Mergi la conţinut
  • https://www.AUTOdoc24.RO

Activitate

Fluxul se actualizează automat     

  1. Ieri
  2. Unul dintre succesele comerciale ale ultimilor ani, Yamaha Tracer 700, a fost prezentat la EICMA 2019, având modificări importante. Păstrând cu strictețe secretul modelelor care urmau să fie prezentate la EICMA 2019, Yamaha a adus la expoziție mai multe motociclete modificate. Dintre acestea, Tracer 700 este probabil cel mai important model pentru piața din România, fiind versiunea îmbunătățită a vechiului Tracer, un adevărat lider al categoriei din care face parte. Modificările aduse generației 2020 se referă atât la formele motocicletei, cât și la componente importante care influențează funcționalitatea. Aspectul noului Yamaha Tracer 700 este complet schimbat datorită carenei, mai agresivă și aerodinamică, cu lumini tehnologie LED, pozițiile fiind oblice și proiectoare pe post de faruri principale, totul fiind completat de parbrizul reglabil și ghidonul mai lat cu 34 mm. Bordul multifuncțional are afișaj LCD negativ, informațiile fiind foarte ușor de citit, cu indicatorul de treaptă de viteză poziționat pe mijlocul ecranului, informație importantă pentru începători. Amortizoarele au fost la rândul lor modificate, cele din față fiind cu cartuș, cele de spate având reglaj pe preîncărcare și revenire, iar șaua a fost redesenată, oferind o poziție a pilotului diferită față de cea a generației anterioare. Motorul este același CP2 de 689 cmc, care produce o putere maximă de 54 kW la 8750 rpm, dar producătorul declară că au fost aduse modificări motorului, transmisiei și evacuării, raportul putere/masă fiind în continuare cel mai bun, datorită masei de 196 kg la plin, cu care Yamaha Tracer 700 conduce detașat categoria sport-touring de clasă medie. Prețul pentru România încă nu a fost comunicat, dar este de așteptat să fie apropiat de cel al modelului 2019, iar noul Yamaha Tracer 700 poate fi comandat la magazinul firmei importatoare, Motodynamics SRL din București, sau la magazinele din teritoriu ale dealerilor autorizați. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe YouTube. Sursa
  3. Piatra Craiului şi refugiul Şpirlea pe bicicletă

    Nufo Bike Trip prezintă traseul de parcurs toamna, între Zărnești, Plaiul Foii şi Refugiul Șpirlea 1415 m altutudine. [embedded content] Sursa: Freerider
  4. Duminica, la sediul Federatiei Romane de Motociclism a avut loc Sedinta anuala a Comisiei de Motocros sub indrumarea Presedintelui de Comisie si a Vicepreședintelui FRM, domnul Cătălin Duță. A fost facuta analiza sezonului competitional 2019, în urma căreia, etapa de la Ciolpani a fost declarată „Cea mai bine organizată competiție a anului”. În continuarea ședinței au fost luate în discuție propunerile primite pentru modificarea regulamentelor. Astfel, începând din anul 2020, organizatorii etapelor naționale pot alege dacă competițiile lor vor avea una sau două zile de concurs. Au fost omologate rezultatele interne și a fost desemnat ca sportiv al anului la disciplina motocros Zoltan Ordog (Top Cross TCS Otopeni - clasa MX85). Ca o recunoaștere suplimentară, chiar în aceste zile, Zoltan Ordog (Vicecampion National si European BMU 2019), participă la Barcelona la Masterclass-ul clasei YZ85. Zoltan a fost selectat să participe la acest eveniment exclusivist în urma analizării parcursului său sportiv și clasării pe locul VII la finala cupei YZ bLU-cRU Yamaha de la Assen (Olanda – FIM Europe Cup). Felicitări pentru toate aceste rezultate și mult succes în continuare!
  5. One of the craziest moto-projects of the past few years appears ready to be real-world tested, with news that JetPack Aviation has enough funding to build a working prototype of its “flying motorcycle.” Dubbed the Speeder, this airborne vehicle has the riding position of a motorcycle, but is equipped with a turbine propulsion system that also allows vertical take-off and landing. It can be controlled by the rider (pilot?) or can also work autonomously. JetPack started promoting this design in the spring, looking to raise funding. It sounds like a sci-fi idea, but in the past few months, the company says it has raised $2 million, enough to build a working prototype. Given the increasing number of crowd-funded vapourware scams, you’d think JetPack would have struggled to raise the money. However, it’s got the advantage of having built an actual FAA-approved jetpack (see it here), which shows it can follow through on projects that others may dismiss as silly. It should come as no surprise that JetPack is aiming at military contracts for the Speeder, but it’s also working on a recreational version with impressive capability. JetPack says the Speeder’s stabilization systems mean pilots will need minimal training—but make no mistake, there will be training required. JetPack plans to sell an Ultralight Version which requires no pilot’s licence; JetPack will provide the training. This version of the craft will be limited to five gallons of fuel, and a 60 mph top speed. There will also be an Experimental Version which will require a private pilot’s licence (more details at the JetPack website). This version will travel as fast as 150 mph. All very crazy stuff indeed! The next big question is: if the Speeder makes tire arguments irrelevant down the road, can we start arguing about rotors or turbines instead? Vezi sursa
  6. One of the craziest moto-projects of the past few years appears ready to be real-world tested, with news that JetPack Aviation has enough funding to build a working prototype of its “flying motorcycle.” Dubbed the Speeder, this airborne vehicle has the riding position of a motorcycle, but is equipped with a turbine propulsion system that also allows vertical take-off and landing. It can be controlled by the rider (pilot?) or can also work autonomously. JetPack started promoting this design in the spring, looking to raise funding. It sounds like a sci-fi idea, but in the past few months, the company says it has raised $2 million, enough to build a working prototype. Given the increasing number of crowd-funded vapourware scams, you’d think JetPack would have struggled to raise the money. However, it’s got the advantage of having built an actual FAA-approved jetpack (see it here), which shows it can follow through on projects that others may dismiss as silly. It should come as no surprise that JetPack is aiming at military contracts for the Speeder, but it’s also working on a recreational version with impressive capability. JetPack says the Speeder’s stabilization systems mean pilots will need minimal training—but make no mistake, there will be training required. JetPack plans to sell an Ultralight Version which requires no pilot’s licence; JetPack will provide the training. This version of the craft will be limited to five gallons of fuel, and a 60 mph top speed. There will also be an Experimental Version which will require a private pilot’s licence (more details at the JetPack website). This version will travel as fast as 150 mph. All very crazy stuff indeed! The next big question is: if the Speeder makes tire arguments irrelevant down the road, can we start arguing about rotors or turbines instead? Vezi sursa
  7. Hints of new Triumph adventure bikes have been out there for a while, but the EICMA show has come and gone, with no sign of these machines. What’s up? Will the new machines be ready for 2020? Judging from a few separate pieces on information, we’d say the answer is “Yes,” although we can’t say if you’ll be able to get the bike you want at the start of the season. As the video above clearly shows, Triumph is indeed working at least two new machines, maybe more. The Tiger 900 Rally is almost surely a replacement for the current 800 line (which hasn’t appeared in 2020 pricing documents), most likely the offroad-oriented XCa model. The GT is probably a replacement for the street-oriented XCc model. The video above doesn’t give us much to go on, but it does show Triumph isn’t just canning its adventure line. It also shows Triumph is feeling the pressure to keep up with ever-improving competition from the Euro competition, and it’s likely the jump in displacement also is partially caused by increasing pollution regs, which seem to result in engines growing in size to keep putting out decent power while being strangled by emissions-reducing design. Why weren’t these bikes at EICMA? It’s likely they just weren’t ready, but it’s also true the show is losing some relevance, as social media and the Internet in general allows manufacturers to efficiently and cheaply share their message with the world. The fact that they haven’t been fully revealed does cast some doubt on the probability the new models will be ready for early 2020 season, though. Not only is there manufacturing time to think about, but also DOT and environmental certification, and shipping times. Vezi sursa
