Mergi la conţinut
  • https://www.AUTOdoc24.RO

Activitate

Fluxul se actualizează automat     

  1. Astăzi
  2. În așteptarea începutului de sezon MotoGP 2018, Ducati a prezentat echipa oficială în cadrul unui eveniment organizat la sediul companiei din Borgo Panigale. După prezentarea echipei și a motocicletelor, toți membri echipei au făcut declarații, începând cu Claudio Domenicali, CEO al Ducati Motor Holding: “Anul 2017 s-a încheiat bine, atât din punct de vedere comercial, pentru că s-au vândut aproape 56.00 de motociclete, cât și al competițiilor. Suntem pregătiți pentru 2018 și suntem convinși că va fi încă un an bun pentru noi. Este anul în care fanii firmei vor avea la dispoziție, pentru prima oară, o motocicletă înrudită cu cea pe care am dezvoltat-o pentru curse, Panigale V4. Este anul în care vom avea World Ducati Week între 20-22 iulie și vrem să organizăm cea mai bună și complexă manifestare de până acum. Vreau să mulțumesc cu această ocazie tuturor celor din companie, datorită cărora am avut aceste rezultate excepționale în 2017. Mulțumesc și partenerilor care ne-au stat alături în această nouă aventură MotoGP și urez succes departamentului Ducati Corse în viitorul sezon 2018. Luigi Dall’Igna, General Manger Ducati Corse, a adăugat: “Atunci când ajungi atât de aproape de titlu, așa cum am fost noi anul trecut, este ușor să greșești direcția în dezvoltarea motocicletei. Astfel, toate noile inovații pe care le vom introduce noului Desmosedici GP, vor fi caracterizate de evoluție, nu de revoluție. Cred că ambii piloți ai echipei, Andrea Dovizioso și Jorge Lorenzo, sunt adevărate valori și amândoi pot ținti către titlul mondial în 2018. Mai avem de făcut un ultim pas final și știm că nu va fi ușor, pentru că avem niște rivali foarte puternici și producători care sunt mult mai mari decât noi. În orice caz vom încerca și vom face tot ce este posibil să facem din 2018 un an cu adevărat memorabil pentru noi și pentru toți Ducatisti.” Andrea Dovizioso: “Anul trecut a fost superb și am avut succes, dar am și învățat multe lucruri pe baza cărora putem continua munca în acest an. Motocicleta noastră are câteva caracteristici care ne-au făcut viața grea pe unele circuite și pentru 2018 ne-am concentrat pe îmbunătățirea acestor aspecte, pentru a fi în poziția de a lupta pentru podium la fiecare cursă. După ce am terminat pe locul doi în 2017, cu șase victorii, este normal ca singurul nostru obiectiv să fie lupta pentru titlul de acest an, dar trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ, pentru că fiecare an aduce câte ceva diferit. În 2018 plecăm la drum de la nivelul competitiv de anul trecut și trebuie să rămânem 100% concentrați, lafel ca anul trecut, când am colaborat foarte bine cu colegul meu de echipă.” Jorge Lorenzo: “2017 a fost un an dificil pentru mine, pentru că nu am câștigat nici măcar o cursă și la începutul campionatului nu am fost în stare să lupt pentru podium, dar am avut răbdare, nu am cedat și am reușit câteva rezultate bune la câteva curse de la final. Lucrul cu echipa a fost foarte important și Ducati m-a ajutat mult să adaptez motocicleta stilului meu de pilotaj, astfel încât cred că în 2018 vom porni mult mai competitivi. Andrea și Desmosedici GP au demonstrat că totul este pregătit pentru a învinge în campionatului mondial și cred că am puterea și experiența necesară să lupt împreună cu el pentru împlinirea acestul obiectiv. Cred în șansele noastre și sunt convins că suntem mai puternici decât anul trecut. Pentru mine, a fi un Ducatist este ceva cu adevărat special: sunt mândru că am acceptat această provocare și m-am simțit membru al familiei încă din prima zi, așa că aș vrea să răsplătesc pasiunea și sprijinul pe care l-am primit de la Ducatistii din întreaga lume, cu multe victorii și, dacă este posibil, cu titlul mondial.” Echipa Ducati va pleca în câteva zile către Malaezia, unde va avea loc prima sesiune de teste oficiale înainte de începerea sezonului, organizată pe circuitul de la Sepang, în perioada 28-30 ianuarie. Sursa: Ducati Dacă sunteți fani Ducati, mai jos sunt câteva articole postate până acum, legate de activitatea firmei și ultimele modele lansate. Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube. Sursa
  3. Jonathan Rea și Tom Sykes sunt actorii principali ai reclamei video a noului Kawasaki Ninja 400. Ideea (foarte nimerită, de altfel) se bazează pe competitivitatea tipică unor piloți de nivel înalt, care se întrec în orice și ajung, în cele din urmă, să se întreacă în șaua noului Ninja 400. [embedded content] Casa din Akashi a înlocuit modelul Ninja 300, apărut în 2012, cu noul Ninja 400. Motocicleta arată acum și mai agresiv, dar este mai compactă decât înainte, ajungând la dimensiunile tipice unui model de 250 cmc. Motorul de 400 cmc are doi cilindri și opt supape, respectă normele Euro 4 și dezvoltă cu 6 CP mai mult decât motorul de 300 cmc, ajungând la 45 CP la 10.000 rpm și încadrându-se astfel în limitele categoriei A2. Discurile de ambreiaj sunt mai mici și forța necesară la maneta de ambreiaj a fost redusă cu 20%. Cadrul-grilă este derivat din cel de pe H2, de la care Ninja 400 împrumută și o mulțime de elemente stilistice, iar motorul este utilizat ca element portant, cu bascula fiind montată direct în blocul motor. Astfel, greutatea a fost ținută sub control, ajungând la 164 kg la gol, cu 8 kg mai puțin decât Ninja 300. Sursa
  4. Cu un preț de achiziție de 8.500 de euro, Hope HB.160 se numără printre cele mai scumpe biciclete de enduro din lume, fără a deține însă recordul pentru prețul maxim (acesta revenindu-i lui Intense Recluse Factory, cu un preț de achiziție de 9.800 de euro). Însă Hope HB.160 va cădea și mai mult în clasament, căci producătorul din Marea Britanie a anunțat acum două zile că a reclaculat costurile de producție pentru această bicicletă și că acestea ar urma să fie de 6.200 de euro, o scădere de mai bine de 2.200 de euro. Hope HB160 a fost foarte bine primită în segmentul enduro. Foto: HopeCum s-a ajuns aici? Hope a menționat faptul că a recalculat costurile pentru cercetare și dezvoltare pentru cadrul de carbon, iar cei care deja au achiziționat bicicleta, vor primi diferența de bani înapoi. Prețul devine astfel mult mai competitiv, luând în calcul faptul că acest cadru este produs manual în marea Britanie, alături de multe alte componente precum ghidonul din carbon sau setul de roți. Reacțiile din comunitate au fost însă împărțite despre această decizie, unii acuzând compania că a apelat la această variantă pentru că nu au reușit să vândă suficiente unități, prețul fiind mult prea mare, pe când alții au apreciat-o, căci bicicleta este acum ceva mai accesibilă publicului larg. Hope nu este primul producător care decide să scadă prețul pentru produsele de vârf, Intense făcând un anunț similar în urmă cu ceva timp, însă fără a restitui diferențele cumpărătorilor care au achiziționat produsul cu un preț mai mare. Decizia a fost criticată de consumatori pe fondul creșterii constante a prețurilor pentru biciclete din ultimii ani, iar decizia de a tăia consistent din preț, a alimentat în fond toate aceste discuții. via Hope Sursa: Freerider
