Mergi la conţinut
Autentifica-te  
  • postări
    216
  • comentarii
    0
  • vizualizări
    35.112

Parteneriat strategic intre Schuberth si SENA pentru tehnologia comunicatiilor din viitor

Autentifica-te  
United Motors

107 vizualizări

Parteneriat strategic intre Schuberth si SENA pentru tehnologia comunicatiilor din viitor

featured

Pentru a facilita si mai mult comunicarea, telefonia, navigarea si ascultarea unui playlist de muzica pe motocicleta, SCHUBERTH colaboreaza cu leader-ul în comunicații Bluetooth. Primele sisteme SCHUBERTH dezvoltate în colaborare cu SENA urmează să fie prezentate la INTERMOT în Cologne.


Ca în multe aspecte ce țin de siguranța și confortul căștilor moto, SCHUBERTH a setat standardul mai mulți ani la rând și în ceea ce privește integrarea comunicației wireless. Pionierul german de căști din Magdeburg este unul din primii producători care oferă un sistem de comunicație care poate fi integrat complet în cască ca opțiune oferind în același timp caștile dotate standard cu antena. Mai mult, SCHUBERTH M1 este prima și în prezent singura cască de pe piață echipată standard cu microfon și difuzoare la care se poate adăuga sistemul de comunicație doar prin conectarea unui cablu.

Pentru a păstra și a extinde capabilitățile tehnologice, SCHUBERTH a intrat recent într-un parteneriat cu SENA, o companie care se bucură de o reputație ca fiind inovativa și prima din piața în acest domeniu.

"Într-un timp foarte scurt, SENA a dezvoltat un sistem de comunicație împreună cu noi care va seta standarde noi în industrie. Vom prezenta sistemul publicului alături de două căști SCHUBERTH noi la INTERMOT din COLOGNE în Octombrie" spune Jan-Christian Becker, CEO al SCHUBERTH Group. Tae Kim, CEO al SENA, este de asemenea încântat de colaburare: "SCHUBERTH și SENA sunt similare în multe aspecte. Amandoua sunt inovative, primele în domeniul tehnologiei și pun accent pe satisfacția clienților"


Sursa: United Motors

Autentifica-te  


0 comentarii


Recommended Comments

Nu există comentarii.

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

  • Conținut Similar

    • De freeriderro


      E un lucru bun acest Carpathian MTB Epic: să vii după o etapă grea cum a fost cea de astăzi şi să te retragi într-o cameră confortabilă de hotel – Complexul Cheile Grădiştei, adică, cum ar fi fost dacă eram la Absa Cape Epic, să stau într-un cort?!? Plus că aseară, la cina riderilor, am băut o jumătate de Birra Moretti, începută de însuşi Alexandru Ciocan, care cumpătat aşa cum îl cunoaştem mi-a pasat-o mie, iar eu nu am ezitat să o dau pe gât, căci, cine ştie, poate mai prind nişte enzime de campion. Birra Moretti la liber pentru rideri, pe mine asta m-a cucerit, aş mai bea una deseara, dar mi-e teamă să nu adorm direct în restaurant…
      Dar cu siguranţă vă întrebaţi cum a fost etapa de astăzi, o etapă „introductivă” de 60 de kilometri, cu 2.700 de metri diferenţă de nivel. Ei bine, ameţitor! Un soi de „living on the edge”, la propriu, pentru că am mers pe niscaiva şei şi, cel puţin eu, dacă începeam să mă uit în jur, cu pulsul  de peste 160 bpm, constatam că eram la o înălţime atât de mare, că se vedea atât de parte, că eram atât de aproape de cer, dar şi de prăpăstii, încât mă lua ameţeala. Am avut o senzaţie asemănătoare o singură dată, la Thassos MTB Ultra Challenge, când am ajuns sus pe munţii aceea şi cum eram şi pe o insulă relativ mică, parcă mă urcasem în turnul televiziunii din Berlin. Ei bine, senzaţia a fost mai intensă acum!!!
      Ce pot să spun, consider că a fost o etapă foarte reuşită din toate punctele de vedere, cumva mă aşteptam la un traseu compus pe partea de coborâre doar din „nenorociri” cu pietre şi rigole, cum a fost o scurtă bucată de prolog, dar din fericire nu a fost cazul: un singur versant extrem de abrupt cu bolovăniş alunecos am avut, doar aici am fost nevoit să o iau la modul „consistent” pe lăngă, în rest am avut poteci de munte, înguste, şerpuitoare, mai cu câte niscaiva praguri de piatră, forestiere, o cotă de nivel cu multă piatră, mai enduristică, dar care mergea dată, iar coborârea finală, care te scotea pe drumul de asfalt ce urcă în Fundata a fost pur şi simplu perfectă, abordabilă de multe categorii de rideri, făcută parcă să te încânte după o zi grea şi chestia care sunt de părere că pur şi simplu trebuie să se găsească în orice concurs cu pedigree, tu erai cel  ce alegea cât de rapidă să îşi „facă” poteca. Şi trebuie să mă întorc la acele poteci, aflate sus în golul alpin, pe care, după câte un scurt, intens şi suportabil push-bike, puteai să le dai cursiv fără prea mare efort, cât de flatant poate să fie asta pentru orice pasionat(ă) de MTB, mai-mai să te gândeşti la clipurile acelea artistice cu rideri care se dau în vârf de munte!
      Cum a fost cursa pentru mine? Ei bine, oamenii de la Ambulanţa de Biciclete sunt foarte competenţi, mi-au explicat rapid că e vorba de un chainline păcătos din cauza foii ovale, existând opţiunea (acasă) a unui alt offset (dacă bine îi zic) sau a revenirii la foaia originală, dar cred că am să spun pas, pentru că e un 34T şi mi-aş pierde din stilul de spărgător molcom de gheaţă, pe urcările pieptişe, care nu sunt puţine, cu moviliţe şi pietre la pachet. Transmisia mi s-a blocat o singură dată, imediat după start, pe un forestier rapid, pe undeva e un lucru bun, pentru că pe coborâririle pe care m-aş învârtoşa cu gazul, adică pinionul mic, fiind foarte