  8. Hints of new Triumph adventure bikes have been out there for a while, but the EICMA show has come and gone, with no sign of these machines. What’s up? Will the new machines be ready for 2020? Judging from a few separate pieces on information, we’d say the answer is “Yes,” although we can’t say if you’ll be able to get the bike you want at the start of the season. As the video above clearly shows, Triumph is indeed working at least two new machines, maybe more. The Tiger 900 Rally is almost surely a replacement for the current 800 line (which hasn’t appeared in 2020 pricing documents), most likely the offroad-oriented XCa model. The GT is probably a replacement for the street-oriented XCc model. The video above doesn’t give us much to go on, but it does show Triumph isn’t just canning its adventure line. It also shows Triumph is feeling the pressure to keep up with ever-improving competition from the Euro competition, and it’s likely the jump in displacement also is partially caused by increasing pollution regs, which seem to result in engines growing in size to keep putting out decent power while being strangled by emissions-reducing design. Why weren’t these bikes at EICMA? It’s likely they just weren’t ready, but it’s also true the show is losing some relevance, as social media and the Internet in general allows manufacturers to efficiently and cheaply share their message with the world. The fact that they haven’t been fully revealed does cast some doubt on the probability the new models will be ready for early 2020 season, though. Not only is there manufacturing time to think about, but also DOT and environmental certification, and shipping times. Vezi sursa
  9. După o lansare de mare succes pe Kickstarter, Tailfin a făcut ultimele ajustări ale sistemului AeroPack până la versiunea finală. Fondatorul Tailfin Nick Broadbent spune că AeroPack are scopul de a lua ideea unei genți de portbagaj tradiționale făcând-o mai bună. A luat modelele de pe piață și a adus îmbunătățiri acolo unde sunt probleme: balansul pe bicicletă, accesul facil la echipament, montajul ușor, rezistența la frecare și multe altele, rezultatul fiind un sistem solid, stabil și ușor. Toate acestea au dus la producerea versiunii de portbagaj cu geantă disponibilă acum. În comparație cu orice altă metodă de transport al echipamentului pe bicicletă în aventurile de mai multe zile, AeroPack are câteva avantaje unice. Pentru început, deoarece AeroPack e montat pe bicicletă cu ajutorul sistemului integrat de portbagaj, acesta nu se va balansa ca modelele standard. Prinderea se face pe sistemele clasice de pe cadre, pe quick release sau pe axul thru, putând fi folosit chiar și pe MTB-urile full suspension. Deoarece se prinde destul de jos pe tijă, modelele cu dropper păstrează o oarecare funcționalitate, însă acest lucru depinde de lungimea tijei și de cum este montat sistemul AeroPack. Un alt avantaj declarat al sistemului este aerodinamica. În teste, Tailfin a descoperit că AeroPack are proprietăți aerodinamice egale sau mai bune decât orice altă geantă. De asemenea a desoperit diferențe mai de aerodinamică între folosirea unei singure genți în spate și folosirea unei genți și pe ghidon. Modelele pe ghidon adaugă o pierdere aerodinamică de 10-20W în funcție de model! Produsul e disponibil în două versiuni. AeroPack S are un volum de 20 L și o limită de greutate de 9 kg. Greutatea sistemului este de 690-860 g, în funcție de material și de tipul de prindere. Modelul AeroPack X folosește aceiași geantă dar permite și montarea de genți laterale adiționale. Greutatea sistemului X este de 750-960 g în funcție de material și de tipul de prindere. Ambele versiuni sunt disponibile cu prindere din aluminiu sau din carbon, fiind astfel posibile 4 combinații. Există și posibilitatea de a cumpăra și doar portbagajul, fără geanta AeroPack integrată. Aceste modele sunt proiectate să funcționeze cu geanta AeroPack Trunk Top care e ceva mai grea decât modelul integrat, dar poate fi deconectată rapid de pe portbagaj. Prețul începe de la 220$ pentru AeroPack S din aluminiu și crește în funcție de model și de gențile incluse. Modelul final a primit o structură modulară ce permite înlocuirea unui singur segment în caz de distrugere într-un accident. Toate modelele sunt deja disponibile. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  10. După o lansare de mare succes pe Kickstarter, Tailfin a făcut ultimele ajustări ale sistemului AeroPack până la versiunea finală. Fondatorul Tailfin Nick Broadbent spune că AeroPack are scopul de a lua ideea unei genți de portbagaj tradiționale făcând-o mai bună. A luat modelele de pe piață și a adus îmbunătățiri acolo unde sunt probleme: balansul pe bicicletă, accesul facil la echipament, montajul ușor, rezistența la frecare și multe altele, rezultatul fiind un sistem solid, stabil și ușor. Toate acestea au dus la producerea versiunii de portbagaj cu geantă disponibilă acum. În comparație cu orice altă metodă de transport al echipamentului pe bicicletă în aventurile de mai multe zile, AeroPack are câteva avantaje unice. Pentru început, deoarece AeroPack e montat pe bicicletă cu ajutorul sistemului integrat de portbagaj, acesta nu se va balansa ca modelele standard. Prinderea se face pe sistemele clasice de pe cadre, pe quick release sau pe axul thru, putând fi folosit chiar și pe MTB-urile full suspension. Deoarece se prinde destul de jos pe tijă, modelele cu dropper păstrează o oarecare funcționalitate, însă acest lucru depinde de lungimea tijei și de cum este montat sistemul AeroPack. Un alt avantaj declarat al sistemului este aerodinamica. În teste, Tailfin a descoperit că AeroPack are proprietăți aerodinamice egale sau mai bune decât orice altă geantă. De asemenea a desoperit diferențe mai de aerodinamică între folosirea unei singure genți în spate și folosirea unei genți și pe ghidon. Modelele pe ghidon adaugă o pierdere aerodinamică de 10-20W în funcție de model! Produsul e disponibil în două versiuni. AeroPack S are un volum de 20 L și o limită de greutate de 9 kg. Greutatea sistemului este de 690-860 g, în funcție de material și de tipul de prindere. Modelul AeroPack X folosește aceiași geantă dar permite și montarea de genți laterale adiționale. Greutatea sistemului X este de 750-960 g în funcție de material și de tipul de prindere. Ambele versiuni sunt disponibile cu prindere din aluminiu sau din carbon, fiind astfel posibile 4 combinații. Există și posibilitatea de a cumpăra și doar portbagajul, fără geanta AeroPack integrată. Aceste modele sunt proiectate să funcționeze cu geanta AeroPack Trunk Top care e ceva mai grea decât modelul integrat, dar poate fi deconectată rapid de pe portbagaj. Prețul începe de la 220$ pentru AeroPack S din aluminiu și crește în funcție de model și de gențile incluse. Modelul final a primit o structură modulară ce permite înlocuirea unui singur segment în caz de distrugere într-un accident. Toate modelele sunt deja disponibile. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  11. Rating: CN Enduro 2019 #6 Metal Enduro