  5. Pe Max Stöckl cu siguranță îl cunoști: a reușit să atingă viteza de 210 km/h în 2007 pe un mountainbike de downhill, în Anzi. Dar nu este vorba doar despre recorduri în ceea ce-l privește pe Max, este vorba și de distracție. De aceea, a ales de data aceasta o pârtie de ski dificilă, de fapt, cea mai dificilă din lume: Hahnenkamm în Kitzbuhel. Foto: Samo Vidic/Red Bull Content PoolPe această pârtie doar cei mai buni dintre cei mai buni se pot descurca onorabil, datele fiind următoarele: lungime de 3.3 km, diferență de nivel de 860 de metri și viteze de până la 140 km/h. Recordul la coborâre este deținut de skiorul austriac Fritz Strobl, cu un timp de 1 minut și 51 de secunde. Max și-a propus să doboare acest record, însă după mai multe încercări, timpul obținut a fost de 3 minute și 6 secunde, o diferență destul de mare față de recordul lui Fritz, însă obținută chiar și așa, cu greu. Max a atins viteze de peste 110 km/h pe bicicleta sa de downhill nemodificată, trecând linia de finish cu 103.64 km/h. Bicicleta folosită a fost un Mondraker Summum, cu anvelopele cu ține de 15 mm și aripa de protecție pentru roata de spate fiind singurele diferențe față de modelul de serie. Foto: Philip Platzer/Red Bull Content PoolMai jos, poți vedea cum s-a văzut cea mai bună tură a lui Max: Sursa: Freerider
  6. Toby Price a fost cel mai rapid dintre riderii rămași în cursă ieri, într-o primă jumătate a unei etape maraton, între Belen și Fiambala. După cum era de așteptat, riderii care au pierdut mult alaltăieri, după acea rătăcire în grup, au forțat în etapa de ieri și au recuperat timp față de liderul Matthias Walkner. Toby Price a dominat etapa de la un capăt la altul, dar australianul a fost urmat îndeaproape de Kevin Benavides, care continuă să impresioneze și revine pe locul al doilea la general. La finiș, argentinianul avea un dezavantaj de doar 1 minut și 38 de secunde față de Price. Al treilea timp i-a revenit lui Antoine Meo, la aproape 5 minute de Benavides. Toți trei au tras tare, știind că nu mai au mult timp să recupereze din ecartul enorm care îi separă de liderul Matthias Walkner după etapa de ieri. Ricky Brabec a fost al cincilea rider la finiș, la 7 minute și jumătate de lider. Din păcate pentru urmăritori, Matthias Walkner a făcut exact ce trebuia și n-a avut probleme. Austriacul nu a forțat, a avut grijă la navigație și, chiar dacă a deschis traseul, fiind în dezavantaj, a demonstrat încă o dată faptul că este un strateg desăvârșit. Profitând de faptul că ieri s-a dat un start amestecat pentru primele 10 locuri din fiecare categorie și găsindu-se pe traseul cu „Domnul Dakar”, Stephane Peterhansel, care concurează pentru Peugeot la categoria auto, Walkner s-a ținut după francez, știind că Peterhansel nu se rătăcește niciodată. După ce s-au depășit reciproc de câteva ori, austriacul de la KTM a decis că nu are rost să forțeze și că e foarte rentabil să stea în spatele lui Peterhansel până la finiș, eliminând o grijă importantă – navigația. Astfel, Walkner a terminat speciala de 280 km, disputată aproape în întregime pe dune, cu doar 11 minute în urma lui Toby Price. Astfel, Walkner rămâne pe primul loc la general, cu un avantaj considerabil, de 32 de minute, față de Kevin Benavides, cu Toby Price care urcă pe locul al treilea, la 39 de minute și 17 secunde față de lider. Asta în condițiile în care au mai rămas doar trei etape de disputat, dintre care ultima destul de scurtă. Practic, ceilalți nu prea mai pot câștiga Dakarul, dar Walkner poate să-l piardă (dacă va avea probleme). Pentru a câștiga, Benavides ar trebui să recupereze, în medie peste 10 minute zilnic față de Walkner, presupunând că ambii ar merge impecabil din punctul de vedere al navigației și nu ar avea căzături serioase sau probleme mecanice. Nu e deloc imposibil, dar va fi foarte greu și argentinianul și Price vor trebui să-și asume riscuri serioase pentru a reuși. Walkner, în schimb, poate merge conservator și să aștepte greșeala adversarilor, strategie care i-a mers de minune până acum. Joan Barreda a ieșit din luptă la jumătatea specialei de ieri, spaniolul de la Honda hotărând să abandoneze, fiind afectat puternic de accidentarea la genunchi cu care rula de patru zile încoace, plus epuizat fizic și psihic. Mani Gyenes a terminat etapa de ieri cu al 30-lea timp, ajungând până pe 24 la general. Aceasta a fost prima parte a unei etape maraton pentru toți riderii, așa că aseară aceștia au lucrat singuri la motociclete, cu sculele pe care le aveau la ei. Așadar, fără schimburi de ulei, fără schimburi de pneuri. Astăzi au parte de o etapă de 723 km, cu o specială lungă și dificilă, de 375 km. Deci ne putem aștepta la ceva abandonuri. Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul. Sursa
  7. Noile angrenaje și seturi de rulmenți SRAM DUB se doresc a fi ultima piesă a sistemului lor optimizat de transmisie. Ideea a fost de a combina avantajele standardelor BB30 și GXP pentru a elimina neajunsurile fiecăruia dintre ele. Rezultatul e un design mai standardizat, ce oferă greutate redusă, performanță mărită și instalare simplă pe orice tip de cadru. În ciuda faptului că SRAM a introdus o grămadă de inovații în domeniul transmisiei în ultimii ani (casetele XD, transmisiile 1x și cu 12 pinioane), angrenajele lor nu au suferit mari modificări. Momentan ei nu doresc să numească această nou versiune ca fiind un nou standard, dar practic e vorba de un nou design al axului și al cupelor care va fi compatibil retroactiv cu toate monoblocurile cadrelor. Angrenajele DUB combină durabilitatea și simplitatea axului GXP de 22-24 mm și a cupelor cu greutatea mică și rigiditatea axului de aluminiu de 30 mm de la sistemul BB30. Pentru acest lucru e folosit un nou ax cu diametrul de 28.99 mm, angrenajul fiind identic indiferent de cadru. Avantajul e că trebuie construit un singur tip de angrenaj iar eforturile se îndreaptă doar spre acesta, rezultatele fiind mai bune. Pentru cupele monoblocului au fost luate cele mai comune patru sisteme și a fost creat un sistem DUB care pune rulmenții în afara cadrului. Rezultă o platformă mai lată, deci mai rigidă, iar axul ceva mai subțire permite folosirea de rulmenți mai mari pentru o durabilitate sporită. Există de asemenea spațiu pentru garnituri de etanșare performante. Practic nu mai e nevoie să se facă niciun compromis, indiferent de cadru. [embedded content] Pe scurt, sistemul DUB are avantajul că un singur angrenaj se potrivește pe orice cadru existent, cu un set de cupe potrivit. Singura opțiune diferită este pentru fatbike, unde există un ax mai lat cu un factor Q diferit. Practic nu a fost inventat un standard nou, ci un ”standard killer”, un sistem care să funcționeze în orice situație. Proiectarea a durat peste trei ani și a avut loc în centrele din Germania, San Luis și Chicago. Momentan este lansat pe modelele XX1, X01 și GX Eagle, Descendant de carbon și aluminiu și Stylo din carbon și aluminiu. Pentru acestea, sistemul DUB înlocuiește vechile modele GXP și BB30 din acest moment. Ca greutate sistemul se anunța a fi cel mai ușor de pe piață, cu 20 de grame mai ușor decât Race Face Next SL. Greutatea redusă vine de la axul din aluminiu care este lipit de braț, nu presat. Structura din carbon a brațelor a rămas aproape identică, dar a fost un pic întărită și rigidizată, mai ales la modelul XX1 care are o greutate reală cu cupe BSA și foaie de 34t de doar 497 g! Prețul anunțat este între 570-585 Euro, greutatea de 422 g, cu disponibilitate din martie 2018. X01 e mai solid, orientat spre Trail/Enduro, are o greutate anunțată de 471 g (32t/175 mm) și prețul de 540-550 Euro, disponibil din februarie. GX are o greutate de 621 g, cu brațe din aluminiu 7000 și prețul de 150-205 Euro, disponibil din februarie. Toate trei modelele Eagle vin cu trei lățimi de ax (clasic, boost și fatbike) și cu brațe de 170 și 175 mm, plus o opțiune de 165 mm la GX. Decsendant Carbon are o greutate de 55 g cu foaia X-Sync2 forjată la rece, cu prețul de 290 Euro, disponibil din februarie, iar modelul din aluminiu 6k are foaie din oțel, greutatea de 717 g și prețul de 115 Euro, disponibil din mai. Stylo a fost îmbunătățit în vara lui 2017 și noul model DUB este identic cu excepția axului. Este disponibil din carbon, la 555 g și 290-345 Euro disponibil din februarie doar în variantele boost și fatbike și din aluminiu 6k la 705 g și 115 Euro, disponibil din mai doar în varianta boost. Vor exista 4 tipuri de cupe de monobloc DUB cu ajutorul cărora angrenajul se va putea monta în orice cadru modern: BB30 (aka MTB73 / 82g / cupe din aluminiyu) PFBB30 (aka PF30, MTB73 / 68-92mm / 89g / cupe din aluminiu) BSA threaded (BSA englezesc, MTB73, MTB68SP, MTB73E, MTB100 / 73-100mm / 76g / cupe din aluminiu) PFBB (aka MTB89.5, MTB92, MTB121 / 89-121mm / 71g / cupe din oțel) Prețurile sunt între 38-52 Euro cu disponibilitate din februarie-mai, în funcție de model. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  8. Ieri
