Mergi la conţinut

Freerider

  • postări
    4.289
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    303.622

Adria 4islands (2)

Autentifica-te  
freeriderro

163 vizualizări

Continuăm azi cu rezumatul competiției Adria 4islands din perspectiva lui Wouter Cleppe.

Ziua 3, insula Cres, Merag-Osor, 67km, 1550 diferență de nivel, locul trei

Ziua de azi a început fără vapor, acesta fiind înlocuit de un autobuz și un feribot (da, e și ăsta un vapor, dar datorită dimensiunii mari nu ai sentimentul că te afli pe apă). Cu toate astea, traseul avea să fie o copie identică a traseului din 2015, etapa mea preferată de anul trecut. În portul insulei Cres etapa debutează din nou cu o urcare abruptă pe care acumulăm 300 de metri diferență de nivel. La încălzire nu m-am simțit prea grozav, dar poate restul se vor simți și mai rău, cine știe? Un start destul de stresant și ajungem la vechiul drum în urcare. Pot să susțin un ritm bunicel și astfel ne găsim pe cea de-a doua poziție, dar nu-i vedem deloc pe cei de pe poziția întâi…plecaseră deja…După o urcare abruptă, urma o coborâre pe bolovani. Uit să deblochez suspensia spate și astfel pierd bidonul high5. Neavând timp să mă îngrijorez trebuie să pedalăm din forță deoarece echipa KTM, care a avut ghinion ieri, ne ajunge din urmă și dictează un ritm nebunesc! Efectiv zboară printre pietre așa că decidem să încercăm cel puțin să ne ținem de ei. Reușim să facem asta, dar numai până la primul punct de hidratare acolo unde suntem nevoiți să ne oprim pentru a ne umple bidoanele, în timp ce ei pot pedala liniștiți mai departe având o echipă de susținere la dispoziție. Suntem din nou singuri pe o urcare abruptă și lungă spre Lubenice și am impresia că ne relaxăm puțin prea tare. Ne hidratăm și mâncăm corespunzător, dar în momentul în care începe coborârea echipa Calcit ne ajunge, așa că trebuie să accelerăm pe coborârea care urma. O potecă superbă ne conduce înapoi la malul mării și constatăm că suntem din nou singuri. Cu lecția învățată nu ne mai relaxăm și menținem un ritm bun în continuare. Știind că urmează kilometri de singletrack-uri presărare cu pietre și bolovani, Marton decide să se relaxeze puțin având în vedere că pe hardtail-ul lui avea să aibă de furcă cu terenul. Dar Marton e o bestie! E rapid pe poteci, chiar foarte rapid! Trebuie să pedalez tot timpul cu suspensiile setate pe modul descent fără să iau în considerare faptul că setarea asta schimbă puțin unghiul de la șa și implicit îmi solicită suplimentar zona lombară. E incredibil, am probleme cu spatele pe un fullsuspension în timp ce Marton pedalează ca nebunul, wow!4island30

Când ieșim de pe poteci urmează 8 km mai lejeri și încerc să ajut cât pot de mult. În final ajungem pe locul 3 la 1,5minute de locul 2 și cam cu același ecart în fața echipei de pe poziția a 4-a. Ce mai, o zi bună! Finișul e într-un orășel vechi denumit Osor, iar atmosfera e grozavă. Mâncare bună din nou pentru toată lumea și chiar am sentimentul că mă aflu în vacanță!!!(și gândindu-mă la asta, toate cursele ar trebui să fie așa). Ieșind la o scurtă tură de refacere cu stomacul plin ajungem pe o plajă și decidem să intrăm puțin în apă. Din păcăte mă tai la degetul mare de la picior destul de urât într-un obiect aflat sub apă…Era timpul să testăm toate facilitățile organizatorice așa că ne-am îndreptat spre echipa medicală! Aceștia decid că tăietura nu merită să fie cusută, în schimb o lipesc cu un adeziv special. N-am voie să umblu pentru o zi, dar e în regulă! O altă cursă cu autobuzul în care reușesc să dorm 30 de minute și ajungem la hotel.