    A fost o aventură anul ăsta. Pentru unul ca mine, care a făcut tot posibilul să participe la toate etapele Cupei, plus Campionatul ţinut la Straja, plus Ciucaş, sezonul a fost o adevărată vijelie. Tot timpul în priză, tot timpul pe drumuri. A fost excelent! Etapa de la Reşiţa a fost ultima din seria de şase. Potrivit tradiţiei, Metal Enduro încheie şi în 2019 Cupa Naţională de Enduro. Şi, ca deobicei, o încheie în forţă, oferind spectacol de-a lungul a două zile de concurs. Din punctul meu de vedere Metal Enduro este un eveniment de 5 stele! Pe de altă parte ediţia din acest an a venit şi cu o veste proastă întrucât Bike Attack Reşita a anunţat că în 2020 Metal Enduro va lua o pauză. Cu siguranţă organizatorii au nevoie de aşa ceva, pentru a se replia, regândi strategia şi reveni în forţă, sperăm în 2021. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașSpre deosebire de toate celelalte concursuri de mtb-enduro din România, la Metal Enduro te dai două zile întrucât cele 8 probe speciale sunt împărţite patru şi patru. Asta înseamnă că ar trebui să ajungi la faţa locului cel puţin cu două zile înainte, dacă nu chiar cu trei, pentru a avea timp să parcurgi toate cele 8 poteci. Însă există un „clenci”. Te dai două zile doar dacă eşti „licenţiat”. Dacă esti doar hobby, concurezi doar o zi, doar pe 4 trasee. Aşadar, pentru experienţa completă, gândeşte-te la o licenţă FRC/UCI. Avantajul este că vei beneficia şi de o asigurare ieftină şi bună, pentru orice accident ce are legatură cu bicicleta. La Metal Enduro locaţia este frumoasă. Chiar dacă Reşiţa nu este vreo „perlă” a turismului românesc, oraşul cuibărit între dealurile bănăţene îţi creează o stare de linişte. Şi asta cu toate că industria grea din oraş încă funcţionează. Totuşi linşite este doar până când ajungi la start unde te ia în primire muzica „metal”. Reşiţa – foto Eugen D, sursa wikimedia.orgDacă la celelalte etape din Cupă mă dădusem „blind” cu o singură excepţie, pentru Metal Enduro am făcut un efort şi am sosit împreună cu prietenii de la Vertical Riding Romania, cu suficiente zile înainte, pentru a face traseele în cunoştinţă de cauză. Însă şi două zile de dat tot nu sunt suficiente pentru a cunoaşte etapele, pentru a ţine minte detaliile sau capcanele. Deja, după ce te dai pe 3-4, încep să se amestece în mintea ta, lipsa de experienţă contribuind şi mai mult la starea asta. Totuşi este mult mai bine decât nimic, aşa cum am făcut în 2017 când am participat prima oară la concursul ăsta. Era pentru mine atunci abia al 2lea concurs de mtb-enduro, participam cu o bicicletă mai puţin potivită, ma simţeam destul de nesigur şi vedeam că pe măsură ce avansam în concurs emoţiile creşteau în loc să scadă. Nu era deloc uşor. De data asta însă în 2019, situaţia a fost mult diferită şi experienţa mult mai plăcută. Contează nu doar să ai experienţă acumulată însă mai mult contează să-ţi placă ce faci. În momentul ăla totul devine mai uşor. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașAvând parcurse traseele în prealabil, vei reţine elementele principale pentru fiecare în parte. Spre exemplu pe traseul Moşu nu ai cum să nu ţii minte rockgarden-ul de la final, unde la track preview te opreşti şi-l dai de mai multe ori. Vei reţine linia ideală, iar în cadrul concursului vei putea traversa rockgarden-ul mult mai cursiv/agresiv, fără să te „împiedici” sau să cazi. Sau pe Uzină, unde trebuie să ţii minte traversarea expusă pe dreapta unde dacă nu faci bine echilibristică, vei cădea în gol 2-3 m, aşa cum mi s-a şi întâmplat de data asta. Partea bună este că organizatorii au instalat acolo plase de siguranţă şi practic nu ai cum să păţeşti ceva. Însă pierzi timp preţios, necesar la o clasare bună. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaFolositor a fost track preview-ul şi pe Învăţ unde am putut să văd cum arată drop-ul aflat aproape imediat după start, drop care putea fi ocolit pe dreapta. După ce am avut ezitări la primele ture, în cadrul concursului l-am dat. Startul traseului Învăţ este comun cu cel pentru Driglovăț și Canada, aşa că acest drop îl vei avea de fiecare dată. Bike Attack Reşiţa a construit pe dealurile din jurul oraşului opt trasee, Moşu, Uzină şi Învăţ fiind doar trei dintre ele. Poţi citi aici descrierea detaliată a tuturor celor 8. Asociaţia ne-a transmis însă că acestea sunt gândite pentru utilizare multiplă: plimbare, drumeţie, trail running, ciclism montan şi organizare de evenimente sportive. Întrucât activitatea ta pe aceste trasee are impact asupra peisajului, potecilor, naturii și desigur asupra celorlalţi utilizatori ai traseelor, este nevoie să respecţi câteva reguli de bun-simţ: Acordă prioritate celui care se deplasează mai rapid. Drumeţul alergătorului, alergătorul biciclistului; Dacă trebuie să treci pe lângă altă persoană care se deplasează mai încet, încetineşte, anunță-ţi intenţia verbal și așteptă până când celălalt utilizator al traseului este în afara căii; Nu lărgi poteca şi nu lăsa urme în afara ei; Respectă flora şi fauna. Observă animalele sălbatice de la distanţă. Nu tăia arbori şi nu distruge vegetaţia; Adună gunoiul şi ia-l cu tine până la cel mai apropiat tomberon; Fii draguţ. Salută-i pe cei cu care te întâlneşti pe potecă; Respectă-i pe cei care au construit potecile și fii un ambasdor al traseelor de la Reşiţa. Traseele de la Reşiţa sunt tehnice şi te solicită mult fizic, însă acum în 2019, mi s-au părut mult mai abordabile decât în 2017. Evident că experienţa acumulată contază foarte mult. Şi aproape la fel de mult contează şi bicicleta, pentru că una special gândită pentru enduro-mtb te va ajuta considerabil în cazul lipsei experienţei. Specificaţiile şi geometria vor face ca bicicleta să te „ierte” dacă cumva intri greşit pe un viraj, jump sau drop. Pe de altă parte, dacă eşti „avansat”, vei face faţă chiar şi cu o bicicletă mai „normală”. Metal Enduro 2019 – foto Claudiu JivanÎnsă enduro înseamnă nu doar la vale ci şi la deal sau plat, destul de mult în unele situaţii. La Reşiţa, traseele de aici sunt în mare parte la vale, dar de-a lungul lor vei întâlni suficiente zone de plat şi urcare unde condiţia fizică bună va face diferenţa. Spre exemplu pe Fluturelu, după ce intri în Poiana Golului, ai o porţiune lungă în uşoară coborâre, pe care trebuie să pedalezi la maxim încontinuu. Pulsul va ajunge aici în tavan, dacă nu era deja ridicat din cauza bucăţilor tehnice peste care tocmai ai trecut. Fiind tehnice traseele de la Reşiţa pot fi considerate şi periculoase, mai ales atunci când ai despre tine o părere mai bună decât trebuie. Există zone expuse şi mai ales rockgarden-uri unde te poţi accidenta dacă nu le abordezi corect. Şi nu ai cum să le faci corect decât dacă le cunoşti. Aşa că cel mai bine, în cazul în care nu le ştii „la milimetru”, este recomandat să le abordezi precaut şi cu viteză mai mică decât ai putea în realitate. La ediţia 2019 am văzut suficiente accidentări, inclusiv două în grupul de prieteni cu care am fost, accidentări care au adus pentru unii ratarea podiumului, pentru alţii a însemnat anularea completă a concursului, iar pentru alţii a însemnat chiar un drum la spital, finalizat cu internare. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaTranziţiile la Metal Enduro sunt bune. Asta înseamnă practic că vei merge pe bicicletă, pe drum forestier, măcar 90% din tranziţie. Din câte am observat, doar ultima parte a tranziţiei implică ceva potecă şi push, dar nu la toate probele speciale. Acuma, e drept că depinde de condiţia ta fizică, pentru că pe unde unii pedalează, alţii împing. De asmenea, pentru 2019 organiaztorul a scurtat timpii pe tranziţii. Cu alte cuvinte erai obligat să-i dai la deal mai repede. Chiar dacă timpul scos pe tranziţii nu contează în clasament, asta înseamnă practic enduro, să încerci să parcurgi şi tranziţia cât mai repede. Dacă întârzii la startul specialelor, primeşti penalizări. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaMetal Enduro 2019, etapa a 6a şi finală din Cupa Naţională de Enduro, a fost încă un eveniment reuşit. Practic echipa Bike Attack ar putea organiza concursul ăsta şi cu ochii închişi. A ieşit foarte bine, iar dacă îţi place enduro, trebuie neapărat să vii aici pentru a te da pe traseele din jurul Reşiţei. Pe măsura că-ţi creşte „skill-ul”, le vei putea aborda din ce în ce mai repede, traversând obstacolele din ce în ce mai uşor şi elegant. Mi-a plăcut pentru că de data asta startul principal al concursului a fost în centrul oraşului, nu undeva în lateral cum a mai fost în trecut. Lăsând la o parte expunerea evident mai mare pe care o primeşte evenimentul, simplul fapt că Metal Enduro are loc în centru arată că importanţa concursului este recunoscută, de autorităţile locale în special. Aşa cum spuneam la început, pentru 2020 nu vom avea Metal Enduro însă se anunţă deja locaţii noi de dat prin ţară. Dacă îţi place segmentul ăsta „enduro” al mtb-ului, investeşte într-o bicicletă bună, dedicată, pentru că încep să apară din ce în ce mai multe locuri unde o poţi folosi la capacitate maximă. Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care steluţele sunt acordate, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor. Sursa articolului - Freerider
