Mergi la conţinut
  • https://www.AUTOdoc24.RO

Postari noi in blog

Se afișează blog entries adăugat în ultimele 365 zile.

Tip de Conținut


Fluxul se actualizează automat     

  1. Ieri
  2. Sunt în Moscova ca-n București, o treabă n-am! Sunt obișnuit cu trotuarele care-s în lucru aproape peste tot în centru, cu muncitorii de prin Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan care cosmetizează puternic orașul pentru Campionatul Mondial din vara viitoare. Mi-am făcut și un scurt traseu în zona în care am hotelul, însă doar pentru cele necesare. Adică o masă în oraș pe zi, că nu mai am bani, în rest vizită la supermarket pentru provizii de luat în cameră. Viața mea de azi, joi, și până luni, când cred că va ajunge motocicleta, se va desfășura ca-n filmele cu dependenții de droguri. Adică întunericul camerei, un televizor care merge degeaba pentru că oricum nu pricep nimic din rusa lor, aerul condiționat pe low și somn, un film, somn, mâncare, somn, o cola. Obiectivul e mai important ca oricând. Vin de la 8 ore de diferență de fus și nu-mi permit să vină Gotze și eu să fiu încă buimac. Am de făcut vreo 2000 de kilometri până în București și drumul nu e între cele mai antrenante, nimic care să mă țină treaz dacă eu sunt încă groggy. Până la granița cu Ucraina e chiar ireal de drept, merg ca avionu’ pe un asfalt perfect și dacă nu-s odihnit sută la sută s-ar putea să trag dreapta. Da’ numa’ o singură dată. Nu-mi merge din prima. Ziua dorm și noaptea bântui prin hotel, îmi caut de vorbă cu recepționera, cu paznicu, bem ceaiuri, frecăm menta. Mă forțez să nu adorm ziua, fac flotări, bag cofeină în mine cât să resusciteze un mort, mănânc cu zahăr. Apropo de mâncatul cu zahăr. După două zile și ceva de revenit în Moscova am pus, estimez eu, 4-5 kile. Sigur, am unde să pun, am slăbit mult peste 10 kile pe drumul până la Magadan, așa că pun kile la loc în încercarea de a rămâne alert, să dorm și eu când se întunecă afară. Uitasem cât de scumpă e Moscova în comparație cu Rusia din est. Și mă cam rupe, mai ales că sunt oligarh, mănânc doar prin centru. Nici la supermarketuri nu e ieftin, așa că mă rog să mă sune Cristina din Magadan cât mai repede ca să pot pleca. Se face sâmbătă și trebuie să eliberez camera. O eliberez, dar bookuiesc alta la parter, mai mică și mai scumpă, doar pentru o zi. Cred că așa procedez, o să bookuiesc câte o zi ca să fiu gata de plecare când ajunge Gotze. Ultimul contact cu Cristina a fost joi seară, parcă. Sau vineri? Oricum, mi-a zis că motocicleta mea tocmai a decolat din Magadan, că totul e în regulă, și că mă va suna atunci când trebuie să o ridic. E sâmbătă seară și mă plimb prin centru, pe lângă Piața Roșie. Cu o cafea de la McDonald’s și cu un crenvuști în foietaj, ca navetiștii. Mai am cartelă la metrou încă pentru o zi, net nu prea mai am, dar e bine să te plimbi fără direcție și fără să ai presiunea timpului. O poză, un filmuleț, o conversație, până când ecranul telefonului se aprinde și îmi apare mare ”Cristina Transport Magadan”. Că ce faci Cristian, că toate bune? Uite că ți-a aterizat motocicleta vineri și că, după toate formalitățile și toate nebuniile, o poți ridica duminică dimineață de la depozitul partenerilor noștri. Să fii sanatos, sa fie toate bune așa cum sunt eu, drum bun. Mă întorc alergând la hotel, fac bagajul și mă bag la somn. Dimineața mă trezesc și aflu că în toate aceste zile eu aveam micul dejun inclus, doar că fetele au crezut că nu mă pot trezi așa devreme, cică de aia nu au venit să-mi bată în ușă când au observat că nu îmi fac apariția. Nu-i nimic, vă pup, la revedere. Fac un traseu frumos cu google maps, oricum e duminică și e lejer. Trebuie să ajung într-un fel de Mogoșoaia a Moscovei, în afara orașului, pe lângă aeroportul Domodedovo. Doar că nu mai merge cu Aeroexpressul, trebuie să iau metroul până în Militariul lor și nu mai am net pe telefon. Iar duminică la 8 dimineața nu pare că e nimic deschis. Ajung undeva la periferie, lângă un mall de ale cărui uși trag degeaba. E MTS acolo, dar e închis. Mă învârt între navetiștii cu cearcăne care își dau pornirea cu vodkă și găsesc o tonetă care reîncarcă turiștilor cartele. Am și net, chem un Uber și-s în drum spre depozit. Câți ruși de treabă mai pot găsi, nene? Sunt întâmpinat de trei băieți, doi tineri și un moșulică. Motocicleta? Gata, bos! Nu-mi trebuie chitanță, pașaport, nu-mi trebuie nimic. Te cred, îmi zice moșul gras care dă ordine să fie adus pachetul. E Gotze, caiaș lanțu’ lui șubred. Împachetat frumos, impecabil de fapt. Atât de impecabil încât e nevoie de jumătate de oră și de trei băieți ca să îl desfacem. Mă apuc și de asamblat ce am tot dat jos de pe el, moment în care moșu’ apare cu două canistre. Una cu ulei Motul 7100 și alta cu benzină. Pun și lichidele, Gotze pornește la prima cheie de parcă-i BMW, nu alta. Pun bagajele, beau o apă și o cafea din partea casei și scot cașcavalul să plătesc uleiul și benzina. Evident, nu se poate! Cum așa? Nu ne plătești nimic, sunt de la noi! Ce, mă? Da! Bine, am plătit o grămadă de bani pe transport, dar vorba era că astea nu sunt incluse în preț. Și sigur, benzina e ieftină în Rusia, dar uleiul e ca la noi. Nu plătești, drum bun! Le mulțumesc oamenilor în vreo trei limbi străine, să fiu sigur că sunt conștienți de intențiile mele bune și o iau la drum. Opresc la un Gazprom de pe drum, iau ceva de mâncare și fac un plan scurt. Lanțul e mort, e ținut în viață artificial, dar măcar să îl ung cu ceva. N-am cu ce. OK. Cauciucuri? Arată rău, nu știu dacă rezistă, dar n-am de ales. Planul e să dorm din nou la Briyansk, e deja amiază, nu mă aventurez să trec granița la ora asta. Dar, cum ziceam, măcar drumul e bun. Bun și drept, ard kilometrii ăia fără emoții și ajung la hotelul de patru stele și 100 de lei pe noapte. O combinație între opulență și exagerare, niște camere mișto, dar cu un decor fantezist ilustrat cum nu se poate mai bine de limuzinele SF care sunt parcate în fața recepției. Mănânc cu emoții, că nimeni nu știe engleză. Ce tip de frigarui sunt astea? – The first one is pig. – And the other one? – …… – Chicken? – No! The one that makes milk… E amuzant, nu mă mai enervez. Mănânc și mă culc. Mâine intru în Ucraina, mi se pare că-s la doi pași de casă. Dan ”Penalty nedat” - Nicolae ”noroc că mă scot ăștia” 1-1 Vezi articolul integral
  3. Ultima săptămână
  4. Numărând bicicletele “moarte” la Megavalanche 2017

    Megavalanche este una din cele mai dificile curse de enduro din lume. Pleci de sus de tot, de pe munte și sfârșești jos în oraș. Asta dacă reziști. Și tu și bicicleta. [embedded content] DISTRIBUIȚI Articolul precedentPowerbeat – măsurarea puterii la prețuri incredibil de mici de la Watteam Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  5. Măsurarea puterii devine din ce în ce mai puțin exclusivistă și probabil în 2-3 ani va deveni ceva banal pe bicicletele tuturor amatorilor, pe piață apărând mereu soluții tot mai ieftine care chiar dacă nu se ridică la precizia celor scumpe, sunt suficiente pentru nivelul unui amator pasionat. Cei de la Watteam au scăzut prețul senzorului dual Powerbeat la un nivel incredibil și au introdus un model cu măsurare pe o singură parte ce scade prețul chiar mai mult! Noul model Powerbeat Single la doar 260 Euro e o opțiune excelentă pentru a începe antrenamentul după putere. Se instalează foarte simplu, doar pe brațul stâng al angrenajului. Senzorul se lipește pe brațul de aluminiu iar partea electronică se prinde de angrenaj cu axul pedalei. Modelul Powerbeat Single nu e încă disponibil pe piață, data lansării fiind în prima săptămână din noiembrie 2017, dar acesta se poate precomanda. El folosește aceiași electronică cu modelul dual și poate fi upgradat la acesta cu un kit ce costă tot 260 euro. Prețul a scăzut și la modelul Powerbeat Dual cu măsurarea la ambele picioare care costă acum doar 400 Euro. Acesta oferă măsurarea individuală a puterii picioarelor dar și date despre balanța puterii între ele și despre eficiența pedalatului, la un preț ce pare a fi cel mai mic de pe piață. În final, ca în reclamele de Teleshoping, Watteam oferă 2 pachete duale cu opțiunea 2pack, la prețul de doar 700 Euro pentru cei ce vor să măsoare puterea pe mai multe biciclete (sau să îl cumpere mai ieftin împreună cu un prieten, bineînțeles). Watteam salvează bani cu accesoriile și instrucțiunile de montaj, prețul scade, toată lumea e fericită. Pentru cei nu foarte încântați să manufactureze lucruri la bicicletă, Watteam oferă doar în SUA serviciul de montaj. Pentru 100 USD ce include transportul angrenajul se poate trimite la ei în atelier unde senzorul este montat și calibrat. În 2018 speră să extindă acest serviciu la nivel mondial. Toate modelele Watteam comunică prin ANT+ și BTLE funcționând cu majoritatea computerelor de pe piață și cu aproape toate smartphone-urile. Senzorii sunt prinși cu rășină epoxidică de un braț de angrenaj din aluminiu. Partea electronică e într-un mic pod ce se atașează între axul pedalei și brațul angrenajului. Fiecare senzor are un acumulator intern ce oferă o autonomie de 60 de ore și se încarcă foarte ușor prin USB. Până acum senzorii au fost recomandați doar pentru șosea, dar acum sunt recomandați și pentru gravel și ciclocros. Deocamdată nu se recomandă folosirea acestora la MTB. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  6. Am testat produsele naturale pentru sportivi Chimpanzee

    De fiecare dată când primesc un pachet de alimente pentru sportivi mă bucur, pentru că eu cred cu adevărat în eficiența alimentației specializate în timpul curselor și a turelor grele. Nu cred însă că ar trebui să abuzăm de acestea zi de zi, până și la cele mai banale antrenamente, deoarece alimentele naturale sunt mereu mai potrivite pentru organism. În ultima vreme însă, datorită atenției tot mai mare acordată de tineri și mai ales de sportivi mâncării și a dorinței ca aceasta să fie cât mai naturală, lipsită de celebrele E-uri sau pentru unii chiar lipsită de proteine animale, au apărut companii care au încercat să realizeze produse conforme cu aceste preferințe la modă. Chimpanzee Nutrition este o companie din Cehia care face exact acest lucru. Produsele lor conțin doar ingrediente naturale și cât se poate de mult dintre ele chiar organice. Ele sunt lipsite de grăsimi trans, aditivi chimici, îndulcitori artificiali sau produse din organisme modificate genetic. De asemenea, conform afirmațiilor de pe pagina lor de internet, produsele par să fie în funcție de produs în conformitate cu standardele raw, vegetariene și vegane! Pe de altă parte ei susțin că nu insistă prea mult cu partea organică, astfel încât dacă e spre beneficiul produsului preferă să folosească alte ingrediente tot naturale, pe pagina lor fiind prezentată cantitatea în procente de elemente organice și non-organice din fiecare produs. Am primit de la Trisport, importatorul oficial al produselor Chimpanzee în România, un kit de test cu câteva dintre produsele acestea, respectiv batoane energetice, gel-uri și praf instant pentru băuturi sportive. Le-am luat cu noi în Grecia unde căldura și pantele criminale din Thassos solicită fiecare gram de energie să vedem dacă ne plac și dacă sunt eficiente. Gelul este produsul de bază pentru sportivi din punctul meu de vedere. Am primit câteva geluri cu aromă de fructe de pădure. Din primul moment când am gustat am realizat că nu e vorba de gelurile cu care m-am obișnuit, care au în mare parte aceiași consistență chimică cu o aromă suprapusă peste. Gelul Chimpanzee avea un gust extrem de natural, simțindu-se practic fructele respective de pădure în deplinătatea gustului. Este totuși destul de dulce și necesită apă imediat după consum, lucru valabil la majoritatea gelurilor de pe piață. Ca efect mi s-a părut la același nivel cu alte produse de calitate, dar gândul că acesta nu conține produse sintetice e reconfortant. Batoanele energetice le-am primit în variantele cu lămâie și piersici. Cu un gust de asemenea natural ele sunt foarte plăcute. Sunt foarte ușor de mestecat și nu sunt deloc lipicioase ca alte variante de pe piață. Singurul lucru ce m-a frapat puțin în mod negativ e că sunt destul de uscate, probabil un efect al lipsei uleiurilor sintetice din compoziție, motiv pentru care am simțit și după acestea nevoia de apă destul de multă. Partea pozitivă e că nu se lipesc de dinți și probabil iarna nu se solidifică (cam greu de probat la 35 de grade). Cu siguranță au fost printre cele mai plăcute batoane consumate vreodată. Băutura este în primul rând una hipotonică, nu izotonică, ceea ce o face să fie foarte ușor absorbită de organism încă din gură. Conține carbohidrați complecși ușor de digerat și mi s-a părut un produs ușor de consumat la efort și pe căldură, chiar și după ce a fost bătut de soare și s-a încălzit destul de tare. Produsele alimentare pentru sportivi sunt mereu o chestiune de preferințe personale, ceea ce pentru unii este perfect pentru unii poate fi absolut neconsumabil și invers… Părerea mea e că produsele Chimpanzee merită o șansă, mai ales că ele dau o șansă și mediului înconjurător, 1% din prețul acestora fiind donat unor organizații care luptă pentru salvarea planetei. Preț: gel – 12 lei, baton – 10 lei, plic bautura – 8 lei Importator: Trisport Sursa: Freerider
  7. Etapa a XI-a din calendarul european BMU de viteza se amana la o data ce urmeaza sa fie comunicata de organizator. Aceasta etapa urma sa se desfasoare intre 23 si 24 septembrie 2017 in Serbia, la Batajnica. Federatia de Motociclism Sarba urmeaza sa ne informeze in timp util cu privire la noua data de organizare a CB Viteza – Et. XI 2017.
  8. Test – anvelope fat Arisun Big Fatty

    Bicicletele fat nu au ajuns să fie un trend la noi în țară. Nici în vestul Europei nu sunt încă extrem de populare. Însă pentru fanii acestui segment, bicicletele fat nu sunt greu de găsit, mai ales acum când sezonul rece se apropie și anvelopele fat revin la modă. Oferta de anvelope grase este în general, limitată însa sunt de găsit inclusiv în România. De la Syncromate am primit la test o pereche de anvelope Arisun Big Fatty. Marca este mai puțin cunoscută însă la Freerider am testat deja mai multe variante de anvelope Arisun și am fost plăcut impresionați. Brand-ul nu are “strălucirea” prestigiului unei mărci cu tradiție însă dacă nu te deranjează acest aspect, performanțele sunt în general foarte bune. În plus lipsa „prestigiului” înseamnă și un preț mai mic. Arisun Big Fatty sunt anvelope ce trebuiesc instalate pe jante fat de 80 sau 100 mm. Nu sunt cele mai late, „doar” 26×4.0, însă amprenta mare la sol înseamnă o aderență foarte bună pe teren friabil așa cum este și pe platoul Bucegi unde le-am testat cel mai mult. Defapt fabricantul le anunță a avea performanțele cele mai bune pe teren „medium” și „loose”. Sunt anvelope puțin pretențioase, cu tpi mic de 60 și talon cu sârmă. Din acest motiv și greutatea este mai mare. Noi am măsurat 1,45 kg, în comparație cu varianta cu tpi 120 și talon din aramidă care, potrivit fabricantului, au o greutate de doar 1,15 kg. Avantajul specificațiilor modeste este în general prețul mai mic. Însă atunci când performanțele nu au de suferit din cauza lor, atunci nu este exclus să avem un produs câștigător. În specificațiile oficiale producătorul descrie amănunțit modul în care profilul pe care l-a creeat ajută la aderență bună în teren. Spre exemplu faptul că profilul este agresiv, eu aș spune mai degrabă că este „mediu” agresiv, (proeminențele nu sunt așa mari), îl face a fi utilizabil aproape oriunde, cam pe orice suprafață. Arisun spune că are nota 2 din 5 pe teren ferm, 5 din 5 pe suprafață medie ca friabilitate, 2 din 5 pe suprafață intermediară, 5 din 5 pe teren afânat, 2 din 5 pe noroi și doar 1 din 5 pe ud. Pot confirma că pe pământ și pietriș aderența este cea mai bună. Pe teren înclinat offcamber, roțile nu alunecă pe lateral. Desigur depinde de înclinație, inerție și viteză. Însă dacă le potrivești pe toate treci ușor peste obstacole. Profilul de pe centru în formă de stea împreună cu unghiurile proeminențelor, oferă aderența despre care vorbește și fabricantul. Proeminențele de pe margini sunt aranjate formând un model care limitează derapajul pe viraje făcându-l mai stabil. Cu alte cuvinte poți intra într-o curbă cu viteză mai mare decât ai fi vrut. Pe de altă parte proeminențele orizontale de pe centru oferă aderență bună la frânare pe pământ, pietriș, nisip și iarbă. Producătorul spune că performanțele la frânare sunt bune și pe zăpadă, lucru pe care nu l-am putut testa încă. În teren anvelopele mi-au plăcut. Le-am testat cam pe toate suprafețele, inclusiv asfalt, dar mai puțin zăpadă. Oricum, nu sunt date a fi cauciucuri de iarnă. Atâta vreme cât nu depășești limitele fizice pe care le poate suporta anvelopa sau bicicleta, siguranța oferită de roțile Arisun Big Fatty sunt foarte bune. Proeminențele agață bine pe iarbă oferind tracțiune la deal și aderență la vale. Compușii din alcătuirea cauciucului oferă aderență bună pe pământ afânat sau pietriș, iar pe stâncă este la fel de bine, cauciucul lipindu-se fără probleme de piatră. Profilul este însă identic cu ce găsim pe anvelopa Panaracer Fat B Nimble, un brand cu pretenții care nu face rabat de la calitate sau performanțe. Big Fatty are carcasă C2, fabricată din doi compuși. Acesta este principalul motiv pentru care anvelopa oferă anduranță bună pe centru și aderență pe laterale. Pe de altă parte pe asfalt le-am simțit mai greoaie. Aici este tentat să mergi cât mai repede, iar presiunea scăzută din anvelope împreună cu profilul destul de agresiv, fac ca frecarea să fie mai mare. Dar tocmai aceste specificații le fac să fie bune în offroad. Desigur, nu le poți avea pe toate într-un singur produs. Însă pe asfalt nu mergi așa mult cu un mtb și cu atât mai puțin cu un fat bike. De preferat este ca traseul tău să înceapă direct în afara asfaltului. Versiunea primită la test nu este tubeless însă există și varianta Arisun Big Fatty TLR disponibilă. Sursa: Freerider
  9. Două noi biciclete cu cadru din carbon de la Lombardo

