul / Malle Moto, unde riderii nu beneficiază de asistență tehnică externă, lucrurile arată foarte bine pentru Mani Gyenes. Satmareanul conduce în clasament lucru ce l-a făcut încă din prima etapă, având un avans de 1H30’ 04” în fața lui Benjamin Melot. Benji, fostul mecanic al lui Cyril Despres, era văzut ca unul dintre principali rivali ai lui Mani la această categorie. O ora jumătate poate părea un avans considerabil însă nu la Dakar, unde o greșeală de navigație sau o problemă mecanică pot schimba clasamentele. Sperăm să nu fie cazul și-i ținem pumnii în continuare lui Mani, care trebuie să păstreze același ritm încă 1800Km până la finish. La general Mani se află pe locul 34, la 6H39’24” de liderul Ricky Brabec, iar la clasa Marathon pe locul 7, la 3H53’43” de spanionul Jaume Betriu, care la prima participare face un raliu foarte bun, conducând această clasa.
      Spuneam că la general americanul Ricky Brabec conduce clasamentul ,aflându-se pe prima poziție încă din etapă a 3-a. Avansul nu este foarte mare, primul urmăritor fiind Pablo Quintanilla la 20’53”. Brabec totusi pare favorit în acest moment, 20 minute fiind greu de recuperat în doar 3 etape la grupa elitelor, unde ecarturile pe etapă sunt foarte mici, de maxim 4-5min între primii 5( de ex. Pablo Quintanilla a câștigat etapa a 9-a, reducând diferența față de Brabec cu doar 3’55”, care terminase pe 4 etapă, în urmă lui Toby Price și Joan Barreda).
      Însă jocurile nu sunt făcute, oricând se poate întâmplă o răsturnare de situație la Dakar, mai ales spre finalul raliului când îi vom vedea probabil pe primii 7 din clasament mărind ritmul. Forcing-ul de final este o sabie cu două tăișuri și o parte dintre cei aflati in fruntea clasamentului sunt piloți cu experiență care au simțit gustul amar al eșecului aproape de final. Ricky Brabec știe foarte bineasta, anul trecut fiind nevoit să se retragă în etapa a8-a(din 10) din postura de lider al clasamentului general după ce a spart motorul, motocicletei, Pablo Quintanilla anul trecut a avut o căzătură groaznică în utlima etapă când se lupta pentru titlu, reușind să termine cursa pe locul patru cu o dublă fractură la gleznă, în urmă căreia a stat 7 luni pe bară pentru recuperare iar Joan Barreda a abandonat în lacrimi în 2018, cu două etape înainte de final, cand din cauza unei accidentări a trebuit să părăsească competiția în momentul în care se afla pe locul 2 la general.
      Cazatura lui Pablo Quintanilla din 2019
      [embedded content]
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      După primele 6 etape în Arabia Saudită, piloții de la clasa moto au parcurs 3,715Km dintre care 2,396‬Km de probe speciale. RICKY BRABEC savurează ziua de odihnă de pe primul loc al clasamentului general, având un avans de + 00H 20′ 56” față de chilianul de la ROCKSTAR ENERGY HUSQVARNA, PABLO QUINTANILLA și de câștigătorul de anul trecut TOBY PRICE, care este în spate la + 00H 25′ 39”.

      La clasa Malle Moto, numită Original by Motul, unde rideri nu au echipa tehnică și trebuie să se descurce singuri, românul Mani Gyenes conduce clasamentul general, având un avans confortabil de + 01H 01′ 49” în fața francezului FLORENT VAYSSADE. Din cele 6 etape, Mani a reușit să aibă cel mai bun timp în 3 dintre ele, în celelalte fiind mereu pe podiumul acestei clase.
      Anul acesta la Dakar au debutat 38 de rideri, dintre aceștia cel mai bine clasat în acest moment este spaniolul JAUME BETRIU, clasat pe locul 14 la general și liderul clasei Marathon. La această clasa Mani Gyenes se află la + 03H 12′ 28” în spate, ocupând locul 9, însă la Dakar nu se știe niciodată, o mică eroare de pilotaj sau o problemă tehnică te poate costa de la câteva zeci de minute la câteva ore.

