Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    37
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    2.408

Prima ieşire pe 2016 Cheia + Siriu

Autentifica-te  
motoroute.ro

149 vizualizări

După mai multe încercări timide pe 2016, o ieşire pînă la Adâncată şi două cafele în centru, am reuşit în sfârşit să strângem şi noi rândurile să facem o ieşire corespunzătoare. 3 ore de discuţii mai târziu, s-a stabilit: mergem pe Siriu şi ne întoarcem pe Cheia. Aşa că, a două zi la 8:45 trebuia […]


Vezi articolul integral

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

  • Conținut Similar

    • De motoroute.ro
      Pe Edward l-am descoperit acum câteva luni, când pe facebook ,într-un un grup moto, am văzut o postare în care se prezenta simplu “Pentru cine consideră că acest proiect merită urmărit, intrati pe contul meu de instagram”. Am intrat să văd despre ce este vorba, iar în lunile ce au urmat am văzut pas cu pas cum a luat naștere “HANX”, acesta fiind numele de botez al Hondei NX500, după ce a fost modificată. În tot acest timp m-am convins câtă pasiune pune, așa că m-am decis să-i pun câteva întrebări.
      1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă?
      Mă numesc Edward Kiss, sunt din Arad, elev în clasa a12a. Pasiunea mea pentru motociclete a început să se manifeste la vârsta de 16 ani, când am primit cadou o motocicletă SUZUKI GN125 de la tatăl meu. Fiind o motocicletă second hand din anii 90, aceasta avea nevoie de mici reparații, pe care m-am hotărât să le fac singur în garajul nostru. Nu prea aveam bani pentru piese originale, așa că am recurs la achiziționarea pieselor provenite din dezmembrări, și le-am adaptat la modelul meu pentru a-mi menține motocicletă funcțională pe drum.


      2. Și apoi cum ai ajuns să fii atras de partea această de custom ?
      Am ajuns să petrec tot mai mult timp în garaj lucrând la motocicletă. Vedeam zilnic cum se transformă treptat în ceea ce-mi doream. Devenisem tot mai abil, pentru că studiam în permanență și eram preocupat să aflu informații utile pentru proiectul meu. Fără să-mi dau seama, petreceam ore în șir lucrând în garaj, adesea uitând chiar să mănânc. 3. Am văzut în pozele de pe instagram că primul tău proiect a fost Suzuki-ul GN125 de care spuneai,  la care încă mai lucrezi la și mai faci mici modificări…Care a fost planul la început?
      Voiam să-mi personalizez motocicleta astfel încât să mă reprezinte. Am început să fac schițe, colectăm poze cu alte motociclete cafe și totul prindea încet formă. Așa am început să lucrez la primul meu proiect. Știam că sunt motivat și nimic nu mă va putea opri. Desigur, am avut obstacole și blocaje, dar pe drum acumulam experiență, și parcă se rezolvau de la sine.
      Suzuki GN125 Suzuki GN125 Suzuki GN125 4. Apoi proiectul care mi-a atras atenția, a fost scramblerul Honda pornind de la un NX500. Ce ai urmărit cu acest proiect ?
      Cu experiența dobândită după primul proiect, simțeam nevoia să îmi demonstrez că sunt capabil de a transforma o motocicletă obișnuită Honda NX într-un exemplar unic și extravagant, proiect pe care l-am numit ”HANX”!
      5. Ce modificări ai făcut și cât a durat până a ajuns la forma la care este azi ?
      Proiectul a început în noiembrie 2018, iar conceptul din spatele transformării este aducerea motocicletei de turing a anilor 90 în parametrii unui scrambler fresh și abil . Lucrarea a necesitat reconstrucția subcadrului precum și înălțarea acestuia. Rezervorul pe care l-am ales provine de la ”bunicul” acestei motociclete, o Honda XR500 din anii 70. Șezutul, aripa spate și instalația electrică au fost proiectate și construite de la zero. Performanță a crescut drastic datorită pierderii în greutate și atenției alocate motorului.
      6. Ce dificultăți ai întâmpinat pe parcurs ?
      Cel mai dificil aspect al acestui proiect este găsirea unui echilibru între elementele de modern și retro.
      Asta necesită o permanentă căutare a siluetei. Fiecare element a fost făcut și refăcut de nenumărate ori până am ajuns la un rezultat satisfăcător. Cu toate astea efortul depus a meritat din plin.