  9. MTB Maratonul Nordului este o competiție de ciclism MTB deschisă oricărui ciclist profesionist sau amator, înregistrat sau nu într-un club de ciclism care se prezintă cu o bicicletă în stare tehnică bună, cu cască de protecție, cu un minim de echipament și experiență, cunoștințe în domeniu și cu o stare de sănătate care să-i permită efortul fizic. MTB Maratonul Nordului este organizat de Asociația Nord și face parte din festivalul Zilele Nordului produs de Asociația Fapte. Vezi articolul integral
  10. 1 septembrie 2018: MTB Maratonul Nordului

    until
    MTB Maratonul Nordului este o competiție de ciclism MTB deschisă oricărui ciclist profesionist sau amator, înregistrat sau nu într-un club de ciclism care se prezintă cu o bicicletă în stare tehnică bună, cu cască de protecție, cu un minim de echipament și experiență, cunoștințe în domeniu și cu o stare de sănătate care să-i permită efortul [...]\N
  11. Rose X-Lite vine în 2018 mult îmbunătățită

    Cu o istorie de peste 110 ani în lumea ciclismului de șosea, Rose Bikes, producătorul de biciclete din liniștitul oraș german Bocholt, deținătoarea unuia dintre cele mai mari magazine online din Europa dar și a unuia din cele mai mari și mai moderne magazine fizice, Rose Bike Town, aduce pe piață în 2018 o versiune cu îmbunătățiri serioase a cursierei lor de top X-Lite. Cu un raport între greutatea incredibilă, performanțele excelente și mai ales prețul foarte bun, X-Lite a fost mereu una dintre cele mai bune oferte de pe piață pentru cei ce doresc o cursieră foarte ușoară și fără compromisuri. Am testat și am fost încântați de modelele anterioare Team 8800 din 2015 și versiunea aero CW 3000 din 2016, așa că ne putem aștepta la ceva extraordinar la un preț considerabil mai mic decât alte modele similare de pe piață. Noul cadru a fost proiectat pentru a oferi raportul de aur între greutate redusă, performanțe aerodinamice, integrare, confort și caracteristici excelente de rulaj. Cadrul 2018, proiectat integral în Germania, reușește să exceleze la aceste capitole cu o greutate ce începe de la doar 760 g! Aerodinamica excelentă și un raport rigiditate/greutate foarte bun pun noul X-Lite în rând cu cele mai performante modele existente pe piață. Așezarea straturilor de carbon e realizată astfel încât să se obțină rigiditate optimă pentru zona monoblocului și a headtube-ului pentru toate cele șase mărimi disponibile, oferind manevrabilitate de top și viteză maximă pentru orice ciclist. Caracteristicile aerodinamice sunt foarte apropiate de cele ale modelelor aero din ofertă și mult peste cele ale modelului anterior. Calitatea rulării este de asemenea impresionantă, confortul fiind obținut prin geometria sloping a cadrului, tija de șa din carbon flexibilă cu setback și sistemul de prindere a acesteia cu șurub ascuns sub cadru. Furca ROSE High Performance a fost extrem de apreciată și înainte, dar a fost și ea îmbunătățită prin folosirea unei singure matrițe și prin aplicarea unei inserții de kevlar în interiorul tubului. [embedded content] Noul X-Lite va fi disponibil în două variante de performanță a carbonului, cu o diferență de aproximativ 100 g de greutate între ele. Ambele variante sunt disponibile pentru frâne clasice sau pe disc. Versiunile pentru frâne pe disc au loc pentru anvelope de 30 mm în timp ce modelele pentru frâne clasice acceptă 28 mm. În noua sa formă, X-Lite promite să fie o bicicletă perfectă în toate condițiile: sprint, plat, cățărări și chiar și în turele epice din munți. Versiunea X-Lite 6 pentru frâne pe jantă are o greutate a cadrului de la 760 g, roți Mavic R-Sys SLR și este disponibilă cu echipare Dura-Ace Di2 sau Red ETap – ambele la 5599 euro, Red mecanic la 4699 Euro, Dura-Ace mecanic la 4599 Euro sau Ultegra Di2 la 4299 Euro. Versiunea cu frâne pe disc are o greutate a cadrului ce începe de la 790 g, folosește roțile aero din carbon Rose CWX-1550 tubeless ready cu ax thru și este disponibilă echipată cu echipare Dura-Ace Di2 la 5499 euro, Red ETap la 5299 euro, Red mecanic la 4699 Euro, Dura-Ace mecanic la 4399 Euro sau Ultegra Di2 la 4099 Euro – prețul este în mod interesant mai mic decât la versiunea cu frâne clasice. Ambele versiuni X-Lite 6 sunt disponibile doar în culoarea negru mat și sunt echipate în rest cu componente de top de la Ritchey, dar după cum știm, Rose dă posibilitatea cumpărătorului să aleagă componentele preferate dacă cele standard nu sunt cele dorite. X-Lite 4 este are o greutate a cadrului începând cu 860 g și este disponibilă în varianta cu frâne pe jantă echipată cu roți DT Swiss P1750 și cu echipare Ultegra Di2 la 2949 Euro, Chorus la 2899 Euro și Ultegra sau Force la 2299 Euro. Există de asemenea o versiune cu Ultegra Di2 echipată cu angrenaj Dura-Ace cu powermetru încorporat, dar și cu roți Mavic Cosmic Pro Carbon, la prețul de 5199 Euro. Varianta X-Lite 4 cu frâne pe disc are o greutate a cadrului de la 890 g, roți DT Swiss P1750 Disc cu ax thru și este disponibilă echipată cu Ultegra Di2 la 3399 Euro și cu Ultegra sau Force mecanice la 2799 Euro. Modelele X-Lite 4 sunt disponibile în combinațiile de culori gri/verde și negru/portocaliu. Toate modelele X-Lite sunt fabricate în mărimile 50/53/55/57/59/62 cm și au posibilitatea ca în momentul comenzii să fie schimbate o mare parte din componente cu unele după preferințele clientului. Tot cu această ocazie, Rose Bikes au anunțat lansarea noului logo, ce se dorește a fi mult mai vizibil pe biciclete, în special litera R imprimată frontal pe headtube. Toate modelele sunt disponibile de azi pe pagina Rose Bikes România. Tot astăzi am fost prezenți la Bocholt pentru a testa din prima zi noul X-Lite și pentru o vizită la magazinul și fabrica Rose Bikes. Vom reveni în cel mai scurt timp cu impresiile proaspete de la fața locului! Sursa: Freerider
  12. Cu o istorie de peste 110 ani în lumea ciclismului de șosea, Rose Bikes, producătorul de biciclete din liniștitul oraș german Bocholt, deținătoarea unuia dintre cele mai mari magazine online din Europa dar și a unuia din cele mai mari și mai moderne magazine fizice, Rose Bike Town, aduce pe piață în 2018 o versiune cu îmbunătățiri serioase a cursierei lor de top X-Lite. Cu un raport între greutatea incredibilă, performanțele excelente și mai ales prețul foarte bun, X-Lite a fost mereu una dintre cele mai bune oferte de pe piață pentru cei ce doresc o cursieră foarte ușoară și fără compromisuri. Am testat și am fost încântați de modelele anterioare Team 8800 din 2015 și versiunea aero CW 3000 din 2016, așa că ne putem aștepta la ceva extraordinar la un preț considerabil mai mic decât alte modele similare de pe piață. Noul cadru a fost proiectat pentru a oferi raportul de aur între greutate redusă, performanțe aerodinamice, integrare, confort și caracteristici excelente de rulaj. Cadrul 2018, proiectat integral în Germania, reușește să exceleze la aceste capitole cu o greutate ce începe de la doar 760 g! Aerodinamica excelentă și un raport rigiditate/greutate foarte bun pun noul X-Lite în rând cu cele mai performante modele existente pe piață. Așezarea straturilor de carbon e realizată astfel încât să se obțină rigiditate optimă pentru zona monoblocului și a headtube-ului pentru toate cele șase mărimi disponibile, oferind manevrabilitate de top și viteză maximă pentru orice