      Așa cum a pățit experimentatul PAULO GONÇALVES (13 prezente la Dakar), care după 30km din cea de a 3-a etapă a avut probleme cu motorul și a trebuit să aștepte echipa tehnică pentru a schimba cu tot motorul, pierzând 6 ore in total. Tot în această etapă Toby Price și Xavier De Soultrait s-au pierdut în deșert, ajungând la aproape 1km depărtare de traseu și au pierdut aproximativ 40min față de cel mai bun timp al zilei. Etapa a 6-a a fost una cu ghinion pentru Kevin Benavides care se află pe locul 3 în clasamentul general, a avut o problemă cu motorul și a fost nevoit să găsească un participant la cursa dispus să-l tracteze până la sfârșit, pierzând peste 3 ore în clasamentul general. De asemenea pilotul Husqvarna Andrew Short, care avusese un parcurs bun, a fost nevoit să meargă o bună bucată fără cauciuc pe roata spate.
      Kevin Benavides Andrew Short Paolo Goncalves Noul teren,nisipuri vaste combinate cu zone pline de piatră, a creat destule probleme competitorilor. În prima săptămână au părăsit competiția 26 de motocicliști, dintre care cei mai mulți, 9, în etapa a 6-a. Din păcate compatriotul nostru Marcel Butuza #80, a fost nevoit să se retragă în urmă unei accidentări încă din prima etapă. Tot în prima săptămâna și-a văzut visul spulberat de a câștigă pentru prima oară Dakarul, unul dintre favoriți, pilotul francez Adrien Van Beveren. O căzătură urâtă în cea de-a treia etapă a lăsat urme severe (dublă fractură de claviculă), care l-au forțat să abandoneze competiția.
      Apoi, în etapă următoare a fost rândul colegului de echipă, Xavier De Soultrait să abandoneze. Acesta suferise o accidentare la încheietură cu o zi înainte, însă după primii 300km din proba specială și-a dat seamă că nu mai poate continuă, lăsând astfel echipa Monster Energy Yamaha Racing fără principalii rideri încă din primele 4 etape. Nici marii favoriți de la KTM nu au dus-o mai bine, în etapă a 5-a , unul dintre câștigătorii Dakarului, Sam Sunderland, a fost nevoit să se retragă după o căzătură dură ce i-a produs leziuni la coloană și la umăr, însă după investigațiile medicale se pare că recuperarea nu va necesită intervenții chirurgicale. Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Cristian este un motociclist chilian care a plecat în urmă cu 3 ani împreună cu motocicleta lui, o Honda Africa Twin CRF1000, spre Alaska. După ce a ajuns acolo, nu s-a oprit, iar drumurile l-au purtat apoi în Europa, anul trecut ajungând și în România. I-am pus câteva întrebări și dacă veți continuă să citiți povestea lui, vă veți convinge că nu este un motociclist oarecare.
      1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă?
      Numele meu este Cristian Huidobro, am 31 de ani, sunt fost pilot de motocross, sunt surd și sunt din Chile. Am început cu motocicletele de când eram mic. Când aveam 5 ani, mama mea era foarte atrasă de lumea motocicletelor, ca o mare parte din familia mea, ca de exemplu unchiul meu Carlo de Gavardo, care a terminat pe locul 3 o dată la Paris-Dakar și a fost de mai multe ori campion mondial de raliuri.
      Prima mea motocicletă a fost un Suzuki LT50 și acolo a început marea mea pasiune pentru motociclete pe care încă o am.
      2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o aventură moto ?
      Cum am zis, prima motocicletă am avut-o la 5 ani și îmi aduc aminte perfect bucuria pe care am avut-o atunci. Apoi, la 14 ani am devenit pilot profesionist și am mers cu mai multe mărci și modele de motociclete în special de motocross și enduro, călătorind de la o competiție la altă. Însă îmi aduc aminte perfect când am primit cadou o Honda Transalp 650 la 18 ani și atunci a plecat pentru prima oara la plimbare cu motocicleta prin Chile. Mi-a plăcut foarte mult, însă nu credeam că de-acolo o să ajung unde sunt azi.unt azi.
      3. Am văzut în pozele tale că acum ai o Honda Africa Twin CRF1000 pe care ai cumpărat-o în 2017. De ce ai ales această motocicletă pentru călătoria ta și ce îți place cel mai mult la ea? Câți kilometri ai cu ea și ce probleme tehnice ai avut?
      După ce am vândut Transalp-ul, deoarece nu o foloseam foarte des fiind mereu plecal la competițiil de motocross, când m-am hotărât să călătoresc prin America de Sud, am cumpărat un BMW R1200GS din 2005 care era al tatălui meu. Am făcut cu BMW-ul 40,000Km și pot să zic că este o motocicletă foarte bună, dar foarte mare și nu foarte potrivită pentru toate tipurile de teren, eu venind din motocross…Așa că dacă m-am hotărât să călătoresc până în Alaska aveam nevoie de o motocicletă fiabilă și mai agilă, care se simte ușoară atât pe asfalt cât și în afara lui. Honda mi s-a părut cea mai apropiată de o motocicletă enduro. Acum are 138,000Km. Din fericire nu a avut nicio problemă mecanică. Eu sunt propirul mecanic și-i fac revizia la fiecare 10.000Km. Până acum a trebuit doar să schimb semeringurile de la furcă, discurile de frână de pe față și în rest lucruri de bază.În curând va trebui să-i verific și valvele, însă până acum nu am avut nicio problemă la motor.
