Poartă numele Saebo și este un sat mic și cochet, în valea Bondalen, pe fiordul Hjorund. Când am ajuns, aseară, pe pontonul ce-mi deschidea ochii asupra munților, mi-am zis: ăsta e cel mai frumos loc de pe Pământ. Apa rece a fiordului, munții de forme și culori diferite – unul mai gri, aproape toți ascuțiți, altul de parc-ar fi fost tăiat de la jumătate – alcătuiesc o compoziție magică, ce-ți amintește de poveștile lui Tolkien și te trimite direct în Stăpânul Inelelor. 

Clădirile sunt simple, toate din lemn, iar prăvălia din sat, cu o tradiție de peste 100 de ani, te duce în altă lume. Chiar și benzinăria are ceva romantic. Deasupra pravaliilor locuiesc proprietarii, iar la ceas de seară luminile dinăuntru transmit o căldură pe care-o simți oricum ar fi vremea de afară. Acum sunt 16-18 grade, mai plouă din când în când, iar sezonul e aproape gata. Dar asta-ți oferă liniștea ce face locul acesta așa de frumos.

De pe ponton mai vezi o barcă, feribotul ce asigură legătura cu malul opus și pescărușii care fac scandal. În rest, poți adulmeca vântul ușor sărat, aerul tare și mirosul de ploaie ce pare că nu va pleca niciodată.

E ora 23.00, afară încă e lumină, cam bate vântul, iar tu nu prea vrei să intri în cameră. Hai, încă cinci minute, că mai rar vezi astfel de locuri.

Notă: Nu e o greșeală în titlu. Pentru mine nu există cel mai frumos loc de pe Pământ, ci mai multe locuri de o frumusețe absolută. Mai mult, la impresia asupra locului contribuie starea pe care-o ai, momentul la care privești și chimia cu locul respectiv. Astfel, acest colț de rai numit Saebo ocupă pentru mine același loc ca Ushguli – Georgia sau Coasta Amalfitană. Și descoperirile continuă.

Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro