Clasament Lideri

Pe 15 septembrie ,adica ieri,intre orele 10 am si 13 am , a fost organizata de catre Bogdan Coconoiu si Mihai Preda sub patronajul Retromotr,sper sa nu gresesc,o expozitie de moto-clasice.Au fast prezente mai multe motociclete clasice,din cate am auzit peste 35 bucati.Au fost deasemeni prezenti si foarte multi motociclisti cu motociclete moderne.De asemeni la terminarea evenimentului,sub conducerea lui Aleko s-a organizat o deplasare de la Parcul Carol la Arcul de Triumf.Deplasare nelipsita de evenimente.Pe Aleko s-a sprijinit o baba blonda cu masina din dotare.Vorbea la telefon fufa si nu l-a vazut pe Aleco in Uralul lui.Nu au existat raniti. Faze misto.MZ -ul lui Ionel s-a oprit in mijlocul Bucurestiului si nu a mai pornit neam.L-a adus cu masina.NSU-ul cel mai admirat pentru desavarsita originalitate,la plecare nu amai pornit nici impins de catre cativa oameni de bine.Scule pe asfalt si depanare rapida tipic motociclistilor masochisti posesori de vechituri.Pana la urma o banala bujie i-a festelit moralul fericitului proprietar.Si multi au mai apelat la trusa de chei din dotare.Pana si eu am surubarit la ea ba am mai si impins-o de la Arc la benzinaria de la Dorobanti ca sa o alimentez.Foarte multa lume cunoscuta,o atmosfera amicala.Organizarea buna ( a fost apa minerala si sucuri gratis),un sticher si o chestie de carton cu datele motocicletei.Vor intra la colectie. Poze maine.

da asa este dar asta vedem aici in fiecare zi, sunt sechele comuniste. ma voi cei care ati plecat recent faceti precum curvele alea de se duc sa faca trotuarul in italia asa cam un sezon si cand se intorc vorbesc cu accent si se fac ca nu-si mai gasesc cuvintele in romaneste. ce va tot minunati atata? asta e tara in care traim, asta e poporul din care noi ne tragem. si voi. si englezii si oricare la fel erau dupa 50 de ani de comunism, saracie si prostie. acum, cat o sa dureze, nu stiu. care puteti, valea ca repede oricum nu trece. despre viata in uk, nu e chiar trai pe vatrai. te simti insa om pentru ca esti tratat ca atare. valabil in orice tara civilizata. aici e tara de maimute. asta e problema de fapt, mai mult decat diferenta de salariu.

rog un cunoscator sa ne spuna si noua ce model este

ziua 7 chisinau-criuleni. astazi am avut o zi excelenta. mai ales, ultimele cateva ore ale zilei. dupa cat am umblat ieri cu motocicleta, am dormit tun. daca il lasam, artur s-ar fi trezit pe la 2. dar am avut treaba: am filmat pentru protv chisinau. se pare ca ideea calatoriei noastre le-a trezit interesul jurnalistic. multumim pentru lobby organizatiei studentilor basarabeni. toata filmarea a durat cateva ore bune, dar astfel am putut si noi testa cel mai bun drum din moldova: chisinau-vama leuseni. fara nici o exagerare drumul de aproape 90 de km este perfect, asfaltul fara gropi, nu sunt nici prea multe masini. si cred ca se trece printr-o singura localitate in toata aceasta distanta. este incredibil cat de mult poate schimba atmosfera turistica un drum bun... interviul in sine l-am dat pe o bancuta intr-o padure langa acest drum. ca de obicei eu am vorbit prea mult si artur prea putin. vor face ei o medie. reporterita, lena, avea cei mai inalti pantofi cu toc pe care i-am vazut vreodata. oricum, se pare ca in moldova pantofii cu toc sunt accesoriul numarul unu pe care orice fata trecuta de 14 ani trebuie sa-l aiba in dulap. nu cred ca am vazut vreo pereche de papuci, sandale, balerini in tot chisinaul... inainte de finalul reportajului am vrut totusi sa ne spunem parerea in privinta unei tampenii. cum altfel poate fi catalogata decizia primariei chisinau care a interzis accesul motocicletelor pe bulevardul stefan cel mare- cel mai important drum din centrul capitalei moldovenesti. sunt semne peste tot, la toate intersectiile. de treaba asta, am aflat cu o seara in urma de la gasca de motoristi. in mod ciudat, erau relaxati atunci cand vorbeau de restrictia respectiva. cu siguranta, cel mai revoltat am fost eu... asa ca, imediat ce am prins ocazia, am adus vorba despre asta in interviu. lena a spus ca o sa bage in stire, asa ca am sugerat sa mergem sa filmam chiar sub un astfel de semn. ceea ce am si facut. am dat un scurt interviu sub semn. la plecare, de-a dracului, am mers cateva sute de metri chiar pe bulevardul cu pricina. am scapat vii nevatamati si neamendati. si neimpuscati... imi amintesc de un semn similar undeva in zona armeneasca in bucuresti. imi amintesc si de faptul ca intr-o noapte niste motociclisti au mers si au dat jos semnul inamic. probabil si ceilalti care au fost atunci isi amintesc... odata treaba terminata, ne-am intors la gazdele noastre. am mancat si am mai stat putin de vorba. eu eram foarte curios sa aud despre transnistria, cum vad cei de acolo situatia. o buna parte din republica moldova nu mai este sub controlul republicii moldova, e un teritoriu autoproclamat stat, nerecunoscut cam de nimeni in lumea asta (in afara de rusi, evident). la inceputul anilor 90 acolo s-a purtat un razboi, despre care noi, in romania habar nu avem nimic. la vreo 100 km in linie dreapta de Iasi s-au dat lupte in care romani au murit. nu o sa intru in detalii despre ce parere au gazdele noastre (cine stie cine mai citeste asta...) voi spune doar atat: cu doar cateva saptamani in urma, un moldovean a fost impuscat la trecerea granitei intre md si transnistria... impuscat, adica mort. si mai retin o fraza pe care profesorul, gazda, i-a spus-o vamesului cand acesta cam facea abuz de functia lui. profesorul cu intreaga familie se ducea la pomana tatalui sau, la fel ca in fiecare an. "cu ce drept stai tu aici, ca un talharas de drumul mare, si te pui intre mine si mormantul tatalui meu, tu un cazac adus cine stie de unde, de-mi tii calea si ma opresti la mine in tara?" -nu a fost impuscat, dar ar fi putut foarte bine sa fie. cam asta este moldova. asa traiesc cei pe care tare ne mai place sa-i numim frati, dar atunci cand au nevoie de noi, le intoarcem spatele spunand ca sunt niste "rusi". trist, trist cat de la nistru pan' la tisa... ne-am luat ramas bun si am plecat sa-l vizitam pe oleg, un prieten care ne-a invitat sa petrecem o noapte si la el. in orasul criuleni la vreo 30km de chisinau. habar nu aveam unde este orasul criuleni, habar nu aveam unde o sa ajungem spre seara. insa, ce a urmat a fost cea mai placuta surpriza. pentru ca odata ajunsi acolo, am aflat ca suntem pe malul nistrului si ca la o aruncatura de bat, dincolo de apa, se intinde ciudatenia numita republica transnistria... destin, sau ce? pentru asta am plecat in calatoria "conturul romaniei". pentru ca vreau sa aflu, sa cunosc, sa inteleg. vreau sa-mi cunosc tara, sa-mi cunosc poporul. atat cat este posibil. si abia apoi sa-mi dau cu parerea despre romania si despre romani. unul din marile semne de intrebare din capul meu este chiar situatia cu transnistria, iar altul este cu romanii din zona cernautiului. asa ca veti intelege de ce m-am bucurat ca un copil care primeste in mod neasteptat cel mai frumos cadou posibil, atunci cand am aflat unde suntem de fapt: foarte aproape de Dubasari, orasul in care s-au dus cele mai aprige lupte in timpul razboiului din anii 90. oleg sta acum la bucuresti dar vine in vacanta la parinti aici in criuleni. inainte de a sta la masa, unde speram sa aflu multe raspunsuri, am mers sa facem o baie in nistru. raul nu e mai lat de 60 de metri. dincolo tot copaci cresc si acelasi vant usor ii facea sa se miste la fel cum se miscau astia de pe partea asta. undeva spre stanga se banuia un sat, se vedea si o lumina. tot oameni ca si noi traiesc acolo... soarele la apus, apa calda, calda si dulce, curentul nu prea puternic. am inceput sa inot. usor, fara sa ma grabesc, cu cat mai putin zgomot, calm, catre malul opus... cand mai aveam doar 10 metri, oleg m-a strigat de pe mal, sa ma intorc. desi nu a zis decat "marian, hai inapoi", ceva din vocea lui...... m-am intors si acum cand scriu, dupa ce am trecut si prin alte intamplari, stiu ca am facut foarte bine ca m-am intors... (va continua)