ciclist. Caracteristicile aerodinamice sunt foarte apropiate de cele ale modelelor aero din ofertă și mult peste cele ale modelului anterior. Calitatea rulării este de asemenea impresionantă, confortul fiind obținut prin geometria sloping a cadrului, tija de șa din carbon flexibilă cu setback și sistemul de prindere a acesteia cu șurub ascuns sub cadru. Furca ROSE High Performance a fost extrem de apreciată și înainte, dar a fost și ea îmbunătățită prin folosirea unei singure matrițe și prin aplicarea unei inserții de kevlar în interiorul tubului. [embedded content] Noul X-Lite va fi disponibil în două variante de performanță a carbonului, cu o diferență de aproximativ 100 g de greutate între ele. Ambele variante sunt disponibile pentru frâne clasice sau pe disc. Versiunile pentru frâne pe disc au loc pentru anvelope de 30 mm în timp ce modelele pentru frâne clasice acceptă 28 mm. În noua sa formă, X-Lite promite să fie o bicicletă perfectă în toate condițiile: sprint, plat, cățărări și chiar și în turele epice din munți. Versiunea X-Lite 6 pentru frâne pe jantă are o greutate a cadrului de la 760 g, roți Mavic R-Sys SLR și este disponibilă cu echipare Dura-Ace Di2 sau Red ETap – ambele la 5599 euro, Red mecanic la 4699 Euro, Dura-Ace mecanic la 4599 Euro sau Ultegra Di2 la 4299 Euro. Versiunea cu frâne pe disc are o greutate a cadrului ce începe de la 790 g, folosește roțile aero din carbon Rose CWX-1550 tubeless ready cu ax thru și este disponibilă echipată cu echipare Dura-Ace Di2 la 5499 euro, Red ETap la 5299 euro, Red mecanic la 4699 Euro, Dura-Ace mecanic la 4399 Euro sau Ultegra Di2 la 4099 Euro – prețul este în mod interesant mai mic decât la versiunea cu frâne clasice. Ambele versiuni X-Lite 6 sunt disponibile doar în culoarea negru mat și sunt echipate în rest cu componente de top de la Ritchey, dar după cum știm, Rose dă posibilitatea cumpărătorului să aleagă componentele preferate dacă cele standard nu sunt cele dorite. X-Lite 4 este are o greutate a cadrului începând cu 860 g și este disponibilă în varianta cu frâne pe jantă echipată cu roți DT Swiss P1750 și cu echipare Ultegra Di2 la 2949 Euro, Chorus la 2899 Euro și Ultegra sau Force la 2299 Euro. Există de asemenea o versiune cu Ultegra Di2 echipată cu angrenaj Dura-Ace cu powermetru încorporat, dar și cu roți Mavic Cosmic Pro Carbon, la prețul de 5199 Euro. Varianta X-Lite 4 cu frâne pe disc are o greutate a cadrului de la 890 g, roți DT Swiss P1750 Disc cu ax thru și este disponibilă echipată cu Ultegra Di2 la 3399 Euro și cu Ultegra sau Force mecanice la 2799 Euro. Modelele X-Lite 4 sunt disponibile în combinațiile de culori gri/verde și negru/portocaliu. Toate modelele X-Lite sunt fabricate în mărimile 50/53/55/57/59/62 cm și au posibilitatea ca în momentul comenzii să fie schimbate o mare parte din componente cu unele după preferințele clientului. Tot cu această ocazie, Rose Bikes au anunțat lansarea noului logo, ce se dorește a fi mult mai vizibil pe biciclete, în special litera R imprimată frontal pe headtube. Toate modelele sunt disponibile de azi pe pagina Rose Bikes România. Tot astăzi am fost prezenți la Bocholt pentru a testa din prima zi noul X-Lite și pentru o vizită la magazinul și fabrica Rose Bikes. Vom reveni în cel mai scurt timp cu impresiile proaspete de la fața locului! Sursa: Freerider
  13. Bikepacking pe Colorado Trail

    Poteca Colorado este celebră pentru terenul provocator și peisajele pitorești. Din Silverton până la Durango ai un traseu de 145 km care traversează mai multe pasuri montane, unele la altitudine chiar mare. Visit America! 🙂 (foto lead: Ben Gavelda) [embedded content] Sursa: Freerider
  14. Poteca Colorado este celebră pentru terenul provocator și peisajele pitorești. Din Silverton până la Durango ai un traseu de 145 km care traversează mai multe pasuri montane, unele la altitudine chiar mare. Visit America! 🙂 (foto lead: Ben Gavelda) [embedded content] Sursa: Freerider
  15. După un parcurs impresionant, Adrien Van Beveren, “Micul prinț al nisipului”, abandonează în urma unei fracturi de claviculă. La cei 27 de ani împliniți chiar la startul acestei ediții a Raliului Dakar, Adrien Van Beveren se anunța a fi cel mai promițător pilot al actualei echipe oficiale Yamaha. Îl recomanda în această postură o carieră de excepție, începută cu o mini motocicletă găsită la piciorul bradului de Crăciun, urmată de prezența în toate disciplinele sportive moto posibile, de la viteză, până la motocros și supercros. Porecla “Micul prinț al nisipului” a primit-o ca urmare a succeselor repurtate în cursele pe nisip, curse al căror specialist a devenit, câștigând de trei ori Touquet Enduropale, după care a trecut la rally-raid în cadrul echipei oficiale Yamaha. La prezentarea noilor modele de serie pentru sezonul 2018, în cadrul evenimentului de presă organizat înainte de deschiderea expoziției internaționale de la Milano, EICMA 2017, lui Adrien Van Beveren i-a revenit onoarea de a prezenta celor din sală modelul concept Yamaha Tenere 700. Cu această ocazie, fiind singurul membru al echipei de rally-raid, el a împărtășit reprezentanților presei câteva gânduri legate de intențiile colectivului. Adrien Van Beveren la prezentarea noilor modele Yamaha de la EICMA 2017 Echipa era pregătită să atace podiumul de premiere al Raliului Dakar, motocicleta era competitivă, iar locul 4 obținut de Adrien în ediția trecută, la numai 48 de secunde în spatele locului 3, dădea mari speranțe tuturor. Încă din prima etapă, Adrien a ocupat locul 2 la general, trecând la conducere din etapa a 5-a. După peste 4300 de kilometri, el se afla la doar 22 de secunde în fața lui Kevin Benavides, unul dintre piloții echipei oficiale Honda. În etapa a 9-a, cu numai 3 kilometri înainte de sosire, Adrien Van Beveren cade la viteză mare, pe o suprafață de nisip foarte afânat, despre care declarase că nu a mai întâlnit până acum. Cu o claviculă fracturată și lovit la piept și la coloană încearcă să repornească, cade după câțiva metri, repornește, dar, după câteva sute de metri, durerile atroce îl determină să oprească, fiind transportat la spital cu helicopterul. Chiar dacă această ediție a Raliului Dakar nu s-a încheiat, visul echipei oficiale Yamaha de a reveni pe podiumul final se năruiește, iar bătălia se dă în continuare între piloții echipelor KTM si Honda. Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube. Vezi articolul integral
  16. După un parcurs impresionant, Adrien Van Beveren, “Micul prinț al nisipului”, abandonează în urma unei fracturi de claviculă. La cei 27 de ani împliniți chiar la startul acestei ediții a Raliului Dakar, Adrien Van Beveren se anunța a fi cel mai promițător pilot al actualei echipe oficiale Yamaha. Îl recomanda în această postură o carieră de excepție, începută cu o mini motocicletă găsită la piciorul bradului de Crăciun, urmată de prezența în toate disciplinele sportive moto posibile, de la viteză, până la motocros și supercros. Porecla “Micul prinț al nisipului” a primit-o ca urmare a succeselor repurtate în cursele pe nisip, curse al căror specialist a devenit, câștigând de trei ori Touquet Enduropale, după care a trecut la rally-raid în cadrul echipei oficiale Yamaha. La prezentarea noilor modele de serie pentru sezonul 2018, în cadrul evenimentului de presă organizat înainte de deschiderea expoziției internaționale de la Milano, EICMA 2017, lui Adrien Van Beveren i-a revenit onoarea de a prezenta celor din sală modelul concept Yamaha Tenere 700. Cu această ocazie, fiind singurul membru al echipei de rally-raid, el a împărtășit reprezentanților presei câteva gânduri legate de intențiile colectivului. Adrien Van Beveren la prezentarea noilor modele Yamaha de la EICMA 2017 Echipa era pregătită să atace podiumul de premiere al Raliului Dakar, motocicleta era competitivă, iar locul 4 obținut de Adrien în ediția trecută, la numai 48 de secunde în spatele locului 3, dădea mari speranțe tuturor. Încă din prima etapă, Adrien a ocupat locul 2 la general, trecând la conducere din etapa a 5-a. După peste 4300 de kilometri, el se afla la doar 22 de secunde în fața lui Kevin Benavides, unul dintre piloții echipei oficiale Honda. În etapa a 9-a, cu numai 3 kilometri înainte de sosire, Adrien Van Beveren cade la viteză mare, pe o suprafață de nisip foarte afânat, despre care declarase că nu a mai întâlnit până acum. Cu o claviculă fracturată și lovit la piept și la coloană încearcă să repornească, cade după câțiva metri, repornește, dar, după câteva sute de metri, durerile atroce îl determină să oprească, fiind transportat la spital cu helicopterul. Chiar dacă această ediție a Raliului Dakar nu s-a încheiat, visul echipei oficiale Yamaha de a reveni pe podiumul final se năruiește, iar bătălia se dă în continuare între piloții echipelor KTM si Honda. Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube. Sursa