      7. De obicei lucrezi singur sau mai ai prieteni care te ajută ? Mă refer nu numai să te ajute fizic, ci și cu sfaturi sau cunoștințe…Cum este scena custom în Arad și în împrejurimi, există un nucleu de pasionați la care poți să apelezi în caz că ai nevoie de un sfat sau de o piesă anume ?
      În acești doi ani, am cunoscut oameni deosebiți, cu aceeași pasiune pentru motociclete, cu suflete generoase și spirite libere, care m-au susținut în evoluția mea. Îi sunt recunoscător lui Gim (GIMmoto) pentru răbdarea cu care m-a mentorat și experiență vastă pe care mi-a împărtășit-o. Puteți să-i vedeți creațiile pe contul sau de instagram bikergarage73
      Mă bucur să văd că scenă custom câștigă popularitate în Arad și în vestul țării. Aș menționa aici succesul evenimentelor precum ”Distinguished Gentleman’s ride” unde am fost încântat de diversitatea modelelor și numărul mare al amatorilor de custom.
      Una din creatiile lui Gimmoto – Suzuki GS-400 8. Fiind un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întreb, care ar fi traseul tău pentru o tură ideală cu “HANX” ?
      Deși nu pot spune că am o experiență vastă în ceea ce privește traseele lungi, am rămas impresionat de frumusețea peisajelor pe care le-am descoperit pe ruta Sibiu, Brașov, Întorsura Buzăului și în Harghita. Am construit această motocicletă pentru experiența completă a unei aventuri, atât on cât și off the road, astfel peisajul montan din inima țării prezintă provocarea perfectă.