  12. Rating: CN Enduro 2019 #6 Metal Enduro

    A fost o aventură anul ăsta. Pentru unul ca mine, care a făcut tot posibilul să participe la toate etapele Cupei, plus Campionatul ţinut la Straja, plus Ciucaş, sezonul a fost o adevărată vijelie. Tot timpul în priză, tot timpul pe drumuri. A fost excelent! Etapa de la Reşiţa a fost ultima din seria de şase. Potrivit tradiţiei, Metal Enduro încheie şi în 2019 Cupa Naţională de Enduro. Şi, ca deobicei, o încheie în forţă, oferind spectacol de-a lungul a două zile de concurs. Din punctul meu de vedere Metal Enduro este un eveniment de 5 stele! Pe de altă parte ediţia din acest an a venit şi cu o veste proastă întrucât Bike Attack Reşita a anunţat că în 2020 Metal Enduro va lua o pauză. Cu siguranţă organizatorii au nevoie de aşa ceva, pentru a se replia, regândi strategia şi reveni în forţă, sperăm în 2021. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașSpre deosebire de toate celelalte concursuri de mtb-enduro din România, la Metal Enduro te dai două zile întrucât cele 8 probe speciale sunt împărţite patru şi patru. Asta înseamnă că ar trebui să ajungi la faţa locului cel puţin cu două zile înainte, dacă nu chiar cu trei, pentru a avea timp să parcurgi toate cele 8 poteci. Însă există un „clenci”. Te dai două zile doar dacă eşti „licenţiat”. Dacă esti doar hobby, concurezi doar o zi, doar pe 4 trasee. Aşadar, pentru experienţa completă, gândeşte-te la o licenţă FRC/UCI. Avantajul este că vei beneficia şi de o asigurare ieftină şi bună, pentru orice accident ce are legatură cu bicicleta. La Metal Enduro locaţia este frumoasă. Chiar dacă Reşiţa nu este vreo „perlă” a turismului românesc, oraşul cuibărit între dealurile bănăţene îţi creează o stare de linişte. Şi asta cu toate că industria grea din oraş încă funcţionează. Totuşi linşite este doar până când ajungi la start unde te ia în primire muzica „metal”. Reşiţa – foto Eugen D, sursa wikimedia.orgDacă la celelalte etape din Cupă mă dădusem „blind” cu o singură excepţie, pentru Metal Enduro am făcut un efort şi am sosit împreună cu prietenii de la Vertical Riding Romania, cu suficiente zile înainte, pentru a face traseele în cunoştinţă de cauză. Însă şi două zile de dat tot nu sunt suficiente pentru a cunoaşte etapele, pentru a ţine minte detaliile sau capcanele. Deja, după ce te dai pe 3-4, încep să se amestece în mintea ta, lipsa de experienţă contribuind şi mai mult la starea asta. Totuşi este mult mai bine decât nimic, aşa cum am făcut în 2017 când am participat prima oară la concursul ăsta. Era pentru mine atunci abia al 2lea concurs de mtb-enduro, participam cu o bicicletă mai puţin potivită, ma simţeam destul de nesigur şi vedeam că pe măsură ce avansam în concurs emoţiile creşteau în loc să scadă. Nu era deloc uşor. De data asta însă în 2019, situaţia a fost mult diferită şi experienţa mult mai plăcută. Contează nu doar să ai experienţă acumulată însă mai mult contează să-ţi placă ce faci. În momentul ăla totul devine mai uşor. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașAvând parcurse traseele în prealabil, vei reţine elementele principale pentru fiecare în parte. Spre exemplu pe traseul Moşu nu ai cum să nu ţii minte rockgarden-ul de la final, unde la track preview te opreşti şi-l dai de mai multe ori. Vei reţine linia ideală, iar în cadrul concursului vei putea traversa rockgarden-ul mult mai cursiv/agresiv, fără să te „împiedici” sau să cazi. Sau pe Uzină, unde trebuie să ţii minte traversarea expusă pe dreapta unde dacă nu faci bine echilibristică, vei cădea în gol 2-3 m, aşa cum mi s-a şi întâmplat de data asta. Partea bună este că organizatorii au instalat acolo plase de siguranţă şi practic nu ai cum să păţeşti ceva. Însă pierzi timp preţios, necesar la o clasare bună. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaFolositor a fost track preview-ul şi pe Învăţ unde am putut să văd cum arată drop-ul aflat aproape imediat după start, drop care putea fi ocolit pe dreapta. După ce am avut ezitări la primele ture, în cadrul concursului l-am dat. Startul traseului Învăţ este comun cu cel pentru Driglovăț și Canada, aşa că acest drop îl vei avea de fiecare dată. Bike Attack Reşiţa a construit pe dealurile din jurul oraşului opt trasee, Moşu, Uzină şi Învăţ fiind doar trei dintre ele. Poţi citi aici descrierea detaliată a tuturor celor 8. Asociaţia ne-a transmis însă că acestea sunt gândite pentru utilizare multiplă: plimbare, drumeţie, trail running, ciclism montan şi organizare de evenimente sportive. Întrucât activitatea ta pe aceste trasee are impact asupra peisajului, potecilor, naturii și desigur asupra celorlalţi utilizatori ai traseelor, este nevoie să respecţi câteva reguli de bun-simţ: Acordă prioritate celui care se deplasează mai rapid. Drumeţul alergătorului, alergătorul biciclistului; Dacă trebuie să treci pe lângă altă persoană care se deplasează mai încet, încetineşte, anunță-ţi intenţia verbal și așteptă până când celălalt utilizator al traseului este în afara căii; Nu lărgi poteca şi nu lăsa urme în afara ei; Respectă flora şi fauna. Observă animalele sălbatice de la distanţă. Nu tăia arbori şi nu distruge vegetaţia; Adună gunoiul şi ia-l cu tine până la cel mai apropiat tomberon; Fii draguţ. Salută-i pe cei cu care te întâlneşti pe potecă; Respectă-i pe cei care au construit potecile și fii un ambasdor al traseelor de la Reşiţa. Traseele de la Reşiţa sunt tehnice şi te solicită mult fizic, însă acum în 2019, mi s-au părut mult mai abordabile decât în 2017. Evident că experienţa acumulată contază foarte mult. Şi aproape la fel de mult contează şi bicicleta, pentru că una special gândită pentru enduro-mtb te va ajuta considerabil în cazul lipsei experienţei. Specificaţiile şi geometria vor face ca bicicleta să te „ierte” dacă cumva intri greşit pe un viraj, jump sau drop. Pe de altă parte, dacă eşti „avansat”, vei face faţă chiar şi cu o bicicletă mai „normală”. Metal Enduro 2019 – foto Claudiu JivanÎnsă enduro înseamnă nu doar la vale ci şi la deal sau plat, destul de mult în unele situaţii. La Reşiţa, traseele de aici sunt în mare parte la vale, dar de-a lungul lor vei întâlni suficiente zone de plat şi urcare unde condiţia fizică bună va face diferenţa. Spre exemplu pe Fluturelu, după ce intri în Poiana Golului, ai o porţiune lungă în uşoară coborâre, pe care trebuie să pedalezi la maxim încontinuu. Pulsul va ajunge aici în tavan, dacă nu era deja ridicat din cauza bucăţilor tehnice peste care tocmai ai trecut. Fiind tehnice traseele de la Reşiţa pot fi considerate şi periculoase, mai ales atunci când ai despre tine o părere mai bună decât trebuie. Există zone expuse şi mai ales rockgarden-uri unde te poţi accidenta dacă nu le abordezi corect. Şi nu ai cum să le faci corect decât dacă le cunoşti. Aşa că cel mai bine, în cazul în care nu le ştii „la milimetru”, este recomandat să le abordezi precaut şi cu viteză mai mică decât ai putea în realitate. La ediţia 2019 am văzut suficiente accidentări, inclusiv două în grupul de prieteni cu care am fost, accidentări care au adus pentru unii ratarea podiumului, pentru alţii a însemnat anularea completă a concursului, iar pentru alţii a însemnat chiar un drum la spital, finalizat cu internare. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaTranziţiile la Metal Enduro sunt bune. Asta înseamnă practic că vei merge pe bicicletă, pe drum forestier, măcar 90% din tranziţie. Din câte am observat, doar ultima parte a tranziţiei implică ceva potecă şi push, dar nu la toate probele speciale. Acuma, e drept că depinde de condiţia ta fizică, pentru că pe unde unii pedalează, alţii împing. De asmenea, pentru 2019 organiaztorul a scurtat timpii pe tranziţii. Cu alte cuvinte erai obligat să-i dai la deal mai repede. Chiar dacă timpul scos pe tranziţii nu contează în clasament, asta înseamnă practic enduro, să încerci să parcurgi şi tranziţia cât mai repede. Dacă întârzii la startul specialelor, primeşti penalizări. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaMetal Enduro 2019, etapa a 6a şi finală din Cupa Naţională de Enduro, a fost încă un eveniment reuşit. Practic echipa Bike Attack ar putea organiza concursul ăsta şi cu ochii închişi. A ieşit foarte bine, iar dacă îţi place enduro, trebuie neapărat să vii aici pentru a te da pe traseele din jurul Reşiţei. Pe măsura că-ţi creşte „skill-ul”, le vei putea aborda din ce în ce mai repede, traversând obstacolele din ce în ce mai uşor şi elegant. Mi-a plăcut pentru că de data asta startul principal al concursului a fost în centrul oraşului, nu undeva în lateral cum a mai fost în trecut. Lăsând la o parte expunerea evident mai mare pe care o primeşte evenimentul, simplul fapt că Metal Enduro are loc în centru arată că importanţa concursului este recunoscută, de autorităţile locale în special. foto Andrada Cardaș foto Andrada Cardaș foto Claudiu Jivan foto Simona Vasilescu Aşa cum spuneam la început, pentru 2020 nu vom avea Metal Enduro însă se anunţă deja locaţii noi de dat prin ţară. Dacă îţi place segmentul ăsta „enduro” al mtb-ului, investeşte într-o bicicletă bună, dedicată, pentru că încep să apară din ce în ce mai multe locuri unde o poţi folosi la capacitate maximă. Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care steluţele sunt acordate, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor. Sursa: Freerider