  17. FRC organizează cursuri de formare antrenori ciclism

    Între 27 și 28 ianuarie 2018, Federația Română de Ciclism organizează la Miercurea Ciuc, un curs de formare pentru antrenori de ciclism. Este un prim curs dintr-un modul de patru, care se vor desfășura pe parcursul a doi ani. Cristiano Valoppi este specialistul care susține acest curs. Director sportiv de nivel 3 acreditat UCI și de Federația Italiană de Ciclism și cu un palmares care include mulți ani petrecuți ca tehnician al echipei naționale și olimpice a Italiei, Valoppi deține experiența necesară pe care o poate oferi la rândul său mai departe. De-a lungul timpului Valoppi s-a remarcat prin cele 7 medalii de aur europene, 16 mondiale și 5 olimpice obținute de cicliștii antrenați de el. Înscrierile se pot face până cel târziu pe data de 25 ianuarie, pe mail la antrenorfed [at] federatiadeciclism.ro. Cursul este util pentru oricine dorește să acumuleze cunoștințe de bază actuale despre antrenamentul sportiv în ciclism, chiar dacă aceștia dețin calificare tehnică sau nu. Data: 27-28 ianuarie 2018 Locație: Hunguest Hotel Fenyo, Salon Salvia, Miercurea-Ciuc, jud. Harghita Specialist: Valoppi Cristiano Antrenor Federal: Răzvan Jugănaru Cost: 250 lei / persoană Locuri disponibile: 20 Teme dezbătute: sportul de performanță, oportunități și provocări, factorii sportului de performanță, sportul pentru copii și tineri, proceduri de antrenament, elemente de bază în antrenamentul sportiv, totul despre pregătirea tinerilor campioni. Detalii suplimentare găsiți pe site-ul Federației Române de Ciclism. Sursa: Freerider
  18. Între 27 și 28 ianuarie 2018, Federația Română de Ciclism organizează la Miercurea Ciuc, un curs de formare pentru antrenori de ciclism. Este un prim curs dintr-un modul de patru, care se vor desfășura pe parcursul a doi ani. Cristiano Valoppi este specialistul care susține acest curs. Director sportiv de nivel 3 acreditat UCI și de Federația Italiană de Ciclism și cu un palmares care include mulți ani petrecuți ca tehnician al echipei naționale și olimpice a Italiei, Valoppi deține experiența necesară pe care o poate oferi la rândul său mai departe. De-a lungul timpului Valoppi s-a remarcat prin cele 7 medalii de aur europene, 16 mondiale și 5 olimpice obținute de cicliștii antrenați de el. Înscrierile se pot face până cel târziu pe data de 25 ianuarie, pe mail la antrenorfed [at] federatiadeciclism.ro. Cursul este util pentru oricine dorește să acumuleze cunoștințe de bază actuale despre antrenamentul sportiv în ciclism, chiar dacă aceștia dețin calificare tehnică sau nu. Data: 27-28 ianuarie 2018 Locație: Hunguest Hotel Fenyo, Salon Salvia, Miercurea-Ciuc, jud. Harghita Specialist: Valoppi Cristiano Antrenor Federal: Răzvan Jugănaru Cost: 250 lei / persoană Locuri disponibile: 20 Teme dezbătute: sportul de performanță, oportunități și provocări, factorii sportului de performanță, sportul pentru copii și tineri, proceduri de antrenament, elemente de bază în antrenamentul sportiv, totul despre pregătirea tinerilor campioni. Detalii suplimentare găsiți pe site-ul Federației Române de Ciclism. Sursa: Freerider
  19. Matthias Walkner este foarte aproape de prima sa victorie în Raliul Dakar, după ce etapa a zecea a adus probleme mari pentru ceilalți cinci favoriți la victorie. Walkner nu are viteza pură a unora dintre adversari (Price, Barreda, Meo), dar este un navigator excelent. Și s-ar putea ca această abilitate să-i fi adus prima victorie în Dakar. Etapa de ieri a Raliului Dakar începea destul de previzibil, cu Kevin Benavides la conducere. Argentinianul din Salta rula pe teren propriu și era motivat de posibilitatea foarte reală de a obține o primă victorie în raliu. Benavides era cu doar 22 de secunde în urma liderului, Adrien Van Beveren, la începutul etapei. Riderul echipei de uzină Honda se distanța ușor, așadar, urmărit de Toby Price, la aproximativ 3 minute, și de Joan Barreda, la 5 minute. Cu Van Beveren la peste 7 minute distanță, Benavides ar fi devenit lider la general, cu un avans deloc neglijabil, dacă lucrurile s-ar fi terminat așa. Dar, undeva după jumătatea specialei, Antoine Meo, cel care deschidea traseul, comite o eroare de navigație, iar Toby Price și Kevin Benavides îl urmează. Cei trei se depărtează mai mult de 10 kilometri de la traseu și pierd enorm de mult timp pentru a reveni. La puțin timp după aceea, și Barreda se pierde, dar reușește să revină la traseul corect ceva mai repede decât ceilalți trei. În aceste condiții Van Beveren mergea către o victorie de etapă și devenea marele favorit la victoria finală. Dar, cu doar 3 kilometri înainte de finișul specialei, francezul cade puternic și se accidentează serios. Pentru că piloții de acest nivel din Dakar nu sunt tocmai oameni, ci mai degrabă cyborgi programați să câștige cu orice preț, Van Beveren a încercat să ruleze în continuare, să termine etapa. Asta cu cel puțin o claviculă dreaptă fracturată și un traumatism toracic serios, plus ceva vertebre avariate. După câteva sute de metri, însă, Van Beveren se prăbușește de durere și este evacuat cu un elicopter. Probleme mari pentru Toby Price, care este la 50 de minute față Walkner în clasamentul general. Și astfel Matthias Walkner, după o etapă fără greșeală, câștigă speciala, cu 11 minute avantaj față de Pablo Quintanilla și cu 16 minute mai rapid decât al treilea clasat, Gerard Farres Guell. Dintre ceilalți favoriți, cel mai bine clasat este Barreda, al 15-lea, la peste 38 de minute în urma austriacului de la KTM. Benavides termină al 18-lea, cu peste 47 de minute handicap, cu Price pe 19, la peste 49 de minute. Astfel, Walkner devine lider la general cu un avantaj foarte confortabil, de peste 39 de minute, față de următorul clasat, Joan Barreda. Benavides este al treilea, la 41 de minute și Gerard Farres al patrulea, la 47 de minute. Van Beveren părăsește raliul după o accidentare serioasă. Francezul a încercat să continue, dar era imposibil. Acum două zile, într-o analiză a situației din Dakar, spuneam că Walkner nu va avea nicio șansă dacă duelul se va da pe viteză pură. Dar iată că realitatea ne demonstrează încă o dată că viteza nu este neapărat cel mai important lucru la Dakar. Cel mai important este să fii rapid și să nu faci greșeli. Lucru care lui Walkner îi reușește de minute. Acum, austriacul trebuie să meargă cât mai conservator în cele trei etape rămase. Victoria nu este asigurată, nici pe departe, dar șansele sunt mari. Iar adversarii lui Walkner, mai ales Barreda, vor forța puternic pe final, căci ecartul de aproximativ 40 de minute este greu de recuperat, dar nu imposibil. Mani Gyenes a încheiat o etapă dificilă ieri pe locul 30, avansând până pe 25 la general. Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul.