    În cadrul Eurobike, cei de la Lombardo au prezentat un hardtail din carbon, alături de un full-suspension construit din același aluat. De apreciat că italienii costruiesc aceste cadre în Sicilia, producția în Europa fiind în zilele noastre o raritate. Stelvio este hardtail-ul cu roți de 29 de inch, gândit și conceput pentru competiții de Cross Country și maratoane, în versiunea de bază acesta fiind oferit pentru 3.999 de euro. Cu finisaje bune, acesta respectă tehnologiile de ultimă oră și este dotat cu o transmisie Sram XX-1, componente de la Ritchey și roți DT-Swiss. În mod curios, furca este o Rock Shox Reba, așadar nu discutăm despre un model de top. Cadrul se face remarcat nu doar prin liniile sale însă și prin faptul că are o portiță de acces sub Bottom Bracket, pentru a-ți înlesni lucratul cu cablurile trase prin interiorul cadrului. Bicicleta va fi disponibilă în mai multe versiuni. Lombardo Finale este un full-suspension, cu roți de 29 de inch, furcă de 160mm și un cadru care înghite șocurile în limita a 150mm. Altfel spus, un 29er pentru enduro, în viziunea italienilor. La nivel de cadru, finisajele lui Finale sunt excepționale, fiind evident că italienii și-au dat strădania să creeze un produs de top. Inclusiv bascula este construită din carbon și vine cu standardul boost. Cablurile sunt trase prin interiorul cadrului, iar surprinzător, cei de la Lombardo au decis să instaleze un cockpit de la Renthal pe această bicicleteă, o mișcare ce adaugă valoare produsului. Importator Lombardo în România: rovelo.ro. Sursa: Freerider
  10. Cu bicicleta pe Ceahlău

    Aventuri pe bicicleta ne prezintă o nouă tură, de data asta făcută în Munții Ceahlău. Plecarea a fost din Bicazul Ardelean, s-a urcat pe forestier până în Poiana Stânile, iar de acolo sus pe platoul Ceahlău. La final a fost cucerit și vârful Toaca. [embedded content] DISTRIBUIȚI Articolul precedentExperiența Salzkammergut 2017 Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  11. Experiența Salzkammergut 2017

    În România fenomenul velo a prins, dar nu putem spune că “aripi”. Este un fenomen tânăr chiar dacă avem doar câțiva ani de când vedem din ce în ce mai multe biciclete, în orașe, dar și în afara lor. Ne descurcăm decent cu bicicletele la noi în țară, în ciuda piedicilor și dezinteresului autorităților. Avem multe magazine care reprezintă cam toate mărcile de prestigiu din lume, concursuri multe, au apărut până și primii zeci de kilometri de trasee pentru cicloturism, construite de la zero. Însă dacă privești de sus imaginea de ansamblu, nu stăm prea bine. În comparație cu Vestul Europei, putem spune că suntem cu 50 de ani în urmă. Da, 50… Nu trebuie să călătorești mai departe de Austria pentru a vedea cât de mult avem de recuperat. Noi o facem de ani buni, iar unul din cele mai importante motive pentru care mergem aici este evenimentul Salzkammergut Trophy, cel mai mare concurs de mtb de-o zi din Europa. Este atât de popular, în România inclusiv, încât la start se adună în fiecare an peste 5000 de concurenți. În 2017 au participat din România 49 de cicliști, fiind astfel pe locul 9 ca număr de participanți. Sună bine să fii în Top10, însă realitatea e mai vitregă când te compari cu primii 4: Austria – 2766 concurenți, Germania – 819, Cehia – 492 si Ungaria – 293 concurenți. Sursa: salzkammergut-trophy.atSalzkammergut Trophy este popular dintr-o multitudine de motive. Unul ar fi că Austria oferă condițiile perfecte pentru ciclism. Trasee ideale, peisaje perfecte, servicii impecabile, respect în trafic și din partea oamenilor. Un alt motiv e faptul că maratonul este pentru toți, indiferent de nivelul antrenamentului. Organizatorii oferă 7 distanțe de concurs, de la cel mai scurt și mai ușor, traseul G cu doar 22 km și 688 m diferență de nivel, la traseul A cu 210 km și peste 7000 m diferență de nivel. Între ele găsești variante pentru orice nivel de antrenament intermediar. În plus, de la an la an oferta se diversifică, astăzi existând și traseu pentru enduro, monociclu sau mtb electric. În plus și copii au concursul lor Junior Trophy. Sursa: salzkammergut-trophy.atLa fel ca în anii trecuți, în 2017 Freerider a participat în calitate oficială de partener media. Și, pentru a rămâne consecvenți, când subsemnatul a luat startul, traseul ales a fost cel de 53 km. În alți ani, când alți colegi de redacție concurează, participă la alte distanțe. Traseul E, de 53 km, este unul din traseele populare la care numărul limită de înscriși este. Însă poate mai interesant este la celelalte, traseele mai lungi și cu diferență de nivel mult mai mare. De la Mureș Runners au participat mai multi concurenți. Marcu Marius s-a înscris la distanța B, de 119,5 km și 3848 m diferență de nivel. După un start cu ghinion și la un pas să abandoneze, a făcut pană, iar reparația nu i-a reușit din prima, dar motivat fiind de faptul că a pierdut mult timp cu reparațiile, Marius recuperează o mulțime de poziții în clasament. „Am pierdut aproape o oră”, spune el. „După reparație pedalez kilometri întregi și zeci de minute fără să întâlnesc vreun concurent. Dar oamenii mă încurajau frenetic de pe margine. În final reușesc să depășesc vreo 200 de concurenți”. Marcu Marius – Salzkammergut Trophy 2017Însă așa cum observă orice conațional mai puțin obișnuit cu civilizația din Vest, atmosfera este incredibilă. „Ce m-a impresionat cel mai mult?”, povestește Marius. „Ajutorul primit din partea oamenilor. Salzkammergut este un eveniment, o competiție, un bun al tuturor indiferent că ești biker, localnic sau organizator”. Tot insistăm că la un concurs, când ești în focurile concurenței, nu ai prea mult timp pentru contemplat peisajul în ciuda faptului că organizatorii descriu de multe ori cu lux de amănunte cât de frumos este pe traseu. Fiind însă la concurs, concentrarea maximă este pe obținerea unui timp cât mai bun și mai puțin peisajul. Totuși nu sunt rare situațiile când în jurul tău este atât de idilic încât nu ai cum să nu observi natura. Stelian Hota a fost și el înscris la tura B. „Pentru mine concursul din Austria a fost ocazia de a vedea un peisaj superb”, spune el. „Un peisaj care ne-a dus deasupra vechii așezări Hallstadt, dar și pe lângă sau peste lacuri foarte frumoase. Traseul nu a prezentat, în afara diferenței de nivel, probleme tehnice deosebite, fiind aproape integral pietruit și asfaltat. Mi-a plăcut organizarea perfectă, căldura și educația oamenilor, dar mi-a lipsit sălbăticia munților de acasă”. Însă tura extrema de 211 km nu este străină cicliștilor români. Și în 2017 au fost destui care s-au înscris aici. „Un grup format din 4 persoane au ales traseul A”, povestește Radu Cordoșan, și el participant la Salzkammergut Trophy 2017. „Din grupul nostru alți 9 cicliști au ales tura mai blândă, de 119 km.” Salzkammergut Trophy 2015. Foto Erwin HaidenStartul nu a fost deloc ușor pentru cei înscriși la traseele A și B. „La ora 9 dimineața, după o noapte ploioasă și în continuare pe ploaie torențială, termometrul arăta doar 11,5 grade. Concurenții încercau să-și facă loc pe traseu, însă așa ușor, după 4-5 km de la start, plutonul s-a lungit și fiecare ne-am poziționat unde ne era locul. Finalul primei cățărări ne-a dus până la cota 1350 pe un drum de macadam, întrerupt la jumătate de o urcare dificilă printr-o vale cu pietre pe unde majoritatea concurenților au împins. Pe coborârea ce a urmat am reușit să ne încărcăm bateriile pentru următoarea cățărare, mai scurtă de data aceasta și abordată cu mai multă energie. Aversele de ploaie s-au liniștit pentru o perioadă de timp, păstrându-se totuși o presiune atmosferică și o umiditate destul de ridicată”. La finalul zonei plate de după localitățile Bad Goisern, Obertraun și Hallstatt participanții de la tura B au găsit cel mai mare punct de alimentare al traseului. „Nu degeaba au amplasat punctul de alimentare la finele zonei plate”, spune Stelian. „De aici traseul se îndrepta către cea mai dificilă urcare, spre “Salzberg” (muntele de sare), o cățărare în serpentine cu rampe de 20%, urmând ca la final ultima porțiune de cca. 800m, să ajungă pe alocuri și la 37%. Chiar înainte să începem urcarea, a apărut și primul “petec” de cer fără nori care ne-a dat speranțe că vremea urma să se îmbunătățească. Așa a și fost.” Evident, și Radu a fost impresionat de eveniment: „Putem spune că locurile pe care le-am văzut pe traseu, organizarea concursului, punctele de alimentare, marcajele amplasate impecabil și calitatea traseului, până la suporterii care au stat ore în șir în frig și ploaie pentru a ne aplauda și încuraja sunt greu de transpus în cuvinte. Va recomandăm cu căldură să încercați, măcar o dată în viață să ajungeți la acest concurs. Munții, lacurile, cascadele și peisajele, parcă desprinse din poveste, au contribuit toate la o imagine de ansamblu ce definește disciplina și respectul față de natură”. Adrian Vancea a participat în 2017 pentru prima oară la Salzkammergut Trophy. Traseul C de 74 km a fost cel ales de el. Toată lumea era la curent cu condițiile meteo precare care aveau să fie în ziua maratonului. „De vreme rea nu îmi era frică în ziua cursei, eram pregătit cu echipament și pentru temperaturi sub 5 grade”, povestește Adrian. Vancea Adrian – Salzkammergut Trophy 2017„La ora startului ploaia s-a oprit. Am pornit din al doilea bloc de start. S-a plecat relativ lent și am depășit foarte multi concurenți pe primii 3 km. Prima urcare, Hallstadt, a fost cea mai brutală având înclinație la un moment dat de 25 sau 35 %. Pe prima porțiune, mai lată, am reușit să stau în șa. Îi puteai depăși pe cei care făceau push bike. Bicicleta funcționat perfect, picioarele mă ascultau, pulsul era ținut în frâu, dar ploua în continuare”. Totuși de-a lungul zilei temperatura a continuat să scadă ajungând și la doar 4 grade în toiul verii austriece. „Am fost inspirat să îmbrac și să țin pe mine haina mai groasă de ploaie”, spune Adrian. „A doua urcare de la Rossalm era pe placul meu, drum lat forestier, liber să nu te încurce ceilalți. Aveam 2 ore de pedalat, picioarele mă ascultau. La al doilea punct de alimentare m-am oprit să schimb bidonul și surpriză… Aveau cola!!!! Cred că a fost cel mai minunat lucru din sâmbăta aia!” Finalul concursului nu putea să vină mai repede. „Soare, frumos, public fain, aplauze. Sunt bucuros că am terminat întreg, fără accident, fără probleme tehnice, și fără crampe sau dureri. Cu siguranță particip și la anul. Singura nedumerire e încă distanța. A sau B.” Dar pentru că Salzkammergut Trophy este concurs de o singură zi, participarea nu ar trebui să se rezume doar la mersul la concurs și apoi repede acasă. Dacă tot ai bătut atâta drum până aici mai stai câteva zile. Ia și bicicleta de șosea cu tine și bucură-te de miile de kilometri de asfalt perfect pentru cursieră și offroad epic pentru mtb. După concurs noi am decis să mai rămânem câteva zile, timp în care să mai facem niște ture de șosea si mtb. Nu este deloc greu să găsești trasee. Practic orice este asfaltat este ciclabil. Trebuie doar să ai grijă să fie drum cât mai mic pentru ca și traficul să fie lejer, dacă vorbim de ture de șosea. La mtb chiar nu trebuie să faci eforturi de imaginație. Poți alege în primul rând oricare din traseele de la concurs și parcurge din nou, de data asta în ritm de plimbare. Câteva sugestii de ture în zona Salzkammergut găsiți pe contul meu Bikemap. Evident, după fiecare tură de bicicletă nu lipsea vizita la terme. Austria este foarte cunoscută și pentru așa ceva, iar cine merge iarna la schi sau vara la bicicletă, trebuie să-și facă timp și să le viziteze. Este modul ideal de a încheia ziua și de a te pregăti pentru următoarea. A, desigur alături de un weissbier! Pentru anul viitor data următoarei ediții Salzkammergut Trophy este stabilită, așa că fă tot posibilul și organizează-te în iulie 2018 pentru a fi prezent/ă la linia de start. Între 13 și 15 iunie 2018 va avea loc a 21a ediție! Sursa: Freerider
  12. In acest sfarsit de saptamana a avut loc la Odorheiu Secuiesc Etapa a V-a din Campionatul National Inividual de Motocros al Romaniei. Aceasta penultima etapa din calendarul pe 2017 a fost organizata de Clubul Sportiv Motor Tehnic Targu Mures, sambata 16 septembrie 2017 pe circuitul de Motocros din Odorheiu Secuiesc. Au luat startul clasele 50 aut.jun.III si jun.II; 65cc; 85cc; MX2; MX2 jun.; MX1; Amatori MX1 si MX2; Veterani 1 si 2. Vremea a fost perfectă, iar organizatorii au avut grijă să ude traseul nu doar in ziua cursei ci si in zilele anterioare competitiei. Cursa a fost urmarita de un numar mare de spectatori, in acelasi timp acesta etapa inregistrand si cel mai mare numar de sportivi inscrisi la start din acest an. Aici este disponibila lista de start. Din acest punct de vedere, clasa celor mai mici sportivi, care alearga cu motociclete de 50cc automate, a avut parte de o frumoasa surpriza, înscriindu-se aici un număr mare de copii care nu mai participaseră niciodată într-o competiție oficială. La clasa 50cc Juniori II s-a impus Iovită Mark Luca de la Moto Extrem Lugoj, acesta facandu-si astfel cel mai frumos cadou posibil de ziua lui. La festivitatea de premiere acesta a oferit ceva dulce tuturor concurentilor claselor de 50cc. La Juniori III a castigat ambele manse Becze Csillag Vince de la Steaua Bucuresti. Rezultatele complete ale clasei 50cc sunt disponibile aici. La Amatori MX1 s-a impus in ambele manse Varga Szolt ce la CSU Stiinta Bucuresti, pentru locul doi fiind mare bataie intre Benga Bogdan si Kovacs Balazs de la Ditriders Ditrau, care au alternat in cele doua manse locurile doi si trei. La Amatori MX2 s-a impus Okos Zslot de la Steaua Bucuresti. La Veterani 1, Fazakas Zoltan, cu cele 50 de puncte adunate acum este deja Campion National 2017 inainte de ultima etapa. Felicitari!!! La Veterani 2 s-a impus in ambele manse Stoeanovici Mihaita de la Smart Brasov, acesta relansand astfel batalia pentru podiumul final al acestei clase. Rezultatele complete ale claselor Amatori si Veterani sunt disponibile aici. Ordog Zoltan de la Dementor Racing s-a impus la 65cc. Pe locul doi s-a clasat Chiujdea Ioan de la CSM Bucuresti, acesta luand astfel o optiune foarte serioasa pentru titlul de Campion National 2017. La 85cc Eross Koppany de la Steaua Bucuresti castiga aceasta etapa si se incoroneaza Campion National al Romaniei 2017 cu o etapa inainte de finalul campionatului. Felicitări!!! Rezultatele complete ale claselor 65 si 85cc sunt disponibile aici. La MX1 se impune in ambele manse Stoichescu Mihai de la Moto Extrem Lugoj, acesta, impreuna cu castigatorul de la MX2, Balazs Istvan, asigurand spectacolul zilei prin sarituri si depasiri foarte spectaculoase. Balas Istvan de la Steaua Bucuresti este deja Campion National al Romaniei 2017 la clasa MX2. Felicitări!!! La clasa MX2 Juniori s-a impus Strejut Horia de la Jitsu Zarnesti. Rezultatele complete ale claselor MX1 si MX2 sunt disponibile aici. Vă așteptăm la ultima etapă din CNRI de Motocros, etapă care va avea loc la Lăzarea pe 30 septembrie 2017 Foto: Marius Dincă
  13. Regionala de Hard Enduro a Zonei de Sud a fost organizata de Moto-Clubul Velox Enduro Racing Pitesti impreuna cu Asociatia Tourmont intre 8 si 10 septembrie 2017 la Campulung. La Iezer Adventure au luat startul clasele Pro, Expert, Hobby si Veterani. Podiumurile au fost urmatoarele: Clasa PRO: 1 Rienk Tuinstra – Go Racing 2 Alec Dumitrescu – Stiinta Bucuresti 3 Cioc George – Stiinta Bucuresti Clasa Expert: 1 Mogan Ioan – Velox 2 Popescu Dumitru – FM Racing 3 Nitu Ioan – Zen Extreme Clasa Veterani: 1 Vestemean Stefan – Masterbike 2 Avramescu Razvan – Go Racing 3 Nistor Ovidiu – Black Riders Sibiu Clasa Hobby: 1 Juvina Cristian – FM Racing 2 Penu Serban – CSM Bucuresti 3 Buta Bogdan – Velox Rezultatele complete ale Campionatului Regional de Hard Enduro (Zona Sud) din 09.10.09.2017 – Iezer Adventure – sunt diponibile aici.
  14. Offroad Romania