  13. A fost o aventură anul ăsta. Pentru unul ca mine, care a făcut tot posibilul să participe la toate etapele Cupei, plus Campionatul ţinut la Straja, plus Ciucaş, sezonul a fost o adevărată vijelie. Tot timpul în priză, tot timpul pe drumuri. A fost excelent! Etapa de la Reşiţa a fost ultima din seria de şase. Potrivit tradiţiei, Metal Enduro încheie şi în 2019 Cupa Naţională de Enduro. Şi, ca deobicei, o încheie în forţă, oferind spectacol de-a lungul a două zile de concurs. Din punctul meu de vedere Metal Enduro este un eveniment de 5 stele! Pe de altă parte ediţia din acest an a venit şi cu o veste proastă întrucât Bike Attack Reşita a anunţat că în 2020 Metal Enduro va lua o pauză. Cu siguranţă organizatorii au nevoie de aşa ceva, pentru a se replia, regândi strategia şi reveni în forţă, sperăm în 2021. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașSpre deosebire de toate celelalte concursuri de mtb-enduro din România, la Metal Enduro te dai două zile întrucât cele 8 probe speciale sunt împărţite patru şi patru. Asta înseamnă că ar trebui să ajungi la faţa locului cel puţin cu două zile înainte, dacă nu chiar cu trei, pentru a avea timp să parcurgi toate cele 8 poteci. Însă există un „clenci”. Te dai două zile doar dacă eşti „licenţiat”. Dacă esti doar hobby, concurezi doar o zi, doar pe 4 trasee. Aşadar, pentru experienţa completă, gândeşte-te la o licenţă FRC/UCI. Avantajul este că vei beneficia şi de o asigurare ieftină şi bună, pentru orice accident ce are legatură cu bicicleta. La Metal Enduro locaţia este frumoasă. Chiar dacă Reşiţa nu este vreo „perlă” a turismului românesc, oraşul cuibărit între dealurile bănăţene îţi creează o stare de linişte. Şi asta cu toate că industria grea din oraş încă funcţionează. Totuşi linşite este doar până când ajungi la start unde te ia în primire muzica „metal”. Reşiţa – foto Eugen D, sursa wikimedia.orgDacă la celelalte etape din Cupă mă dădusem „blind” cu o singură excepţie, pentru Metal Enduro am făcut un efort şi am sosit împreună cu prietenii de la Vertical Riding Romania, cu suficiente zile înainte, pentru a face traseele în cunoştinţă de cauză. Însă şi două zile de dat tot nu sunt suficiente pentru a cunoaşte etapele, pentru a ţine minte detaliile sau capcanele. Deja, după ce te dai pe 3-4, încep să se amestece în mintea ta, lipsa de experienţă contribuind şi mai mult la starea asta. Totuşi este mult mai bine decât nimic, aşa cum am făcut în 2017 când am participat prima oară la concursul ăsta. Era pentru mine atunci abia al 2lea concurs de mtb-enduro, participam cu o bicicletă mai puţin potivită, ma simţeam destul de nesigur şi vedeam că pe măsură ce avansam în concurs emoţiile creşteau în loc să scadă. Nu era deloc uşor. De data asta însă în 2019, situaţia a fost mult diferită şi experienţa mult mai plăcută. Contează nu doar să ai experienţă acumulată însă mai mult contează să-ţi placă ce faci. În momentul ăla totul devine mai uşor. Metal Enduro 2019 – foto Andrada CardașAvând parcurse traseele în prealabil, vei reţine elementele principale pentru fiecare în parte. Spre exemplu pe traseul Moşu nu ai cum să nu ţii minte rockgarden-ul de la final, unde la track preview te opreşti şi-l dai de mai multe ori. Vei reţine linia ideală, iar în cadrul concursului vei putea traversa rockgarden-ul mult mai cursiv/agresiv, fără să te „împiedici” sau să cazi. Sau pe Uzină, unde trebuie să ţii minte traversarea expusă pe dreapta unde dacă nu faci bine echilibristică, vei cădea în gol 2-3 m, aşa cum mi s-a şi întâmplat de data asta. Partea bună este că organizatorii au instalat acolo plase de siguranţă şi practic nu ai cum să păţeşti ceva. Însă pierzi timp preţios, necesar la o clasare bună. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaFolositor a fost track preview-ul şi pe Învăţ unde am putut să văd cum arată drop-ul aflat aproape imediat după start, drop care putea fi ocolit pe dreapta. După ce am avut ezitări la primele ture, în cadrul concursului l-am dat. Startul traseului Învăţ este comun cu cel pentru Driglovăț și Canada, aşa că acest drop îl vei avea de fiecare dată. Bike Attack Reşiţa a construit pe dealurile din jurul oraşului opt trasee, Moşu, Uzină şi Învăţ fiind doar trei dintre ele. Poţi citi aici descrierea detaliată a tuturor celor 8. Asociaţia ne-a transmis însă că acestea sunt gândite pentru utilizare multiplă: plimbare, drumeţie, trail running, ciclism montan şi organizare de evenimente sportive. Întrucât activitatea ta pe aceste trasee are impact asupra peisajului, potecilor, naturii și desigur asupra celorlalţi utilizatori ai traseelor, este nevoie să respecţi câteva reguli de bun-simţ: Acordă prioritate celui care se deplasează mai rapid. Drumeţul alergătorului, alergătorul biciclistului; Dacă trebuie să treci pe lângă altă persoană care se deplasează mai încet, încetineşte, anunță-ţi intenţia verbal și așteptă până când celălalt utilizator al traseului este în afara căii; Nu lărgi poteca şi nu lăsa urme în afara ei; Respectă flora şi fauna. Observă animalele sălbatice de la distanţă. Nu tăia arbori şi nu distruge vegetaţia; Adună gunoiul şi ia-l cu tine până la cel mai apropiat tomberon; Fii draguţ. Salută-i pe cei cu care te întâlneşti pe potecă; Respectă-i pe cei care au construit potecile și fii un ambasdor al traseelor de la Reşiţa. Traseele de la Reşiţa sunt tehnice şi te solicită mult fizic, însă acum în 2019, mi s-au părut mult mai abordabile decât în 2017. Evident că experienţa acumulată contază foarte mult. Şi aproape la fel de mult contează şi bicicleta, pentru că una special gândită pentru enduro-mtb te va ajuta considerabil în cazul lipsei experienţei. Specificaţiile şi geometria vor face ca bicicleta să te „ierte” dacă cumva intri greşit pe un viraj, jump sau drop. Pe de altă parte, dacă eşti „avansat”, vei face faţă chiar şi cu o bicicletă mai „normală”. Metal Enduro 2019 – foto Claudiu JivanÎnsă enduro înseamnă nu doar la vale ci şi la deal sau plat, destul de mult în unele situaţii. La Reşiţa, traseele de aici sunt în mare parte la vale, dar de-a lungul lor vei întâlni suficiente zone de plat şi urcare unde condiţia fizică bună va face diferenţa. Spre exemplu pe Fluturelu, după ce intri în Poiana Golului, ai o porţiune lungă în uşoară coborâre, pe care trebuie să pedalezi la maxim încontinuu. Pulsul va ajunge aici în tavan, dacă nu era deja ridicat din cauza bucăţilor tehnice peste care tocmai ai trecut. Fiind tehnice traseele de la Reşiţa pot fi considerate şi periculoase, mai ales atunci când ai despre tine o părere mai bună decât trebuie. Există zone expuse şi mai ales rockgarden-uri unde te poţi accidenta dacă nu le abordezi corect. Şi nu ai cum să le faci corect decât dacă le cunoşti. Aşa că cel mai bine, în cazul în care nu le ştii „la milimetru”, este recomandat să le abordezi precaut şi cu viteză mai mică decât ai putea în realitate. La ediţia 2019 am văzut suficiente accidentări, inclusiv două în grupul de prieteni cu care am fost, accidentări care au adus pentru unii ratarea podiumului, pentru alţii a însemnat anularea completă a concursului, iar pentru alţii a însemnat chiar un drum la spital, finalizat cu internare. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaTranziţiile la Metal Enduro sunt bune. Asta înseamnă practic că vei merge pe bicicletă, pe drum forestier, măcar 90% din tranziţie. Din câte am observat, doar ultima parte a tranziţiei implică ceva potecă şi push, dar nu la toate probele speciale. Acuma, e drept că depinde de condiţia ta fizică, pentru că pe unde unii pedalează, alţii împing. De asmenea, pentru 2019 organiaztorul a scurtat timpii pe tranziţii. Cu alte cuvinte erai obligat să-i dai la deal mai repede. Chiar dacă timpul scos pe tranziţii nu contează în clasament, asta înseamnă practic enduro, să încerci să parcurgi şi tranziţia cât mai repede. Dacă întârzii la startul specialelor, primeşti penalizări. Metal Enduro 2019 – foto Adina DianaMetal Enduro 2019, etapa a 6a şi finală din Cupa Naţională de Enduro, a fost încă un eveniment reuşit. Practic echipa Bike Attack ar putea organiza concursul ăsta şi cu ochii închişi. A ieşit foarte bine, iar dacă îţi place enduro, trebuie neapărat să vii aici pentru a te da pe traseele din jurul Reşiţei. Pe măsura că-ţi creşte „skill-ul”, le vei putea aborda din ce în ce mai repede, traversând obstacolele din ce în ce mai uşor şi elegant. Mi-a plăcut pentru că de data asta startul principal al concursului a fost în centrul oraşului, nu undeva în lateral cum a mai fost în trecut. Lăsând la o parte expunerea evident mai mare pe care o primeşte evenimentul, simplul fapt că Metal Enduro are loc în centru arată că importanţa concursului este recunoscută, de autorităţile locale în special. foto Andrada Cardaș foto Andrada Cardaș foto Claudiu Jivan foto Simona Vasilescu Aşa cum spuneam la început, pentru 2020 nu vom avea Metal Enduro însă se anunţă deja locaţii noi de dat prin ţară. Dacă îţi place segmentul ăsta „enduro” al mtb-ului, investeşte într-o bicicletă bună, dedicată, pentru că încep să apară din ce în ce mai multe locuri unde o poţi folosi la capacitate maximă. Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care steluţele sunt acordate, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor. Sursa: freerider.ro
  14. Jacheta de ploaie Van Rysel – Decathlon (2019)

    Am primit în toiul verii un pachet cu multe produse de calitate excelentă pentru ciclism de șosea marca Van Rysel de la Decathlon pe care le-am și testat și v-am prezentat rezultatele, exceptând unul singur. Este vorba de jacheta de ploaie Van Rysel, un model mai gros, de primăvară/toamnă, pentru testul căreia am stat să vină vremea rea de toamnă, care s-a cam lăsat așteptată anul acesta. Iată că zilele cu ceață, ploaie și frig sunt aici și, deși nu e niciun motiv de bucurie pentru iubitorii ciclismului, acestea ne-au permis să folosim și să ne facem o părere despre jacheta primită la test. Jacheta dă din primul moment impresia unui produs de calitate. Am primit varianta neagră dar există și una galben fluorescent. Materialul este destul de gros, de tip textil cu membrană, nu de tip foiță total impermeabilă. Din acest motiv părerea mea e că nu se pretează pe căldură, unde e mai bun modelul Ultralight. În schimb, asigură și o oarecare protecție termică, lucru care o face perfectă pentru primăvară și toamnă sau pentru dimineți și seri reci sau zone de munte înalte. Nu este însă nici o jachetă termică de iarnă. Cusăturile sunt lipite astfel că nu există niciun spațiu pe unde apa ar putea să pătrundă. Pentru aerisire, există orificii mari protejate pe spate. Pentru depozitare jacheta are un buzunar exterior protejat cu fermoar. Pentru vizibilitate, atât pe spate cât și în față, sigla mărcii și liniile grafice sunt din material reflectorizant, ceea ce o face perfectă noaptea și vă face să respectați reglementările legale ce obligă purtarea unei haine cu elemente vizibile la lumină. Fit-ul este destul de strâns pe piept, așa cum trebuie pentru un echipament de ciclism de șosea, iar materialul se prelungește mult în spate pentru a acoperi zona lombară. Cel puțin pentru mine croiul este unul confortabil și plăcut, fără elemente ce să mă deranjeze. Am purtat jacheta atât pe vreme mai rece (în jur de 10 grade) cât și pe ploaie și vânt puternic. Pot spune că sunt impresionat de impermeabilitatea excelentă dar și de faptul că în ciuda efortului mare depus uneori, nu am transpirat excesiv sub jachetă. Recomand acest model pentru temperaturi între 5-20 de grade, pe orice tip de vreme, de pe la 10 grade în sus putând fi folosită zic eu și direct peste tricou ca protecție termică, de exemplu la coborârea de pe munte, după ce pe urcare am preferat tricoul pentru a evita supraîncălzirea. Jacheta se poate plia la dimensiuni mici, producătorul spune că se poate transporta în buzunarul tricoului. Părerea mea e că se face destul de mare și chiar dacă acest lucru e posibil, e cumva la limită. [embedded content] Concluzia finală este că jacheta de ploaie Van Rysel este un produs de calitate foarte bună care face ceea ce trebuie. Partea senzațională, la fel ca în cazul oricăror produse Decathlon, este însă prețul de achiziție care este de 199 lei, mult sub aproape orice altă jachetă similară de la un producător renumit. Părerea mea e că este o investiție bună fie ca jachetă de rezervă sau de vreme proastă, fie chiar de jachetă principală deoarece nu i-am găsit niciun dezavantaj. Poate doar că nu are o glugă, dar în general cicliștii nu agrează acest accesoriu deoarece produce supraîncălzirea capului. Producător: Decathlon Greutate: 280 g în mărimea L Preț: 199 lei Sursa: Freerider
  15. Zvonul despre care vorbeam zilele trecute s-a concretizat ieri, când HRC a semnat cu Alex Marquez pentru un an, acesta urmând să alerge pentru Repsol Honda, alături de fratele său, Marc. Marc spune că nu a pus presiune pe Honda, dar se zvonește că o parte a motivației celor de la HRC a fost să-l mulțumească pe cel care le-a adus toate titlurile în 2019 de unul singur. Alberto Puig, pe de altă parte, insistă că motivul pentru care a fost ales tânărul Marquez nu a fost legătura de rudenie cu Marc sau vreo influență a acestuia din urmă, ci pentru că Alex este campion mondial în Moto2 și Honda a vrut un pilot tânăr cu potențial, pe care să-l ajute să evolueze. Cei doi frați în echipa de uzină Honda marchează o premieră mondială, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată și un vis pentru orice om de marketing. Alex Marquez va testa astăzi Honda RC213V împreună cu echipa LCR. Este posibil ca motivul pentru care cei de la Honda s-au grăbit să semneze cu Alex înainte să vadă ce face acesta în teste este că l-au văzut pe Iker Lecuona descurcându-se de minune pe o motocicletă dificilă, KTM RC16, la debutul foarte tânărului spaniol în clasa regină, în weekendul de la Valencia. Lecuona a ajuns la mai puțin de o secundă și jumătate pe tur de lideri, depășind adversari cu mult mai multă experiență. Când a căzut, la jumătatea cursei, era în puncte. Este foarte posibil ca faptul că Alex Marquez are contract doar pentru un an să pună cam multă presiune pe pilotul căruia i-a luat ceva timp să se acomodeze și cu motocicletele de Moto2. Sursa
  16. E oficial: Alex Marquez merge la Repsol Honda!

    Zvonul despre care vorbeam zilele trecute s-a concretizat ieri, când HRC a semnat cu Alex Marquez pentru un an, acesta urmând să alerge pentru Repsol Honda, alături de fratele său, Marc. Marc spune că nu a pus presiune pe Honda, dar se zvonește că o parte a motivației celor de la HRC a fost să-l mulțumească pe cel care le-a adus toate titlurile în 2019 de unul singur. Alberto Puig, pe de altă parte, insistă că motivul pentru care a fost ales tânărul Marquez nu a fost legătura de rudenie cu Marc sau vreo influență a acestuia din urmă, ci pentru că Alex este campion mondial în Moto2 și Honda a vrut un pilot tânăr cu potențial, pe care să-l ajute să evolueze. Cei doi frați în echipa de uzină Honda marchează o premieră mondială, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată și un vis pentru orice om de marketing. Alex Marquez va testa astăzi Honda RC213V împreună cu echipa LCR. Este posibil ca motivul pentru care cei de la Honda s-au grăbit să semneze cu Alex înainte să vadă ce face acesta în teste este că l-au văzut pe Iker Lecuona descurcându-se de minune pe o motocicletă dificilă, KTM RC16, la debutul foarte tânărului spaniol în clasa regină, în weekendul de la Valencia. Lecuona a ajuns la mai puțin de o secundă și jumătate pe tur de lideri, depășind adversari cu mult mai multă experiență. Când a căzut, la jumătatea cursei, era în puncte. Este foarte posibil ca faptul că Alex Marquez are contract doar pentru un an să pună cam multă presiune pe pilotul căruia i-a luat ceva timp să se acomodeze și cu motocicletele de Moto2.