      9. Pentru anul acesta ce ți-ai propus? Ceva proiecte noi sau vrei să mai modifici proiectele existente ?
      Desigur, anul acesta voi începe cu siguranță noi proiecte, am în vedere un supermoto pentru competiție precum și restaurarea unui Simson 250 sport din anii 60 aparținând tatălui meu, dar lista rămâne deschisă…
      10. Dacă cineva citește aceste rânduri și se gândește să înceapă să customizeze și el motociclete care crezi că ar trebui să fie primii pași sau ce sfaturi i-ai da cuiva care vrea să înceapă dar nu are niciun fel de experiență. Care ar fi lucrurile de bază de care ar avea nevoie ?
      Aproape oricine poate costumiza motociclete, dar trebuie să țină cont de principiile de siguranță și să nu ezite să consulte un expert în caz de nevoie. Știu că e tentant să începi prin a demonta complet motocicletă până la ultimul șurub, însă o astfel de abordare presupune o documentare amănunțită a fiecărei etape și un plan bine conturat. De aceea recomand o abordare progresivă, răbdare și multă perseverență.
      Mai departe puteți vedea o galerie foto cu cele două proiecte ale lui Edward.
      Dacă vreți să fiți la curent, să vedeți la ce mai lucrează, îl puteți urmări pe contul sau de instagram artsy_rider
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Astăzi, prima aventură a Dakarului în Arabia Saudită a ajuns la final, având loc cea de-a 12-a etapă și ultima din ediția 2020. Cei 7.500Km de nisip și pietre i-au solicitat puternic pe participanți, risipind cumva temerile celor ce considerau că desfășurarea raliului aici va scădea din dificultate. Deși poate că varietatea peisajelor a avut de suferit, în spatele dunelor de nisip, peninsula arabică a fost plină de capcane, doar 96 de motocicliști reușind să termine cursa din cei 158 înscriși la startul competiției. Printre cei ce au plecat cu un gust amar acasă, fiind nevoiți să se retragă, au fost și piloți experimentați ca: ADRIEN VAN BEVEREN,SAM SUNDERLAND, XAVIER DE SOULTRAIT , IVAN JAKES , ,JOHNNY AUBERT sau MARCEL BUTUZA, compatriotul nostru părăsind competiția din prima etapă din cauza unei accidentări.
      Adrien Van BeverenÎnsă de departe cea mai mare pierdere pentru familia rally raid-ului a fost decesul lui Paulo Goncalves în etapa a 7-a. Moartea lui Paulo care era o persoană foarte apreciată în rândul riderilor, avâand 13 participări la Dakar, i-a mișcat pe foarte mulți dintre participanții în cursa, etapa a 8-a chiar fiind suspendată la categoria moto, drept omagiu pentru pilotul portughez care participa cu numărul 8 în acest an.
      Fiind un traseu preponderent de nisip (peste 70%) , mulți îl vedeau favorit pe câștigătorul de anul trecut Toby Price, obișnuit cu un asemenea teren la el acasă în Australia. Acest lucru s-a confirmat doar în prima etapă, când Toby reușea timpul de referință, terminând primul. Americanul Ricky Brabec de la Honda, declara după prima etapă că se simte ca acasă, că seamăn foarte mult cu deșertul Mojave unde s-a antrenat asidu pentru Dakar…iar faptul că se simte ca acasă începea să se vadă din etapa a-3a când trecea la conducerea clasamentului general, loc pe care l-a păstrat până la finalul cursei.
      Ricky Brabec devine astfel primul American care câștigă Dakarul, dar mai important pentru echipa din care face parte, MONSTER ENERGY HONDA, reușește să ducă producătorul nipon pe primul loc al podiumului, la 8 ani de la revenirea în mod oficial în Dakar a celor Honda și la mai bine de 30 ani de la ultima victorie ( Gilles Lalay reușea să câștige Dakarul în 1989 la bordul unei Honda NXR800V).
      Astfel am asistat la finalul unei ere dominate de KTM, austriecii reușind nu mai puțin de 19 victorii la clasa moto în ultimii ani. Anul acesta, cei de la KTM au trebuit să se mulțumească doar cu locul 3, obținut de Toby Price, pe locul 2 terminând chilianul Pablo Quintanilla pe Husqvarna (cea mai bună clasare a lui).
      Însă pe noi , ca români, ne-a interesat mai mult ce s-a întâmplat la clasa Malle Moto, numită Original by Motul, clasa în care piloții nu au asistență tehnică și trebuie să se ocupe singuri de reparații și mentenanța motocicletei pe parcursul competiției.
      Mani Gyenes aflat la cel de-al 10-lea start și primind astfel statul de Legendă a Dakarului, a condus de la un capăt la altul această clasa, reușind să termine cu un avans de 01h 12′ 34” față următorul clasat BENJAMIN MELOT.
      Astfel Mani, după victoriile la clasa Marathon din 2015 și 2011, își mai adaugă în palmares un titlu la Dakar, de dată aceasta probabil la cea mai dificilă categorie. Nici nu cred că ne putem imagina cum este după 6-700Km, ajuns la bivuac, să începi să lucrezi la motocicletă să o pregătești pentru urmatoarea zi și asta timp de două săptămâni.
      La general Mani a terminat pe locul 29, iar la clasa Marathon pe 6, la + 04h 30′ 33” în spatele liderului JAUME BETRIU.
      JAUME BETRIU , multiplu campion de enduro în Spania, a avut o primă participare la Dakar spectaculoasă, reușind să câștige clasa Marathon chiar de la debut. Parcursul bun l-a făcut să ocupe locul 14 la general, în fața multor piloți din grupa Elite.
      Un Dakar foarte bun a avut și americanul SKYLER HOWES, care a câștigat categoria Non-Elite, a piloților privați sau amatori cum mai sunt numiți cei în afara primilor 25 de piloți susținuti de echipele de uzină , la general acesta terminând pe locul 9 la + 02h 04′ 01” în spatele compatriotului sau Ricky Brabec.
      Aceasta a fost prima pagină din noul capitol al Dakarului, povestea primei ediții desfășurate în Arabia Saudită, după care rămânem în suflet și în memorie cu victoria lui Mani Gyenes la clasa Malle Moto, fără doar și poate cel mai experimentat pilot român de rally raid.
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Mai sunt doar 447Km, dintre care 374 de probă specială, din prima ediția a Dakarului desfășurată în Arabia Saudită.
      Mani Gyenes domină în continuare clasa Malle Moto*/Original by Motul. În ciuda faptului că a pierdut 20 de minute în fața lui Benjamin Melot, terminând etapa a 11-a pe locul 2, în spatele fostului mecanic a lui Cyril Despres. La începutul raliului, Benji era principala amenințare pentru Mani la această clasă, având o experieneță bogată în Dakar atât ca mecanic cât și ca pilot, însă cu o etapă înainte de final, lucrurile sunt destul de clare, Mani având un avantaj de + 01h 20′ 36”. Îi ținem pumnii și îi urăm mult success mâine!
      *Malle Moto – este clasa care replică cel mai bine spiritul raliului Dakar, sau al începuturilor sale, participanții nu au la dispoziție o echipă tehnică care să-i ajute,să le care piese/motoare de schimb. Ei se pot baza doar pe cufărul cărat de organizatori, de aici și numele, malle însemnând “cufăr pentru călătorii” în franceză. Fiecare pilot are la dispoziție un cufăr de dimensiuni standard în care poate pune anumite lucruri specificate în regulament.
      Asa arata bivuacul de la Malle Moto, fiecare rider cu zona si cufarul lui.Revenind la general, Ricky Brabec sau Pablo Quintanilla sunt pe cale să pună stop dominației KTM din ultimele 19 ediții. Chilianul se află aproape în aceeași situație ca anul trecut, de data această având de recuperat în ultima etapă + 00h 13′ 56” pentru a câștiga în fața lui Brabec. Brabec se află în fața unui rezultat istoric, putând fi primul American care câștigă Dakarul.
      Însă ultima etapă nu este o luptă doar în doi, câștigătorul de anul trecut, Toby Price este la + 00h 22′ 34” față de lider, iar colegul său MATTHIAS WALKNER la + 00h 29′ 53”, acesta fiind imediat urmat la 16 secunde de colegul lui Brabec de la Honda, JOSE IGNACIO CORNEJO FLORIMO.