  20. Matthias Walkner este foarte aproape de prima sa victorie în Raliul Dakar, după ce etapa a zecea a adus probleme mari pentru ceilalți cinci favoriți la victorie. Walkner nu are viteza pură a unora dintre adversari (Price, Barreda, Meo), dar este un navigator excelent. Și s-ar putea ca această abilitate să-i fi adus prima victorie în Dakar. Etapa de ieri a Raliului Dakar începea destul de previzibil, cu Kevin Benavides la conducere. Argentinianul din Salta rula pe teren propriu și era motivat de posibilitatea foarte reală de a obține o primă victorie în raliu. Benavides era cu doar 22 de secunde în urma liderului, Adrien Van Beveren, la începutul etapei. Riderul echipei de uzină Honda se distanța ușor, așadar, urmărit de Toby Price, la aproximativ 3 minute, și de Joan Barreda, la 5 minute. Cu Van Beveren la peste 7 minute distanță, Benavides ar fi devenit lider la general, cu un avans deloc neglijabil, dacă lucrurile s-ar fi terminat așa. Dar, undeva după jumătatea specialei, Antoine Meo, cel care deschidea traseul, comite o eroare de navigație, iar Toby Price și Kevin Benavides îl urmează. Cei trei se depărtează mai mult de 10 kilometri de la traseu și pierd enorm de mult timp pentru a reveni. La puțin timp după aceea, și Barreda se pierde, dar reușește să revină la traseul corect ceva mai repede decât ceilalți trei. În aceste condiții Van Beveren mergea către o victorie de etapă și devenea marele favorit la victoria finală. Dar, cu doar 3 kilometri înainte de finișul specialei, francezul cade puternic și se accidentează serios. Pentru că piloții de acest nivel din Dakar nu sunt tocmai oameni, ci mai degrabă cyborgi programați să câștige cu orice preț, Van Beveren a încercat să ruleze în continuare, să termine etapa. Asta cu cel puțin o claviculă dreaptă fracturată și un traumatism toracic serios, plus ceva vertebre avariate. După câteva sute de metri, însă, Van Beveren se prăbușește de durere și este evacuat cu un elicopter. Probleme mari pentru Toby Price, care este la 50 de minute față Walkner în clasamentul general. Și astfel Matthias Walkner, după o etapă fără greșeală, câștigă speciala, cu 11 minute avantaj față de Pablo Quintanilla și cu 16 minute mai rapid decât al treilea clasat, Gerard Farres Guell. Dintre ceilalți favoriți, cel mai bine clasat este Barreda, al 15-lea, la peste 38 de minute în urma austriacului de la KTM. Benavides termină al 18-lea, cu peste 47 de minute handicap, cu Price pe 19, la peste 49 de minute. Astfel, Walkner devine lider la general cu un avantaj foarte confortabil, de peste 39 de minute, față de următorul clasat, Joan Barreda. Benavides este al treilea, la 41 de minute și Gerard Farres al patrulea, la 47 de minute. Van Beveren părăsește raliul după o accidentare serioasă. Francezul a încercat să continue, dar era imposibil. Acum două zile, într-o analiză a situației din Dakar, spuneam că Walkner nu va avea nicio șansă dacă duelul se va da pe viteză pură. Dar iată că realitatea ne demonstrează încă o dată că viteza nu este neapărat cel mai important lucru la Dakar. Cel mai important este să fii rapid și să nu faci greșeli. Lucru care lui Walkner îi reușește de minute. Acum, austriacul trebuie să meargă cât mai conservator în cele trei etape rămase. Victoria nu este asigurată, nici pe departe, dar șansele sunt mari. Iar adversarii lui Walkner, mai ales Barreda, vor forța puternic pe final, căci ecartul de aproximativ 40 de minute este greu de recuperat, dar nu imposibil. Mani Gyenes a încheiat o etapă dificilă ieri pe locul 30, avansând până pe 25 la general. Raliul Dakar pe MotoBikes, powered by Motul. Sursa
  21. Lima. Go South Ep 10

    “Lima? Nu vă duceți. E un trafic sufocant. Cea mai proastă idee. Ne-am trezit la 4.00 dimineața doar ca să putem ieși din oraș. Ne-a luat cinci ore. N-ai ce să vezi. E doar un oraș. E o pierdere de vreme. N-are rost!”. Așa ne-au spus. Dar noi ne-am dus. Lima este orașul fondat de Francisco Pizzaro, conquistadorul care i-a îngenuncheat cu măiestrie și viclenie pe Incași. Pizzaro l-a numit Ciudat de los Reyos – Orașul Regilor. Lima este orașul cu 9 milioane de locuitori, al treilea ca mărime din America Latină. Lima este orașul în care m-am simțit așa de bine încât m-aș întoarce și-acum. Sau oricând. Păcat că zborul durează vreo 24 de ore, sau mai bine. Lima, cu al său Barranco, cartier boem, cartier al artiștilor și cafenelelor, cartier unde suspini de plăcere pe Ponte del Suspiros. Unde plajele sunt pline de surferi. Unde-ți vine să te oprești la fiecare cafenea. Unde vezi cel mai frumos apus și te-ntrebi de ce n-ai descoperit locul ăsta până acum. Barranco, cartierul boem al Limei Lima, cu bogatul Miraflores și cu fermecătorul său Malecon. Unde Parque del Amour ce pare desprins din Gaudi, cu o statuie erotică în mijloc și cu citate despre amor în spaniolă și quechua. Cu farul în jurul căruia se învârt parapentele, cu hotelurile sale de lux și cu locurile cosmopolite. Miraflores Lima, cu al său centru istoric, unde se înalță Plaza des Armas, frumoasă și cochetă, cu clădiri galbene ce au balcoane din lemn. Centru istoric unde există muzeul gastronomiei, unde duminica au loc târguri culinare și unde găsești un fel de agora pentru artiștii locali care vor să performeze în fața trecătorilor – loc unde poți auzi orice, de la muzică la monologuri. Plaza de Armas Lima, pe jumătate în ceața care se ridică de peste ocean, pe jumătate însorită. Cu 24 de grade în parcurile din Miraflores și cu 28 la periferia din est. Lima din catedrala lui Llosa. Asta e Lima pe care-o s-o țin eu minte. Nu Lima cu trafic sufocant. O plimbare prin Mirafloresul din Lima îți dă o stare de bine. O seară la un bar din Barranco te face să pierzi numărul acelor pisco sour perfect făcute. Căci “niciunde nu se face pisco sour ca-n Lima. Nu se pune daca-ai băut la Valparaiso. Sau chiar la Arequipa” – asta o să-ți spună orice peruan (am înțeles că se zice peruvian, eu voi spune peruan, căci așa-și spun ei, în spaniolă). Și-o să-ți mai spună că nici ceviche ca-n Lima n-o să mai mănânci niciunde. Și nici lomo saltado – care e o vită cu orez și cartofi, de obicei. Asta o să-ți spună orice peruan, chiar și băiatul de la frizerie ce seamănă cu un personaj din Narcos. “Comer” – adică a mânca. Cel mai de preț lucru pentru cei din Lima. Am nimerit la fix. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  22. articole Lima. Go South Ep 10