    Anul acesta mulți români au călătorit prin tot felul de țări departe. Zilele trecute am numărat pe cei care îi cunosc și au plecat cu motocicleta, cel puțin până în Maroc sau Mongolia. Sunt peste 15! Fără discuție, îi invidiez. Dar în mintea mea de foarte mult timp îmi tot revine o gând: vreau să cunosc foarte bine țara mea înainte să plec mai depărtate. Dar nu vreau sa fac asta oricum. Vreau să arăt și altora locurile descoperite de mine. Vreau ca celor dornici de cunoaștere și călătorii să trăiască aventura vieții lor în România. De la ideea asta am plecat când am hotarât ca trebuie să mai public un ghid al României, cu trasee de offroad. Alegerea numelui a fost simplă: Offroad Romania. Din fericire proiectul în care am investit atâta timp și energie (Carpathian 2 Wheels Guide) este perfect ca să pot materializa ideea care mă tot bântuie. Ce formă o să aibă rezultatul? Cu siguranță va fii un ghid printat și probabil o aplicație mobilă. Nimic nou până acum. Dar următorul țel este cel mai interesant: vreau că totul să fie disponibil în 5 limbi. Anul acesta nu am mai stat pe gânduri și am plecat la drum. Când am avut o zi sau doua la dispoziție am ales un traseu și am plecat. Deja am distribuit multe fotografii pe retelele de socializare. Acum, echipa este formata din 4 membri: Diana, Felix, Marian si eu. O parte din pozele făcute de noi sunt aici: Dacă vă place ideea noastră, vă rugăm distribuiți la prieteni. Vezi articolul integral
  15. Pe 24 septembrie are loc I Wheel for Moinești-Zemeș

    Pe 24 septembrie 2017 are loc la Moinești – Bacău, maratonul mtb I Wheel for Moinesti-Zemes. Potrivit organizatorilor, este evenimentul cu cele mai mari premii în bani din România, fondul de premiere fiind de 25.000 lei. Maratonul oferă concurenților 3 distanțe de concurs: copii – 10 km, începători – 40 km și avansați – 75 km. Competiția este un proiect de dezvoltare comunitară organizat cu sprijinul OMV Petrom și susținerea Primăriilor Moinești și Zemeș, banii strânși din taxele de participare fiind folosiți pentru susținerea copiilor cu dizabilități Grad 1 Grav din Moinești și Zemeș, în vederea accederii acestora la terapii complementare, care să le amelioreze starea de sănătate. Înscrieri se fac online, dar și la fața locului, taxa de participare fiind între 25 lei și 100 lei în funcție de perioada în care se face plata. DISTRIBUIȚI Articolul precedentMausolee pe bicicletă: 100 de participanți pentru o ediție centenară Articolul următorExperiența Salzkammergut 2017 Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  16. 100 de cicliști din Vrancea, Bacău, Galați, Brăila, Buzău, Iași și București au participat sâmbătă, 16 septembrie 2017, la cea de-a III-a ediție a turei de ciclism ”Mausolee pe bicicletă”. De la organizator: Organizat în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului, evenimentul a fost un prilej pentru cicliști de a vizita toate cele patru mausolee din județul Vrancea ridicate în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Traseul cu o lungime de 157 kilometri a avut ca punct de plecare Mausoleul Eroilor din Focșani, de unde coloana de cicliști a plecat la ora 7.00. În jurul orei 12.30 cicliștii au ajuns la Mausoleul Eroilor Soveja, punctul cel mai îndepărtat din traseu, după ce au străbătut nu mai puțin de 85 kilometri, diferența de nivel fiind de aproximativ 1.000 metri. La Sojeva cicliștii au ținut un moment de reculegere în memoria sublocotenentului post-mortem Mădălin Stoica, din Batalionul 280 Infanterie Mecanizată Protecţia Forţei decedat, vineri, în Teatrul de Operaţii din Afganistan. De asemenea, cicliștii au aprins candele în memoria eroilor care își dorm somnul de veci în Mausoleul Soveja. Tot aici, cei 100 de participanți la evenimentul ”Mausolee pe bicicletă” au luat parte la un concert de cântece de cătănie, susținut de Ansamblul Folcloric ”Țara Vrancei” și au fost serviți cu poale în brâu, plăcinte tradiționale pregătite de femeile din sat. De la Mausoleul Soveja plutonul de cicliști a plecat la ora 14.00 către Mausoleul Eroilor Mărăști unde a ajuns în jurul orei 15.00 după o urcare eroică de + 200 metri în 3 kilometri. La Mausoleul Eroilor Mărăști, Traian-Victor Negulescu – directorul Direcției Județene pentru Cultură Vrancea – a făcut o prezentare a mausoleelor și a aniversării centenarului Primului Război Mondial, după care cel mai bătrân dintre participanții la tura de ciclism – Cornel Badea (60 ani) – a primit cadou din partea sponsorului principal o bicicletă de 27,5 inch cu frâne pe disc, hidraulice. Tura de ciclism ”Mausolee pe bicicletă” s-a încheiat în jurul orei 18.00 la Mausoleul Eroilor Mărășești cu premierea participanților. Toți cei 100 de cicliști au primit un kit care conține o grafică în creion cu passepartout, realizată de profesorul Mihai Lăduncă de la Liceul de Arte ”Gh. Tattarascu” din Focșani, un calendar care conține imagini grafice, în creion cu toate cele patru mausolee din Vrancea și o cană personalizată cu logo evenimentului ”Mausolee pe bicicletă”. Kit-urile de participant au fost înmânate de vicepreședintele Consiliului Județean Vrancea, Dănuț Cristian care a promis că la ediția viitoare va fi prezent, în calitate de participant. Cu această ocazie un număr de 12 cicliști, participanți la toate cele 3 ediții a evenimentului ”Mausolee pe bicicletă” au primit tricouri personalizate. Tura de ciclism a fost 100% environmentally friendly, băuturile calde fiind servite în pahare de carton. Toate deșeurile au fost colectate selectiv. ”Mausolee pe bicicletă” este un eveniment de promovare a patrimoniului în rândul comunității de cicliști și a fost organizat, și în acest an, de către Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea, serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii și Identității Naționale, Consiliul Județean Vrancea și Asociația Sportivă ”Velo Power” cu sprijinul companiilor: Pandora Prod, Premium Porc Group, Altdorf Tehnik, UMO Serv, Paco, Resort Laguna, Autovip, Maressia, Magazinul cu biciclete, Caspro Publicitate. Parteneri media ai evenimentului au fost: Antena 3, Agerpres, FreeRider.ro, Monitorul de Vrancea, Atlas Tv. Sursa: Freerider
  17. Weekendul acesta are loc Târgul de Biciclete București 2017

    Vino pe 23-24septembrie la Romexo la Targul de Biciclete Bucuresti sa te bucuri de reduceri la biciclete, trotinete, scutere, accesorii si componente, carturi si multe altele. Aleea Centrala ne va gazdui, iar magazinele de biciclete au pregatit reduceri speciale doar pentru voi. Targul de handmade va fi plin de producatori care au creat produse noi pentru acest eveniment, iar circuitul de carturi cu pedale si caricaturile live va asteapta cu mic cu mare. Sambata va avea loc in cadrul Targului de Biciclete Bucuresti lansarea BiciCARD, Cardul Biciclistului. Intrarea este libera, programul de vizitare sambata si duminica 23-24septembrie, 10:00-18:00 Expozanți: Grib, Atelier Pinion, Bike Hub, BizzOnWheels, Bike Boutique and More, Fabulous Baskets, Urban Bike, Carpat Sport, Teo Bikes, Rovelo, KTM, 50Friends, Woom Bikes, Drag Bikes, Veloteca, SmartBalance, Silverback, Pegas, Eljoy Bikes, Biciclete si trotinete vandute in Carrefour, Atelier PamPam, Korada, Fenix Lanterne, Colorescu, I wood be, Handmade Revolution, Color your world, Haita, Art my way, Liliana Arnautu, Kid’s Avenue, Usborne, Petrisor Dutu Expo, Blinker, Racoare la Pedale si Coffe-Bike-uri. Sursa: Freerider
  18. Kawasaki Z900 – acum în versiune A2