prudent, ceea ce nu strică. Practic, nu am un ritm de cursă propriu zis, ca la şosea de exemplu, unde cumva sunt pe modul „race, race, trage, trage” aici e mai degrabă „rulează, rulează”, ştiu cât de uşor pot să greşesc. Problema a fost că în mai puţin de zece kilometri am pierdut ambele bidoane, cred că e o problemă cu suporţii, mergând fără isotonic până la primul  punct de alimentare, unde am primit un bidon plin, lăsat de altcineva şi am mai luat unul gol, să fie. Mă lua mama naibii cu Lauful pe cărările astea de munte de care spuneam, cu o furcă „normală” merg date fără probleme, dar cu vechea bicicletă aş fi mers ca şi cu TIR-ul cred. Foarte faină noua Lefty Ocho, am început să mai capăt încredere, păcat însă că sistemul de frânare al lui F-SI4 (ce îmi place cum sună, parcă e navă spaţială) este subdimensionat, exact pe ultima coborâre – un soi coborâre la gard din Trofeul Muscelului, dar mult mai lungă şi mai îmbărligată, rămânând fără frâna faţă. Adică, unde doream să fie apăsare şi grip, cu spatele la limita derapajului, pur şi simplu nu mai era nimic, noroc că eram pe un soi de deal stil amfiteatru, pe iarbă,  am reuşit să „zigzaghez” şi m-am oprit prin întoarcere la 180 de grade pe versant. Nu am mai auzit de Shimano M500 astea, dar sunt clar sub DeoreXT. Problema a fost că am vrut să continui, discul faţă era efectiv cărămiziu şi am fost nevoit să repet manevra, reuşind să mă „catapultez” cu mare eficienţă, dar aici e o problemă pentru că furca Lefty întoarce mereu ghidonul spre stânga şi am fost nevoit să privesc din nou cu groază un F-SI4 cum se dă peste cap. Mai aveam după peripeţia asta doar urcarea pe asfalt până în Fundata şi aici m-am înviorat brusc, în stil de şoselar şi chiar sunt mulţumit de cum am mers, am reuşit să „atac” şi eu, cu pulsul la 162, încercând să câştig cât mai mult timp. Până la urmă am reuşit un 5 ore şi două minute, e clar că ai multe pâini de mâncat până să fii competitiv la acest gen de curse şi nici eu nu mă pot hotâri dacă sunt MTBist, şoselar sau ciclocrosist. Mâine, m-am uitat pe „fişele” de cursă, avem tot 60 de kilometri, dar cu 3.300 de metri urcare, deci cu 600 metri mai mult decât azi…
      Sursa: Freerider
    • De freeriderro
      GT continuă să adauge biciclete în colecția celor ce folosesc suspensia LTS (Linkage Tuned Suspension). Pe lângă noile Force și Sensor, s-a lansat acum noul Fury care are toate caracteristicile unei biciclete moderne de DH.
      Chiar dacă suspensia are același design cu 4 brațe ca celelalte modele, Fury alungește componentele și izolează suspensia și transmisia cu un rulment suplimentar integrat în chainstay, concentric cu pivotul principal. Acesta a permis celor de la GT să optimizeze eficiența la pedalat, să mărească tracțiunea și să elimine feedback-ul de la pedalat. Rezultatul e o bicicletă care permite atacarea cu încredere a obstacolelor de pe orice traseu.
      Fury se adaptează foarte bine nevoilor utilizatorilor. Prima opțiune este cea a roților de 27.5 sau de 29. Aceasta aduce și o schimbare a cursei suspensiei de la 200 mm la 27.5 la 190 pentru 29. În ambele configurații bicicleta are aceiași geometrie, dar și aceasta poate fi modificată. Folosind unul dintre cele două cip-uri, bicicleta poate fi modificată între modurile high și low cu o variație de 0.75 de grade la unghiul furcii și de 6 mm la înălțimea monoblocului. De asemenea se poate ajusta distanța între roți cu 10 mm și chiar mai mult folosind diferite tipuri de cuveți.