  17. Ultima săptămână
  18. O veste buna, am gasit portbagaj spate de TWN BD250 original pentru modelul nostru, cel pe care il montasem era pentru a doua serie de TWN BD250 care s-a fabricat din 1941 daca imi aduc bine aminte. Portbagajul din imagine este intr-o stare foarte foarte buna: Portbagajul sablat: Portbagajul imbracat in filler:
  19. După ce în urmă cu câteva zile Jorge Lorenzo anunța retragerea din MotoGP după ultima cursa a sezonului de la Valencia, paddock-ul MotoGp a început să se freamăte, toată lumea întrebându-se cine îi va fi coechipier lui Marc Marquez sezonul viitor. Până astăzi au fost vehiculate mai multe nume, Johan Zarco (care nu avea și nu are un contract pentru 2020), Cal Crutchlow (care tanjeste de ani buni pentru o șansă ca pilot de uzină HRC, deși are la LCR aceeași motocicletă ca Marquez) și Alex Marquez ( care vă spuneam la momentul respectiv că pare să fie favorit). Comunicatul celor de Honda a clarificat problema : ‘Honda Racing Corporation is pleased to announce the signing of double World Champion Alex Marquez. The young Spanish rider will join the Repsol Honda Team on a one-year contract. He will move from the intermediate class to partner eight-time World Champion Marc Marquez in 2020 for his debut season în the premier class aboard the Honda RC213V.’ În vârstă de 23 de ani, Alex Marquez se pregătește de debutul în MotoGP, mâine și poimâine, când vor avea loc testele de la Valencia. Totuși, este posibil ca la aceste teste, Alex Marquez să ruleze cu motociclete echipei satelit LCR, posibil pe fosta motocicletă a lui Nakagami, pentru a se adapta la diferențele din MotoGp, în timp ce pe motocicleta Repsol îi vom vedea pe pilotul de test Ștefan Bradl alături de Marc Marquez, ce lucrează împreună la dezvoltarea prototipului pentru 2020. Deși sunt mulți care contestă deja decizia celor de HRC (*inlcusiv noi 🙂 ), spunând că Alex Marquez nu este suficient de valoros pentru o motocicletă HRC, lucrurile sunt destul de simple. Deși Marc Marquez declara că a stat departe de această numire, având în vedere că prioritatea principala a HRC-ul este să-l facă fericit pe Marc, mai ales că se apropie re-negocierea contractului, este foarte probabil ca acesta să fie motivul numirii lui Alex la Repsol Honda. Personal aș fi preferat să văd pe a două motocicletă Repsol pe cineva capabil să-i pună probleme lui Marc, în acest format, este puțin probabil să vedem niște dueluri aprige între cele două motociclete portocalii sau cine știe poate rivalitatea fratricidă va ieși la iveală sezonul viitor. Să nu uităm că Marc Marquez a spus de mai multe ori că Alex este un pilot mai bun decât el. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  20. [embedded content] Sidi has announced an all-new flagship motocross boot for for 2020 – the Sidi Atojo SR. The Atojo is designed to be light, sleek for excellent bike control, and sits above the Crossfire 3 in Sidi”s motocross boot line. When designing the Atojo SR with input from professional riders, Sidi wanted to create a boot that was lighter in the upper area while still offering the ankle protection and replaceable parts the Italian bootmaker is known for. Nine-time MXGP World Champion Antonio Cairoli, two-time MX2 champion Jorge Prado, and long-time MXGP racer Alessandro Lupino worked with Sidi’s technicians to finalize every detail on the Atojo. The riders were so essential in the development of the boot that Sidi named it after them in recognition of their efforts – A (Alessandro Lupino) TO (Tony Cairoli) JO (Jorge Prado). The Atojo has a unique ‘dual’ ankle pivot design, with one hinge above the ankle and one below. There is also support bracing inside the boot that is designed to prevent hyperextension of the ankle, instep and Achilles tendon. Three hyperextension systems are built into the boot, including a replaceable insert on the front of the boot that allows a specific amount of tibia movement but freezes if bending becomes excessive. Rubber inserts along the suede and plastic inner shin provide grip on the bike and the sole is easily replaceable via four bolts. ADVERTISEMENT The overall h of the Atojo is 1-cm lower than the Crossfire 3 and the sole base is thicker for greater engagement with the upper boot. In addition, the dual hinge system improves fluidity of movement in the ankle without compromising rigidity and lateral protection. Better yet, the new Atojo boot is over one pound lighter ‘per boot’ than the Crossfire 3. ATOJO SR Hinge System Atojo SR has two flex points: the first hinge is positioned under the ankle, to reduce thickness and make the boot smoother on the inside and more aerodynamic overall. Ankle support bracing inside the boot allows for only a limited range of movement to prevent hyper-extension of the ankle, of the instep and of the back tendon. This technology gives the rider greater security. The second joint, above the ankle, working in sync with the lower hinge, improves the flexibility of the boot, making the bending movement fluid without compromising rigidity and lateral protection. There are three anti hyperextension systems for the foot. The first is located on the first hinge, the second on the back of the boot (the bootleg leans on the ankle avoiding extra bending backwards), the third is frontal and is made up of an innovative system that, through a screw on replaceable insert, allows a specific tibia flexion range and freezes if bending is excessive. A bootleg in PU, connected to the ankle strap through the second hinge, protects the back of the boot and is positioned between the upper and the lining. SRS SOLE: SR Dovetail Sole The SR (Sole Replacement System) interchangeable sole has an innovative design and replacement system. Design and technology are patented by Sidi. The central part of the sole is made up of a rubber insert with a new interlocking Dovetail system and 4 screws for easy replacement. The sole base is slightly higher than the Crossfire 3 for greater engagement with the upper. The tip, with traction grooves, and heel are fixed for race level use. An enduro lug sole is also available. The heel area has a fixed insert in soft PU that makes the boot more stable and offers grip against the bike. The new Sidi Atojo SR MX boots will be available March 2020 with an MSRP of $599.99. For more details go to the Motonation website. [embedded content] Atojo SR Technical Data The ATOJO SR’s upper uses proven “TECHNOMICRO” microfiber panels equipped with high impact plastic protection. The tongue and front and rear joints are padded with materials resistant to water and the absorption of sweat, dust and mud. The boots toe area outer surface is entirely wrapped in high impact plastic with a grip enhancing surface. The Atojo is equipped with a rigid and replaceable nylon insert for metatarsus protection which protects the inside of the boot in case the rider’s foot slips off the footpeg. The Atojo SR plastics have an all new design. The high impact plastic heel is shaped and specially molded to improve foot safety in case of torsional twists and is shaped to ensure comfort and stability. On the inner shin, the boot leg is built of protective suede with embossed rubber inserts which, in addition to providing good grip on the bike, protect the leg from engine heat. Rubber inserts for a smoother surface area, greater grip and control are strategically located on the inside of the ankle. The high impact plastic shin plate is anatomically shaped, its structure also extends under the upper to increase protection. The ATOJO SR uses a 3-buckle closure system. Each buckle works independently of the other. The buckle, micrometric memory adjustment strap and hook are user replaceable. The buckles have only one fixed point at the attachment screw which ensures easy closing allowing the boot to adapt to the leg of the rider and to provide greater comfort. A spoiler has been added to the lower buckle to deflect debris away from the buckle. Cambrelle is used to line the foot contact surface. The polyamide structure of Cambrelle has a high resistance to abrasion and a great degree of moisture absorption, thus ensuring a rapid drying of the fabric and preventing the onset of mold. From the ankle to mid-calf the Atojo is lined with a jersey treated material with a Teflon fabric protector. The Teflon treatment prevents absorption of water and sweat. The malleolus area is protected by ergonomic padding with memory. Around the calf there’s an elastic gaiter with an anti-heat protection panel/calf plate. The gaiter is closed with a Velcro flap to prevent the entry of rocks and dirt and features a wide adjustment. The ankle panel with the central strap is replaceable using 4 screws that connect it to the boot The shin plate is anatomically shaped PU and extends under the upper for extra protection
  21. Se dau: un rider faimos チャンしまTV の中の人, un erou Yusaku Shimada, campionul la tineret Tetuma Hagachi şi un actor foarte cunoscut チャンしま 😂 [embedded content] Sursa: Freerider