      La clasa marathon, unde rideri beneficiază de asistență tehnică, însă au niște restricții în ceea ce privește piesele pe care le pot înlocui în timpul cursei, spanionul JAUME BETRIU conduce în continuare clasamentul. Campionul spaniei la enduro din ultimii patru ani face un prim Dakar senzațional, având + 00h 35′ 51” în față primul urmăritor MAURIZIO GERINI. Și la general, JAUME stă foarte bine, ocupând locul 14 și fiind cel mai bine clasat debutant.
      Însă deșertul poate juca feste și celor mai experimentați, rămâne mâine să vedem cine va fi câștigătorul primei ediții desfășurate în Arabia Saudită.
      [embedded content]
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Ducati are un modus operandi foarte bine stabilit. De-a lungul anilor toate motocicletele și motoarele produse de ei au urmat aceeași evoluție. Inițial au fost folosite pentru modelul nou de bază, după care s-a fructificat cât s-a putut de mult acel propulsor venind cu noi variante din ce în ce mai agresive și mai ușoare.
      Povestea Panigale-ului V4 urmează aceeași traiectorie, dar cu o mică particularitate. După versiunea de bază, V4S și V4 Speciale, ce foloseau noul motor V4 de 1,103cc, pentru V4R s-a folosit un motor de capacitate mai mică, de 998cc, dar asta mai mult datorită nevoii de omologare a motocicletei pentru campionatul World Superbike. Încă de la lansarea inițială a fost fani care s-au întrebat dacă Panigale V4 va cunoaște și o versiune Superleggera, așa cum avuseseră 1199 și 1299. Unii chiar au fost dezamăgiți anul trecut la EICMA, așteptându-se să vadă în standul Ducati lângă noul Steetfigther V4, această motocicletă.
      Iată acum ne apropiem cu pași rapizi de cunoștință. Un grup restrâns de ducatisti, din care nu facem parte 🙂 , a primit de la CEO-ul Ducati, Claudio Domenicali, un e-mail foarte interesant ce conține datele tehnice ale acestei motociclete, numită intern Project 1708. Nu a durat mult până când cineva nu a putut să se abțină, si a facut publice datele.