    Kawasaki lansează varianta limitată pentru A2 a nakedului sportiv Z900. Iar partea bună e că după ce-ți iei A-ul, poți scoate limitatorul și motorul cu patru cilindri în linie e dezlănțuit. Astfel, puterea este redusă de la 70KW la 35 KW – adică 47 de cai putere și poate fi condusă de la 18 ani. Chiar dacă puterea motorului a fost redusă la jumătate, îți rămân suspensiile, frânele, ciclistica – practic îți rămâne o motocicletă care e-n stare să meargă în regim sportiv. Am testat și noi Kawasaki Z900 anul acesta și e un naked reușit, ce propune o experiență “brută” și e foarte plăcut de condus pe viraje. Spre deosebire de rivali, nu oferă un sistem de control al tracțiunii, ceea ce poate fi un minus pentru cei care se gândesc mai mult la siguranță și un plus pentru cei care vor o experiență old-school, nemijlocită de electronice. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  19. Veste moto cu airbag asigurate de Şcoala AMI în timpul orelor Pentru că ţinem la siguranţa elevilor noştri, toţi cursanţii care ies în trafic pe motociclete în cadrul şcolii de şoferi poartă, pe lângă echipamentul clasic de protecţie, veste cu airbag. Alături de prietenii de la Protectii-Moto.ro, ne-am propus să promovăm siguranţa în rândul motocicliştilor şi punem la dispoziţia viitorilor motocicliști cele mai evoluate echipamente de protecţie. În caz că vrei să îţi şi cumperi un astfel de echipament cu airbag, prietenii noştri de la Protecţii-Moto.ro au o gamă foarte variată de protecţii high-tech, apărute de curând şi în România. Şcoala Moto AMI este singura școală moto care asigură elevilor la toate şedinţele în trafic veste cu airbag, pentru a îi învăţa pe aceştia cât de importantă este siguranţa, chiar de la început de drum. Despre vestele cu airbag La adresa vestelor moto cu airbag se pun adesea întrebări de genul “se deschide singură în mers?”, “dacă uit să mă deconectez când cobor de pe motocicletă, se activează?”, “când cad şi geaca se umflă, voi fi precum o minge?” sau “odată activată vesta, trebuie să cumpăr alta nouă?” şi exemplele pot continua. Întrebările find legitime, vom încerca să explicăm pe scurt de ce aceste veste moto ar trebui să echipeze cât mai mulţi motociclişti români şi care este motivul pentru care în ţările din Vestul Europei, Statele Unite sau Asia, cererea acestor echipamente depăşeşte uneori capacitatea de producţie. Un prim motiv este gradul superior de protecţie oferit de către vestele moto cu airbag. Vestele/gecile/armurile moto clasice, indiferent de notorietatea producătorului, nu conferă protecţie pentru zona gâtului, zona lombară sau a toracelui, aceste zone fiind complet expuse riscului de accident. Pe de altă parte, vestele moto cu airbag asigură în caz de impact, o aterizare pe o pernă de aer care se deschide în 0.25 secunde şi amortizează şocul, protejând astfel sistemul osos şi organele interne. Inerţia căderii în caz de accident va face ca purtătorul gecii să alunece pe geacă şi nu să sară. Activarea vestelor se face utilizând o forţă de 30-35 kgf asupra cablului ce declanşează conţinutul de CO2 din capsulă. Această forţă este destul de mare şi va face ca atunci când coborâţi de pe motocicletă fără să vă deconectaţi, să fiţi traşi înapoi sau chiar să culcaţi pe o parte motociclete foarte uşoare sau scutere. În acest caz, este exclusă declanşarea din cauza conectării, iar despre descărcare în mers nici nu poate fi vorba. Aceste veste moto sunt refolosibile – se schimbă doar cartuşul de CO2 dacă geaca nu este deteriorată complet. Un ultim aspect demn de luat în seamă este faptul că vestele şi gecile moto cu airbag au un design modern şi atractiv, iar materialele din care sunt confecţionate sunt materiale reflectorizante şi rezistente la abraziune. Vezi articolul integral
  20. Mă duc la Distinguished Gentleman’s Ride 2017

    Duminică, 24 septembrie. Pe la prânz. Distinguished Gentleman’s Ride 2017, întâlnirea aceea unde se strâng oameni cu motociclete retro și custom, cu barba aranjată și cu pantofii lustruiți. Anul acesta mă duc și eu – la evenimentul din București. În România se mai organizează la Cluj și la Bistrița. La data la care m-am înscris eu, evenimentul din București strânsese 112 participanți. De unde-a început totul? Din Sydney, în anul 2012. Atunci au fost 2.500 de participanți, în 64 de orașe. Succesul primei ediții a dus și la cauza socială – DGR strânge fonduri pentru lupta împotriva cancerului la prostată și a sinuciderilor. Ca să participi trebuie să donezi. Evenimentul a crescut spectaculos, de la an la an. Astfel că în 2016 a adunat 57.000 de participanți în 505 orașe din toată lumea – 90 de țări – și a strâns 3.65 milioane de dolari pentru cauza socială. DGR a crescut frumos și în București, de la prima ediție, ce a avut loc în 2014. Iar dacă până acum doar am promovat evenimentul și am mers acolo ca să fac reportaje, anul acesta particip activ. Cum am procedat: m-am înscris pe site, am donat și am primit toate detaliile. Duminică, pe 24, sunt la locul de întâlnire. Te poți înscrie și tu pe site-ul oficial. Primești de acolo toate detaliile. Condiții: să ai motocicletă retro, neo-retro, custom, sau scuter din aceeași categorie și să vii îmbrăcat frumos. Fotografii: Radu Fugărescu Teaser Distinguished Gentleman’s Ride 2017 – București [embedded content] Fotografii: Radu Fugărescu Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  21. Earlier
  22. A-nceput școala. De Motocross

    Sâmbătă, pe 16 septembrie, la circuitul de motocross de la Ciolpani. Motocrosiștii cursanți ai școlii Rams MX School (4-12 ani), antrenați de Adrian Răduță, se iau la întrecere. Un bun prilej să vezi alternativa la tabletă pentru copilul tău. Imi amintesc că atunci când eram copil, m-au înscris părinții la karate. Nu prea le-aveam eu cu astfel de arte, mi-o furam zilnic pe la bloc, mi-am furat-o în continuare, dar era un loc organizat unde voia bună se împletea cu sportul – o alternativă la bătutul mingii în parcarea din fața blocului. Dacă m-aș fi născut acum, nici asta n-aș fi putut face – parcările sunt pline de mașini. Nu s-a ales nimic de mine, și nici nu-mi doream asta. Dar a fost un loc care m-a format în multe feluri. Tocmai de aceea scriu acest articol – o școală de motocross pentru copii mi se pare o idee de lăudat și de promovat – indiferent de aspirațiile fiecăruia. Sâmbătă dimineața, începând cu ora 09.00, veți putea vedea ce se întâmplă acolo – va fi una dintre cele patru “etape” ale școlii – am folosit ghilimele pentru că nu e vorba de mize, ci de a le oferi copiilor o ocazie s-arate ce-au învățat și să se întreacă. Școala lui Adi Răduță are 26 de motociclete noi, Yamaha, și echipamente pentru cei care vor să se înscrie. Înscrierile încep de la vârsta de 4 ani. Dar mai multe detalii puteți afla direct de la școală. Program KIDS CHALLENGE 16.09.2017 9.00 – 9.30 Inscriere 9.30 – Antrenament liber categoria 4-6 ani 9.45 – Antrenament liber categoria 7-9 ani 10.00 – Antrenament liber categoria 10-12 ani 10.30 – Antrenament official 4-6 ani 10.45 – Antrenament official 7-9 ani 11.00 – Antrenament official 10-12 ani 11.15 – Antrenament Clasa MX (15 min) 11.45 Prezentarea pilotilor 12.00 START 12.00 Concurs 4-6 ani (10 min + 2 ture) 12.20 Concurs 7-9 ani (10 min + 2 ture) 12.40 Concurs 10 – 12 ani(10 min + 2 ture) 13.00 Concurs Clasa MX (15 min plus 2 ture) 13.30 Festivitatea de premiere Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  23. Pasiunea de a fi mountain biker

    Există multe tentații după ce ți-ai luat un mtb. Îți dorești să o faci mai bună, mai ușoară, mai performantă. Vrei să participi poate la concursuri și de ce nu, să ajungi pe podium. Însă nu trebuie să uiți un singur lucru. Este suficient să te dai pe munte pentru a fi pasionat. [embedded content] DISTRIBUIȚI Articolul precedentTest – pompă tubeless Bontrager Flash Charger TLR Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  24. Test – pompă tubeless Bontrager Flash Charger TLR