  22. Ducati Desert X Concept. Să intre?

    Ducati a prezentat un nou concept la EICMA: Desert X. Este derivat din Scrambler 1100 și inspirat din lumea Paris-Dakar. Iar când spunem “inspirat”, nu ne referim doar la forma reinterpretată a farului sau la culori. Nu, e mai mult decât atât. În primul rând, poate căra 30 de litri de benzină, împărțiți între rezervorul frontal și cel din spate. Roțile sunt 21-față/ 18-spate, iar suspensia pare să aibă o cursă destul de lungă pentru aventuri în off-road. Cu alte cuvinte, ai putea termina o etapă de Dakar cu așa ceva. Nu știm foarte clar cât de repede, dar la final trebuie să ajungi. Nu știm dacă o poți face și la temperaturile din Arabia Saudită – motorul rămâne răcit cu aer. Desert X Concept are și câteva detalii stilistice interesante – de exemplu, trusa de scule și felul în care e poziționată. Cât despre display, conceptul avea doar o machetă de plastic, dar ar trebui să fie un TFT care să imite un turn de navigație. Mai jos, prima noastră întâlnire cu Ducati Desert X Concept, la Milano. [embedded content] Desert X nu este singurul concept interesant de la Milano. Husqvarna a venit cu Norden 901 – un adventure-touring bazat pe motorul KTM 890, iar Honda a prezentat Concept CB4X – un sport-touring cu patru cilindri în linie. Dar cel mai aproape de intrarea în producție se află Tuono 660. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  23. If you like highly polished, powerful cruiser bikes, you will soon have a new choice. Ariel plans to officially unveil the newest motorcycle of its ACE lineup at Motorcycle Live in Birmingham, England on November 16, 2019. Polished Iron Horse The Iron Horse arrives with a CNC polished aluminum frame with an exclusive polished girder front suspension and single-sided swingarm. To keep both wheels firmly on the ground, the girder front features an Öhlins TTX damper. It adjusts for compression, rebound, and spring preload. At the rear, Öhlins components the same adjustments as the front. Ohlins suspension components reside at both ends of the Iron Horse. Honda power The Iron Horse has a 1237cc 76-degree Honda sourced liquid-cooled V-4 engine. Ariel claims that it provides 173 HP and 95 lb-ft (129Nm) of torque. Ariel says that it goes from 0-60 MPH in three seconds and has a top speed of 170 MPH. Nissin six-piston calipers grasping dual 320 mm discs provide the braking at the front. At the rear, a two-piston caliper grabs a 276mm disc. Both setups feature linked ABS. You can see the carbon fiber at the top of the tank. Carbon fiber Carbon fiber makes up the remainder of most of the parts. Both the bodywork and fuel tank are made of the stuff. In keeping with the carbon fiber weave theme, even the seat is hand-trimmed to ensure a matching directional weave that matches the directional weave of the tank. Ariel hasn’t skimped on features so the bike also includes things like adjustable footrests, levers, LED lighting, LCD instrumentation and titanium heel guards and mounting bracketry. A single side swingarm holds the Iron Horse’s large shiny rear wheel. A single craftsman builds each Iron Horse. So you know that the bike is not going to be cheap. If you’d like one, it will set you back £29,686 (about $38,250). All photo credits: Ariel Vezi sursa
  24. If you like highly polished, powerful cruiser bikes, you will soon have a new choice. Ariel plans to officially unveil the newest motorcycle of its ACE lineup at Motorcycle Live in Birmingham, England on November 16, 2019. Polished Iron Horse The Iron Horse arrives with a CNC polished aluminum frame with an exclusive polished girder front suspension and single-sided swingarm. To keep both wheels firmly on the ground, the girder front features an Öhlins TTX damper. It adjusts for compression, rebound, and spring preload. At the rear, Öhlins components the same adjustments as the front. Ohlins suspension components reside at both ends of the Iron Horse. Honda power The Iron Horse has a 1237cc 76-degree Honda sourced liquid-cooled V-4 engine. Ariel claims that it provides 173 HP and 95 lb-ft (129Nm) of torque. Ariel says that it goes from 0-60 MPH in three seconds and has a top speed of 170 MPH. Nissin six-piston calipers grasping dual 320 mm discs provide the braking at the front. At the rear, a two-piston caliper grabs a 276mm disc. Both setups feature linked ABS. You can see the carbon fiber at the top of the tank. Carbon fiber Carbon fiber makes up the remainder of most of the parts. Both the bodywork and fuel tank are made of the stuff. In keeping with the carbon fiber weave theme, even the seat is hand-trimmed to ensure a matching directional weave that matches the directional weave of the tank. Ariel hasn’t skimped on features so the bike also includes things like adjustable footrests, levers, LED lighting, LCD instrumentation and titanium heel guards and mounting bracketry. A single side swingarm holds the Iron Horse’s large shiny rear wheel. A single craftsman builds each Iron Horse. So you know that the bike is not going to be cheap. If you’d like one, it will set you back £29,686 (about $38,250). All photo credits: Ariel Vezi sursa
  25. Like comic books? Like adventure riding? The people at ADVMoto are looking to bring those worlds together, with the new Far-Rider comic book. At this point, ADVMoto is in the planning and fundraising stage for Far-Rider, which will tell the tales of fictional adventure rider Scott Parson. The planned format is a 30-page full-color book, released in pieces over a year (in digital format). At the end of the year, you can get your hands on a printed copy of the comic; it’s planned to be printed in published form by December 2020. To raise money for the comic book’s production, ADVMoto has turned to Kickstarter. Currently, there’s a fundraising campaign looking to raise $9,000 US for the comic’s production. The campaign closes December 2; at this point, more than half the money has been pledged. There are several well-known names involved with the project, including ADVMoto’s publisher Carl Parker, who’s not only rebuilt the former Dual Sport News into a strong publication again, but also has a history with graphic storytelling with his 2007 film titled The Return: Riding Western China. Deniz Gulmez is on board as illustrator. Well-known travel writer Sam Manicom and ADVrider contributor Egle Gerulaityte are slated as story consultants. Although it’s initially planned as a one-off, ADVMoto says if Far-Rider is a success, they’d like to bring publication up to four issues a year, with possibility of a second title involving a female character. There would also be tie-ins in ADVMoto’s print magazine, which runs six issues a year. For more details of storylines, or to make a pledge, check out Far-Rider’s Kickstarter page. Vezi sursa
  26. Like comic books? Like adventure riding? The people at ADVMoto are looking to bring those worlds together, with the new Far-Rider comic book. At this point, ADVMoto is in the planning and fundraising stage for Far-Rider, which will tell the tales of fictional adventure rider Scott Parson. The planned format is a 30-page full-color book, released in pieces over a year (in digital format). At the end of the year, you can get your hands on a printed copy of the comic; it’s planned to be printed in published form by December 2020. To raise money for the comic book’s production, ADVMoto has turned to Kickstarter. Currently, there’s a fundraising campaign looking to raise $9,000 US for the comic’s production. The campaign closes December 2; at this point, more than half the money has been pledged. There are several well-known names involved with the project, including ADVMoto’s publisher Carl Parker, who’s not only rebuilt the former Dual Sport News into a strong publication again, but also has a history with graphic storytelling with his 2007 film titled The Return: Riding Western China. Deniz Gulmez is on board as illustrator. Well-known travel writer Sam Manicom and ADVrider contributor Egle Gerulaityte are slated as story consultants. Although it’s initially planned as a one-off, ADVMoto says if Far-Rider is a success, they’d like to bring publication up to four issues a year, with possibility of a second title involving a female character. There would also be tie-ins in ADVMoto’s print magazine, which runs six issues a year. For more details of storylines, or to make a pledge, check out Far-Rider’s Kickstarter page. Vezi sursa
  27. Aflat la stadiul de prototip, Harley-Davidson Bronx este primul streetfighter al firmei americane și va avea noul motor Revolution Max, răcit cu lichid. La cea de-a 77-a ediție a expoziției internaționale de motociclete și accesorii de la Milano, EICMA 2019, standul Harley-Davidson a găzduit două surprize pregătite de firma americană, noutăți anunțate cu ceva vreme în urmă. Au fost expuse în premieră cele două prototipuri ale noilor streetfigher și adventure, pe care Harley-Davidson le anunțase pentru anii următori. Ambele modele vor fi realizate în formula finală cu motorul Revolution Max, produs în două variante de cilindree: 975 și 1250 cmc. Noul motor Revolution Max 975 instalat pe Harley-Davidson Bronx Chiar dacă arhitectura motorului este cea cu care Harley-Davidson ne-a obișnuit, cu doi cilindri gemeni în V la 60 de grade, noutatea este faptul că motorul este răcit cu lichid, modelul streetfighter, numit Bronx, fiind echipat cu versiunea de 975 cmc, care va produce o putere maximă de peste 115 CP și un cuplu maxim de peste 95 Nm. Așa după cum declară Harley-Davidson în comunicatul de presă, firma și-a propus să creeze o nouă generație de piloți, în loc să construiască motociclete și pentru acești noi viitori utilizatori de motoare, vor apare noi modele din game atipice pentru companie, care vor utiliza motoarele Revolution Max răcite cu lichid. Proiectate pentru a oferi performanță pe o plajă largă de turații și puterea maximă la o turație ridicată, motorul Revolution Max va avea o masă mai mică decât a modelelor de până acum, dimensiuni mai reduse și va face parte integrantă din șasiu, contribuind la coborârea centrului de greutate și la îmbunătățirea manevrabilității. Având un arbore de echilibrare care reduce vibrațiile tipice motoarelor cu doi cilindri în V, noul motor va oferi confort și fiabilitate. Pentru o garanta performanțele noului model Harley-Davidson Bronx, firma a colaborat cu doi dintre cei mai importanți producători din industria moto: Brembo și Michelin. În afară de echiparea motocicletei cu sistem de frânare Brembo, a fost realizat un model nou de etrier radial monobloc cu patru pistonașe, ale cărui forme se armonizează cu personalitatea motocicletei și oferă eficiență maximă. Și anvelopele care vor echipa viitorul model sunt realizate de Michelin special pentru acesta, pentru optimizarea performanței și aderenței în orice fel de condiții. Harley-Davidson Bronx, primul streetfighter produs de companie si modelul adventure Pan America vor fi finalizate în a doua jumătate a anului 2020, când este posibil să fie prezentate presei și vor fi comercializate ca modele 2021. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe YouTube. Vezi articolul integral
  1. Încarcă mai multă activitate
×