    “Lima? Nu vă duceți. E un trafic sufocant. Cea mai proastă idee. Ne-am trezit la 4.00 dimineața doar ca să putem ieși din oraș. Ne-a luat cinci ore. N-ai ce să vezi. E doar un oraș. E o pierdere de vreme. N-are rost!”. Așa ne-au spus. Dar noi ne-am dus. Lima este orașul fondat de Francisco Pizzaro, conquistadorul care i-a îngenuncheat cu măiestrie și viclenie pe Incași. Pizzaro l-a numit Ciudat de los Reyos – Orașul Regilor. Lima este orașul cu 9 milioane de locuitori, al treilea ca mărime din America Latină. Lima este orașul în care m-am simțit așa de bine încât m-aș întoarce și-acum. Sau oricând. Păcat că zborul durează vreo 24 de ore, sau mai bine. Lima, cu al său Barranco, cartier boem, cartier al artiștilor și cafenelelor, cartier unde suspini de plăcere pe Ponte del Suspiros. Unde plajele sunt pline de surferi. Unde-ți vine să te oprești la fiecare cafenea. Unde vezi cel mai frumos apus și te-ntrebi de ce n-ai descoperit locul ăsta până acum. Barranco, cartierul boem al Limei Lima, cu bogatul Miraflores și cu fermecătorul său Malecon. Unde Parque del Amour ce pare desprins din Gaudi, cu o statuie erotică în mijloc și cu citate despre amor în spaniolă și quechua. Cu farul în jurul căruia se învârt parapentele, cu hotelurile sale de lux și cu locurile cosmopolite. Miraflores Lima, cu al său centru istoric, unde se înalță Plaza des Armas, frumoasă și cochetă, cu clădiri galbene ce au balcoane din lemn. Centru istoric unde există muzeul gastronomiei, unde duminica au loc târguri culinare și unde găsești un fel de agora pentru artiștii locali care vor să performeze în fața trecătorilor – loc unde poți auzi orice, de la muzică la monologuri. Plaza de Armas Lima, pe jumătate în ceața care se ridică de peste ocean, pe jumătate însorită. Cu 24 de grade în parcurile din Miraflores și cu 28 la periferia din est. Lima din catedrala lui Llosa. Asta e Lima pe care-o s-o țin eu minte. Nu Lima cu trafic sufocant. O plimbare prin Mirafloresul din Lima îți dă o stare de bine. O seară la un bar din Barranco te face să pierzi numărul acelor pisco sour perfect făcute. Căci “niciunde nu se face pisco sour ca-n Lima. Nu se pune daca-ai băut la Valparaiso. Sau chiar la Arequipa” – asta o să-ți spună orice peruan (am înțeles că se zice peruvian, eu voi spune peruan, căci așa-și spun ei, în spaniolă). Și-o să-ți mai spună că nici ceviche ca-n Lima n-o să mai mănânci niciunde. Și nici lomo saltado – care e o vită cu orez și cartofi, de obicei. Asta o să-ți spună orice peruan, chiar și băiatul de la frizerie ce seamănă cu un personaj din Narcos. “Comer” – adică a mânca. Cel mai de preț lucru pentru cei din Lima. Am nimerit la fix. Sursa
  23. Ultima săptămână
  24. 4speed

  25. Tură Enduro și bikepacking în jurul muntelui Mont Blanc

    Vlad Bogdan, Petre Paraschiv și Bogdan Andora, de la Vertical Riding Romania, au fost în jurul muntelui Mont Blanc la o tură mtb enduro epică, de cinci zile. Au avut cinci zile de aventură în care au pedalat în jur de 200 km cu peste 8500 m diferență de nivel. Traseul a fost 20% asfalt, 30% drum forestier și 50% potecă. Din asta 80% a fost pedalabil, fie la deal sau la vale, iar 20% push-bike. Întreaga poveste este publicată aici, împreună cu toate detaliile necesare privind echipamentul și costurile. Tot ce trebuie să mai faci tu acum este să te duci să te dai 😉 Track-urile GPS pentru traseu, pot fi luate de aici. (foto lead: verticalriding.ro) Ziua 1 În prima zi s-a traversat pasul Seigne, iar băieții au dormit în Les Chappieux, lângă o casă părăsită. Pentru ziua 1 au pedalat 37 km cu 1800 m diferență de nivel. Poteca de coborâre a fost excelentă! [embedded content] Ziua 2 În a doua zi s-a trecut pe lângă vârful Tete Sud des Fours prin Col de la Croix du Bonhomme. A fost ziua cu altitudinea cea mai mare atinsă 2537m. Dacă în prima zi coborârea a avut flow și a fost distractivă, în ziua doi aceasta a fost cea mai tehnică și dificilă. Nu s-a putut face toată pe bicicletă. Distanța zilei a fost de 32 km și 1400m urcare. Ziua s-a încheiat lângă Le Champel. Au dormit într-o căsuță în copac abandonată. [embedded content] Ziua 3 În această zi s-a traversat Chamonix unde bicicletele au fost spălate și s-au cumpărat niște camere noi de rezervă. Mai departe s-a trecut prin Col de Balme după care s-a traversat în Elveția. Aici coborârea diferă față de ce este pe track-ul GPS. Este mai tehnică și cu multe switchback-uri. Ziua s-a încheiat după 53 km și 2050 m diferență de nivel. [embedded content] Ziua 4 Col de Forclaz și Champex Lac au fost traversate în ziua 4. S-a dormit într-un grajd abandonat lângă La Fouly, după 43 km și 1700 m diferență de nivel. Potecile zilei au fost frumoase, cu flow, dar și cu multe pietre. [embedded content] Ziua 5 În această ultimă zi s-a ajuns din nou la altitudinea de 2500 m în Grand Col Ferret, traseul întorcându-se în Italia. Peisajul spre valea Aosta a fost superb, iar coborârea a fost probabil cea mai frumoasă din tură. La început tehnică, cu o mulțime de peisaje alpine, după care cu mult flow și distracție. Ziua 5 a însemnat 43 km și 1800 m urcare. [embedded content] Sursa: Freerider
  26. Vlad Bogdan, Petre Paraschiv și Bogdan Andora, de la Vertical Riding Romania, au fost în jurul muntelui Mont Blanc la o tură mtb enduro epică, de cinci zile. Au avut cinci zile de aventură în care au pedalat în jur de 200 km cu peste 8500 m diferență de nivel. Traseul a fost 20% asfalt, 30% drum forestier și 50% potecă. Din asta 80% a fost pedalabil, fie la deal sau la vale, iar 20% push-bike. Întreaga poveste este publicată aici, împreună cu toate detaliile necesare privind echipamentul și costurile. Tot ce trebuie să mai faci tu acum este să te duci să te dai 😉 Track-urile GPS pentru traseu, pot fi luate de aici. (foto lead: verticalriding.ro) Ziua 1 În prima zi s-a traversat pasul Seigne, iar băieții au dormit în Les Chappieux, lângă o casă părăsită. Pentru ziua 1 au pedalat 37 km cu 1800 m diferență de nivel. Poteca de coborâre a fost excelentă! [embedded content] Ziua 2 În a doua zi s-a trecut pe lângă vârful Tete Sud des Fours prin Col de la Croix du Bonhomme. A fost ziua cu altitudinea cea mai mare atinsă 2537m. Dacă în prima zi coborârea a avut flow și a fost distractivă, în ziua doi aceasta a fost cea mai tehnică și dificilă. Nu s-a putut face toată pe bicicletă. Distanța zilei a fost de 32 km și 1400m urcare. Ziua s-a încheiat lângă Le Champel. Au dormit într-o căsuță în copac abandonată. [embedded content] Ziua 3 În această zi s-a traversat Chamonix unde bicicletele au fost spălate și s-au cumpărat niște camere noi de rezervă. Mai departe s-a trecut prin Col de Balme după care s-a traversat în Elveția. Aici coborârea diferă față de ce este pe track-ul GPS. Este mai tehnică și cu multe switchback-uri. Ziua s-a încheiat după 53 km și 2050 m diferență de nivel. [embedded content] Ziua 4 Col de Forclaz și Champex Lac au fost traversate în ziua 4. S-a dormit într-un grajd abandonat lângă La Fouly, după 43 km și 1700 m diferență de nivel. Potecile zilei au fost frumoase, cu flow, dar și cu multe pietre. [embedded content] Ziua 5 În această ultimă zi s-a ajuns din nou la altitudinea de 2500 m în Grand Col Ferret, traseul întorcându-se în Italia. Peisajul spre valea Aosta a fost superb, iar coborârea a fost probabil cea mai frumoasă din tură. La început tehnică, cu o mulțime de peisaje alpine, după care cu mult flow și distracție. Ziua 5 a însemnat 43 km și 1800 m urcare. [embedded content] Sursa: Freerider