      4. Pentru că te-am întrebat de motocicletă, i-ai făcut ceva modificări speciale pentru această călătorie ?
      Știi cum e, când te pregăteșți de o astfel de călătorie mereu ai dubii. Am pregătit motocicleta după experiența mea și după așteptările mele, însă cel mai important lucru este să ai la tine doar lucrurile necesare, pentru a avea greutatea minimă. Nu poți să-ti iei toată casa cu tine.
      Bineînțeles este bine să ai niște crash bar-uri în cazul unei căzături. Eu am și un tracker GPS, să pot să fiu găsit în cazul unei urgențe și sunt atent mereu ca suspensia să fie setată pentru genul de teren pe care îl parcurg.
      5. Știm că motociclismul și calatoritul merg mâna în mâna, am văzut că ai traversat toată America de la sud la nord înainte să vii în Europa. Cum ai început, care a fost planul tău ?
      Oh da. Este adevărat, am călătorit o groază prin America. Cum am zis, mai întâi în 2016 am făcut o călătorie prin America de Sud cu GS-ul tatălui meu… La început trebuia să fie o călătorie scurtă, de la Santiago de Chile la Ushuaia, în Argentina, la “capătul lumii”, care a fost doar vreo 5000km de aventură autentică prin Patagonia. Planul meu era să plec cu niște prieteni, însă când s-a apropiat ziua plecării, nu a mai putut nimeni, așa că am decis să plec singur, ceea ce era o mare provocare pentru mine, pentru că până atunci nu mai calatorisem singur cu motocicleta. Odată ce am ajuns la Ushuaia am cunoscut un motociclist spaniol care era pe drumuri fără niciun plan de doi ani, care mi-a deschis mintea pur și simplu. Până la Ushuaia mersesem după un plan bine stabilit și mi-a plăcut foarte mult, însă am hotărât să mă întorc la Santiago fără nicun plan. Așa am ajuns să vizitez Uruguay, Brazilia, Paraguay și o mare parte din Argentina.
      După ce m-am întors la Santiago am hotărât să las totul baltă și să călătoresc fără niciun plan prin toată America până în Alaska. Chestia amuzantă este că nu știu niciodată unde o să dorm următoarea zi 🙂 Cred că este cel mai bun lucru pe care poți să-l faci într-o călătorie atât de lungă, să nu ai niciun plan. După 3 ani, încă nu am niciun plan.
      6. După America, ai decis să vii în Europa. Probabil mulți motocicliști visează să meargă pe drumurile pe care ai mers tu, alegerea Europei poate părea naturală cumva, însă, totuși, care au fost motivele în cazul tău să vii aici ?
      După ce am ajuns în Alaska am zis “gata, am făcut-o și p-asta…acum ce urmează”. Nu știam ce să fac, unde să mă duc, dar nu voiam nici să mă întorc în Chile. Datorită carierei mele de pilot de motocross, am avut norocul să trăiesc 2 ani în Montreal,Canada și să am câțiva prieteni acolo. Așa că m-am gândit să mă duc până acolo să le fac o vizită surpriză. A fost amuzant să se trezească cu mine la ușă. Am stat o perioada în Montreal, apoi m-am gândit să mă mut în Miami să-mi găsesc ceva de muncă acolo, dar în același timp mă tot gândeam la Europa. Mai fusesem în Europa la competiții, mai vizitasem, și îmi doream de mult să fac o plimbare moto acolo, fiind renumită pentru drumuri, peisaje…
      În Montreal a apărut ocazia de a-mi trimite motocicleta în Anglia la un preț foarte bun așa că mi-a fost ușor să iau o decizie și așa a început aventura pe un nou continent.
      7. Prima oară ai mers spre nord, vizitând țările Baltice până în Rusia, apoi te-ai întors spre sud ajungând până în Africa chiar, după care te-ai întors în Europa. Parcurgând atât de mutli kilometri, care sunt după părerea ta cele mai frumoase drumuri pe care ai fost, care ar fi top 5-ul tău ?