      Există trei alegeri la cumpărare în funcție de dimensiunea roților. Bicicletele complete sunt vândute cu o singură mărime de roată care nu se poate schimba iar aceasta depinde de model. Fury Carbon Expert e disponibilă doar cu roți de 27.5 și cursa de 200 mm.
      Fury Pro în schimb folosește roți ce depind de mărimea cadrului. Pentru mărimile S sau M vine cu roți de 27.5 și cursă de 200 mm dar pentru M și L ea vine cu roți de 29 și cursă de 190 mm. Se observă că mărimea M are două versiuni, la alegere.
      Fury Carbon Team edition vine în schimb exclusiv cu roți de 29 și cursă de 190 mm. Pentru cei ce nu sunt siguri de mărimea roților dorite sau vor să aibă posibilitatea de a alege, trebuie ales cadrul separat Fury Carbon Team care include un Switch Kit ce permite folosirea ambelor mărimi. Kit-ul vine doar cu cadrul separat și nu funcționează cu bicicletele complete.
      Toate modelele au acum triunghiul principal din carbon și folosesc tehnologia GT FOC Ultra 2 pentru pereți interiori fini, greutate redusă și rezistență mărită. Este prezentă și tehnologia de canale pentru cabluri GT Groove Tuve care oferă un aspect integrat fără dificultățile rutării interne. Cablurile trac prin protecția integrată a cadrului, care e demontabilă și se instalează peste cabluri.
      Cadrul mai are pivoți LockR, monobloc filetat, amortizor metric cu prindere trunnion, prindere demontabilă ISCG 05, butuc Boost 148 mm și chiar și spațiu pentru un bidon.
      Prețurile pentru Fury încep cu 4000 $ pentru echiparea Expert cu roți de 27.5. Modelul Pro cu roți 27.5 sau 29 costă 5.500 $ iar modelul Team disponibil doar cu roți de 29 costă 7.500 $. Cadrul va fi disponibil la prețul de 3000 $.
      Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.
      Informații de pe bikerumor.com
      Sursa: Freerider
    • De freeriderro
      Se pare că cei de la Kona au decis să scoată pe piață o versiune din carbon cu roți de 29 a modelului de enduro Process, pentru a avea posibilitatea de a alege dimensiunea roților la fel ca la majoritatea modelelor lor.
      [embedded content]
      Modelul de top este Process 153 CR/DL 29. La un preț de 5.999 $ acesta e echipat cu transmisie SRAM Eagle X01 DUB, frâne Code RSC și suspensii RockShox.
      La un preț ceva mai accesibil e Process 153 CR 29 care e mai ieftină cu 1000 $ dar folosește o transmisie SRAM NX/GX Eagle DUB, frâne SRAM Guide R și suspensii tot de la RockShox dar cu un nivel mai inferioare ca performanță.
      [embedded content]
      După cum e tradiția la Kona, a fost produs un video cu unul din atleții lor de top, Connor Fearon, care scoate totul din Process 29 în Tasmania. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu vom arăta așa pe bicicletă, măcar vrem să ne simțim la fel. Iar dacă Process Carbon 29 e la fel de bun ca Process Carbon 27.5, probabil că așa va fi.
      Informații complete despre toată gama, inclusiv modelele din aluminiu, sunt disponibile pe pagina producătorului.
      Informații de pe bikerumor.com
      Sursa: Freerider
    • De freeriderro
      Evenimentele oficiale Merida au devenit ceva uzual însă asta nu le face mai puțin dezirabile. Este nu doar o onoare să fim prezenți, dar și o mare plăcere având în vedere că putem testa un număr atât de mare de biciclete destinate sezonului următor.