  27. Cursele externe de ciclism sunt din ce în ce mai apreciate de riderii noștri și, deși unele sunt foarte îndepărtate, chiar și la acestea ne putem bucura că avem prezență românească. Absa Cape Epic este unul din cele mai cunoscute, mediatizate, prestigioase și dificile maratoane mtb pe etape. Concursul este un maraton în adevăratul sens al cuvântului. Pentru a termina acest concurs ai nevoie de un rezervor de combustibil extrem de mare, întrucât ai de parcurs 7 etape în 7 zile, 658 km și o diferență de nivel amețitoare de 13.530 m, toate parcurse prin canicula Africii de Sud. Dacă în 2017 România a fost reprezentată de Lucian Logigan și Tudor Oprea de la Scott Geiger Team, la ediția a 15a de anul acesta va participa Dinamo-BikeXpert Racing Team cu două echipe alcătuite din Cătălin Sprînceană și Hans Comyn și Karina Bonța alături de Răzvan Jugănaru. Am luat legătura cu cei patru sportivi pentru a afla ce înseamnă pentru ei acest maraton din Africa de Sud, și ce așteptări au de la ei. Cătălin Sprînceană – Dinamo-BikeXpert Racing Team 1 Eu și Hans am ratat participarea la Cape Epic 2017, după accidentul din Turcia, de pe 23 Februarie, care m-a ținut pe bară 7 luni. Din fericire, organizatorii ne-au transferat taxa de participare în contul ediției din 2018. Între timp lucrurile s-au mai schimbat. Hans este cu mult înaintea mea ca formă fizică. Eu încă nu m-am refăcut complet după accident și la cele 2-3 concursuri la care am participat în 2017, de test, am fost cu mult chiar și în spatele celor mai bune fete de pe la noi. Ne-am programat 3 cantonamente în ianuarie și februarie și sper să mai recuperez teren în așa fel încât să mă apropi de forma lui Hans. Important este să termin concursul întreg, fără să mă chinui…. prea mult. Noutate pentru anul acesta este că vom avea încă doi reprezentanți din echipa Dinamo-BikeXpert Racing Team, pe Karina Bonța și pe Răzvan Jugănaru, care și-au asigurat locul după ce au depus CV-ul și au primit wild card. Încercăm să gândim pe termen lung. Mergem să obținem experiență, să terminăm cu bine fiecare etapă a concursului și să ne întoarcem pe viitor mai bine pregătiți. Plecăm mai devreme cu 4 zile întrucât vrem să ne asigurăm că ne revenim după cele 20 de ore de zbor și că ne odihnim bine înainte de concurs. Am vrea să avem timp să facem și recunoașterea prologului de pe Table Mountain, deci e bine să fim acolo mai devreme. Hans Comyn – Dinamo-BikeXpert Racing Team 1 Pregătesc participarea mea la Cape Epic deja de mai mulți ani. Terminarea cursei va însemna pentru mine vârful carierei de până acum în acest sport. Cape Epic este cunoscut drept cel mai dificil maraton mtb pe etape. Mi-am dorit să particip la acest concurs aproape imediat ce m-am apucat de mtb în 2014. Am aplicat să fiu voluntar în 2015 și 2016 – voluntarii primesc invitație de participare la următoarea ediție, dar am fost refuzat. Am decis să mă duc în Cape Town oricum, să văd totuși ce se mai poate face. Antrenându-mă acolo în ianuarie 2016, l-am întâlnit pe Dave Bellairs organizatorul concursului. M-a invitat, alături de un coechipier, pentru ediția 2017. Însă Cătălin s-a accidentat în Turcia cu doar o lună înainte de concurs. Am fost invitați din nou, așa că în 2018 ar trebui să fie totul bine. Sunt emoționat, puțin speriat, dar abia aștept să-mi îndeplinesc acest vis. Karina Bonța – Dinamo-BikeXpert Racing Team 2 Absa Cape Epic mi-a stârnit interesul acum doi ani când mi-am dat seama cât de mult îmi plac maratoanele . Iar ideea de a avea 7 maratoane unul după altul a început să îmi surâdă. Când am aflat că am primit wildcard , eram pe un deal la antrenament și efectiv am început să sar încontinuu de fericire. Ceilalți nu înțelegeau ce am. După ce am ajuns acasă și s-a sedimentat vestea, am început să am tot felul de sentimente amestecate: fericire, frică, emoții. Totuși fericirea de a putea participa și de a fi prima româncă ever, a fost cel mai puternic sentiment. Faptul că voi face echipă cu Răzvan Jugănaru, mi-a dat încrederea și siguranța de care aveam nevoie. Îmi doresc foarte mult să terminăm acest concurs și totodată să ne bucurăm de fiecare etapă dând tot ce avem mai bun. Accidentarea mea din octombrie a venit ca o mică piedică, cel puțin psihică, dar am reușit să mă motivez și să trec peste, chiar dacă pauza a fost puțin mai lungă decât normal. Tocmai pentru a putea fi în formă maximă, voi merge în ianuarie în Tenerife la un prim cantonament , iar toată luna februarie o voi petrece în Turcia, acumulând cât mai mulți km posibili și reobișnuindu-mi genunchiul cu efortul îndelungat zilnic. În martie voi începe să scurtez puțin antrenamentele și să adaug intensitate pentru a putea fi într-o formă foarte bună începând cu 18 martie. Sunt sigură că va fi o experiență unică în care vom trece de la agonie la extaz mai mereu, dar din care mă voi întoarce mai puternică atât fizic cât și psihic. Răzvan Jugănaru – Dinamo-BikeXpert Racing Team 2 Maratonul din Africa de Sud este de departe cel mai tare concurs de până acum, la care voi avea ocazia să particip. Îmi doream de multă vreme și abia acum s-a ivit ocazia. De departe este meritul Karinei, colega mea de echipă, care și-a bătut capul și a reușit să obțină invitația pentru noi. Voi lua startul la categoria Mixt împreună cu Bonța Karina și sper să facem o figură frumoasă. Este drept că forma mea sportivă este departe de ce mi-aș dori, sau de ce era acum câțiva ani, dar mă voi pregăti cât îmi permite timpul și cât pot de bine pentru a mă putea bucura de această experiență. Principalul meu obiectiv este să văd din interior organizarea unui eveniment de asemenea amploare și să mă întorc cu idei noi pe care să le pun în practică în România, pentru a aduce un plus de valoare concursurilor de la noi. În rest sper să fac față coechipierei mele și să mă bucur cât se poate de mult de „dat” și de experiența unică. Cei patru sportivi vor concura pe biciclete mtb Cube, unul din sponsorul echipei. Cătălin Sprînceană va concura pe Cube AMS C:68 SL 2017 cu cadru de 20 inch. Această bicicletă a fost modificată față de echiparea originală. Au mai rămas ghidonul Cube din carbon și frânele Shimano XTR. Noua transmisie este SRAM Eagle 1×12 (încă nu este decis dacă va alege foaie de 32T sau de 34T), roțile Newmen Advanced X.22 din carbon, șaua Fabric Scope carbon, tija de șa Newmen carbon și suspensia Fox Factory. Greutate cu tot cu pedale: 10,2 kg. Bicicleta Karinei va fi topul de la CUBE și anume AMS C:68, adică variata SLT 2018 echipată 95% cu piesele cu care este dotată și bicicleta lui Cătălin Sprînceană. Diferența constă în frânele SRAM Level Ultimate și ghidonul de la Newmen. Greutate producător 9,5kg (fără pedale). Bicicleta Karinei are un cadru de 16 inch. Bicicleta lui Răzvan Jugănaru este similara cu modelul stock al lui Cătălin Sprînceană. Excepție fac roțile din carbon Newmen Advanced X.22 adăugate ulterior, tija de șa din carbon tot de la Newmen și șaua Fabric Scope carbon. Pentru Hans Comyn bicicleta este cea cu care ar fi trebuit să participe Catalin în 2017, CUBE AMS C:62 SLT model 2016. Echipare stock, dar bună, la care s-a adăugat aceeași șa Fabric Scope carbon pe care echipa a testat-o în 2017 și cu care s-au înțeles foarte bine. Sursa: Freerider
  1. Încarcă mai multă activitate
×