Articolul anterior: ziua 17

Aseara am petrecut in cartierul rosu din Hmaburg, mai ales ca dupa austeritatea din Norvegia, aici ni s-a parut ca s-a dat drumul la distractie: sunt magazine deschise dupa 8, poti sa-ti iei bere la orice ora, sunt oameni pe strada, intr-un cuvant e viata. Dimineata m-am trezit mai devreme cu gandul sa dau o tura prin centru, prin Hafencity, sa vad si pe zi cum arata orasul. Cartierul e o reconversie urbana de la fostele depozite din port intr-un nou centru plin de cladiri de birouri, hoteluri, cladiri rezidentiale, restaurante si toate functiunile necesare unui nou cartier. Arhitectura e interesanta, nu seamana cu niciun oras european din ce am mai vazut pana acum. Sunt foarte multe cladiri masive, cele mai multe din carmida aparenta, si tot cartierul e strabatut de canale navigabile conectate la raul Elba. Punctul central al cartierului este Elbphilharmonie, filarmonica din Hamburg, care e inca nefinalizata si va fi cea mai inalta cladire din Hamburg, exceptand turlele bisericilor sau turnul de televiziune.
Mi se pare foarte interesant in cartierul asta ca exista o serie de pasarele pietonale, care merg din cladire in cladire, traverseaza canalele si iti ofera o alta persepectica asupra orasului.

Hamburg

Hamburg, catedrala st Michael

Hamburg

Hamburg,  Elbphilharmonie

Hamburg

Pe la 11 ma intorc pe Reeperbahn strase unde avem hotelul sa ma vad cu Andrei si Adina pentru micul dejun. Aici nu mai e atmosfera efervescenta de aseara dar lumea e in continuare relaxata. Deja sunt grupuri care s-au pus la tersa si si-au comandat halbe de bere, mai vezi cate un petrecaret care  umbla descult si cu o sticla de vin in mana sau un altul care bea dintr-o bere iar in ambele buzunare de la spate are alte sticle neincepute.
Pe la 12.30 ne punem in miscare. Ca peisaj, zona asta a Germaniei nu are multe de oferit asa ca primul obiectiv este muzeul Panzer din Munster. Aici au o colectie impresionanta de tancuri de la primele tancuri produse in primul razboi mondial pana la modele noi din anii 90. Gasim aici tot ce am vazut prin jocurile de pe calculator gen Medal of Honor sau Call of Duty: Panzer IV, Tiger 1 si 2, Flak 88. E foarte tare sa le vezi pe viu dupa ce te-ai jucat atata timp cu ele pe calculator...

Munster, Panzer museum

Munster, Panzer museum - tiger 1

Munster, Panzer museum -T34

Munster, Panzer museum

De la Munster o luam pe drumuri de tara cate Wolfsburg, orasul unde este fabrica Volkswagen. E mai placut pe felul asta de drumuri decat pe autostrada, e ceva mai liber si traversam zeci de kilometri de padure de toate feluriele: de pini, de brazi, de foioase sau amestecate. In Germania, au si ei radare fixe pe marginea soselei, doar ca spre  deosebire de norvegieni, aici nu sunt semnalizate, ba chiar sunt vopsite in culoarea mediului inconjurator sa nu le observi de departe. Cred, totusi, ca nu am luat niciunul...
Pe la 4 ajungem in Wolfsburg sa mancam. Andrei si Adina decid sa o ia mai usor, si pe ziua de azi ar vrea sa se opreasca mai repede, undeva pe langa Halle. Eu trebuie sa ajung marti acasa asa ca nu am incotro decat sa-mi respect planul si sa ajung la Dresda. Asta e... pare ca aici ne despartim, eu o voi lua inainte spre casa.