      În iulie am fost prezenți în Ruhpolding, un mic orășel din Germania devenit cartierul general al celor de la Merida, atunci când brandul își prezintă surprizele anului următor. Este un loc micuț, dar cu ramificații mari de jur împrejur, sub forma potecilor pe care bicicletele Merida sunt testate de jurnaliștii din întreaga lume. Anul acesta au fost în jur de 40 de publicații prezente, inclusiv noi.
      Am avut de ales dintre peste 220 biciclete de test, modele 2019, iar showroomul cu celelalte biciclete, echipamente și accesorii Merida, a ocupat alți 1100 mp. Este un eveniment mare.

      Ne-am întâlnit și cu cei responsabili cu designul noilor modele, cei care preiau informațiile venite de la riderii lor de test, cum este chiar și Jose Hermida, sau de la presă și dealeri și le transpun în cadrele și geometria modelelor viitoare.
      Mare vâlvă s-a făcut în jurul vedetelor, nu umane ci bicicletele vedetă. Proaspăt lansata Merida Mission CX a fost la mare căutare. Am vrut să vedem și să simțim mai ales, noile unghiuri ale bicicletei de ciclocros. Mission CX ne-a fost prezentată drept o bicicletă la fel de bună pentru concurs, dar și pentru mers zilnic la serviciu. O combinație aparent imposibilă, dar în realitate chiar placută.
      Merida One-Twenty și ea s-a bucurat de atenție. Este un mtb amplasat undeva pe la mijloc între un XC clasic și un enduro. Este un full-suspension care se descurcă bine și la deal și la vale. Este o bicicletă pentru cei care vor un mtb bun la mai multe, nu doar la urcare continuă sau coborâre epică. Merida One-Twenty se apropie chiar bine de compromisul ideal.
      Însă electricele sunt în continuare vedetele absolute. Fie că vorbim de mtb-urile full suspension Merida eOne-Sixty, eOne-Twenty sau urbana Merida eSpresso, este greu să reziști dorinței de a simți cum ți se multiplică puterea. Le-am testat desigur și nu ne mai puteam șterge zâmbetul de pe buze. Electricele chiar sunt „fun” și ajută extrem de mult. Ce trebuie reținut însă este că electricele nu se mișcă singure de pe loc. Pentru a te deplasa trebuie să pedalezi, iar de la controller-ul de pe ghidon, alegi cât de mult vrei să te ajute motorul.
      Poți alege inclusiv să nu te ajute deloc, dacă ești supărat că s-au inventat bicicletele electricele… În cazul ăsta însă ai de tras după tine câteva kilograme bune pentru că electricele sunt destul de grele. Te invităm pe website-ul nostru Electrobike.ro dedicat bicicletelor electrice, pentru a afla secretele nișei. Nișă în România pentru că în vestul Europei, bicicleta electrică este în floare. La noi va mai dura până când vor deveni populare, în special datorită prețului încă destul de mare.
      [embedded content]
      Însă la Ruhpolding nu a fost vorba doar despre „afaceri”. Până la urmă orășelul se află în Bavaria, iar Bavaria cu ce rezonează? Cu berea! Așa că am profitat de ce-a fost mai bun – de biciclete și de cultura locală. Mai mult, am observat că organizatorii au scurtat la maxim prezentările „oficiale” pentru a permite jurnaliștilor să se joace mai mult cu bicicletele. Ceea ce am și făcut!
      Sursa: Freerider
    • De freeriderro
      Modelul Trance de la Giant a fost lansat în 2012 cu roți de 29, însă după câțiva ani Giant au renunțat la roți pentru a trece toate modelele pe 27.5. Acum însă cu revenirea industriei la roțile de 29, Giant au introdus din nou Trance Advanced Pro 29 și Trance 29.
      Trance va fi disponibil în două platforme. Modelul din carbon se numește Trance Advanced Pro 29. După peste doi ani de teste și dezvoltare, bicicleta include ultima variantă a suspensiei proprii Maestro Suspension System căreia i s-a implementat o geometrie modernă de 29.
      Sistemul Maestro îmbunătățit include amortizor trunninon și permite astfel un raport al suspensiei mai mic. Bicicleta nouă are performanțe superioare la pedalat și frânare și datorită unei noi bascule superioare forjate cadrul e mai rigid și mai ușor. Este folosit amortizorul spate nou DVO Topaz 2 cu o cameră negativă de aer mare și un rezervor reproiectat pentru a se încadra mai bine în cadrele Giant.
      Suspensia are o cursă de 115 mm în spate și 130 mm în față, rezultatul fiind o bicicletă de trail destul de capabilă și pe urcare.
      Tot urmărind tendințele pieței, Giant a redus offset-ul furcilor la 44 mm pentru a îmbunătăți stabilitatea zonei frontale fără a afecta unghiul furcii. Geometria include chainstay-uri de 435 mm, un unghi al furcii de 66.5 grade, unghi al tijei de șa de 74.5 grade și un reach mai mare pentru trasee agresive și distracție.
      Cadrul include bineînțeles o mulțime din tehnologiile Giant cum ar fi OverDrive, PowerCore, MegaDrive, etc… Trance folosește un headtube standard conic, monobloc PF92 și forme ale tuburilor ce măresc rigiditatea. Butucul spate e Boost 148 mm. Cadrul are atât triunghiul față cât și cel spate din carbon Advanced Composite.
      Prețul începe de la 4.300 $ pentru Trance Advanced Pro 29 2 și merge până la 8.300 $ la modelul Pro 29 0 care include suspensie personalizată DVO și transmisie Eagle Dub.
      Trance 29 e practic aceiași bicicletă dar cu cadrul din aluminiu ALUXX SL, disponibilă doar în versiunea Trance 29 2. Prețul e de 3050 $ și include suspensii Fox, transmisie SRAM NX Eagle și roți cu anvelope tubeless ready. Cadrul are aceiași suspensie ca modelul Advanced Pro pentru a obține aceiași calitate a rulajului, dar fără beneficiile fibrei de carbon.
      [embedded content]
      Toate modelele sunt deja disponbile. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.
      Informații de pe bikerumor.com

      Sursa: Freerider
×