    Într-o lume nouă unde din ce în ce mai multe biciclete din gama medie și top, sunt echipate cu anvelope și jante tubeless, era doar o chestiune de tip până când urma să apară pe piață pompele speciale pentru acest tip de roți. Era un lucru necesar întrucât anvelopele tubeless sunt în general, mai greu de așezat pe jantă atunci când le folosești fără camera. Există destul de multe opțiuni alternative prin care le “pregătești” să fie ușor instalabile (spre exemplu le umfli mai întâi cu cameră) însă la final tot greu este. Cu excepția situației în care folosești o pompă specială care dispune de recipient separat în care se acumulează un volum mare de aer la presiune mare. Este și cazul pompei Flash Charger TLR de la Bontrager. Aceasta este cu adevarat o „pompă” întrucât mai există și varianta recipientelor separate care nu sunt echipate și cu pistonul pompei. Bontrager Flash Charger TLR este bine construită, robustă, cu o bază lată care îi oferă stabilitate bună. Este echipată cu manometru ușor de citit, manetă pentru eliberarea bruscă a aerului și un buton pentru dezumflare „micrometrică”, în cazul în care ai umflat prea tare anvelopa. Capul de umflare este universal. Așadar nu trebuie să schimbi nimic dacă lucrezi și cu valve Presta, dar și cu Schrader. Utilizarea pompei este simplă. Mai întâi presurizezi recipientul pentru aer. Trebuie să pompezi de vreo 40 de ori pentru a ajunge la presiunea de 10,5 bar. Recomandat este să urci acul manometrului în zona verde. Este nevoie de o presiune mare pentru că atunci când o eliberezi nu vei obține în roată aceeași presiune ci doar jumătate, cealaltă rămânând în recipientul pompei datorita egalizării presiunii. Odată valoarea obținută și acul pe verde, trebuie să tragi de maneta roșie pentru ca presiunea să fie brusc eliberată. Această metodă de umflare a anvelopelor tubeless are mai multe avantaje față de alte tehnici. Spre exemplu poți folosi cartușe CO2 însă temperatura scăzuta a aerului poate afecta proprietățile substanței autovulcanizante din interiorul anvelopei. Apoi, nu este exclus ca anvelopa să nu se așeze corect din prima încercare, asta însemnând că ai irosit un cartuș CO2. Mai există și opțiunea unui drum la vulcanizare unde, pentru umflare, se folosește un compresor puternic. Aceasta este cea mai bună varianta pentru tubelessul la biciclete însă nu este chiar la îndemână să te duci la vulcanizare de fiecare dată. În plus majoritatea vulcanizărilor nu au adaptor Schrader – Presta. Așa că trebuie să ai tu așa ceva. Odată anvelopa umflată la aproximativ 5-6 bar, o poți dezumfla într-un mod controlat apăsând pe butonul „bleed valve” al pompei. Astfel presiunea finală din anvelopă va fi cea pe care ți-o dorești. Dacă vorbim însă de anvelope de șosea, atunci va trebui să mai pompezi până când atingi presiunea corectă. Avantajul pompei Bontrager Flash Charger TLR este că oferă două produse într-unul singur: pompa și recipient pentru aer comprimat. Este drept că nu este exclus ca acasă să ai deja o pompă de podea însă o poți vinde 2nd hand pe aceasta și păstra doar pe cea de la Bontrager ce poate fi folosită și pe post de pompă simplă de podea. Un alt avantaj al acestei pompe este greutatea redusă. Este mai grea decât o pompă normală de podea însă mai ușoară decât un ansamblu pompă + recipient aer. Asta înseamnă că noua Bontrager Flash Charger TLR este mai ușor de transportat în bagaj. De asemenea, calitatea produsului este excelentă. Privind-o, îți oferă imaginea unui produs de lux. În teren pompa a funcționat bine. Am încercat să umflăm câteva mărci diferite de anvelope, iar succesul a fost prezent de fiecare dată. Pentru a fi sigur de rezultat este bine să-ți pregătești în prealabil o soluție „alunecoasă” cu care ungi partea exterioară a talonului anvelopei și interiorul jantei. Un astfel de lichid îl poți obține dizolvând puțin detergent în apă caldă. Dar există astfel de substanțe și direct de cumpărat din magazin. Din punct de vedere al prețului, noua Bontrager Flash Charger TLR nu este un produs ieftin. Ține totuși cont de faptul că achiziționând-o primești două produse într-unul singur. Sursa: Freerider
  25. Cea mai nouă dar și cea mai importantă veste de la Schwalbe este apariția noului compound pentru anvelope, botezat Addix. Inspirat cel mai probabil din universul curselor de moto sau al raliurilor, acolo unde anvelopele marcată cu o dungă colorată nu sunt o noutate, acesta este acum disponibil și pentru biciclete și promite să facă valuri în industrie. Mai mult decât atât, nu este vorba doar desprecomunicate de presă, texte de marketing și poze frumoase, ci întreaga tehnologie are și un scop: să ofere performanțe desăvârșite. Cum încă n-am avut ocazia să testăm vreo anvelopă cu noua tehnologie, o să vă povestesc ce-am văzut la standul Schwalbe de la Eurobike. Compound-ul poate fi recunoscut după culoare.Ce este de reținut este faptul că toate cele 13 modele de anvelope din gama Evo Line, adică cele de top, vor fi disponibile cu acest nou compound. De altfel, toate modelele au fost reproiectate pentru a rezona cu noua tehnologie. Îmbunătățirea majoră este reprezentată de faptul că noul compound rezolvă vechea problemă legată de aderență, viteză de rulare și durabilitate, căci una dintre cele 3 era verigă slabă a anvelopei. Acest lucru iată că s-a schimbat, iar durabilitate și proprietățile de amortizare sunt acum la cote înalte. Pentru a dezvolta acest proiect, Schwalbe a cooptat o echipă de 30 de oameni, care au reușit să pună pe picioare proiectul. Desigur, au fost necesare și investiții pe măsură în aparatura care le permite să obțină acel mix de cauciuc, utilizat și pentru industria auto, așa cum subliniam mai sus. Anvelopele din gama Addix devin astfel printre cele mai sofisticate din industria bicicletelor, punctând pozitiv indiferent de vreme sau de terenul pe care rulează. Și am precizat vremea, deoarece acestea prestează la fel de bine și la temperaturi foarte joase. Cum sunt categorisite? Addix este disponibil în 4 versiuni diferite: Speed, Speedgrip, Soft și Ultrasoft. Acestea sunt repartizate în funcție de disciplină: Cross Country, All-Mountain, Enduro și Downhill. Addix Speed poate fi recunoscut după linia roșie și este dedicat bicicletelor de Cross Country. Viteza de rulare este mai mare ca oricând, totodată crescând și durabilitatea. Addix Speedgrip, cu linia albastră, este un compond universal pentru XC și All-Mountain. Durabilitatea este cu 62% mai mare decât în cazul predecesorului, PaceStar, iar aderența a crescut cu 35%. Cifrele astea sunt de fapt uriașe dacă stai să te gândești un pic. Addix Soft, cu linia portocalie este un compound pentru Enduro dar și pentru Downhill. După cum o spune și numele, cauciucul este mai moale pentru o aderență crescută. Addix UltraSoft, cu linie violet este extrem de moale și este gândit pentru cele mai dure competiții de Enduro sau Downhill. Pot fi de asemenea utilizate și în condiții de temperaturi foarte scăzute, căci aderența și proprietățile de amortizare au crescut semnificativ. Pe scurt, Addix doar duce tehnologia pentru anvelopele de biciclete mai departe și dacă este atât de revoluționar precum ni se povestește, cu siguranță vor ridica ștacheta mult mai sus, obligându-i și pe ceilalți producători să se mobilizeze pentru a oferi o calitate și o performanță crescută. Magic Mary.Hans Dampf.Sugestie de prezentare…Dirty Dan cu crampoane zdravene. Atenție, de folosit doar pe noroi.Rock Razor, cea rapidă.Clasicul Racing Ralph.Thunder Burt, cel și mai rapid.Și faimosul Rocket Ron.În ceea ce privește anvelopele noi, Schwalbe are două noi modele pentru ciclocross și gravel, X-One Speed, respectiv, G-One Bite. Cele două, împreună cu modelul de MTB Nobby Nic, vor fi disponibile și într-o versiune limitată cu perete lateral crem, așadar cu un aspect vintage. Anvelopa G-One Bite este gândită mai mult pentru off-road (70%) și mai puțin pentru șosea (30%). Carcasa este construită din crampoane rotunde, amplasate pe zona centrală foarte apropiat, pe când cele laterale sunt mai rare și depărtate. Sunt disponibile în formatul 27.5 x 2.10, dacă vrei să le utilizezi pe MTB sau în formatul 28×1.50 dacă vrei să le utilizezi pe bicicleta de ciclocros, acestea fiind de altfel și cele mai ușoare, o bucată cântărind doar 460 de grame. X-One Speed pe de altă parte este gândit pentru viteză, iar asta se poate recunoaște imediat după profilul anvelopei. Partea superioară este construită cu crampoane extrem de mici și rotunde, pe când cele laterale sunt o idee mai mari. Este disponibil în versiunea Evolution Line, cu o greutate de doar 370 de grame sau în versiunea Performance Line, cu o greutate similară. Anvelope Schwalbe Nobby Nic va fi disponibilă și în formatul 29 x 2.6 (nu uitați ce vă spuneam de noua lățime într-unul din articolele precedente), aceasta fiind disponibilă cu noul compound Addix și cântărind 950 de grame. Nobby Nic, în varianta vintage, cu Addix și cu perete lateral bej.În format mare, mai găsești anvelopa Rocket Ron, cu dimensiuni de 27.5 x 2.6, 2.8 sau 3.0 inch, toate cu compound-ul Addix. De asemenea, anvelopa pentru iarnă cu ținte metalice Ice Spiker Pro, poate fi achiziționată acum în formatul 27.5 x 2.6 – cred că este o combinație care aduce multă distracție iarna. Importator Schwalbe în România: crossbike.ro. Sursa: Freerider
  26. Gama de căști Nutcase se extinde semnificativ pentru 2018