Ziua 4, insula Losinj, 42km 900diferență de nivel, locul doi

Whoaaa, e a doua noapte în care pot să dorm ca lumea, ce sentiment plăcut! Pot să respir de-a dreptul bine și da, în timpul încălzirii observ că pulsul meu crește mult mai tare ca în zilele precedente, da, e timpul să atacăm!!!

Startul e identic cu cel de la ediția precedentă din centrul orașului Stari Losinj, dar de data asta pornim în direcția opusă deoarece etapa avea să fie mai lungă. În 2015 organizatorii au fost nevoiți să elimine o porțiune periculoasă care avea să fie prea nebună în condiții de umiditatea ridicată. Din acest motiv eram curios să văd cum va arăta etapa! Azi am apelat mai mult la tactică așa că am stat în spatele prietenilor de la Calcit, dar ăsta nu e chiar stilul nostru. Ca urmare atacăm din greu încercând să ne ținem de echipa de pe locul întâi (aceaștia sigur se plimbau liniștiți având în vedere că reușim să ținem pe aproape).

Urcările sunt mai lungi și mai abrupte decât ne așteptam, iar durerea resimțită e intensă. Chiar înainte să întrăm pe coborâre o echipă de italieni ne depășesc și se bagă în fața noastră. Plăcut? Nu, să te încetinească cineva e frustrant și pe deasupra și periculos deoarece trebuie să frânezi prea mult. La final, unul dintre ei chiar cade așa că profităm de ocazie și mergem puțin mai repede. Imediat observăm a doua cățărare…pff, e un zid. Chiar și mașinăriile din cehia trebuie să facă puțin pushbike. Nu e o situație ideală pentru degetul meu, dar ne descurcăm. Mă simt puternic pentru prima dată în cele patru zile așa că ridic tempo-ul. Nu e drept față de Marton care a lucrat din greu zilele trecute și e obosit, de aceea decid să fiu atent la ritmul lui și să încetinesc puțin. Încerc să duc o trenă rapidă și datorită entuziasmului fac câteva greșeli. Nu văd semnele de vreo două ori așa că e neapărat momentul să încetinesc puțin. Acum Marton e de serviciu cu navigația prin orașe, dar chiar și cu gps-ul devine greu să iei trasa corectă având în vedere numeroasele semne de pe parcurs. Utilizând logica navigăm cumva prin locurile dificile, iar la următorii voluntari care ne indicau direcția de mers, le sesizăm probleme pe care aceștia le remediază instant. De acum încolo doar poteci grozave până la final, la fel ca în ediția precedentă așa că ne putem relaxa. Suntem din nou pe poziția a doua azi și termină pe aceeași poziție în clasamentul general. O performanță foarte bună având în vedere circumstanțele și un test foarte bun pentru o posibilă nouă echipă în cursele pe etape?

4island20

Concluzia:

4islands e o competiție de top din toate punctele de vedere și pe deasupra e și foarte grea! Nu vă gândiți la hardtail-uri, roți mici sau cauciucuri ușoare!!Nu, fiți pregătiți pentru o cursă în lumea milioanelor de roci și pietre. Sper ca organizatorii să-și păstreze stilul și să nu ușureze traseul pentru a deschide competiția unor rideri mai puțin experimentați. Terenul solicitant e de fapt ceea ce face ca 4islands să fie o competiție unică, natura sălbatică, frumusețea orașelor istorice, contrastul dintre dealurile acoperite cu pietre și marea albastră, 4 insule diferite, călătoriile pe vapor…. E o aventură care îți schimbă viața, o explorare a unui loc foarte special din Europa. După 4 zile de muncă am văzut doar chipuri fericite la final, mândre că au depășit greutățile. Din punctul ăsta de vedere cred că anumite lucruri ar trebui pur și simplu să rămână dificile! Deoarece numărul de participanți nu ar trebeui să crească(logistică dificilă, plus că ar distruge atmosfera autentică), cred că 4island și-a croit deja locul în istorie și că logo-ul va dăinui veșnic: Adria 4islands – o cursă unică în lumea mountain bikingului! Grea, frumoasă, o cursă pe care să o aștepți an după an!

Mulțumesc întregii echipe organizatorice!!

Wouter

 

Text: Wouter Cleppe

Traducere și adaptare: Dobai Robert


Sursa: Freerider

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

×