      Când am ajuns în Anglia era August și știam că trebuie să vizitez cât pot din partea de nord până vine iarna. Cât timp am vizitat Franța, Luxembourg, Olanda, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda și Rusia deja se făcuse Octombrie. Așa că am luat-o în jos spre Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Croația, apoi Italia, Elveția, Franța, Andorra și am ajuns în Spania în Noiembrie unde am hotărât să merg în Africa prin Maroc, Mauritania, Senegal și Gambia. După 4 luni în Africa m-am întors în Europa pentru a parcurge restul țărilor: Irlanda, Portugalia, Moldova, țările Balcanice, Turcia, Georgia, Armenia și câte puțin din Asia Centrală, după care m-am întors prin Siberia, Turcia, unde am și rămas pentru iarnă.
      E greu de făcut un top 5, pentru că am parcurs 75 de țări și am văzut atât de multe lucruri frumoase, dar ca să dau un răspuns :
      1- Columbia : pur și simplu magică, multe drumuri de munte, virajate, păduri, oameni foarte prietenoși și ai pe o parte muntele pe cealaltă marea, în același timp.
      2- Mexic : este vorba despre oameni, mâncare, plaje, multă cultură. Mi-a plăcut foarte mult zona muntoasă numită Chiapas.
      3- Patagonia (Chile-Argentina) : aici este incredibil de frumos să călătorești mai ales cu motocicleta. Multă diversitate, izvoare termale, râuri, munți cu vârfurile înzăpezite și celebrul drum din sud, cel mai frumos dintre toate. Recomand cu căldură.
      4- România: Europa este frumoasă în general, dar în același timp devie monotonă. Odată intrat în România lucrurile se schimbă, este o altă Europă. Sunt foarte multe drumuri bune pentru motocicliști, nu zic doar de Tranasalpina sau Transfăgărășan, dar sunt multe drumuri secundare frumoase. Mi-a plăcut să cunosc oameni, familiile lor, cultura…
      5 – Senegal: Contrar Europei și Americii unde sunt munți și drumuri virajate, asfalt perfect,etc…când am ajuns în Senegal a fost complet diferit și interesant în același timp. Este plat cu o diversitate interesantă de la deșert la oaze cu palmieri. Vremea foarte bună și am fost foarte impresionată de cultură oamenilor de aici, muzica, dansurile, copiii și plajele foarte frumoase, recomand.
      8. Și pentru că nu este vorba doar despre drumuri, câteodată este vorba și despre a descoperi locuri izolate sau locuri istorice, am văzut o groază de poze interesante pe facebook-ul tău, care au fost locurile care ți-au plăcut cel mai mult și le-ai recomandă?
      Mie îmi place să vizitez țări mai puțin cunoscute…și locurile mai puțin turistice. Îmi place să aflu despre cultura lor. Așa că mi-a plăcut foarte mult în țările din Africa cât și în Georgia, Armenia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, unde a fost un adevărat impact cultural pentru mine, pentru că nu știam foarte multe despre ele. Îmi place să descopăr lucruri, să ies în afara drumurilor cunoscute, să ajung la sate izolate, încercând să păstrez un echilibru între zone cunoscute, orașe mari și zone izolate în mijlocul naturii. Așa că recomand țările menționate mai sus.
      Cristian Huidobro in Georgia9. Și pentru că suntem un site care promovează mersul cu motocicleta în România, trebuie să te întrebăm cum ți s-a părut la noi? Cum ai ajuns aici și care a fost experiența ta în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisaje, drumuri,etc. ?
      România a fost foarte interesantă pentru mine, pentru că nu mai fusesem și știam foarte puțin despre ea de la un prieten român pe care îl cunoscusem în Spania. Știam de munți, dar odată ajuns aici am fost impresionat, cum ziceam, complet diferită față de restul Europei. Mi-au plăcut oamenii, mâncarea, cultura. Mi-au plăcut foarte mult drumurile secundare. Oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine, mi-au făcut de mâncare, mi-a plăcut zona muntoasă cu Transalpina și Transfagarsan, m-am oprit de multe ori pe drum ca să fac poze. De aceea am și fost de două ori în România. Am întâlnit și niște oameni foarte de treabă la Romania Motorcycle Tours în București care m-au ajutat mult.
      10. După timpul petrecut în România, ai recomanda și altor motocicliști străini să vină aici? Ce le-ai recomanda să viziteze?
      Chiar am mai făcut asta, am recomandat România și altor călători moto pe care i-am întâlnit. Cu siguranță trebuie să meargă pe Translapina și Transfăgărășan, dar nu doar atât, și Cheile Bicazului mi-au plăcut foarte mult de exemplu.Și în plus sunt multe alte orașe frumoase ca Brașov, Sibiu, Sighișoara, Cluj, București…mâncarea foarte bună și femeile la fel :))
      Sunt foarte multe de văzut și o să recomand în continuare.