      Pe scurt, datele cele mai interesante care ne-au atras atenția sunt: 234cp@15.500rpm (*cu evacuarea full Akrapovic, fără aceasta, puterea de bază va fi 224cp), greutatea totală 152Kg (*la gol, cu 20Kg mai puțin decât V4R) in mare parte datorată folosirii fibrei de carbon din abundență (carene, jante, basculă, cadru), kit aerodinamic derivat din MotoGp de la Desmosedici GP16 MotoGP (ce oferă o forță de apăsare de 50Kg la 270Km/h (adică cu 67% mai mult decât la V4R). Pe lângă toate astea fericitul posesor al uneia dintre cele 500 de unități programate să fie produse, va primi și o cutie in care va avea: un kit racing cu evacurea full Akrapovic, oprotecție din fibră de carbon pentru ambreiaj, protecții din carbon și titanium pentru bascula și kit-ul Ducati Data Analyser + care poate înregistra până la 25 de ore datele de telemetrie ale motocicletei și, să nu uităm, o husă Ducati.
      Și foarte important, schemă de culori pentru Superleggera va fi derivată de la motocicleta de MotoGp Desmosedici GP19, adică este foarte probabil să arate așa, dar fără sponsori și adăugând doua perechi de aripi mari de tot, cum avea motocicleta lui Iannone din 2016.
      Ducati V4 in schema de culori Desmosedici GP19 Desmosedici GP16 Dacă Superleggera este sinonim cu ultra ușor, mai este sinonim și cu foarte scump. Fiind vorba de o motocicletă atât de performanță, produsă în serie limitată, prețul anunțat pentru piața americană deocamdată, este de 100.000$. Aveți timp suficient să puneți bani deoparte, producția începe în Aprilie, primele motociclete urmând să fie livrate în Mai.
      [embedded content] Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
    • De motoroute.ro
      Cu 3 etape înainte de final, la clasa Original by Motul / Malle Moto, unde riderii nu beneficiază de asistență tehnică externă, lucrurile arată foarte bine pentru Mani Gyenes. Satmareanul conduce în clasament lucru ce l-a făcut încă din prima etapă, având un avans de 1H30’ 04” în fața lui Benjamin Melot. Benji, fostul mecanic al lui Cyril Despres, era văzut ca unul dintre principali rivali ai lui Mani la această categorie. O ora jumătate poate părea un avans considerabil însă nu la Dakar, unde o greșeală de navigație sau o problemă mecanică pot schimba clasamentele. Sperăm să nu fie cazul și-i ținem pumnii în continuare lui Mani, care trebuie să păstreze același ritm încă 1800Km până la finish. La general Mani se află pe locul 34, la 6H39’24” de liderul Ricky Brabec, iar la clasa Marathon pe locul 7, la 3H53’43” de spanionul Jaume Betriu, care la prima participare face un raliu foarte bun, conducând această clasa.
      Spuneam că la general americanul Ricky Brabec conduce clasamentul ,aflându-se pe prima poziție încă din etapă a 3-a. Avansul nu este foarte mare, primul urmăritor fiind Pablo Quintanilla la 20’53”. Brabec totusi pare favorit în acest moment, 20 minute fiind greu de recuperat în doar 3 etape la grupa elitelor, unde ecarturile pe etapă sunt foarte mici, de maxim 4-5min între primii 5( de ex. Pablo Quintanilla a câștigat etapa a 9-a, reducând diferența față de Brabec cu doar 3’55”, care terminase pe 4 etapă, în urmă lui Toby Price și Joan Barreda).
      Însă jocurile nu sunt făcute, oricând se poate întâmplă o răsturnare de situație la Dakar, mai ales spre finalul raliului când îi vom vedea probabil pe primii 7 din clasament mărind ritmul. Forcing-ul de final este o sabie cu două tăișuri și o parte dintre cei aflati in fruntea clasamentului sunt piloți cu experiență care au simțit gustul amar al eșecului aproape de final. Ricky Brabec știe foarte bineasta, anul trecut fiind nevoit să se retragă în etapa a8-a(din 10) din postura de lider al clasamentului general după ce a spart motorul, motocicletei, Pablo Quintanilla anul trecut a avut o căzătură groaznică în utlima etapă când se lupta pentru titlu, reușind să termine cursa pe locul patru cu o dublă fractură la gleznă, în urmă căreia a stat 7 luni pe bară pentru recuperare iar Joan Barreda a abandonat în lacrimi în 2018, cu două etape înainte de final, cand din cauza unei accidentări a trebuit să părăsească competiția în momentul în care se afla pe locul 2 la general.
      Cazatura lui Pablo Quintanilla din 2019
      [embedded content]
      Continue Reading
      Articol preluat de pe motoroute.ro
×