Wolfsburg, Phaeno, Zaha Hadid

Deja s-a facut ora 5 si mai sunt aproape 300km pana la Dresda, deci schimbare de plan: o voi lua numai pe autostrada pana acolo. Pe autobahn, nu exista limita de viteza, cu exceptia locurilor unde se lucreaza sau a zonelor mai periculoase, gen intersectii de autostrazi, curbe mai accentuate, etc. Din cand in cand, daca nu esti atent, in timp ce tu mergi linistit cu 130 km/h, te mai trezesti ca trece o masina pe banda a 3-a de ai impresia ca tu stai pe loc.. probabil ca are peste 200km/h!. E relaxant sa stii ca poti sa mergi cat poti sau cat te tine masina si sa nu te pandeasca vreun politist sa-ti ia carnetul.
E destul de plictisitor sa mergi atatia kilometri pe autostrada si tocmai asta am vrut sa evit. Imi impart cei 270km in 3 segemente egale, si imi propun sa fac doar 2 pauze. Pe la 8.30 estimez ca ar trebui sa fiu in Dresda. La prima oprire, imi da Andrei un mesaj ca pana la urma vor ajunge si ei in Dresda si ca si-au rezervat la un hotel. Sun si eu la acelasi hotel si cu greu resusesc sa-mi mai gaseasca si mie o camera. Acum problema e ca eu nu mai am datele in roaming active si Andrei e pe motor deci nu pot vorbi cu el ca sa ne intalnim deci va trebui sa gasesc hotelul singur.

langa Leipzig, pe autostrada

Ies de pe autostrada, intru putin in oras si ma opresc langa o statie de autobuz. Aici au o harta a orasului dar e schema transportului in comun. Nu stiu cum se face ca din intamplare imi cad ochii fix pe Post Platz, locul unde e hotelul. Imi dau seama cam pe unde ar fi pentru ca pe telefon in google maps am harta incarcata, dar fara date, nu mi se vad denumirile de strazi. Macar pot sa ajung in zona, destul de aproape. Reusesc sa ajung in centru dar fix cand eram destul de aproape, o strada cu sens unic ma scoate la mama dracu si sunt nevoit sa traversez raul Elba pe partea cealalata. Mai dau o tura si pana la urma opresc intr-o intersectie mare si intreb un localnic daca stie unde e hotelul sau Post Platz. Asta se gandeste, se intoarce pe toate partile si imi arata intr-o directie. Al doilea localnic pe care il intreb imi arata in alta directie. Mai bine il sun pe Andrei. El tocmai a ajuns la hotel si dupa ce-i zic numele strazii pe care sunt, ne dam seama amandoi ca sunt in capatul celalat al strazii. In 2 minute ajung si eu la hotel. Tocmai trecusem pe acolo cu 10 minute inainte.... dar nu l-am observat.
Dupa ce ne instalam la hotel, pe la ora 10, iesim putin prin oras sa mancam ceva. Ne asezam la o prima terasa si chiar dupa ce studiasem cu atentie meniul si ne hotarasem ce vrem,vine chelnerul si ne spune ca terasa se inchide. Ok,...ne mutam la urmatoarea. A inceput sa ploua, asa ca ne asezam cu destul de mult deranj, incercand sa aranajm masa si scaunele astfel incat sa nu ne ploua. Dupa ce deranajam toti clientii de pe terasa, apare si fata care serveste si ne spune ca terasa se inchide, dar daca vrem, ne putem muta in interior... Frate! ce-i cu astia?! Plecam mai departe... Gasim o alta terasa care pare ca are de toate: mancare, se fumeaza pe terasa si e multa lume. Ne asezam din nou, chiar langa calculatorul unde vin chelnerii sa inregistreze comanda. Desi se perinda toti pe acolo, pare ca niciunul nu ne baga in seama... trec asa cam 5 minute si intr-un final vine una la noi. "Cu ce va servesc?" Noi incepem sa ii insiram felurile de mancare la care ne hotaraseram dar vaca incepe sa rada si ne spune ca la 11 s-a inchis bucataria. Fix in momentul ala bat clopotele de ora 11 in piata in care suntem. Ce nesimtiti! s-au facut ca nu ne vad pana a trecut timpul si s-a facut ora 11...
Asta e... macar au bere si inca nu inchid terasa... Oricum la orasa asta, mancarea ingrasa... Pofta Buna!

citeste mai departe: ziua 19

Dresda