      11. Cred că o parte importantă a călătoriei este și faptul că întâlnești tot felul de oameni. Presupun că ai întâlnit și alți calaltori pe parcurs. Îți aduci aminte vreo întâlnire mai aparte ?
      Da, este adevărat! Am cunoscut mulți călători prin lume. După ce am întâlnit spaniolul de care povesteam, am întâlnit în Columbia un alt Chilian și un Italiano-Australian (Paolo), pe care I-am reîntâlnit mai târziu în Panama. Am mers cu Paolo până în Mexic, în Guatemala am dat peste Luis, celălalt Chilean, a fost foarte amuzant. Apoi după Mexic am plecat toți în direcții diferite, eu am mers spre Alaska unde am întâlnit un cuplu din Brazilia pe autostrada Dalton. A fost amuzant că și eu vorbeam portugheză și am putut să ne înțelegem. De asemenea am mai cunoscut un grup de 5 elvețieni care mai târziu m-au găzduit la ei acasă în Elveția. Cu Luis Chilean-ul m-am reîntâlnit în Spania și am hotărât să mergem împreună în Africa. A fost amuzant că intainte să intrăm în Mauritania ne-am întâlnit cu doi rideri din Uruguay, un American și un finlandez și a fost o adevărată aventură pentru toți să traversăm granițele împreună cu toată birocrația…după care am sărbătorit anul nou în Dakar, Senegal.
      12. De-a lungul acestei călătorii ți s-a întâmplat să fii în situații periculoase ?
      Din fericire, nu mi s-a întâmplat, însă am fost destul de aproape să am probleme de obicei în țări unde sunt proteste sau probleme politice. De exemplu am reușit să plec din Nicaragua înainte ca problemele politice să erupă acolo, am mai trecut prin mijlocul unui protest în Mexic. Iar în Africa nu am avut nicio problemă, însă a trebuit să am multă răbdare la trecerea prin vămi, a trebuit să mă obișnuiesc cu mituitul vameșilor…
      Cred că cea mai neplăcută experiență a fost faptul că mi-a fost furată o geantă de pe motocicletă în Barcelona, unde îmi țineam toate actele,computerul,camera, gopro-ul…dar au fost doar pierderi materiale…recuperabile în timp…
      13. Deoarece unul dintre cele mai comune motive sau mai bine spus scuze de a nu pleca într-o astfel de călătorie o constituie banii…ai estimat vreodată câți bani ai cheltuit sau de câți bani ar fi nevoie? Tu cum ți-ai făcut planul să acoperi cheltuielile pe drum ?
      Referitor la bani, depinde foarte mult de la persoană la alta, depinde de stilul de viață pe care îl are fiecare. În cazul meu depinde foarte mult de țara în care mă duc, nu calculez pe luna ci mai mult pe zi. Din fericire pentru mine am o afacere de familie și ceva sponsorizări care îmi acoperă cheltuielile. Pentru Europa cheltuielile mele zilnice se ridică la 50-60Eur. Dar depinde, câteodată e mai puțin, în America de Sud și Centrală poți să cheltuiesc 20-30Eur pe zi, poate chiar și mai puțin. Dorm destul de des în campinguri,hosteluri, sau couchsurfing, la hotel aproape deloc, ca să fac o estimare, probabil că undeva în jur de 900-1500Eur pe lună.
      De asemenea rețeaua socială pe care o folosesc, Instagram – @huidobrosinfrenos , m-a ajutat să îmi găsesc sponsori.
      14. Dacă cineva se gândește să plece într-o călătorie asemănătoare cu a ta, ce l-ai sfătui ?
      Cum am mai zis-o, este foarte dificil să-ți părăsești zona de confort, serviciu, prieteni, familie, să lași totul în urmă nu este ușor. Dar crede-mă, este cea mai bună decizie pe care am făcut-o…viața este scurtă și un loc de muncă poți găsi oriunde. Multora le este frică să plece singuri în jurul lumii fiindcă se gândesc că este periculos, dar fiecare țară are lucrurile sale bune și rele. Crede-mă că este mai bine să vezi cu proprii ochi ce se întâmplă acolo decât ce se arată la TV… Acum am o perspectivă complet diferită asupra lumii și le spun întotdeauna celorlalți să îndrăznească. Nu vor regreta! Acum ori niciodată…așa le spun mereu celor care îmi cer explicații.
      Puteți urmări călătoria lui Cristian pe Instagram si Facebook.
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
×