    Nutcase s-a pus la punct pentru 2018, atât cu graficele, cât și cu oferta. Dacă până de curând design-ul părea că stagnează de la un an la altul, fără a veni cu ceva spectaculos, pentru sezonul următor lucrurile s-au schimbat radical, iar cei de la Nutcase oferă căști pentru copii mici, pentru copii măricei, pentru tineri, cât și o gamă pentru cicliștii urbani. Dar nu orice fel de gamă, ci una bazată pe un design coerent, care reuște să impresioneze în mod plăcut. Altfel spus, cei de la Nutcase au rămas fideli stilului nebunesc, însă adaugă ceva tehnologie și design în plus. Ceea ce este minunat. Să vedem despre ce este vorba. Câteva imagini de la standul Nutcase de la Eurobike mai intâi: Fits your head. Suits your soul. Sună bine. Baby Nutty este colecția pentru cei mici, mici de tot. Aceasta va fi disponibilă în 6 culori diferite, deși print-uri cred că este mai corect spus, căci graficele ne arată norișori, inimioare, floricele sau steluțe, așadar clar orientate pentru a le fi pe plac celor mici. Dimensiunea disponibilă este XXS, adică între 47 și 50cm, un model va fi disponibil și cu tehnologie MIPS care oferă o extra protecție în caz de accident, au prindere magnetică extrem de ușor de folosit și un sistem de reglaj la fel de facil. Sunt potrivite pentru cpii cu vârste între 1 și 4 ani și vor fi disponibile începând cu luna ianuarie a acestui an. Cu Little Nutty trecem într-un nou segment, acela al copiilor de peste 5 ani și sunt construite atât pentru biciclete cât și pentru role. Nouă astfel de modele vor fi disponibile dintre care patru dintre ele dotate cu tehnologia MIPS. Cei de la Nutcase spun că își doresc ca cei mici să-și amintească de această cască și pentru a le reuși asta, a fost necesar să vină cu un design cât mai originial și cât mai haios. Căștile din această gamă vor avea 20 de grafice diferite, au elemente reflextorizante dispuse la 360 de grade, au trei seturi de pernițe pentru extra-reglaj și o rotiță în spate pentru fixarea căștii pe cap. Sunt disponibile în dimensiunea XS, adică 48-52 cm și pot fi achiziționate începând cu luna ianuarie 2018. Modelul The Zone este dedicat adolescenților și vine ca răspuns la întrebarea: cum îmi pot convinge copilul să poarte o cască? Aparent, destul de simplu! Oferindu-i una care arată bine. Acesta este rolul lui The Zone, exceptând partea de protecție. Sunt disponibile în 5 culori diferite și 3 dimensiuni, iar aerisirea se face cu ajutorul a peste 10 guri de ventilație. Prinderea și reglajul se fac facil, întocmai ca la restul de modele. De reținut și poate cel mai important, prețul pentru această gamă va fi foarte competitiv. Da, pentru genul ăsta de adolescenți. Trecând la adulți, Metroride este cea mai ușoară și cea mai avansată cască de oraș pentru adulți, bineînțeles, fără a neglija latura estetică. Gurile de aerisire ale noului model sunt mai mari, reflectivitatea este de 360 de grade, au prindere magnetică și bineînțeles, reglaj la spate cu rotiță. Metroride este disponibilă în două dimensiuni, S/M (55-59cm) și L/Xl (59-62cm), iar varianta MIPS este disponibilă pe trei dintre modele: Sapphire, Black Tie și Tehnicolor. Ușor de asortat cu orice haine. Între Metroride și Street regăsim noua gamă Tracer, care în premieră pentru 2018 va fi echipată cu un model MIPS. Iar ce are în plus este sistemul CoolControl, unul ce permite să controlezi aerisirea din cască, acesta putând fi blocat în diminețile răcoroase sau în zilele ploioase. Cozorocul este demontabil, curelele de prindere pot fi ajustate, vine cu mai multe pernițe de ajustare (de 3, 6, respectiv 9mm) și prinderea magnetică patentată de Nutcase. Poate fi achiziționată în dimensiunea S/M (52-56cm) sau M/L (56-59cm), începând cu luna ianuarie 2018. Versiunea cu protecție suplimentară MIPS va fi disponibilă din luna mai 2018. Ultimele, dar nu cele din urmă, sunt căștile din gama Street, care nu cunosc termenul de sobrietate și care sunt construite pentru copilul din tine. Sau, de ce nu, pentru cei care chiar vor să iasă din peisaj cu un produs original. De aceea Street foeră peste 30 de variante de culoare, beneficiază de prinderea magnetică Fidlock, au cozorocul detașabil și 3 seturi de pernițe pentru un confort desăvârșit. Trei modele Unframed vor beneficia de graficele unor artiști din Australia, Noua Zeelandă și Mexic. În continuare Nutcase caută artiști cu care să colaboreze pentru astfel de design-uri, așadar dacă ești interesat, poți aplica și tu. Nu de alta, dar premiul cel mare este de 500$! Tehnologia MIPS este disponibilă și pentru această gamă, pe modelele Navy Dots, Element Stripe, Silver Wavelebnght și Blackish Wavelenght. Față de celelalte modele, Street sunt disponibile în 3 dimensiuni distincte, S, M și L și vor fi de asemenea disponibile din ianuarie 2018. Doar câteva din cele 30 de variante. De final, aș dori să menționez lansarea noului model Timberline (ce face parte tot din gama Street), pentru cei cu o circumferință a capului mai mare sau pentru cei care au părul mare sau împletit. Este clar că ei au nevoie de un plus-size, iar această cască exact asta le oferă. Este disponibilă în dimensiunea L (60-64cm). Importator Nutcase în România: biciclop.eu. Sursa: Freerider
  27. Suzuki GSX-R1000R vs. BMW S1000RR. Test pe circuit

    Două dintre cele mai dorite superbike-uri ale momentului, față în față pe circuitul Motor Park România. Un test pe care-l așteptam demult. O motocicletă pe care-o așteptăm demult. O zi specială. Zorii zilei ne găseau în drum spre circuitul din Adâncata. Motoarele sunau viu în traficul de dimineață – un țipăt ascuțit, ca de uliu, din Akrapovic-ul de la S1000RR și un sunet răgușit, deosebit, și încântător din evacuarea aparent banală a GSX-R-ului. Urma o zi mare, iar noi eram gata de treabă. Pentru că aveam sub noi două dintre cele mai tari, puternice și tehnologizate motociclete ale momentului, ambele în versiune de top. Suzuki, în versiune 1000R cu furcă Showa BFF, quickshifter și ecran TFT, S1000R cu întreg alaiul de electronice, evacuare Akrapovic și roți ușoare. Ambele, gata să rupă asfaltul pe circuitul de lângă București. După câteva ture, m-am retras și i-am lăsat pe profesioniști să-și facă de cap. Colegul Bogdănel, campion național la Debutanți 600 și vicecampion balcanic la aceeași clasă și Cristi Guță, împătimit al sportului cu motor, proprietarul GSX-R-ului. Să-nceapă distracția! Filmul poate fi văzut în fereastra de mai jos sau direct pe YouTube. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  28. Ochelari și căști noi de la Rudy Project pentru 2018

    Rudy Project a fost prezent la Eurobike cu câteva noutăți importante pentru 2018, exceptându-le pe fete, care, după părerea mea, sunt singurele de la expoziție care au putut atrage atâtea priviri. Ele nu-s noutăți, ele doar sunt prezente acolo în fiecare an. Coerență în design. Fain!Sintryx reprezintă cea mai două adiție în gama de ochelari, aceștia fiind inspirați din viteză și aerodinamică, o pereche de ochelari full-frame care oferă o protecție excelentă și o claritate de excepție. Ventilația este asigurată de construcția Power Flow System, care permite aerului să circule eficient, astfel încât aceștia să nu se aburească. Sunt reglabili pe nas, iar înlocuirea lentilelor se face foarte simplu, prin apăsarea unui singur buton amplsat central. Astfel, nu este necesar să pui mâna pe lentile sau să le apeși pentru a ieșit din locașul lor. Pot fi utilizați cu mai multe tipuri de lentilă, de la ImpactX, indistructibile până la noile Polar 3FX HDR. Noii ochelari lângă o sumedenie de lentile disponibile.Atât de simplu se demontează.Și ca să rămânem pe teritoriul ochelarilor, trebuie să menționez și de noii Tralyx Slim, care în fond sunt aceeași ochelari de top, doar că sunt mai înguști. Sunt astfel mai ușor de purtat și mai confortabili pentru persoanele cu o anatomie a capului diferită. Tehnologiile precum Power Flow Ventialtion sau noul Ergonose IX ce permite un reglaj rapid și eficient, sunt la ele acasă. Trecând la căști, cei de la Rudy au 3 noi modele în meniu: Protera, Boost Pro și Central. Protera se completează perfect cu ochelarii, nu doar folosind aceleași culori, dar și forme similare sau un concept asemănător. Printre altele, aceasta este prima cască de la Rudy construită special pentru mountain biking, iar aspectul nu doar că inspiră siguranță, dar oferă și mult confort sau funcționalitate. Este construită din trei straturi și oferă protecție de la frunte până mai jos, spre ceafă, iar cei care vor să schimbe culoare curelelor o pot face foarte facil, căci acestea sunt ușor demontabile. Astfel, poți avea în permanență o cască cu un aspect relativ diferit. Cei care vor să o fixeze exemplar pe cap, se pot folosi de pernuțele incluse în pachet. Guri mari de aerisire și un cozoroc destul de lung.Curele interschimbabile.Casca asta chiar arată bine.Din lateral de asemenea.Mai departe, casca Boost Pro este o altă nouă creație, dezvoltată împreună cu Bahrain Merida Pro Cycling Team, o echipă ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. Partea din spate și din față sunt demontabile pentru a permite aerului să treacă, dar asta doar în momentele în care nu-ți dorești aerodinamicitatea supremă, căci această cască, fără guri de ventilație, exact asta este: una dintre cele mai aerodinamice din lume. Și iată cum cei de la Rudy s-au gândit și la plimbăreții de prin oraș și lansează noua cască Central, elegantă dar și foarte sigură. Are un cozoroc demontabil, pernițe interioare ce pot fi înlocuite și stickere reflectorizante. Diferit față de alte căști pentru oraș este construcția mai mare ce protejează și ceafa ciclistului, în cazul în care acesta cade pe spate. Are curele înlocuibile și coloristic vorbind, se potrivește cu orice look casual. Noua cască de oraș. Stylish! Sursa: Freerider
  1. Încarcă mai multă activitate
×